INDONESIA - o tara surprinzatoare! - VI. Din Nou BALI - insula artistilor

6.01.2009

Desi Bali se mai numeste Insula zeilor, noi credem ca se potriveste mai bine insula artistilor pentru ca arta se intalneste la fiecare pas, de fapt este una din ocupatiile de baza. Aici exista sate specializate pe dans traditional, sculptura in lemn, ceramica, pictura si toti din sate sunt artisti si agricultori.
Noi stam la Hotelul Reef Resort care e situat in Tanjung Benoa, are receptia deschisa este construit recent si putem lua exemplu ce se poate face maxim pentru turisti. Suprafata nu e mare sunt 20 bungalow-uri in duplex, totul este curat, curtea interioara e o gradina cu vegetatie tropicala si un look deosebit avem de asemenea si piscina. Camerele sunt dispuse in bungalow-uri pe marginea gradinii. E un hotel mic si intim care se preteaza la vremurile actuale cand turismul este in descrestere. Totul e foarte eficient si nu se face risipa la nimic.
Micul dejun nu se da sub forma de bufet, cica clima tropicala altereaza mancarea, dar de fapt servesc tot dupa mottoul “all you can eat”, dar nu vor sa aiba pierderi - chestia cu clima tropicala nu tine la noi dupa 3 saptamani de Indonezia cand am vazut ca se poate chiar prea bine. Adevarul este ca bufetul nu e rentabil la cca 50 de turisti cat suntem noi in hotel. Cred ca dupa 2 zile vom fi ca in familie asa de mica e comunitatea. Hotelul nostru e o mica Germanie, caci toti turistii sunt germani si toti au venit prin Meiers.

Spre deosebire de Lombok si Java aici in Bali majoritatea turisitilor sunt albi asa ca localnicii nu se mai uita la tine ca la o aratare.
Balinezii sunt un alt popor, in primul rand sunt hindusi, deci alte obiceiuri si convingeri religioase si arata altfel sunt mai inalti si bunastarea si-a spus cuvantul, sunt mai grasuti.
Un scurt tur in jurul hotelului a aratat ca religia are un impact mare in Bali. Hinduismul incurajeaza echilibrul si armonia intre corp, suflet si mediu inconjurator asa ca fiecare casa are templul ei si exista la cateva sute de metri temple mai mari ale comunitatii. Sunt foarte originale cu acoperisuri succesive din stuf si viu colorate, miros a betisoare parfumate si se ofera ofrande (fructe, orez si flori) peste tot la intersectii de drumuri, pe trotuare si bineinteles in fata statuilor din temple.
Turistii trebuie sa fie atenti sa nu calce ofrandele, fapt considerat afront. La hotel este un altar si in camera am gasit un pliant care ne instruia cum trebuie sa ne purtam, de exemplu sa stai cu mainile in sold inseamna agresivitate, idem nu ai voie sa arati cu un deget nimic. Daca chiar vrei sa indici ceva, o faci cu toata palma orientata inspre pamant, iar la intrarea in templu musai trebuie sa ai sarong daca nu inchiriezi unul.
Azi am primit free dinner din partea hotelului asa ca stam intre nemtii nostri care invariabil beau bere, iar noi mancam curry cu orez. Ne amuzam, vecinul nostru cere plata si ca un neamt autentic ce este verifica pozitie cu pozitie nota de plata la lumina lanternei si hat il prinde pe balinez ca ia incarcat nota. ..la refacut cu ea!
Tot azi am aflat pe net ca in tara sunt temperaturi de minus 20 de grade si ca presiunea la gaz e mica, dar si pe aici e nasol daca deschizi usa intra caldura.

