joi, 29 decembrie 2016

THAILANDA II

DIN NOU THAILANDA
-vacanta perfecta pentru relaxare & odihna-
Noiembrie –Decembrie 2016

Sa ajungem in Thailanda anul acesta a fost chiar si pentru noi o surpriza.
Am facut planuri serioase legate de Insulele Capului Verde, aflate mai aproape de noi, cand oferta avantajoasa primita de la Qatar Airways  ne trimite din nou in Asia.
Alegem Thailanda de data aceasta partea de sud vest .
Oferta era valabila 48 de ore asa ca in doi timpi si trei miscari am luat biletele. Si cum orice drum are un punct de plecare si mai multe destinatii in cazul nostru, am cautat sa facem un traseu care sa raspunda necesitatilor noastre de acum, adica locuri frumoase,  relaxare activa si experiente armonioase si pozitive.
Ruta noastra este  Budapesta – Phuket- Koh Lanta- Ao Nang- Parcul National Kao Sok - Kao Lak

PLECAREA
Ne apropiem de mijocul lui noiembrie si noi in loc sa facem bagaje si planuri de calatorie, muncim cu entuziasm pana in ultimul moment, ce sa-i faci asa a fost anul acesta,ca si anul trecut ca si de cand ne stim. Totusi experienta isi spune cuvantul si facem cel mai rapid bagaj de vacanta , fara liste si discutii preliminare, lasam mici comisioane de rezolvat  si ne ducem cu un taxi spre punctul de plecare in aventura numita vacanta. De data aceasta plecam spre Budapesta cu firma President Tour pick up de la OMV Manastur Calea Floresti, ora 9:00. La OMV am lasat bagajele afara si personalulul vazand trolerele intrebau daca plecam in SUA. Sau Canada. Iata a venit si microbuzul si plecam!
De la  Oradea am  fost singurii pasagerii si Dumitru s-a mutat in fata linga sofer, o discutie intre ei ma bine dispune:
-        Si unde megeti?
-        In Thailanda.
-        Unde anume?
-        Nu stiu sigur. Doamna din spate stie ea a aranjat tot...[ adica eu..]
-        Doamna e de la agentie..?
 Soferul e amabil si ne lasa in Kispest chiar in fata hotelului Chesscom. Am ales acest hotel pentru pozitia excelenta fata de aeroport. E un hotel mic si intim, primim o camera mica , curata si linistita  la etajul 4 in mansarda. Ne cazam si hotaram sa facem o incursiune in inprejurimi sa depistam statia autobuzului 200E , legatura noastra spre aeroport. La nici  200 m este Kobanya Terminal, un hub modern de transport care face conexiunea intre metrou si numeroase statii de bus . Bineinteles ca deasupra  e ditamai mallul. Gasim statia lui 200E si aflam de la un politai care ne vedea ca ne uitam mirati la un automat de bilete cu afisaj numai in maghiara, ca putem cumpara bilete direct de la sofer. Ne intoarcem la hotel si ne odihnim.
Zborul nostru pleaca a doua zi la 11:20 ceea ce ne permite sa luam linistiti micul dejun si sa mergem agale printre fulgii de nea spre statia lui 200 E care ne duce comod si rapid  la aeroportul Ferenc List. Urmeaza checkinul, trecerea prin filtrele de securitate si  imbarcarea in avion. 
Am constatat ca Qatar Air s-a innoit, are  echipament de enterteiment nou si ultimele update-uri in materie de filme si muzica. Dupa 5 ore de zbor ajungem la Doha.
Transferul la Doha e foarte scurt, practic am sarit dintr-un avion in altul, de data aceasta avem un  Airbus 320 care duce peste 400 de persoane spre destinatii de vacanta in Thailanda. Da, de mult nu am vazut un avion numai cu turisti, de obicei printre pasageri mai erau si localnici care se intorceau acasa de sarbatori.
Serviciul celor de la Qatar este impecabil, nici nu simti oboseala si orele care trec. Suntem rasfatati cu mancare araba fin condimentata si bauturi la discretie. Am dormit destul de mult fata de alte dati se vede treaba ca am fost obositi anul acesta.
Sarind peste cateva fusuri orare , noaptea trece rapid si dupa 6 ore de zbor aterizam la Phuket Aici in sala de control pasapoarte vedem o mare de turisti de toate natiile. Bineinteles ca coada este lunga, oamenii obositi si caldura mare, totusi putem spune ca a fost unul dintre cele mai usoare zboruri spre Asia. Inca din avion se completeaza declaratia de intrare in Thailanda si cu toate acestea verificarile merg mai greu.
Thailanda este prin excelenta una din destinatiile favorite de vacanta. Statisticile arata ca in medie peste 10 milioane de turisti viziteaza anual aceasta tara. In concesinta thaii si-au dezvoltat si perfectionat transferurile si serviciile hoteliere. Fata de 2006 cand am fost aici, constatam ca si tarifele s-au majorat vizibil.
In nici 20 de minute eram plecati cu taxiul  (700 bhati) spre Bang  Tao  Beach unde este hotelul Best Western Premier, casa noastra pentru urmatoarele zile.

PHUKET
Phuket este cea mai mare insula a Thailandei, are 49 km lungime si 8 km latime, poate de aceea thaii se simt ca pe continent si au eliminat KOH (insula in thai) din denumirea Phuketului. Situata in partea vestica, in Marea Andaman,  Phuket e considerata statiunea emblematica a Asiei de sud est si s-a dezvoltat datorita turismului, desi in zona locuitorii practica si alte activitatii de la ateliere mici de productie, mestesuguri, comert, pescuit si agricultura: cauciuc, cashew si cocos.
Urmarile tsunami-ului din 2004 sunt complet indepartate, oamenii nu mai vorbesc de acele momente nefericite. Au ramas doar indicatoare care indica ruta de evacuare si bucati  de garduri de boltari prinse parca definitiv in nisipul plajelor.


Phuket are paradoxurile lui. In primul rand nu se poate afirma ca e o insula linistita... In goana lui dupa senzatii tari, turistul vestic a colonizat plajele, Patong, cea mai coorporatista, s-a transformat  intr-un loc comercial, mai rau famat. Este exact cea mai aglomerata si comerciala plaja unde barurile, prostitutia sau intalnirea unei lady boy [barbati travestiti] pe strada  e un lucru firesc.
Exista insa si reversul medaliei, plaje si locuri linistite sau mai putin afectate de modificarile aduse in numele turismului. Bang Tao este undeva la mijloc. Situata intr-un golf linistit e perfect pentru ca cateva  hoteluri sa se cuibareasca la adapost de valuri si curenti.  La fel e si Surin Beach unde resorturile sunt un pic mai luxoase ca si preturile de altfel. La extremitatea sudica se mai gasesc locuri mult prea linistite pentru tumultul vietii cotidiene.
Nu in ultimul rand insula si-a declarat afinitatea fata de tot ce inseamna lux de la sporturile nautice, la restaurante si resorturi pana la vanzatorii ambulanti de pe plaja si taximetristi. Toata lumea te taxeaza  la sange.
Noi stam la  Best Western Premier 4 *, cu oferta la cazare. Sosim in jurul orei 10.00 si primim si „complimentary service” micul dejun, dar atat, desi sunt camere goale,ei tin sa respecte programul si ne cazeaza doar la ora 14.00 . Suntem rupti de oboseala, desi am dormit in reprize ba pe cate un sezlong la piscina , ba in hol pana cand receptionera ne conduce in camera 1404 pentru nefumatori, chiar am semnat pentru asta.


