MYANMAR

MYANMAR    ’’ THE GOLDEN LAND’’

Ianuarie  2019

Intotdeauna am stiut cat de importanta e curiozitatea in viata oamenilor, fara ea lumea ar fi anosta si plictisitoare, curiozitatea aduce acel ’’zvac’’ care ne starneste interesul si ne impinge spre noi descoperiri. Asa s-a intamplat si cu mine de-a lungul anilor, dorinta de nou m-a impins sa iau drumurile Asiei pentru a experimenta cu toate simturile magia acestor taramuri atat de exotice pentru noi si atat de normale  pentru locuitorii de acolo.

Ideea de a merge in Myanmar nu era noua, a aparut prin 2011, dar cum tara era instabila din punct de vedere politic avand dictatura militara, nu era  indicat sa mergi pe acolo. Asa ca ideea a stat cuminte intr-un sertar,  asteptand sa se materializeze,  abia acum in anul 2019 , an care incepe pentru noi cu o binemeritata vacanta.

Acest jurnal este scris la ultima oprire inainte de a merge acasa, in Ngapali Beach- Merciel Retreat& Spa si acesta este peisajul care ma inspira.

Maynmar este o tara mai interesanta decat ai crede la o prima vedere. Sa vedem ce stim: este o tara din sud-estul Asiei, nu prea dezvoltata economic, cu serioase probleme de coruptie si care dupa 2015 incearca sa paseasca pe drumul democratiei.

Totusi influenta armatei este vizibila chiar si pentru un profan. Armata controleaza si supravegheaza totul, incepand de la drumuri, poduri si  intrari la diferite puncte de atractie.

Iata insa ca s-a deschis o noua era in dezvoltarea acestei tarii, care de fapt este o uniune de state cu populatii de etnii diferite, cca 200 de etnii spun sursele, deci un amalgam de nationalitati care ajunge la cca 54 milioane si care incearca sa coexiste in pace.

Este o tara  extraordinara si complexa cu un peisaj uimitor presarat  cu pagode aurii care stralucesc in soare. De aici si numele de tara de aur, de la pagodele aurii, care de fapt reprezinta marea credinta a oamenilor acestei tarii, spun asta pentru ca vizitand Myanmarul timp de trei saptamani am vazut  ca  oricat de mic si sarac era satul avea pagoda aurita? Avea! Unde mai pui ca foita de aur trebuie innoita la fiecare 7 ani, tot prin sacrificiul credinciosilor.

Myanmar este denumirea moderna a tarii, adoptata dupa cucerirea independentei fata de britanici in 1948. In vremurile de demult  s-a numit Birmania , iar pe vremea cand facea parte din imperiul britanic a fost numita Burma. Farmecul  ei deosebit  a aprins inflacararea unor scriitori celebri ca Rudyard Kipling sau Orson Wells.

Kiling scria’’Aceasta este Burma, o tara ca nici o alta’’. Si iata ca desi au trecut peste 100 de ani de cand  Kipling a scris acest citat si poemul '' The way to Mandalay’’, iar  Myanmar isi pastreaza acelasi farmec misterios care-i  incanta vizitatorii.

Sa nu credeti ca exagerez, la prima oprire in Yangon si dupa primele doua zile nu gandeam deloc in termeni buni, vedeam gunoi aruncat, claxoane si trafic ingrozitor, dar iata ca cele 3 saptamani in care am vizitat diverse locatii mi-au schmibat parerea. In fond gunoaie aruncate, galagie si trafic sunt peste tot, , iar farmecul unei tarii nu sta in astfel de aprecieri.

Magia lui consta in pretioasele clipe de liniste si armonie pe care le simti cand vizitezi pagodele aurii, in  contemplarea celor peste 2200 de pagode imprastiate prin campiile Baganului, in briza raului Irrawaddy cand cobori cu barca spre Bagan sau in sentimentul de libertate si fericire pe care il ai cand parcurgi Inle Lake si apreciere fata  de locuitori lacustri care rezista in aceste sate plutitoare cu mestesugurile lor si un stil de viata unic.

Myanmar pastreaza inca stilul de viata traditional, asa ca portul imbracamintei nationale numit ”longi’’- un fel de doti indian-, carutele cu boi sau tuk-tukurile din orase, precum si mestecatul betelului  sau femei ‚’’long neck’’ sunt lucruri normale si firesti, desi ti se poate parea ca urmeresti un documentar Discovery, aici totul e pe viu.

De fapt unul din motivele pentru care am ales ca destinatie Myanmar, este o remarca citita care spune cam asa’ ”vizitati acum Myanmar , pana cand farmecul traditional nu dispare in favoarea civilizatiei’’.