7.01.2009
In Bali timpul trece mai repede decat pana acum, poate datorita faptului ca insula e mult mai comerciala si turistica decat linistitul Lombok. Hotelul nostru este in prelungirea zonei Nusa Dua, cunoscuta pentru hotelurile exclusiviste si de club, de fapt hotelurile sunt inchise intre ziduri si accesul localnicilor este interzis. Deci sunt create toate conditiile pentru ca onorabilul turist sa se simta bine la preturi piperate si fara pic de farmec local.
Tanjung Benoa este de fapt o peninsula pe coasta estica a Baliului in care coexista turismul cu cu sate pescaresti care isi duc traiul in acelasi mod traditional arhaic. Numai faptul ca barcile au motor indica ca ei sunt in secolului XXI.
Cum in aproprierea hotelului se gasesc multe vase pescaresti locale, observam cum pleaca pescarii in larg. Intai vin femeiile cu cosuri pline cu ofrande pe care le poarta pe cap. Trec pe la fiecare barca care are forma unui crab si pun ofranda pe tribord si apoi pe apa, fac gesturi de oferire si pleaca. E randul barbatilor sa apara in scena cu motorul japonez in spate, plasele si cosurile de nuiele pe care le folosesc ca niste strecuratori pentru peste. Putina agitatie pe mal si pleaca in larg. Revin in jurul pranzului cu pestele prins, nu prin cine stie ce dar suficient pentru nevoile zilnice si eventual un mic excedent pe care il vor vinde la piata. Dupa ce ancoreaza isi curata barca si se retrag pe un bali long (se citeste bali benong - in traducere libera un loc de visat) unde se relaxeaza. Apoi se pregateste mancarea si toata comunitatea formata din familiile pescarilor iau masa.
Iesim sa ne plimbam in vecinatatea hotelului. Balinezii sunt oameni prietenosi, sunt mistocari si rad tot timpul. Cum ne e foame ne orientam sa luam masa, toate restaurantele sunt situate unul langa altul pe partea opusa marii unde sunt hotelurile si sunt bine intretinute, au in consecinta si preturi mai piperate decat oriunde in Indonezia. Gasim unu care serveste mancare vegetariana si primim in schimbul a 105000 Rp(6 euro) 2 porti mari de macare de nici Dumitru care e un mancau nu poate termina toata farfuria.
Fata care ne serveste converseaza cu noi si ne da o multime de informatii interesante. A terminat liceul, e dintr-un sat traditional din centrul insulei si sta in chirie (o camera modesta goala se inchirieaza cu 150000 Rp, iar o camera cu un dulap si o saltea de dormit cu 250000 Rp – in ambele cazuri baie e traditionala, se numeste mandi si are un bazin de apa si un WC turcesc).
Balinezi se guverneaza dupa alte legi decat lumea moderna.
Anul balinez are 210 zile si nu incepe la o data constanta, ci functie de fazele lunii, au o limba si cultura proprie, asa ca practic Bali e o alta tara cuprinsa in arhipelagul indonezian. De fapt are autonomie, dar dupa cum am aflat sunt controlati de guvernul de la Jakarta.
Copiii balinezi primesc doua nume care le raman toata viata. Functie de al catelea nascut este e si numele: primul nascut se numesle waian + numele de botez, al 2-lea cade+ numele de botez, al 3 –lea coman+numele de botez ; al 4-lea cadud+numele de botez. De la a cincelea nascut se reia povestea de la inceput. Sexul se deosebeste printr-o particula care se pune in fata numelu, de ex. I Waian - e baiat, Ne Waian - e fata.
Alt lucru ciudat e ca fetele prin casatorie nu-si schimba numele, dar vor face parte din familia baiatului si va avea grija de aceasta. Cum in Bali nu sunt asigurari sociale primul nascut are intotdeauna datoria de a avea grija de parintii lui. Daca e fata atunci dupa casatorie sotul se muta in familia fetei pentru a asigura batranetea linistita a parintilor.
Exista 2 sarbatori majore pe an cand toata lumea e libera si pot face ce vreau, in rest muncesc zi de zi cu o zi libera pe saptamana.

8.01.2009

Am rezervat pe net 3 excursii facultative (148 USD in total), a venit confirmarea si azi 8.01.09 trebuie sa ne prezentam la 4 pm in lobby pentru a fi ridicati de ghid si sofer pentru a vedea GKW parcul national, templu Uluwatu unde vedem si kecak fire dance si apoi cina pe plaja de la Jimbaran toate in SV insulei, adica exact pe partea opusa de unde ne aflam noi.
Zis si facut, ambele parti sunt punctuale si pornim la drum. Programul optional e un tur privat cu all inclusive in care intra transportul, ghidul, biletele de intrare, cina si specacolul de balet.