Camera mare si frumoasa, dar acum somn usor!
Hotelul e mare, are cateva sute de locuri si e populat de turistii de peste tot: de la nemti, americani si francezi pana la rusi, spanioli si chinezi. Corpurile de cazare sunt dispuse in jurul unei gradinii tropicale de palmieri care se prezinta turistului si cu 2 piscine imense si piscina de copii. Daca esti la prima venire in astfel de stabilimente efectul este garantat , vei fi foarte impresionat. De fapt in spate e o munca imensa a personalului, zilnic acelasi, care roboteste  din zori pana in noapte.



Turistul este insa fericit. Dimineata este asteptat cu un american breakfast sumptuos si pe toate gusturile care te impinge sa mananci peste masura si sa uiti de ponderare si mancare sanatoasa. Apoi urmeaza leneveala pe un sezlong de plaja unde vecinul tau neamt e doar la 10 cm distanta si vrei nu vrei participi la toate trairile lui exprimate in gesturi sau cuvinte. Pe masuta de plaja, un buton asteapta cuminte sa fie apasat pentru ca berea mult visata sa apara rece si cu spuma, adusa de o ospatara thai.


Favorita este Marea Andaman cea mai calma si calda dintre marile sudului. Si asa pornim spre visul numit vacanta.
Mai facem si sport inotam in apa marii calda de parca faci baie in cada acasa si iata imaginea unei zile pe plaja Bang Thao. Oh, am uitat de vanzatorii thai care in trecere te ademenesc cu orice iti poti dori de la ceasuri  la tricouri si rochii, la porum fiert sau jocuri si de preocuparea turistului  sa serveasca o cina delicioasa la restaurantul hotelui sau la puzderia de restaurante care graviteaza in jurul  resorturilor mari. Oricum se fac eforturi sustinute pentru bunastarea turistului. Ghizii francezii sunt cei mai activi si  organizeaza gimnastica in piscina sau alte activitatii gen live music.




Intr-una din zile aproape de noi sta o familie chineza cu 17 membri, sincer i-am numarat de 2 ori ca sa nu gresesc , formata din bunici, copi cu soti si nepoti. Intotdeauna am admirat sentimentul puternic de unitate a familiei pe care il pastreaza inca chinezii.  A fost amuzant sa ii urmaresti.  O poanta amuzanta a fost cand un vanzator ambulant a oferit cosuri de fructe spre vanzare. S-a adunat tot clanul si iata ca omul si-a facut planul de vanzare pe toata saptamana, probabil aveau multe rude...thaiul zambea cu gura pana la urechi de fericire.
Noi am mancat o data la The Beach Cuisine unde proprietarul francez a inteles perfect ca vrem mancare vegana si s-a prezentat cu un green curry (vinete si legume  cu sos de cocos) si mushroom and cashew curry. In celelate zile am descoperit  un restaurant  a unei familii din Burma chiar langa Best Western care avea mai multe sortimente vegane in meniu.





Recunoastem ca resort Best Western nu e stilul nostru, dar distanta rezonabila fata de aeroport si facilitatile ne dau posibilitatea sa  ne odihnim cateva zile si refacem dupa un an greu si dificil. Asa ca consideram Bang Thao ca pe o perioada de tranzitie.
Ne bucuram si noi de facilitatile hotelului Best Western si profitam la maximum de apa calda a marii si plimbarile lungi pe plaja. La fel ca pe pe continent fiecare hotel are fiecare templul lui unde in fiecare zi se ofera flori si mancare lui Buddha. Intotdeauna am sustinut ca educatia budista a thailandezilor este secretul conduitei lor: zambitori, amabili si impacatii. Asta pentru ca de mici invata ca karma este implacabila si ca totul are o rasplata, plecand de la intentie, gand, atitudine si fapta.
Din cand in cand  intalnim canale pe care pescarii isi tin barcile. Chiar daca e zona turistica localnicii ies zilnic la pescuit scastige traiul.
Plaja  intradevar generoasa este  promenada perfecta pentru a completa ziua perfecta, iti rasfata ochii si sufletul.Pe plaja vezi si observi tot felul de lucruri, de la organizarea triatlonului la pozele de nunta ale unor proaspetii casatoriti.









Admiram apusurile de soare cu o paleta de culori trandafirii care se reflecta in mare, iar  plaja si norii par decupati dintr-o ilustrata.






FantaSea
Despre parcurile tematice stie toata lumea, se vad la televizor si multi le-au si vizitat. Mai putin noi. Am facut o tentativa in Hong Long , dar am renuntat cand am vazut ca biletul de intrare e asa de scump.
In Phuket, zona Kamala exista parcul FantaSea care  prezinta o versiune asiatica de succes a unei legende locale transpusa intr-un show grandios.



Bineinteles ca totul este in stil thai, lumea se agita mai mult decat e cazul, taraboiul e mare, dar si organizarea impecabila, studiata pana la ultimul detaliu.
Deci ora  19.00, se prezinta soferul care ne asigura transferul. Odata debarcati suntem preluati de micute thai care numai zambet si floare ne duc la un ghiseu unde contra voucherul ne lipesc numere pe haine si suntem lasati sa ne plimbam in parc. Aici mai multe  zeite budiste si personaje de poveste autohtone -ceva de genul „hai sa fim din nou copii”, demonii, un lac plin cu crapii chinezestii si puzderie de cladirii care mai de care mai excentrice te atrag sa-ti golesti buzunarul . Spectaculos este oraselul fanteziei cu palatul bijuteriilor. Unii prefera plimbarea cu elefantii.









Avem parte si de un spectacol  pe scena‚ gen ’’ Bankok’’ cu cateva slagare thai si un mic specatacol de revista si dansuri thai.Ritmul  este dat de toba.







Evenimentul central se tine la palatul elefantilor , o constructie impunatoare unde se afla sala de spectacole cu o capacitate de peste 1000 locuri. Logistica e impecabila, esti dirijat la poarta de intrare cea mai apropriata de locul tau. Toata lumea trece prin filtre de securitate, telefoanele, camerele si aparatele foto sunt lasate la garderoba. Fotografiatul sau filmatul sunt strict interzise.