Asa ca, hai sa dam o tura prin Myanmar!

Ruta noastra  esteCluj –Varsovia – Singapore – Yangon – Mandalay-Bagan-Inle lake-Ngapali Beach – Yangon – Singapore – Varsovia-Cluj.  S-au parcurs 24830 km cu avionul, vas de croaziera si minibus.

PLECAREA

De data aceasta plecam imediat dupa revelion si beneficiem de oferta bunicica a companiei poloneze LOT, pana acum nu am zburat cu ei si suntem curiosi cate prune au in traista.

Experienta la facutul bagajelor de vacanta ne ajuta sa facem niste bagaje minimaliste, eu cu al meu am ajuns la 12 kg, Dumitru un pic mai mult, cert e ca nu mai caram lucruri inutile .

Zborul nostru spre Varsovia e comod si rapid, ajunsi aici asteptam 4 ore pana ne imbarcam spre Singapore, de data asta nu avem locuri alaturate si suntem in colturi diferite ale avionului. Eu am nimerit intre 2 polonezi, tineri amandoi, care mergeau la lucru in Singapore. Zborul e fara incidente, mancare si serviciu bun.

Ajunsi la Singapore , recuperam bagajele si mergem spre peronul de unde vom fi luati de vanul hotelului Grand Mercure Roxy, hotel aflat la cativa kilometri de aeroport. Hotelul e luxos , are tot ce doresti de la camera mare si dotata, la mic dejun de 5* si decoratiuni feng shui pentru venirea noului an chinezesc. O idee buna e ca ofera un telefon mobil turistilor. Excelent!

Un somn odihntor, mic dejun bun si urmeaza din nou transferul gratuit la aeroportul Changi . Observam ca de la ultima noastra vizita de acum 10 ani Singapore si-a pastrat standardul, e la fel de curat, ingrijit si punctual in prestarile de servicii.

Aeroportul Changi s-a modernizat, a inlocuit check-inul la ghiseu cu aparate care iti scanaeza pasaportul si elibereaza ticketul de imbarcare, ba iti da si cuponul de bagaje. Chiar si trecerea de security e lejera si fara cozile absurde din vest.

YANGON- MYANMAR

Iata ca zburam spre Myanmar, o tara pe care vom incerca sa o cunoastem de aceea am pregatit un itinerar destul de greu care ne va tine ocupati in urmatoarele 21 de zile.

Spre Yangon zburam cu KBZ Airlines, destul de buni, politicosi si servesc o mancare buna. Yangon International Airport  e modern, cam ca Otopeniul nostru si are un taxi counter de unde luam o masina spre hotel, cca 8 usd.

In excursia aceasta am ales hotelurile cat mai aproape de obiectivele pe care doream sa le vizitam, asa ca stam in apropriere de Shwegadon Pagoda, care pentru mine e atractia numarul 1 din Yangon.

Alegerea noastra a fost Hotelul Shwe Yee, aflat la o distanta rezonabila de mers pe jos spre punctele noastre de interes. Camera e ok, dar geamurile nu se deschid, asa ca nu prea avem  aport de aer proaspat in camera, iar micul dejun desi e bufet suedez  este repetitiv, fara variatii. Hotelul are clienti vestici si in jur sunt cel putin 5 restaurante care ofera alternative pentru cina.

Ne resimtim  dupa zborul de ieri, asa ca dormim putin, dupa care ne ducem sa vizitam Shwegadon Pagoda, cea mai renumita si mare pagoda din tara. Amplasata pe un deal natural, veche de peste 2500 de ani si cu inaltime de 110 este vedeta si un  ’’must see’’ a tuturor turistilor si pelerinilor budisti. Aici se gasesc relicve de a lui Buddha, bucle de par si urma piciorului sau, care iti sunt prezenate cu piosenie de calugari.

Constructia este realizata din zidarie placata cu aur si împodobita cu 1500 de clopote de aur și argint. Pagoda este înconjurată de alte peste 100 de clădiri și temple mai mici și ele la randul lor placate cu aur. Exista 4 intrari , cate una pentru fiecare punct cardinal, toate au scari rulante, cred eu singura locatie de acest gen cu scari rulante. Intrarea sudică a pagodei Shwedagon e păzită de  doua sculpturi enorme care înfățișeaza o creatură jumatăte leu, jumătate dragon, care au 9 metri înălțime fiecare. Termenul de shwe (se citeste shui), inseamna  aur in birmaneza,iar Dagon vine de la denumirea veche a orasului Yangon. Arhitectura pagodei a servit drept model pentru diferite locașuri de cult budiste din Myanmar, din India  sau Indonezia.