Ghidul nostru a studiat biologia la Universitattea din Mataram – Lombok, dar a ajuns ghid pentru ca trebuia sa de-a spaga mare ca sa obtina un post mai bine platit ca professor e un tip simpatic rade tot timpul din cine stie ce motiv si se tine de sotii si giumbuglusuri.
GWK e un parc national situat in partea sudica a insulei si cuprinde ansanblul statuar a lui Garuda, Vishnu si Krisna.
In prezent statuia care se vrea a fi cea mai mare din lume nu e finalizata, se pot vedea doar sablonul lui Garuda (imensa pasare a lui Vishna) si bustul lui Vishna de 4000 tone facut din cupru si bronz. In muzeul parcului este prezentata o miniatura cum va arata intreg ansamblu, dar oricum mai e pana va fi finalizata.
Tot acest parc a fost escavat intr-o cariera de calcar, asa ca statuia e inconjurata de blocuri mari de stanca care fiecare vor primi destinatii diferite. In prezent sunt finalizate amfiteatrul, muzeul si parcarea. Indonesia si-a propus ca acest parc sa devina un simbol national, dar cum costurile estimate sunt de 40 mil USD populatia, prin reprezentatii sai a considerat ca ajutoarele sociale sunt mai utile si au interrupt temporar desfasurarea proiectului.

La cca. 30 min pe sosea se afla Templul Uluwatu, amplasat pe stanca la marginea oceanului. Peisajul este maret, stanca are o inaltime considerabila si valuri furioase se sparg la baza ei.
Atractia majora aici nu era din pacate templul (in incinta trebuie sa porti sarong), ci maimutele care erau agresive si furau fara rusine tot ce gaseau la indemana. Am vazut realmente cum o maimuta controla poseta unei doamne. De fapt ghidul ne-a rugat sa nu avem obiecte stralucitoare asupra noastra si sa tinem bine de ce avem. Am vazut o maimuta care a sterpelit o sticla de apa si bea civilizat din ea sau alta cu o pereceh de ochelari de vedere in laba furati de pe capul cuiva.
Dumitru nu s-a putut abtine si a tras o maimuta de coada, la care ghidul a sarit ca ars ca “it’s forbitten”. Maimuta s-a intors si s-a ranjit la Dumitru, era surprinsa nu stia ce s-a intamplat.

Ajungem la amfiteatru deja plin, unde vom vedea kecak dance. Acest dans este tot punerea in scena a Ramayanei, dar intr-o totul alta versiune artistica. Orchestra de gamelan este inlocuita de un cor uman care prin intonarea “ceac-ceac“pe diferite tonalitati insotite de gesturi cu mainile intinse formeaza fundalul sonor al baletului. Personajele cunoscute din Ramayana : Rama, Sita, Rawana, Hanuman, etc. danseaza in mijlocul coristilor. Intre timp apune si soarele in mare asa ca decorul e perfect. Exista si o scena mai deosebita in care lui Hanuman i se da foc si care e apogeul specacolului.
E complet diferit fata de orice alt specatcol, coordonarea si sincronizarea corului e fantastica, costumele balerinilor exotica, apusul soarelui in mare impresionant, asa ca kecak dance fire la Uluwatu constituie unul din lucrurile care nu trebuie ratate in Bali.

Dupa terminarea dansului pe o poteca nu prea lata prin jungla, pe inserat ne-am intors la masina dupa care ne-am deplasat la Jimbaran unde pe un km de plaja se serveste seefood (fructe de mare) proaspat. Nu am avut ce face si am mancat, desi noi acum evitam carnea si suntem vegetarieni. Nu a fost ceva deosebit mai ales ca era si o trupa de muzicanti care cantau pe la mese si era jenant ca intindeau caciula dupa bacsis, partea grea e ca nu sti cat sa le dai, daca le dai putin se supara, ca de, balinezii sunt oameni mandrii daca le dai mult nu-ti convine ca muzica e de slaba calitate, imitau lamentabil cantece din repertoriul international, se orienteaza dupa client care de unde e, au cantat, mai bine zis incercau sa cante in engleza, la niste australieni si in japoneza evident la niste japonezi. Te intrebau de unde esti ca sa-ti cante in limba ta, probabil cantau si ruseste pentru ca la spectacolul de kecak dance am observat multi rusi.