Noi avem B45 si B 46- randul 2, deci aproape de scena. In curand sala e plina ochi si mai avem nenorocul ca in spatele nostru sa stea niste rusii badarani care tot lovesc cu picioarele in spatar. Ma uit in spate si  mormaie un isvenite, adica scuze.
Dupa ce suntem anuntati in toate limbile, specatacolul incepe cu intrarea a 10 elefanti direct prin sala cu public.
E un show total diferit de ce am vazut pana acum, este si foarte interactiv cu publicul care e pus sa faca  exercitii ritmice de rotire a gatului caci  actorii nostri joaca pe mai multe scene care sunt pe laterale, in spate, clasic in fata , dar si acrobatii deasupra pe tavanul salii.
Povestea urmareste  legenda regelui din Kemala de la momentul crearii pamantului de zeul Soare si zeita Luna,  lupta lui cu demonii si instaurarea armoniei reflectata de viata bucolica a unui fermier cand se indragostete de o frumoasa tarancuta. Partea asta  a fost cea mai hazlie! Pe campul agricol de pe scena intra efectiv bivoli thai, capre si gaini care au fost dresate sa fuga ata dintr-un capat in altul al scenei. La faza cu gainile si caprele toata sala a izbucnit in ras, aveau gainile o viteza ca le sareau fulgii. Ca vezi dresura de elefanti, boi sau capre ti se pare mai normal, dar la gainii nu te prea astepti.
In urmatoarea scena tarancuta este rapita si urmeaza o noua lupta cu fortele raului  din care regele iese victorios numai datorita magiului elefant Araya care de altfel e frumos si impunator.
Pe parcul derularii scenelor in decor se deruleaza efecte speciale, pirotehnice sau proiectii cu laser in 4D. Acest melanj de dans, acrobatie, dresura si muzica adecvata e probabil reteta care a asigurat succesul acestui show. Pliantul spune ca se joaca din 1998 in fiecare seara. E totusi o performanta demna de luat in seama.
Un spectacol reusit ! Pacat ca s-a terminat asa repede (2 ore)
Si uite asa cele 4 zile s-au scurs pe nesimtite si e momentul sa ne facem bagajul si sa plecam spre urmatoarea destinatie . Rezervam  bilete de transfer cu ferry spre Koh Lanta cu vizitarea pe traseu a Insulei Phi Phi.

KOH  LANTA
Allow yourself some peace - incepe vacanta....
Citim despre Lanta,  situata in extremitatea sudica a Thailandei  in Marea Andaman. E inca  o insula necolonizata definitiv de turisti. Doar partea vestica are de-a lungul coastei hoteluri mici si bungalowuri, partea estica este aproape nepopulata. Aici sunt padurile de mangrove si parcurile nationale, singura modalitate de a impieca omul sa denatureze jungla.
E foarte aproape de Malaezia, de aici si influentele reflectate in obiceiuri, mancare, imbracamintea femeilor este identica, iar ’’ batic ’’ul (o tesatura de bumbac cu modele traditionale malay)  e omnipreznt. Lanta e si locul de vacanta al unor nume sonore ca Bill Gates, Anne Girardot, Sting si alte staruri.
Feribotul spre KOH LANTA pleaca dimineata la 8:30, dar noi trebuie sa ne sculam la 6.00 sa terminam bagajele si sa luam un mic dejun la repezeala, caci la 7:00 soferul thai este deja in hol sa ne duca in port. Transferul e rapid si parcurge ruta spre Phuket Town culegand si alti turisti de pe drum. Ajungem in port cu intarziere din cauza traficului si suntem imbarcati la repezeala pe un ferry cu 4 nivele, toate pline cu turisti. Locurile de la umbra sunt deja ocupate, asa ca nu ne ramane decat sa urcam pe puntea superioara unde te coci de caldura, dar ai vedere. Si ce vedere!




Insula Phuket cu margini dantelate ramane in urma strajuita de templul budist si statuia lui Buddha amplasata pe cel mai inalt munte din zona, urmeaza insule razlete cu stanci cu  forme unduioase care ies majestuos din mare si insula PHI PHI (se citeste PI-PI).
PHI PHI este  cu un arhipelag de insule unde se considera ca s-a dezvoltat cea mai veche civilizatie thai, un paradox e ca acum populatia e majoritar islamica. Vedem o grota unde au trait oameni din vremuri de mult apuse.






Phi Phi Don e cu siguranta foarte frumoasa, exotica , are plaje albe si apa marii de culoarea turcoazului, dar notorietatea si-a castigat-o dupa ce pe plaja Phi Phi Lee s-a turnat filmul The Beach cu Leonardo di Caprio.




Dovada ca si ferryul nostru isi face loc prin traficul maritim destul de aglomerat si da un ocol dupa stancii masive iesite din apa in timp ce capitanul ne prezinta mandru plaja cu pricina si ne plimba prin golf lasandu-ne sa admiram peisajul de vis. Toata lumea este pe punte si admira peisajele spectaculoase. E intradevar ceva deosebit, capitanul ca sa faca cat mai interesant voiajul trece aproape de tot pe langa stancii si Dumitru face o poza gen Titanic.










Ne intreptam spre portul din insula capitala Phi Phi  de unde schimbam ferry si ne imbarcam spre Lanta pe o barca un pic mai mica care are doar 2 nivele fara punte superioara descoperita. Transferul acesta e mai rapid dureaza doar 1 ora si la bord este deja vandut si transportul cu taxiul de la port pana la Narima Bungalow [2 persoane 400 bathi], simplu si eficient. Primim un alt abtibild care se adauga la celelalte lipite pe hainele noastre. Thaii  au descoperit ca in acest fel trierea hoardelor de turisti se face mai rapid si fara confuzii. Si functioneaza! La iesirea de pe dana dupa ce-ti recuperezi bagajul, in baza acestui abtibild esti preluat rapid, bagat intr-o masina si dus la destinatie unde esti debarcat si lasat la receptie.





Si uite asa am ajuns la Narima Bungalow Resort. Un mic stabiliment turistic cu 31 de  bungalowuri raspandite prin jungla  pe versantul dealului care coboara pana in mare. Sus este un open space unde este receptia, biblioteca, si restaurantul principal. Totul este inconjurat de o gradina exotica si bazine cu crapi chinezesti colorati. Foarte frumos intradevar!
Mai jos pe versant este pozitionata piscina cu vedere la mare asezata pe una din terasele versantului, iar jos pe plaja un restaurant decorat cu scoici si pavilionul de masaj.