Sa nu mai vorbim de detaliile coloanelor arcadelor sau pagodei.

Este cea mai vizitata pagoda din tara de turisti, de pelerini si de calugari care vin sa vada cel mai important simbol al budismului din Myanmar. Acest lucru este reflectat de multimea de devotatii care intretin statuile, spala, canta mantre, mediteaza, ofera ofrande, strang donatii si isi exerseaza engleza vorbind cu turistii si pelerinii straini. Toate acestea sunt activitatii care ar trebui sa produca ceva decibeli, dar e o atmosfera linistita, totul se desfasoara in pace si armonie, dupa ritualuri riguros respectate.

Aceasta e descrierea sa spunem prozaica a pagodei, dar nu stiu daca pot sa exprim in cuvinte sentimentul care il ai cand vezi maretia acestui  colos religios. In sufletul meu emotia  pozitiva si incantarea ocupa cam acelasi loc, ma simtesc coplesita de grandoarea acestei constructii. Cati oameni au lucrat de-a lungul veacurilor sa o intretina, cat efort colectiv a necesitat constructia facuta din donatii si nu in ultimul rand ce mare impact emotional si confort sufletesc are asupra tuturor.

Am stat mult, cam 3 ore la pagoda si am facut doua ture sa fim siguri ca am inregistrat tot, am primit binecuvantarea unui calugar, am asculat mantre recitate la apusul soarelui si am asteptat momentul magic cand se aprind lumanarile si cand toata ambianta se schimba, devine ireala si ilogica de parca nu mai esti pe taramuri terestre.  Cu regret plecam, pastram in suflet  uimitoare atmosfera si armonia acestei pagode.

Reveniti in plan terestru foamea ne impinge spre un restaurant din People’s Park , aflat vis-a-vis de pagoda. O mancare veggie cu orez pentru Dumitru si Shan Noodle Soup pentru mine. Cam atat si noapte buna.

A doua zi in Yangon

Hotaram sa ne cumparam transferurile prin Myanmar si sa vizitam partea coloniala a orasului. Zis si facut, dupa micul dejun luam un taxi cu 3,5 usd spre Sule Pagoda, pe care o si vizitam, dar sincer nu merita. Ce e de admirat se vede si din strada .

Mergem  spre strada 49 si cu ocazia asta vedem orasul, vechi cu cladiri coloniale si nou cu turnuri de otel si sticla, observam  dupa sediile de firma ca deja multe multinationale de rang si-au facut reprezntate aici, sunt si cateva mall-uri, semn ca din punct de vedere economic lucrurile incep sa se miste. E o simbioza ciudata intre maximum de tehnologie 4G afisat si taraba de mancare stradala unde  preparatul se face adhoc pe un vas de carbuni.  Asta e Asia!

Am  gasit si agentia de turism, luam biletele de transfer intre localitati si ne felicitam ca economisim cca. 90 usd fata de preturile afisate pe net.

Vizitam catedrala catolica din Yangon, constructie masiva  din 1895, proiectata de arhitectul olandez Joseph Cuipres are hramul Sf. Maria si este cea mai mare biserica din Yangon. Peste drum este redactia celui mai citit ziar Yangon Times.

Urmatoarea oprire este un alt punct de interes si paradisul cumparaturilor. Este vorba de Bogyoke Aung San  Market, locul unde gasesti orice vrei: galerii de arta, imbracaminte, bijuterii, magazine de antichitati, food corner, papuci, textile si metraje  si lista poate continua...Profitam si mai cumparam si noi cate ceva.

Un alt taxi ne duce spre hotel, azi luam cina la restaurantul localnicilor din apropriere. Ne  distram, oamenii nu vorbesc o boaba de engleza, dar sunt simpatici, mancarea e autentica, fix cum mananca localnicii si noi iesim la juma de pret.

Ultima zi in Yangon, vizitam Chauk Htat Gy Pagoda, acum in plina restaurare, cunoscuta pentru statuia culcata de 65 metri lungime si 17 metri inaltime a lui Buddha. Este impresionanta. Talpa piciorelor lui Buddha contin 108 segmente, fiecare reprezentand caracteristicile sale de bun augur.

Urmeaza parcul Kandawgyi Park, alta atractie a orasului. Insa acesta ne dezamageste, nu e intretinut de loc, nu este nici macar o banca , iar aleeile sunt intr-o stare deplorabila. Desigur, admiram peisaje frumoase cu lotusi, in rest nu prea merita.