Plaja e plina de balinezi care iti ofera ceasuri de vandut, masaje, speed boat, banana boat, jety etc. Nu poti sa te plimbi pe plaja sa meditezi ca tot timpul esti acostat. Ma si imaginam facandu-mi o pancarta pe care sa scrie ’’Please don’t disturb, I just want to walk and think’’ si cu ea pe cap sa ma plimb. Singurul moment al zilei pentru o plimbare pe plaja era dimineata intre 7 si 8 cand balinezii inca au alteceva de facut.

9.01.2009

Dimineata de vineri a trecut repede pe plaja, aici intr-o plimbare am vazut la un hotel un loc superb pentru ceremonii iar in alt parte un centru de conferinte transparent pe malul marii.
La ora 16:00 am rezervat o masina, oferita gratuit de hotel, cu care sa mergem la Bali Collection in Nusa Dua. Balinezi acorda mare atentie turistilor si desi era un free shuttle bus al mallului, hotelul ne-a trimis la shopping cu o masina de lux cu sofer personal; ne intelegem cu el sa vina dupa noi la ora 18:00 si intram in mall.
Bali Collection e interesant conceput, desfasurat pe orizontala si nu pe verticala ca majoritatea malurilor. La prima vedere pare un parc cu fantani arteziene si bazine cu apa, dar aleeile iti dezvaluie magazine de tot felul, resturante, cafenele. Majoritatea sunt scumpe fiind reprezentate ale firmelor de marca. Intram si noi in ele in cautare de cadouri, nu stiu cum se face, dar inca nu am reusit sa luam suveniruri pentru toata lumea.
In final, reusim sa luam un sarong pentru mine , CD cu muzica de gamelan, condimente balineze pentru bucatarie si fructe. Nu putem sa intelegem de ce fructele sunt atat de scumpe aici, practic platim acelasi pret pe ele ca la Metro. Vorba lui Dumitru: culeg bananele, lyce si mandarinele din spatele casei si le vand la preturi europene. Adevarul e ca indonezienii prefara mancarurile prajite si carnea in special, asa ca fructele sunt destul de greu de cumparat si una e sa culegi sporadic din copaci si alta sa ai o cultura organizata si productiva.

Vremea in Bali e foarte schimbatoare, ploile vin repede din senin si trec tot asa cum au venit. Practic acum ploua, acum e soare si cand e soare sa te ti nene ca e o caldura de nu mai poti. Pana la urma, cred ca am avut noroc ca am venit in sezonul ploios. Dupa cum am inteles de la localnici in sezonul uscat e mult mai cald decat acum cand avem 30-35 grade si o parte din vegetatie marunta chiar se usuca.

10.01.2009
E sambata si azi e zi de excursie, la 14:30 mergem sa vizitam doua din cele mai frumoase temple din Bali: Templul regal din Taman Ayun si Tanah Lot. La padurea cu maimute renuntam din cauza vremii ploiase si oricum am vazut destule maimute in Uluwatu.
Pe drum ghidul ne tine o prelegere despre templele din Bali. Sunt 4 categorii de temple care coexista in fiecare localitate: genealogice care au fost primele edificate si de obicei apatin conducatorilor, teritoriale unde lumea se duce arondarea domiciliului, functionale unde au voie sa intre toti cei care au activitatii in zona respectiva de ex. piete, porturi, hoteluri. Desigur fiecare casa are templul propriu unde se cinstesc si omagiaza stramosi si se pun ofrande pentru succesul fiecarei zile.
Ca sa ajungem la Taman Ayun trecem din nou prin Kuta si ma felicit ca nu am ales un hotel in aceasta zona, e plin de magazine, discoteci in plus curentul oceanului prea puternic pentru inot, in zona fiind recomandat surful. Urmeaza Semyniac imediat in prelungirea plajei din Kuta, dupa care drumul o coteste spre interiorul insulei.
Cand ajungem la templul Taman Ayun o ploaie torentiala ne tine inca vreo 20 de minute in masina, timp in care ghidul ne spune alte curiozitati : intotdeauna ploua tare cand e luna plina si sunt inundatii sau luna noua si cum azi e luna plina e normal sa fie asa. Noua nu ni s-a parut deloc normal, mai ales ca am auzit la TV ca in Sulawesi, o insula mai la nord de Bali, apa a avut 2 m si ca au murit 6 oameni si 30 de case au fost distruse.
Referitor la anul balinez care are 210 zile si incepe aproximativ intre 15 martie si 15 aprilie functie de fazele lunii, aflam cu uimire ca in ultima zi a anului “nyupi day”, cum ar veni de revelion, balinezii nu au voie sa mearga, sa conduca, sa gateasca si sa munceasca in general. Toate luminile sunt inchise, turistii nu au voie sa faca plaje, iar rezidentii de alte convingeri religioase trebuie sa respecte acest obicei si sa nu faca galagie. Cu exact o luna inainte de nyupi day pe insula este furtuna puternica.
Deci daca ai ghinionul sa aterizezi atunci, ramai in aeroport pentru ca practic totul e blocat. Il intreb pe ghid ce fac timp de 24 de ore, imi raspunde ca stau si mediteaza.