Ca sa ajungi la bungalowul A11 urmaresti o alee serpuitoare prin jungla si cum  e ultimul bungalow din rand ( am cerut sa fie liniste) suntem vecini directi cu jungla. Avem  vedere la mare, e mai scump cei drept, dar merita. Bungalowul e compus dintr-o camera de cca 20 mp , o baie cu o oglinda ornata cu scoici  si terasa indispensabila pentru integrarea in peisaj. Aici am inceput sa scriu acest jurnal.







Cand am intrat pe terasa si wow  am vazut un peisaj de vis ,  armonie perfecta intre jungla , plaja si mare,ne-am simtit bucurosi si recunoscatori ca am ajuns aici.
Doamne, ce frumos e ! Atata armonie si liniste. Marea Adaman pare o mare de licurici, efectul este de durata datorita reflexiei luminii in valuri si a unghiului din care privim, dar micile scanteiute care se multiplica fac ca marea insasi sa fie aurie cu un impact extraordinar asupra muritorului de rand.
La Narima sunt turisti de alta categorie decat un hotelulurile corporatiste. Media de varsta e mai mica, sunt oamenii mai liberi care vin –pleaca  personalul nu te urmareste in  speranta unei comenzii suplimentare si asa toata lumea e multumita. Suntem uimiti de curajul scandinavilor care vin aici cu copii mici, unii chiar sugari.
Mancarea la Narima este gustoasa, in prima zi nu am gasit nimic vegan de mancat, dar am vorbit la receptie si ne-au pus la dispozitie un meniu din care puteam comanda. De obicei dimineata luam fructe tropicale si supe thai de orez sau noodles, iar seara am mancat vegetable curry, pineapple rice sau fride rice/noodles.



Zilele aici sunt o incantare, facem doar ce dorim. In afara de micul dejun si cina unde ne mai intalnim si cu cealalti turisti, suntem singuri. Toti sunt civilizati si discreti, nu se fac incercari de intrare in spatiul privat, un zambet si un salut sunt suficiente.
Si ce facem toata ziua? Stam pe terasa si admiram frumosul care  ne inconjoara, citim, scriem, ascultam muzica, facem plimbari pe plaja si inotam. Dumitru si-a facut o lista lunga cat China cu lucrurile care trebuie rezolvate in 2017 seara la o ceasca de ceai pe terasa o dezbatem.
Dimineata  maimutele care sunt musafirii nostri permanenti ne trezesc, in speranta unei banane urca tacticoase pe terasa, pe fotolii , ba curioase din cale afara vor sa-ti intre si in camera. Oricum suntem asediati , dar sunt atat de  amuzante.






Am ajuns la zilele linistite pe care le-am dorit atat de mult. Pretuim fiecare moment petrecut aici.
A venit si reprezentanta Der Tour sa se intalneasca cu noi. Jobul ei e sa se asigure ca fiecare turist care rezerva prin firma lor (au avut preturile cele mai mici pentru aceasta locatie) sa fie bine ingrijit si tratat. Iti prezinta locul, ce posibilitati sunt de recreere , cumparaturi, etc. E o thai draguta , cu zambet larg, nascuta in Germania , care s-a stabilit aici in Lanta unde traieste cu familia. E multumita de jobul ei si se vede ca-si face munca cu placere.
Fac o pauza, Dumitru pregateste un mango. Spuneti si voi ce poti sa-ti doresti mai mult decat sa stai ca-n rai si sa servesti un mango ...privind marea cu valurile argintii care se rostogolesc spre tarm .


In jurul nostru sunt mai multe plaje mai mult sau mai putin accesibile , toate salbatice si inca nealterate de mana omului. Exploram si descoperim alte hoteluri , peisaje ireal de frumoase pietre slefuite de spuma marii de ai impresia esti pe luna. Cate o drona care aterizeaza langa tine iti aduce aminte de tehnologie si te  conecteaza la realitate...
In plimbarile noastre admiram marea, stancile versantilor abrupti si rocile care ies din mare. Apusurile aici sunt impresionante, scot romanticul din tine.










In plimbarile noastre admiram marea, stancile versantilor abrupti si rocile care ies din mare. Apusurile aici sunt impresionante, scot romanticul din tine.








Intr-o zi dupa o  ploaie calda ne-am plimbat pe drum. Sunt cateva locuinte ale rezidentilor, plantatii de cocotieri si arbori de cauciuc si drumul care seamana cu un montaingne russe.




Mangrove forest

Cu greu l-am convins pe Dumitru sa facem o plimbare cu barca in padurile de mangrove... in parcul Tung Yee Peng, un miracol al naturii. E vorba despre o comunitate pe coasta de est a Insulei Ko Lanta care inceraca sa pastreze modul traditional de viata, bineinteles ca totul e eco.
Am luat o execurse de juma de zi si la 8.00 eram gata de drum. E de apreciat cat de seriosi si punctuali sunt thaii, nu intarzie niciodata, este recomanadat chiar sa fii cu cateva minute inainte la locul de intalnire. Soferul care face transferul la Mangrove Forest este si el prezent cu cateva minute inainte de ora intalnirii si alaturi de celaleti turisti suntem debarcati din van si pe o alee care strabate padurea de mongrove ajungem la un chei rudimentar de unde plecam cu barca. 




Majoritatea  si-au luat un tur cu pescuit inclus, noi insa nu (nu suntem adeptii capturarii animalelor), asa ca avem la dispozitie doar pentru noi o barca tipica regiunii ’’long tail boat’’ si cu un thai atipic de inalt care ne plimba 2 ore. E foarte relaxant si frumos, vedem padurea cu copacii adaptatii la apa sarata. Au radacini exterioare care creeaza o retea ciudata care sustine viata aici, un miracol al naturii. In locuri in care namolul imbinat cu sarea apei predomina, mugurii radacinilor sunt pietrificati si ne dau impresia unui peisaj  din alta lume. Pasariile sunt pretudindeni. Am surprins chiar ora mesei. Sunt atat de gratioase, stau pe radacinile copacilor si cand ne vad zboara spre alt refugiu. 












Navigam pe cateva canale si admiram un copac mare care iese din apa, pitorescul palcurilor de copaci si  insulele vecine Ko Lanta Ya si Ko Lanta Nai.








In curand vedem deja ca suntem observati si cand thaiul nostru acosteaza la mal si apar maimutele care deja obisnuite cu turistii sar in barca langa noi. La inceput am fost surprinsi si Dumitru chiar imi spune ’’ vezi sa nu te muste’’, dar maimutele sunt prietenoase, te prind de mana si iau frumos si delicat bucatelele de ananas aduse de barcagiu.
Practic maimutica ranjeste la tine si te intreaba „ Imi DAI ?”.




Dumitru si-a facut o mica prietena pe care o hraneste. In final toate maimutele sunt fericite si pleaca cu burtica plina. Thaiul nostru ne arata si puii de baracude care misuna prin apa.