Azi am umblat prea mult  jos si desi suntem obositi vrem sa ne intoarcem tot perpedes la hotel. Ne trezim destepti sa iesim de pe drumul stabilit pe harta si ne trezim intr-un labirint de stradute comerciale care inconjoara Shwegadon Pagoda. Ratacim prin ele si dam de intrarea de est a pagodei....ei bine, de aici stim cum sa ne descurcan si in scurt timp ajungen morti de oboseala  la hotel.

Cina o luam tot la bomba locala din apropiere si incercam alte mancaruri traditonale.

MANDALAY

Calatoria spre Mandalay  o vom face cu avionul, de data aceasta cu Yangon Airlines. Un taxi  chemat de la receptie ne duce la aeroport.

Sa explicam cum e cu taxiurile. Aici exista taxiuri oficiale si taxiurile prietenilor , adica spui la receptie ca vrei un taxi si ei isi cheama un prieten. In cazul acesta calatoria a fost mai ieftina cu 2000 de kiati si avem parte de o conversatia amuzanta cu soferul. Cica numele lui englez este Dave si mandru ne arata cosuletul de plastic in care are cartile de engleza, ia ore in privat. Dave lucreaza in distributia de fructe de mare pentru restaurante, munca asta o face noaptea de 3 la 5, apoi isi duce fetita la scoala si incepe cursele cu taxiul pentru diversi prieteni, contra comision. Chestia cu comisionul este si aici valabila ca in toata Asia, Iti dau ceva de facut, ii dai conision si asta in orice activitate.

Cum drumul mai dureaza inca, aflam ca  e dintr-un orasel de pe malul marii , ca parintii lui au un restaurant si ca  sotia lui face diverse comisioane pentru terti. Dave spune: ’’slowly, slowly come the money’’, apoi face aprecieri negative la adresa juntei militare si a lui Trump. Declara insa ca ii place Ronald Regan, deci e republican. Simpatic tip, Dave asta !

La aeroport , imbarcarea decurge rapid, ne trezim in avion si zburam cca. 1,5 ore spre Mandalay. Surpriza e ca ne dau de mancare produse de patiserie, prajitura si sucuri/apa la discretie. Frumos din partea lor!

La aeroportul din Mandalay, modernizat la standarde vestice constatam ca este ghiseu de share taxi, foarte avantajos la pret si care duce turistul direct la hotel.

Deci contra  a 4000 kyati ( cca 3 usd) de persoana parcurgem cei 45 de km pana in oras. Un chilipir !

Cateva cuvinte despre Mandalay. Este al doilea oras ca importanta economica, universitara si culturala din tara, a fost infiintat in 1857 din dorinta regelui de atunci de a fi consemnat in istorie ca intemeietor de oras. Chestia asta de orgoliu a tinut cateva generatii la rand, si uite asa capitala s-a tot mutat in cele trei orase importante ale momentului: Sagain, Amarapura, Inwa si acum intra si Mandalay in joc.

Mandalay datorita stilului haotic de constructii si lipsite de simt estetic,  nu a fost si nu este nici in prezent un oras frumos si are o organizare rectangulara cu strazi numerotate, gen SUA. Orasul s-a dezvoltat mult si datorita vecinatatii cu Thailanda, China si Andra Pradesh- India. Dovada e dinamica populatiei de aici. Desi birmanezi sunt majoritari, chinezi refugiati din Yunan au ajuns la 40%, urmati de sikh, nepalezi, shan si karen. Aceasta diversitate etnica aduce dupa sine multiculturalitatea , in oras sunt temple budiste, hinduse, moschei si chiar biserici crestine.

Un alt lucru care ne-a frapat este numarul mare de motociclisti care fac galagie si polueaza orasul peste masura. Ceva asemanator cu Java. Pana acum, doar aici am purtat masti cand am iesit in oras. Smogul e foarte iritant la gat.

Dar sa nu fim nedrepti, Mandalay are si el un farmec aparte dat chiar de acest aspect al diversitatii etnice si de faptul ca aici  este centrul religios cel mai important subliniat de faptul ca jumatate din calugarii din tara stau in manastirile din zona.

Stam la hotel Sahara, chiar langa Palatul Regal, alegere buna pentru usurinta cu care ajungi la obiectivele turistice, dar neinspirata, caci hotelul se afla la intersectia strazii 26 cu 80, intersectie extrem de aglomerata si zgomotoasa. In plus camera e destul de mica, cu toate acestea au ingramadit in ea toate facilitatile promise.

In schimb personalul e amabil si profesionist. Iti aduce welcome drink si fructe, iti dau harta orasului fara sa o ceri si iti prezinta punctele turistice casi posibilitatile de cina din apropriere. Categoric nota 10* pentru personal. 
Cina recomandata la Pan Cherry este minunata. Un lucru interesant. In Burma la fiecare mancare ti se da gratuit ceai si o farfurie cu legume si salata proaspata.