Ploaia se opreste si vizitam templul. E singurul templu care are un lac intre cele doua porti de intrare. Acest templu este genealogic si apartine familiei regale, a fost construit in 1300 si a suferit pana acum 3 restaurari. Urmasii acestei familii regale exista inca, dar dat fiind faptul ca Indonesia e republica, nu au nici o putere.
Templul e frumos si radiaza in jur un aer de liniste si pace. Pentru ca suntem turisti nu ne este permis sa trecem de poarta cu numarul 2 si sa intram in zona in care se ofera ofrandele si se tine slujba. In timp ce ne plimbam cu ghidul in jurul zidului care inconjoara zona interzisa, observam cum vin hindusii cu ofrandele. Il intreb pe ghid cum se tine slujba, imi indica un loc in care sta preotul lor si altarul unde se pun ofrandele. El spune ca se canta mantre si eu il rog sa-mi exemplifice. Omul se jeneaza, nu prea vrea, dar eu insist si imi canta. Era Gayatri mantra pe care o stiu si eu si ma bucur. Regret ca nu pot sa asist la o ceremonie adevarata, mi-ar fi placut!
Al doilea templu pe ordinea de zi este Tanah Lot, un templu pe care il vezi pe toate vederile si pliantele cu Bali. E celebru pentru frumusetea si pitorescul sau datorat locatiei sale neobisnuite. E un templu cu un farmec special construit pe o stanca in ocean. Peisajul e maret la fel ca si in cazul templului de la Uluwatu. De fapt aici mai exista inca 2 temple care sunt amplasate pe malul oceanului. Aflam de la ghid ca, conform legii in jurul templelor nu ar trebui sa existe nimic pe o raza de 2500 m, dar cateodata gratie coruptiei se mai taie un zero si apar la cca. 250 m hoteluri, restaurante si alte obiective lumesti. Aici in speta e hotelul “Le Meridian” care e si f. scump 250 USD/ noapte, probabil sa poata sustine spaga…
Timpul alocat se scurge si suntem dusi la cina la restaurantul Ocean , apoi la hotel.
Toata noaptea si o parte din dimineata a plouat torential, doar era luna plina….
Dupa ziua de azi pot spune ca daca ai venit in Bali si nu ai vazut Tanah Lot, nu ai vazut nimic. De fapt cred ca la sfarsit o sa facem un top al celor mai pitoresti locuri care merita vazute si nu numai.