Intre timp thaiul, om eficient , repara barca si rade cu gura pana la urcehi. Incecam sa vorbim cu el. El engleza ioc, noi thai ioc, ne intalegem de minune. Ceva tot intelege el ca da din cap. Important este ca ne-a plimbat prin locuri frumoase. Vedem si o casa  plutitoare, ce aduce aminte de filnul See World  si un sir de caiace care se indreapta spre chei.




Unele insule au nume chiar hazlii; de exemplu Bubu Island,  Klong Island , Ya sau Nai si ar mai fi pana la 52 de insule cate are arhipeleagul Lanta.
Ajunsi inapoi pe chei suntem serviti cu ananas si vedem si mica ferma de pesti, unul din pesti cica are 40 de kg. Nu prea credem, dar cum nu-l putem cantarii ramane asa. La final asteptam ca omul nostru sa se piguleasca, sa-si ia cizmele de piele de cowboy – la 36 0 C ?- si sa ne duca foarte multumit de propria persoana la masina.






Suntem transferati la hotel si avem ocazia sa admiram jumatate din insula pana la destinatie.
Restul zilei stam pe plaja si regretam ca azi facem bagajele. Maine plecam spre Ao Nang.

Cu ferry spre Ao Nang

Soferul este bineinteles punctual si se prezinta sa ne ia de la Narima pana in port. Pe drum urca turisti de toate natiile. Langa mine e un elvetian de nationalitae iraniana care intra in vorba si spune ce incantat e de Lanta. A venit in Lanta ca o excurise optionala, „sediul”  lui este in Ao Nang unde deja sta de 1 luna si acum  regreta ca nu si-a  petrecut timpul aici, in Lanta.
Intreaba de unde suntem.
’Din Romania!’’
’’Oh, eu sunt politist si am mereu probleme cu tiganii romani si bulgari.’’
’’Da,zic eu, noi suntem fericiti ca tiganii nostri  sunt prin Europa si ca am scapat de ei ‚’’- nu suntem xenofobi, dar cred ca fiecare din noi e mai linistit de cand  nu mai suntem agasati de conationalii nostri care cersesc la stopuri sau te agata sa le cumperii cate ceva.
’’ Stiu ca este diferenta intre tigani si romani, dar totusi ne dau mult de lucru la cat fura..’’
Apoi discutam de lucrurile „must see” in Thailanda.
Ajungem si in portul asediat de turisti. Este clar ca deja sezonul a inceput/ High sesion- zic ei, asa si e ferry-urile vin pline ochi si pleaca tot asa. Facem check in pentru Ao Nang si deja suntem familiarizati cu abtibindurile pe care lipim pe bluze, nu cumva sa ne incurce thaii si sa te trezesti in alta parte.


Ferryul nostru e modern, are salii climatizate si desi temperatura e cam 25 de grade noua ni se apre tare frig si ne acoperim cu saluri si palarii. De fapt  nu ne-am simtit prea bine dupa aceea. Frigul ne-a prins in cele din urma.



Ferribotul face escale pe plaja Railey unde debarcarea turistilor se face direct in long tail boats care ii va duce pe plaja. Aici peisajul este spectaculos, stanci de calcar cu forme neobisnuite tasnesc din apa spre deliciul turistilor care stau gramada pe punte si fac poze. Inca cative mile pe apa si in timp ce admiram coasta , avem norocul sa vedem si un transbordaj in largul marii de pe o nava  pe alta , manevrele iti lasa impresia ca vasele se vor ciocnii deindata, nu este nici o problema, cu indemanare capitanii vaselor apropie unul de altul vasele  si se face se face transbordarea de turisiti si bagaje destul de comod si rapid.














Nu iesim bine in larg ca o alta barca ne taie calea si ne abordeaza. Cativa turisti debarca pe alta  plaja  si sunt preluati si dusi acolo cu barci mai mici.
Nu avem cuvinte sa transmitem emotia pe o simtim,  e atat de frumos ca ti se taie rasuflarea, stanci, temple, mai apare si cate o mica  plaja izolata, e categoric unul din cele mai frumoase locuri vazute de noi.








Inca cateva minute si ne ajunge chiar si o ploicica din urma si ajungem la Ao Nang. Ca sa ne dam jos trecem peste inca un ferry care e parcat chiar la chei. Mai greu de Dumitru care trebuie sa-si salte bagajul dintr-un ferry in altul. Thaii indatoritori ajuta femeile la bagaje. Avantaj eu...!
Pe tarm aceeasi nebunie eficienta in care sute de turisti ajunsi sunt recunoscuti dupa abtibilduri si urcati in masini care ii debarca pe fiecare la hotelurile lor.

Ao Nang

Si uite asa ajungem la Ao Nang Villa Resort, 5*. Cazarea e rapida si  dupa ce suntem condusi in camera vrem sa vedem si resortul. Cele 6 corpuri de cladire, 2 piscine grozave si 2 restaurante sunt  amplasate intr-o gradina tropicala cu palmieri si francispani chiar langa stanca impunatoare care e emblematica pentru Ao Nang. Avem si iesire la plaja, iar marea aici e linistita si calda dupa cum deja ne-am obisnuit.
Camera noastra 6208 e in corpul 6 et. 2. Iata ce vedem  de pe balconul nostru! E placut, nu-i asa?










Know how-ul e luat de la americani. Totul e la scara mare: restaurantele, piscinele si paturile kingsize care au peste 2.20 m latime. Hotelul si camera au toate facilitatile. Micul nostru dejun este frugal, dar bogat, are mai multe sortimente si gurmanzii fac ture dupa ture cu farfuriile pline. Nu conteaza nationalitatea, natura umana nu se schimba!  


O noutate este ceaiul de la ora 16, servit langa imensul hol al hotelului intr-un pavilion cu vedere la o gradina amenajata in stil japonez. Ai gratuit si la discretie ceai, ice tea, sucuri, cafea si prajituri. Este un serviciu apreciat. Lumea se inghesuie si daca nu vii la timp ramai sa-ti consumi ceaiul in picioare. Observam ca nemtii nu servesc, dar sunt scandinavi, englezi, indieni si americani care stiu sa pretuiasca o ceasca de ceai.





Hotelul este situat chiar la marginea golfului si in interior nu se aude agitatia de afara. Piscina este una din ce le mai frumoase pe care le-am intalnit in excursiile noastre, are dimensiuni generoase, e adanca si poti inota cat vrei si are o priveliste superba. Aici ne ducem veacul  de 5 zile. Dimineata devreme facem plimbari pe plaja admiram stancile si inotam in mare. Dupa ora 8 pe plaja e mult prea cald, in plus camera e la o aruncatura de bat si Dumitru care nu vrea soare dupa ce si-a parlit umerii face ture dus-intorsc camera piscina.