Optam pentru o excursie de o zi cu ghid pentru a vizita cateva din locurile cele mai interesante din zona. Ghidul e un tanar care a absolvit geografia , are un atelier de reparat motociclete si in high season face pe ghidul. Ne da multe informatii interesante. De exemplu cum se pune numele un birmanez: primul nume e ziua in care s-a nascut , al doilea e prenumele dat de parinti care intotdeauna are o semnificatie – in cazul lui este cam asa : Marti Cer Inalt, mai tarziu, am intalnit o fata pe care o chema Vineri Floare Albastra.

Incepem cu Mahamuni Pagoda din Mandalay, important reper religios pentru birmanezi. Traditia spune ca sunt doar cinci imagini care il reflecta cu adevarat pe Buddha: doua in India, doua in planete paradisiatice si ultima cea din tenplul Mahamuni . Conform legendei Buddha a vizitat orasul Arkan in 554 e.n. si regele a fost atat de impresionat de el incat a cerut sa ii se ia un mulaj care s-a transpus in statuia din acest templu, atat de venerata de birmanazi.

Nimerim aici dumineca dimineata si deja locul e plin de oameni veniti sa se roage. Barbatii cumpara foite de aur pe care le lipesc cu veneratie pe statutia lui Buddha care acum seamana tot mai mult cu Buddha cel vesel si grasut, decat cu statuia initiala. Iata o poza care ne arata cat de mult l-au ’’ingrasat’’ credinciosi pe Buddha.

Aici vedem si un muzeu al budismului si bineinteles parcurgem si la intrare si la iesire galeria de shopping care exista la fiecare pagoda.

Urmeaza vizitarea unor ateliere de sculptura in lemn si de tesut. Ambele ne plac. Vedem demostratii de sculptura ale mesterilor, lucrari de arta pline de inspiratie si  rafinament , cele mai multe pe baza de comanda si cu subiect religios.

Tesaturile se fac de catre fete tinere, localnice sau din imprejurimi care tes cate doua modele complicate in culori vii. Aici se fac longi-urile care e imbracamintea de baza a birmanezului. Aflam ca fiecare are cel putin 4 longiuri, unul de gala din fir de matase , care e chiar foarte scump, restul din bumbac fiind purtate zilnic.

Un alt lucru interesant e modalitatea de plata: lucratorii primesc comanda si nu iau nici un ban pana nu predau lucrarea finalizata. Am pus niste intrebari si raspunsul e ca o comanda poate  varia de la o luna la 6 luni, ba chiar un an. Lucratorii veniti din alte parti primesc cazare si 2 mese pe zi.

Una din atractii este si Manastirea  Maha Gar Dha Yon din Amarapura, aici suntem dusi numai pentru a vedea procesiunea calugarilor cand merg sa ia masa. Exista niste reguli. Turistii trebuie sa stea insirati de a lungul trotuarului si sa priveasca in linistite trecerea calugarilor, mai mult nu e voie sa vorbim cu ei, dar se pot oferi ofrande si daruri. Asa ca caluguri copii, adolescenti si  mai varsnici trec aliniati ducandu-si bolul traditional de mancare si primind daruri de tot  felul: dulciuri, mancare, medicamante, robe de imbarcat, etc. 
E o experienta interesanta, desi la inceput mi s-a parut ca un spectacol, am realizat ca acest parcurs ofera posibilitatea lumii safaca fapte bune, adica donatii , iar calugarii se instruiesc sa renunte la ego.

In Myanmar fiecare tanar sau tanara merge cel putin o data, macar o saptamana la manastire si duce o viata de calugar. Daca vrea persevereaza si ramane acolo, daca nu revine la viata laica. Ghidul nostru spune ca a venit in trei momente diferite ale vietii si a traitca un calugar. Ne spune ca l-a ajutat sa respecte in viata sa de zi cu zi cele 5 percepte de baza : sa nu ucizi, sa practici nonviolenta, sa nu furi, sa nu comiti adulter si sa nu mintesti. Pentru ca a stat aici ca si calugar are permisiunea sa ne arate bucataria.

Ne impartaseste programul din manastire: sculat la 3 a.m, recitat mantre pana la 5 a.m. , mic dejun, lucrari de curatenie si intretinere, lectura  si studiu, pranzul pe care l-am vazut si noi intre 11-12 a.m., din nou studiu, intre 6-8 p.m timp liber, apoi meditatie si culcat. Destul de greu de dus. Unde mai pui ca colinda si strazile pentru a colecta donatiile locuitorilor. Am intrebat de ce fac asta, raspunsul: sa de-a posibilitatea oamenilor ocupati sa faca fapte bune.