11.01.2009
Duminica dupa ce ploaia se opreste, iesim pe plaja. Dumitru a alergat si azi pe o ploaie torentiala si era incantat de senzatia pe care a incercat-o. Mi-a spus ca datorita ploii torentiale o parte din promenada de pe plaja s-a surpat.
Au aparut noi turisti, se remarca cat sunt de albi si naivi si cad repede prada vanzatorilor ambulanti. Ghidul ne-a avertizat ca smecheriile sunt la mare moda pe aici si ca toti incearca sa te fraiereasca. Iti arata un obiect original, stabilesti pretul si cand sa ti-l dea il substituie cu unul fals. In special la sculpturile din lemn merg pana acolo ca dau lemnul de calitate inferioara cu ulei de santal sa miroasa ca originalul
Tot ghidul Sania ne-a spus ca unele obiective turistice au fost scoase de pe itinerarii fiindca localinicii sunt agresivi cu turistii. Mare atentie, daca intreaba “cumparati?” nu raspundeti “later” ca se proptesc in portierele masinii si asteapta sa cumperi, chipurile ai promis acest lucru. Daca ghidul intervine, il injura si striga la el ca ia apararea unui “ bule”, adica tine cu strainul si nu cu localnicul.
Iata un aspect neplacut care se intalneste pretudindeni, nu numai in Bali.
Ne petrecem ziua pe plaja si ne protejam cand de soare, cand de ploaie. Marea e foarte linistita, protejata de recif are aspectul unui lac si pentru ca nu e poluata vedem in aproprierea plajei stele de mare, pestisori si niste animalute care seamana cu algele, sunt verzi si ajunse pe nisip se taresc spre mare (totusi credem ca sunt alge). In zare se vad bancuri de pesti care sar deasupra apei. Nu sunt delfini, ca erau mai mici.
Pare incredibil, dar aici in Indonezia am ajuns sa iubim ploile, sunt calde si nu racesc semnificativ apa marii care e incredibil de calda, parca ai fi in cada. Chiar si nemtilor nu le vina sa creada, tot timpul exclama “ce calda e ploaia” si stau constiinciosi pe plaja chiar si cand ploua.
In seara aceasta am luat cina la restaurantul Sri Dewi si am mancat mancare vegetariana mai exotica decat cea de pana acum, probabil mai aproape de mancarea originala, eu : ciuperci in frunze de banan cu sambal, lemongrass si o supa de legume in lapte de cocos, iar Dumitru curry de legume in lapte de cocos cu orez , experienta culinara total diferita fata de Nasi Goreng sau Pop Mie care deja sunt la ordinea zilei. Paguba inregistrata 5 euro.
Incheim pe ziua de azi in acordurile unei ploi tropicale torentiale, care tine toata noaptea.

12.01.2009

Azi luni ne-am prezentat la receptie la ora 8:30 in asteptarea ghidului, trece o jumatate de ora si ne punem intrebari pentru ca la 9:30 trebuia sa fim la un spectacolul Barong and Kriss Dance Sunam de la receptie la firma si ni se spune sa asteptam linistiti ca vin. Au venit dupa 45 minute ghidul ne face surpriza ca e imbracat in portul traditional: sarong cu batik legat la cap, au intarziat din cauza inundatiilor din Kuta unde erau multe masini abandonate pentru ca apa a ajuns la motoare si s-au oprit.
Ajungem la spectacolul Barong exact la scena finala asa ca de abia am reusit sa facem putin film si cateva poze, ne-a parut rau ca nu am vazut acest spectacol.
Imediat a urmat un atelier de manufactura textile saronguri Tohapti, era interesant ca la razboaile de tesut foloseau o suveica care se deplasa singura printr-un mecanism actionat prin parghii cu picioarele si firul din suveica era colorat in prealabil ca sa iasa modelul, in paranteza spus la noi la razboaiele de tesut sunt colorate firele care trec prin spata si din cand in cand se schimba ata din suveica. Aici se lucra cu mare precizie si firul din suveica era vopsit pe alocuri si lung cel putin pana se repeta modelul.

A urmat un centru mestesugaresc atelier si expozite de sculpturi in lemn, aici am ramas impresionati de talentul balinezilor, practic gaseai orice iti dorea sufletul stauete de diferite marimi, suveniruri, tablouri de perete gen basorelief cu scene religioase sau din Ramayana, masti. Se utilizeaza lemn de mahon, santal si abanos care se importa, iar aici doar se prelucreaza.
Apoi am ajuns la padurea cu maimute, nimic intersant aceleasi maimute, dar mai blande ca la Uluwatu.
Am mai vizitat un atelier de pictura impresionant care vindea tablouri de pictori balinezi renumiti. Nu suntem lasati sa pozam inauntru.
In program avem si vizitarea unei ferme agroturistice unde am vazut multe tipuri de arbori: vanilie, mangosteen, arborele de ceai, banana, jack fruit, durian, scortisoara si seminte. Am fost serviti cu ceai si cacao originala. Aici se puteau cumpara condimenete, dar preturile erau umflate.
Mai tarziu am servit lunch-ul pe terasa restaurantului Kintamani de unde aveam o priveliste uimitoare cu un vulcan activ Kintamani si Lacul Batur.
Am vizitat apoi Sebatu, templul izvoarelor cu apa sfinta unde am vazut cum fac baie hindusii pentru purificare si pestera elefantului. Am mai oprit la doua point view pentru a vedea de aproape terasele de orez de pe munte. In final am vazut o cascada cam de 20 m, dar a carui volum ei era impresionabil avand in vedere ploile torentiale din ultimele zile.