Un amestec eterogen de turisti invadeaza plaja dupa ora 17.00 cand temperatura este mai suportabila. Ne alaturam si noi  zecilor de turisti care se plimba. Acum este si perioada cand barcile ‚’’long tail boats’’ sau modernele lor surate  se intorc din excursiile de o zi de la insulele din jur. Faptul ca am facut transferurile cu ferry ne-a adus economii serioase. Noi am trecut cu ferry-ul pe langa aceste insule si plaje si nu mai e nevoie sa facem excursii optionale. Majoritatea turitilor sosesc aici via aeroportul din Krabi, au sejururi si iau excursii optionale. La polul opus sunt backpackeri americani care mai campeaza pe la capatul plajei sau stau in guesthourile spre continent.




Alti turisti stau si admira apusul soarelui. Nu este soare tot timpul, alternativ apar mereu norii asa ca apusurile aici sunt atipice Asiei si interesante. Un fenomen interesant e refluxul cand apa marii se retrage cu pana la 30 m.






Seara iesim in oras.  Luam cina si mai cumparam cate ceva.
Partea comerciala este deosebit de dezvoltata aici. De fapt Ao Nang seamana bine cu Chaweng Beach din Koh Samui.  Partea comerciala e situata pe faleza marcata de un peste  sabie care e simbolul orasului, iar magazine unul langa altul, restuarante, farmacii si magazine 7/11 sau Family Mart intregesc oferta concurentiala. E atat de multa concurenta incat aici magazinele au oferte avantajoase si daca vrei shopping, atunci e locul cel mai nimerit. Cum si noi  trebuie sa luam  cate ceva prospectam piata . Vanzatorii te imbie sa intri  ’looking, looking’’, dar marfa e cam aceeasi peste tot. Am mancat la restaurante  cu specific thai si indian, asa e mai usor pentru noi sa gasim mancare vegana. Ne-am amintit de India cand la o cina am luat dhal si  garlic naan. Mancarea e gustoasa, dar nu si sanatoasa asa ca Dumitru face o usoara indigeste de prea multe prajeli, noroc ca trece repede. Suntem avertizati sa nu manacam oriunde , sunt multe cazuri de toxiinfectie alimentara. Vedem turisti pe care ii stiam din vedere ca sunt bolnavi, ne dam seama ca li se duce mancare de la micul dejun in camera,  ba unul pe care l-am remarcat ca bun inotator in piscina a doua zi se plimba la restaurant cu perfuzia dupa el, era un tip degajat nu parea sa sufere. Sfatuim pe toti sa pastreze o igiena stricta si sa se uite unde mananca. Sigur ca mancarea de 2-3 euro e tentanta, dar mai bine dai un ban in plus si mai poti controla situatia. Pe noi ne-a costat o cina de 2 persoane la restaurant  cam 12 euro, bautura inclusa.





Intru-na din zile am facut un drum mai lung spre orasul Ao Nang , cea a locuitorilor obisnuiti. Am vazut moscheea [cea mai mare parte a rezidentilor este musulmana],arta locala,  casele cochete, tarabele si restaurantele lor stradale, de fapt in ultima zi am mancat la un restaurant‚‚’’halal’’ o supa thai excelenta. Dumitru nu a mai lasat bacsis  ’’nu e aranjat restaurantul, dar practica aceleasi preturi ca in partea turistica’’, spune el.







KAO SOK

Pe 1 decembrie plecam spre Kao Sok. Desi toate locatiile de pana acum sunt atat de diferite intre ele,  toate erau legate de mare si plaja. Am vrut si ceva mai aventuros asa ca pornim spre Kao Sok National Park sa stam cateva zile si la munte, vorba vine.



Transferul se face cu un share van care ia turistii de la hotel. De data asta a intarziat  vreo 10 minute si spre surpriza noastra ne duce la cativa km in afara Ao Nangului si ne debarca la un punct de triere unde soseau toate vanurile din imprejurimi dupa ce adunau turistii. Iarasi primim abtibilduri pe care le lipim pe bluze si stam pana ce un tip incepe sa strige Kao Sok, Kao Sok indrumandu-ne spre un van. Plin ochi. Dumitru sta in fata langa sofer sa nu-i fie rau, eu mai in spate. Drumul 70 km serpuieste prin zone de deal si submontane presarate cu stanci de calcar, plantatii de cauciuc si cocos. Ajungem fara evenimente la Kao Sok de unde contra 100 THB un taxi ne duce la hotel. De data asta este Rock &Treehouse !





Casutele sunt in copaci la inaltimi mai mici sau mai mari fata de sol si se sprijina pe colturi de stanca sau copaci. E impresionant ce au facut oamenii astia aici. E o rapa pe care nimeni nu s-ar fi gandit sa o cumpere si iata ca peste haurile si crevasele din stanca, printre copacii junglei au amenajat  pasarele suspendate care fac legatura intre casute si restaurantul-receptie care este open space.





Au chiar si piscina. Pasarela care duce spre ea se termina cu un tobogan si in jur s-au straduit sa amenajeze cat mai in ton cu ambientul natural. Dumitru inca se crede la caldura si intra intr-o apa rece-rece, dar il filmez si spune:
-                            ’ ’ n-am ce face, daca se filmeaza, e musai, sa nu ma fac de rusine’’.


Ne-am cazat in casuta nr 8 in copaci plasata in jungla. E dotata cu tot ce trebuie, are chiar si TV.  Aici e atat de umed  din cauza junglei ca instant suntem uzi si constam ca nu mai avem nici o haina uscata, toate sunt jilave. Ne uitam in jur, suntem pe o platforma si in jurul nostru doar prapastii fara sfarsit. Daca scapam ceva jos, adio. Facem poze  din casuta. Aceasta are peretii partial din sticla sa poti admira jungla si DA e o ocazie unica. Pasari si veverite circula nestingherite si sar dintr-un copac in alta sau pe liane. Suntem incantati! E intradevar ceva deosebit!



Fata de la receptie Nita, vorbeste mai bine decat altii engleza si ne da amanunte despre zona si vizitarea parcului national. Optam pentru un tur de o zi care cuprinde o croaziera pe lacul Chab, un traseu prin jungla si vizitarea unei pesteri. Distractia costa 1500 THB / persoana , pranz si transferuri incluse.

Pentru azi ne indica o carare prin jungla, un shortcut spre parcul national si noi mergem pe ea. Pe drum vedem raul Sok la dreapta si admiram canoele  cu turistii care ne fac cu mana, un pic mai sus dam de un elefant care noroc ca e intr-un tarc Nu mai vrem intalnirii cu elefanti salbatici ca in Kerala. De fapt elefantul era supravegheat de un bastinas care cand ne vede merge spre urecheat sa nu aiba vreo surpriza neplacuta. In Thailanda toata lumea are grija de turisti, un feed back negativ ar strica businessuri bune pe aici si nu-si permit. Trecem pe langa alt stabiliment cu bungalowuri si iesim in strada principala.