Ne indreptam spre Sagain, mai precis Sagain Hill, o zona in care este o mare concentratie de manastiri, temple si pagode, de altfel cum vedeti si voi in fotografie, tot dealul straluceste de pagodele aurii care il impanzesc.

Urcam la pagoda din varf, admiram  intr-o alta versiune a statuii lui Buddha si admiram panorama din care nu lipseste raului Irrawaddy. In apropriere este grota unde un calugar a atins iluminarea si care acum este frumos amenajata cu 48 de statui ale lui Buddha. Frumos, nu-i asa?

Tot aici pe deal luam pranzul si apoi plecam spre Innwa, alta localitate cu incarcatura istorica aflata la citiva kilometri departare. Si aici a fost capitala Birmaniei de Sus.

Traseversam raul cu un ferry si apoi suntem preluati de carute locale. Nu sunt foarte confortabile si ne si cam scutura, dar e fain ca vedem manastirea Bagaya, pagode aurii si campuri de orez.

Maha Aung Mye Bom San este o manastire importanta pentru Inwa construita in 1822 cu o structura in trepte ca o piramida mayasa, la fiecare nivel fiind cate o camera de rugaciune.

Ultima oprire a serii e la U Bein Bridge in Amarapura, zis si orasul nemuririi. Podul a fost construit de un rege care bineinteles a mutat capitala de la Innwa la Amarapura acum 160 de ani si a reutilizat coloanele din lemn de teak ale fostului palat la acest pod. A devenit celebru pentru ca este cel mai lung pod din lemn din lume de 1,2 m. Alta atractie  speculoasa este sa privesti apusul soarelui de aici.

Cand ajungem noi la U Bein Bridge, agitatie si aglomeratie mare, sute de oameni vreau sa vada tot, de pe pod, de sub pod in barci sau pe jos. Podul asta a coagulat cam toti turistii din zona, chinezi multi si galagiosi care  fac poze cu nemiluita, francezi, americani, sud coreeni, localnici si cred eu doar doi romani care razbesc cu greu prin furnicarul de oameni. Reusim sa parcurgem podul si privim si apusul de soare. Frumos de altfel, dar parca nu poti savura momentul acesta la adevarata lui valoare din cauza aglomeratiei.

Este ora 19, excursia se incheie si suntem dusi la hotel. Fiind duminieca, Pan Cherry, unde am mancat ieri e inchis, cautam prin imprejmuiri si descoperim un restaurant indian numai pentru localnici. Nici astia nu vorbesc deloc engleza, omul ne duce la bucatarie, ridica capacele de pe oale si ne arata ce are de mancare, dar se pare ca nu ne intelegem asa ca aduce de pe strada un tip care vorbeste engleza, ba chiar e ghid si care ne ajuta dupa cum se vede chiar cu multa placere. Mancarea e excelenta si ridicol de ieftina, cu 2 usd am mancat doua persoane si a fost chiar prea multa mancare. Am revenit si urmatoarea zi si indianul cand ne-a vazut , intr-un minunt ne-a si servit alta mancare, la fel de gustoasa si multa, in aceeasi 2usd pentru 2 persoane. Asta zic eu ca e adevarata interactiune cu viata reala, sa vezi locuri autentice si cu mancare reala autohtona, nu occidentalizata!

A doua zi in Mandalay

Azi vom vizita orasul, asa ca dupa un mic dejun destul de bun pornim spre Palatul Regal. Acesta este aproape de noi , inconjurat de un canal de aparare exact ca evul mediu si are bineinteles patru intrarii dispuse pe cele patru puncte cardinale. Cum in interiorul palatului se gasesc garnizoane, terenuri de antrenament si headquaterul armetei birmaneze, daca am fi fost desteptii ne-am fi dat lesne seama ca putem intra doar pe intrarea de nord, dar noi ne-am fortat norocul si ne-am dus la cea mai apropriata poarta. Rezultatul un soldat ne trimite exact in partea opusa cu 180 de grade. Si credeti-ma, ai ce inconjura. O latura are cca 4 km asa ca plimbarea noastra va fi cam lunguta de 8 km pana la poarta de intrare, plus plimbarea din incinta.

Caldura mare mon cher pe drum, dar ne-am incapatanat asa ca mergem cu avant. Trecem de poarta de nord , nu fara sa lasam chezas pasapoartele, nu care cumva sa facem ceva necurat sediilor armatei...