13-15.01.2009

In ultimele zile in Bali am prins luna plina, in fiecare noapte ploua torential si refluxul tragea apa pana dupa recif circa 2 km, toata plaja parea o mlastina cu barci si vaporase esuate. Localnicii se sculau de dimineata si inspectau ‘’mlastina’’ dupa crabi, scoici sau moluste. Fenomenul putea fi observat doar dimineara devreme pana la ora 7:00 ora la care deja fluxul se facea simtit. Pana la ora 9 marea era la loc, apreciem ca nivelul crestea cam cu 2-3 m. Am fost impresionati cat de mare e forta care tragea apa in mijlocul oceanului si cat de bland si usor revenea marea la normal.
In zilele acestea am discutat mai mult cu personalul din hotel. Toti sunt tineri si au absolvit scoala de turism, similara cu o post liceeala la noi. Sunt sectii separate pentru personalul din hotel, restaurant, receptie si ghizi.
Interesant e ca in Bali oamenii se raporteaza la satul natal. Comunitatea este foarte unita, exista inca un sef al satului care inregistreaza nasterile, decesele, casatoriile si divorturile. Asa se face ca multi isi fac certicatul de nastere la birourile guvernamentale odata cu copii lor la 18 ani. In ceea ce priveste casatoriile, mi s-a spus ca se gandesc de doua ori inainte de a face acest pas ca ceremoniile de la templu sunt atat de costisitoare ca nu merita sa gresesti. Cand intre soti apar probleme majore care nu se pot remedia, familia il anunta pe seful satului ca au divortat si asta basta. Nu tu avocatii si nici tribunal.
In aparenta pare usor, dar nu e chiar asa, daca cineva din comunitatea satului face ceva gresit, rusinea cade pe intreg satul, asa ca oamenii sunt foarte responsabili. Unul din manageri mi-a spus ca desi balinezii par a fi relaxati si fara griji, au si ei multe pe cap, dar incearca sa mentina armonia dintre viata de zi cu zi – mediu- religie. Ei se poarta cu amabilitate fata de toti, ca si cum fiecare zi ar fi ultima pentru a nu avea ce sa-si reproseze. Interesanta filozofie de viata!

Intre timp Dumitru si-a terminat sceneta, mi-a dat-o la corectat, mi-e mi-a placut, insa sa vedem ce o sa zica criticii. Are si un nume ILUZIA CONCRETULUI, cautam regizor pentru punere in scena aviz amatorilor.

Intr-o dimineata am fost pana in piata locala cu scopul de a cumpara cartofi dulci (sweet potaetos) in balineza ‘’catela’’. Am cumparat cu chiu cu vai 1 kg, nu ne puteam intelege cu vanzatoarea noi ceream cartofi mai marunti pentru plantare acasa in pamant si ea ne dadea tot ce avea mai mare, norocul nostru a fost ca intre timp a venit o clienta locala care stia englezeste.
In ultima zi observam pe plaja un tip care tot ridica ceva din nisip, ne apropiem de el si ce crezi prindea cu abilitate niste viermi de cca 10 cm lungime care ieseau putin din nisip imediat dupa ce valul de apa a trecut, noi nu i-am observat pana atunci chiar si acum trebuia sa te uiti atent la omul care vana pentru ca viermii avea culoarea nisipului si ieseau din nisip maxim o jumate de cm.