Kao Sok e o ocalitate pasnica dezvoltata in jurul strazii principale avand pe ambele parti agenti de turism, restaurante, masaj thai  , cazare si mobilier urban vesel- toate pentru turisti. Ne plimbam pana la intrarea in parcul national si ne intoarcem , e aproape de ora 18:00 si aici la fix 18:30 se intuneca si vrem sa nu ne prinda noaptea pe drum.





La Rock & Treehouse luam o cina delicioasa si ne retragem in casuta din copacii sa dormim.
A doua zi  ploua, ploua si ploua. Intrebam la receptie daca se mai mergem in excursie. Trebuie sa asteptam zic ei. Noi .
Stam in casuta pana cand vine baiatul de la receptie si spune ca a venit ghidul si ca plecam in exercursie chiar daca ploua. Ne luam pelerinele si plecam cu vanul spre punctul de imbarcare situat la 1:15 minute de mers cu masina. Aici este alta intrare in parcul mational. Ei sustin  ca aici este cea ma veche jungla de pe pamant, cca 160 mil ani. Cine sa-i contrazica?...


La Cheow  Lan Lake  ploua incontinuu , dar thai sunt obisnuiti ca doar au wet season cam de 4 luni pe an, cand ploua tot timpul. O privire ne arata ca o parte din chei este inundata. De fapt la TV am vazut ca au inundatii serioase prin tara. Ghidul ne spune ca e total neobisnuit sa ploaie in aceasta perioada a anului,  Ne imbarcam pe un long tail boat care porneste bineinteles prin ploaie spre Guilin Point View unde se afla bungalowuri si un restaurant plutitor. Pe drum admiram peisajul, stiu ca scriem prea des ca e frumos, dar este intradevar uimitor de frumos. Stancii de calcar tasnesc din apa, singure sau in grupuri si ofera un impact vizual care te impresioneaza. La inceput am vazut aceste stancii in Marea Andaman, dar venind cu masina de la Ao Nang pana aici am vazut ca sunt peste o parte a peisajului local.


Urmeaza turul cu barca pe lac si vizitarea unei pesteri vechi „ Pra Kay” , care nu era de loc amenajata. Barcagiul face manevre si ne aduce de cheiul improvizat de unde pe niste scarii urcam in pestera. Aici mergem pe un teren accidentat si prin apa. Am mers admirand forme si culori, ba chiar am vazut 2 formatiuni intr-o postura de rugaciune, mai mult de 50 m in adancime pana aerul s-a rarefiat si s-a simtit lipsa oxigenului. Foarte frumoasa pestera, avea stalacmite si stalactite, coloane si lilieci,  insa nefiind amenajata din pacate va fi distrusa de turisti, Thai nu-si dau seama ce avere au si ca puhoaile de turisti oricat de civilizate ar fi vor afecta acest mediu format in milioane de ani. Plecam pe un canal al lacului si vedem pinteni mari si mici care ies din apa si . In program era si o excursie in jungla , dar a plouat si era prea periculos, asa ca ghidul Doh a renuntat. Sincer, nici grupul nu era entuziasmat sa mearga pe ploaie prin jungl .  Am fost un grup de 10 persoane, toti de la hotelul nostru, ei erau danezi si foarte vorbareti.













In ciuda ploii a fost o excursie reusita. Frumosul e frumos pe orice vreme. Cred ca de fapt a fost  o experienta mai deosebita. Am vazut  din alta perspectiva varfurile  stancilor prinse in dantele cu voaluri subtiri de nori ce tremurau lin  in bataia vantului si apa lacului care din verde smarald era argintie. Am fost coplesiti de un sentiment de recunostiinta fata de divinitatea care a creat o natura atat de minunata si ca noi am ajuns aici sa o vedem.








 La intoarcere ploaia scade din intensitate si admiram neobisnuitele forme ale stancilor, Transferul spre hotel se face rapid si fara incidente.
La Rock & Treehouse  ploua in continuare. Totul e extrem de umed  si ne dam seama ce dificila poate fi viata de zi cu zi  in sezonul ploilor.
Pregatim bagajele de plecare. Maine la 12.00 mergem cu un van pana la Khao Lak care e ultima etapa a calatoriei noastre. Speram sa fie soare  , cald e oricum.....

KHAO LAK

Transferul spre Khao Lak e cu surprize, bine e scuzabil aici sunt la tara in jungla. Van-ul  nu soseste la timp si aflam ca masina s-a stricat. Nita, fata de la receptie da cateva telefoane si rezolva alta masina. Cu intarziere de o ora pornim spre noua noastra destinatie. Soferul conduce repede si cei 70 km  se parcurg cu usurinta intr-o ora. Pe drum admiram jungla, plantatiile si elefantii care merg  si ei pe drum cam cum merg la noi vacile pe carosabil prin sate. Ghidul Doh mi-a spus ca thai cresc toate animalele mai putin crocodili, deci a avea un elefant in batatura nu e neobisnuit... sunt folositi la tot felul de munci.




Foarte ingrijit si cochet este acest resort. Nu are 5 *, dar camera si faciltatile nu sunt mai prejos de  hotelul din Ao Nang, Perceptia mea este ca camera este chiar mai calda si primitoare. In plus are cea mai frumoasa  terasa, mai generoasa fata de alte hoteluri, exceptie face Narima.  Sunt mai multe paviloane de cazare, corpurile de cladire sunt grupate pe margine si intre ele e o gradina tropicala cu 2 piscine, bar si restaurant, receptia este open space. Peste tot intalnesti mici detalii care adauga un sic in plus. Sunt si locatari care fenteaza la plata ... crapii chinezesti rosii , veverite agile care sar in palmierul din fata camerei si mierle care stau in balconul nostru si se uita curioase la noi. Alte locatare rasfatate sunt pisicile care lenevesc toata ziua pe unde apuca.












Noi suntem intr-un pavilion decorat in stil thai la etajul unu si ne bucuram din plin de terasa cu vedere spre gradina luxurianta.






Plaja este un pic in panta, dar foarte accesibila si cu nisip fin . Ne declaram multumiti .
Plimbatul pe plaja e la ordinea zilei. Toata lumea se plimba indiferent de ora din zi, asa ca  plaja e mai mult sau mai putin un minibulevard spre incantarea tuturor. Si aici sunt stanci  care sfideaza monotonia si dau personalitate locului. Marea e calma si  linistita, inotam des , dar apa nu e atat de calda ca la Bang Tao Beach.