Odata ajunsi in interiorul cetatii constatam ca este locuita, deci nu numai Sighisoara noastra are acest atribut. Sunt chiar strazi, blocuri de locuinte magazine, restaurante si la intersectii sunt posturi de control ale armatei.

Ajungem la palatul Regal, constructie din lemn de teak pozitionata in mijlocul citadelei. Acesta este ultimul palat regal, a fost construit intre 1857 si 1859 de regele Mindon. In vremurile lui era locuinta regala, iar acareturile din jur erau  ocupate de dregatori. Dupa cucerirea de catre britanici a fost garnizoana, scoala, apoi baza militara a soldatilor japonezi in WW II. Una peste alta o existenta controversata care s-a incheiat cu un bombardament care a distrus palatul in proportie de 90%, numai turnul a supravietuit.

In 1990 a inceput reconstruirea lui cu materiale identice cu cele originale.

Palatul acopera 413 ha  cu  4 ziduri imense groase de 3 metri, inalte de 8 m cu creneluri de artilerie si 12 porti care reprezinta cele 12 semne zodiacale si poduri peste santul de aparare care are 4,5 m adancime.

Au reconstruit  bine palatul care ne aduce aminte de palatatele malay vazute mai demult. Interiorul palatului este plin de artefacte si reproduceri ale obiectelor de mobilier: tronul, paturi extrem de micute, parca de copii, semn ca nu prea erau inalti.

Vizitam camerele reginei, sala tronului, sala de primire si Dumitru urca in turn de unde are o privire de ansambul frumoasa. Si aici  un punct de interes pentru turisti asa ca locul se populeaza de diverse etnii, cei mai multi sunt chinezii, urmati de francezi, germani si americani.

In toate excursiile am dat peste proapat casatoriti si iata ca se respecta regula si aici, doi tineri in costume roz traditionale isi fac pozele deja arhicunoscute in zece mii de pozitii.

Vizita noastra se incheie si ne reintoarcem la hotel  tot pe jos. Macar azi am facut o plimbare sanatoasa, nu gluma.

CROAZIERA PE RAUL IRRAWADDY

Cand am facut planul acestei excursii, am fost incantata de-a dreptul la gandul ca vom face o croaziera pe raul Irrawaddy. E un rau mare, lat si cu meandre. Cred ca in subconstientul meu vroiam sa retraiesc impresiile croazierei de pe Nil si senzatia de pe feluca din zona cascadelor la Aswan.

Oricam acesta a fost punctul de plecare, dar Irrawaddy are personalitatea lui proprie si culmea ne aduce aminte mai mult de Mekong (desi nu e asa de mare) decat de Nil.Irrawaddy este o cale importanta de transport in Myanmar, o multime de barje transporta marfuri variate, exista vase pentru populatie si de croaziera destinate turistilor cu oprire intr-un sat de olari. Bineinteles  servesc mic dejun, pranz si ceaiul de la ora 5.

Cu un astfel de vas apartinand comapaniei RV NMAI HKA calatorim cca 11 ore spre Bagan, urmatoarea noastra destinatie.

Imbarcarea e la ora 6:00 a.m., asa ca taxiul ’’prietenului’’ ne duce pe chei, insa surpriza, acest sofer e mai in varsta si are o engleza buna fata de ceialalti birmanezi cu care am conversat. Ca o paranteza,  accentul lor englezesc e complet inexistent, ei vorbesc engleza ca si cum isi vorbesc limba natala si devin neinteligibili. Adica faci eforturi serioase sa intelegi ce spune. 
Sa revenim la soferul nostru, are dictie, are sintaxa  si accent. Il intreb cum de vorbeste asa de bine, „well m’am’’, spune el, eu am invatat la scoala cu profesori din UK, SUA sau Australia, pe cand tineretul asta invata cu profesori locali. Iata un declin! Si spune soferul mai departe: era mai bine pe vremea englezilor decat cum e acum.

E inca intuneric, pe chei bagajele ne sunt infascate de 2 umbre (mai tarziu am vazut ca sunt femei micute si slabute care ca sa isi hraneasca familiile fac pe hamali) duse la bord si noi trecem o scandura ingusta care avea o balustrada de bambus tinuta la capete de doi tinerei. Bine ca am ajuns la bord, aici vin femeile hamal sa-si ceara banii: 2000 kyati. Asta e, facem si noi o plata sociala, stiind ca folosesc la intretinerea familiei.

Vasul are doua compartimente jos, inchise, iar sus e o parte cu mese  si scaune, iar alta cu sezlonguri .