Plecarea din Bali (15.01.2009)

Cu doua zile inainte de plecare, Cristina a telefonat la reprezentanta Qatar Airlines din Bali (Hotel Discovery) pentru a anunta ca dorim mancarea vegetariana pe drum, lucru care ulterior s-a adeverit, eram singurii din avion la care se prezentau stewardesele cu mancarea separat. Am vrut sa luam legatura si cu Tarom pentru aceiasi chestiune, dar am renuntat stiind ce scartari sunt. In luna septembrie 2008 s-a incercat retinerea de bilete Bucuresti – Paris dar cei de la Tarom au spus ca nu au locuri, ulterior a rezovat problema tot Qatar Airlines, pe ei nu i-au putut refuza si in plus biletele au costat mai putin.

Pe la ora 11.30 am facut chek-out din Hotel Reef Resort si pentru ca aveam avion doar la 22:35 ne-au perims sa lasam bagajele la receptie si am putut merge la plaja si ulterior la un restaurant de pe strada unde am servit o foarte buna mancare vegetariana.
Inainte de plecare cei de la hotel ne-au perims sa facem un dus in salonul de SPA, au fost amabili pana la capat. Ne despartim cu parare de rau si cu un jeep comandat de hotel ne deplasam la aeroportul international de langa Dempasar (100000 Rp), intre timp am aflat ca exista taxa de iesire din Bali de 150000 Rp/persoana, asa ca ne-am dramuit banii pe care i-am avut schimbati astfel incat la sfarsit nu am mai avut decat cateva monede pe care le-am donat in cutiile de cruce rosie care se gasesc peste tot in aeroporturi.

La 22.35 ne imbarcam pe un Airbus 330 avem noroc, doua locuri de langa noi nu sunt ocupate asa ca ne-am putut intinde si am calatorit usor cele 11ore si 45 minute intre Dempasar si Doha cu escala la Kuala Lumpur. In acest avion am intalnit mai bine spus ne-a cautat un roman care era steward si a vazut ca pe doua pachete de mancare vegetariana erau nume romanesti.

In aeroportul din Doha am vizionat spectacolul multicultural oferit de musulmanii care mergeau sau se intorceau de la Mecca. Ne-am imbarcat pe un Airbus 321 nici acest avion nu era aglomerat asa ca am avut un zbor placut de 5 ore. Pe la ora 12.00 (ora locala) am ajuns in Atena unde avem de asteptat 5 ore pana la ora 17.10 cand avem avion spre Bucuresti. Aeroportul din Atena nu-i grozav, dar am identificat niste scaune langa o priza si ne petrecem timpul scriind aceste fraze din jurnal si selectand pozele pe laptop, in acest punct oboseala si-a spus cuvantul , la un moment dat nu ne mai atragea nici internetul nici jurnalul.

Calatoria de la Atena la Bucuresti a durat 1:30 cu un Boeing 737. Era mare diferenta intre serviciile Qatar Airlenes si cele oferite de OLIMPIC AIRLINES, avionul era vechi si echipajul isi faceau treaba fara suflet chiar plictisiti.
Din Bucuresti vom lua avionul de Cluj la 21.30.

La Otopeni aceiasi dezamagire ca anii trecuti, si anul acesta personalul se misca lent calatorii sunt manati la turma catre chek in si boarding. Am scris destul de mult negativ inca de acum 2 ani cand am venit din Thailanda, am sperat ca s-au mai schimbat ceva dar nici vorba si anul asta zborurile de Baia Mare si Satu Mare le-au anulat pe motive meteorologice si i-au imbarcat pe avionul de Cluj. Calatorii erau disperati, au dat telefon acasa si acolo nu era nici o problema. Probabil motivul anularii este numarul mic de pasageri.
Avionul in loc sa decoleze la 21.15 a plecat la 22.00 , am avut totusi noroc ca puteau sa amane cursa pentru ca in Bucuresti incepuse sa ninga si a trebuit sa dea cu o substanta pe suprafata exterioara a avionului pentru a topi zapada.
In sfarsit pe la 23:00 am ajuns in Cluj unde deja functioneaza noul aeroport international, a fost OK, am gasit si un taxi si cu 30 lei am ajuns acasa in jurul orei 12:00, unde ca si altadata ne asteptau bucurosi Rex cainele si mama/soacra.
Am calatorit 36 de ore, am schimbat 4 avioane si am parcurs aproximativ 15000 km terestri.