Plimbarile ne conduc printre stanci negre mari si mici  de origine vulcanica care impanzesc plaja. Un decor perfect . Nici nu stim care e mai frumos ,de aceea de data aceasta punem mai multe poze cu plaja si marea incercand astfel sa retinem cate ceva din frumusetea locului.









Fara sa vrem suntem martorii vietii localnicilor care ies la pescuit sau cauta crabi si fructe de mare printre stanci. Pasari de mare plecate la vanatoare se mai odihnesc si ele pe cate o stanca.






Leaganele sunt aici la mare cautare, toata lumea de la localnici la turistii le folosesc si se rasfata. Bineinteles ca unii nu pot fara tehnologie si hopa si drona.




Resorturile insirate ca niste margele de-a lungul tarmului sunt care mai de care mai dichisite si aranjate. Observam  ca  nici un resort nu e complet ocupat.Turistii aici vin cu charterele la aeroportul din Phuket si sunt adusi cu autobuzele. Sunt putini turisti individuali. Suntem din nou cot la cot cu nemtii care sunt in proportie de 90 %, ceva olandezi si scandinavi. In rest acelasi tipic. Sculat, plimbat pe plaja, tai chi, mic dejun, plaja, inot si spre seara ori iesim in oras pentru a servi cina.



Am fost la un mic local cu review-uri bune din Tripadvisor ’Qcumber’ care are doar 6 mese, preturile cele mai mici de pana acum si mancare excelenta, am luat Tom Yam soup si mango&black rice. In alta zi am luat cina la Golden Elephant, cochet si cu servire buna. Intre resorturi sunt bombe strategic amplatate la sosea sau pe plaja la care mananca turistii  la preturi mai rezonabile. Asa e barul Andalay de pe plaja unde  se servesc portii mari la preturi acceptabile.






Orasul e la cativa kilometri de noi , mergem pe marginea drumului. In sine nu e cine stie ce! Khao Lak s-a refacut complet dupa tsunamiul din 2004, deci totul e relativ nou. Este totusi mai modest decat Ao Nang sau Phuket.Ca peste tot sunt magazine, centre de masaj si infoturistice, dive center si restaurante.  Turistii aici sunt mai cuminti, nu cauta senzatii tari. Un indiciu e orarul restaurantelor care iau ultima comanda la 20:30-21:30. Ramane un loc in care linistea si armonia coabiteaza cu turistii, o simbioza perfecta de care beneficiaza ambele parti: se pastreaza farmecul locului si turistii au liniste.




Din  prima zi la Kao Lak , cand am fost in oras, am angajat un taxi pentru data plecarii ora 04.30. Nu am platit nimic si nu ne-a dat nici o hartie doar cartea de vizita si garantia cuvantului ca taxiul va fi la hotel la ora stabilita. Deci ne trezim la 4:00 si mergem la receptie , taxiul era acolo. Plecam apre aeroportul din Puket cca 100 km, taxiul ii ruleaza in 55 minute exat cat ne-au spus la agentie. Foarte multumiti de agentia de transport  Cheaper Than hotel taxi@boss. Il recomandam cu caldura.
Urmeaza predarea bagajelor si chekinul,  nimic deosebit, ne mai plimbam prin aeroport in zona comerciala mai vedem un ‚’’samaliot’’ urias care zboara spre Rusia. Ne imbarcam spre Doha, aterizam dupa 5 ore jumatate si luam avionul spre Budapesta (travel time 6 ore). Ajungem la ora 16:30 (ora Budapestei) , trebuie sa ateptam 2 ore pana vine microbuzul de Cluj la 18:30, vine cu 15 minute mai repede si plecam spre casa. Drumul a fost in regula am ajuns la ora 2:30 (ora Romaniei) dupa 26 ore de calatorie.

CE AM OBSERVAT...CE AM SIMTIT...

Concediul nostru din Thailanda s-a suprapus este  perioada de doliu  a regelui Rama IX decedat in 13 octombrie dupa 70 de ani de domnie si incoronarea noului rege.


Am fost impresionati de devotamentul si dragostea pe care totii thaii au avut-o pentru regele lor. Peste tot pe unde am umplat am vazut portrete ale regelui incadrate de panglicii albe si negre. S-au tinut 50 de zile de doliu national. Multi thai au prinse fundite negre pe haine. Lacrimile si suferinta lor sunt sincere si autentice. Am vazut documentare despre fostul rege. Toate televiziunile din Asia au onorat viata si realizarile acestui longeviv rege care s-a preocupat de bunastarea poporului lui. Acum cateva zile la Khao Sok ghidul Doh a povestit ca regele a fost acolo si a ordonat construirea unor baraje pentru ca apa si electricitatea sa ajunga in satele fermierilor aflate in aval. Perceptia tuturor regele este tatal natiunii.  Au fost amanate evenimente si expozitii. Dupa perioada de doliu s-a deschis expozitia de auto la Bangkok si toate masinile expuse au fost albe sau negre in semn de respect.
Suntem pentru a doua oara in Thailanda si cu placere vedem ca suntem la fel de impresionati  de profesionalismul  thaii-lor, punctuali, muncitori si prietenosi. Insa nu mai zambesc la fel de mult ca acum zece ani. O discutie cu un thai obisnuit face lumina:
„ Vremurile sunt mai grele” – zice el ‚’’ inainte am avut un guvern caruia ii pasa de clasa de mijloc, acum e dictatura militara. Nu se mai construiesc autostrade, impozitele au crescut si bogatii se tot imbogatesc”.
Am parcurs  18000 km in aer,350 km pe apa si 800 km sol in periplul nostru din aceasta excursie. Distantele au fost parcurse cu avionul, feriboturi, barci long tail, van-uri, taxiuri. Am experimentat noi arome si texturi ale mancarii asiatice si ne-am bucurat de fiecare clipa.
In aceasta vacanta am regasit linistea de altadata , am redescoperit ce minunat este sa pasesti in viata in ritmul inimii tale,fara griji, fara telefoane sau programe prestabilite.
Am descoperit partea de sud vest a acestei tarii, binecuvantate cu  atat de frumoase locuri, pitoresc, culori, arome si senzatii care iti sensibilizeaza sufletul si  satisfac nevoia de frumos si armonie!

Includeti Thailanda in planurile voastre de vacanta cu siguranta nu veti regreta!

 

Ajunsi acasa dupa 26 de ore de calatorie am avut impresia ca am urmarit un film frumos care s-a incheiat si cu siguranta ne lipsesc plimbariile de pe plaja, marea si apusurile, linistea sufleteasca si lipsa grijilor. E e asa de bine sa fii rasfatat in vacanta!
Dar si la noi e bine, nu vrem  ne apuce prea tare melancolia  asa ca incheiem vacanta noastra in weekend cu o plimbare in aerul rece al iernii impreuna cu cockerul nostru Joy.





Cristina si   Dumitru Nemes

    Decembrie   2016