E 6:30a.m , vasul pleaca si chiar la plecare ascultam mantre cantate de o comunitate de indieni adunati pe malul raului care isi fac ritualul de dimineata. Mi-a placut ca la final au dat drumul lumanarilor pe rau. M-a impresionat mult cantecul lor, era expresia unui devotament  adus de generatii din India, unde am asistat la ceremonii identice.

E chiar perioada in care rasare soarele asa ca totii turistii sunt pe punte , toti urmaresc discul rosu al soarelui care isi face aparatia pe cerul trandafiriu.

Intre timp vaporul ajunge indreptul dealului din Sagain si nenumaratele lui pagode stralucesc in soarele trandafiriu.

Asta da priveliste si senzatie sublima! Mai mult decat frumos!

Trecem pe unul din multele superpoduri construite de englezi si practic incepem croaziere noastra pe Irrawaddy.

Timpul se scurge agale, prin fata noastra trec peisaje cu coloraturi diverite,cu temple poleite , vedem activitatiile zilnice ale locuitorilor de pe maluri si briza si caldura  ne insotesc. Micile intreruperi sunt perioadele cand se serveste masa, foarte buna de altfel.

Pela pranz acostam si vizitam un sat unde toti sunt olari, cica aici se fac oalele de lut in care se tine apa si mancarea. Foarte utile zic ei pentru ca multe localitati nu sunt electrificate inca. Vedem pe viu o demostratie de lucru, foarte indemanatica olarita. Au si un magazin pentru turisti, dar lucrurile sunt facute prea brute, nu sunt finisate, bibilite sau decorate asa ca nu au vanzare.

Dupa masa soarele e atat de puternic, incat coboram in compartimentele de jos la racoare.

Pe la 16:30 dupa ce s-a servit ceaiul si prajiturelele apar in zare primele temple care ne semnaleaza ca ne apropriem de Bagan. Din nou  buluc pe punte se fac poze se pregatesc bagaje... lumea e nerabdatoare sa vada Baganul si soarele apune.

Acostam si din se repeta acelasi ritual, fara sa te targuiesti sau sa iti dai acceptul, bagajele sunt saltate, duse la mal si acolo ti se cere o suma dubla fata de imbarcare. Dumitru insa e ferm si achita aceasi suma. Idem cu taxiul, e cel mai mare tarif, mai mare si ca in Yangon. Aflam ca nu prea lucreaza si cam singurul venit sunt cursele de la vas la diverse hoteluri sau sa ii duca pe turisti la temple. O alta surpriza e taxa obligatorie pentru straini de 15000 kyati de persoana pentru accesul in site-ul arheologic.

Si asa cu peripetii ajungem la hotel Temple View urmatoarea noastra casa pentru  3 zile.

BAGAN

Un oras al templelor, in care istoria respira la fiecare pas. Odata capitala a tinutului zona Bagan consta acum din trei orase Nyaung U, in partea de nord-est, la 2.5 mile spre vest e Old Bagan, iar la 2 miles spre sud e  New Bagan , o relocare a orasului vechi din 1990.

Tot aici e zona arheologica Bagan si site Unesco in care s-au inregistrat peste 2200 de pagode , cele care au supravietuit vremurilor din cele 10000 initiale. Aceste pagode , stupe si temple sunt una din atractiile principale din Myanmar. Practic daca vii in partea asta de lume, trebuie sa vizitezi Baganul.  Este considerat similar cu Ankor Wat-Cambodgia in ceea ce priveste  importanta istorica si arhelogica.

Noi le-am vizitat pe amandoua si pot sa spun ca da amandoua locatiile sunt celebre prin edificiile religioase ridicate, dar sunt atat de deosebite una de alta.

Regatul Baganului a cunoscut o inflorire deosebita intre sec 11 si 13 e.n  si deoarece era o societate in primul rand religioasa, bunastarea lor s-a materializat in aceste pagode. Practic fiecare ridica cate o pagoda, stupa sau manastire mai mica sau mare dupa posibilitatiile financiare.   Iata cum arata un templu mai mic pe aici, pagoda propiu-zisa, cu placuta insotitoare si cu statiua lui Buddha in camera de rugaciune.

Au fost construite 10000 de asezaminte religioase. Iata cateva din caracteristicile lor :

-       1000 de stupe, se deosebesc de pagade pentru ca nu au intrare in interior;

-       10000 de pagode , au intrari in interior pe cele 4 puncte cardinale marcate cu statui ale lui Buddha si cu un coridor interior perimetral care unesc aceste intrari. Unele din aceste holuri sunt frumos ornamentate cu statui sau fresce pictate.

-       3000 de manastiri, noi am vizitat doar una si pastra inca aerul acela solemn si linistit caracteristic asezarilor monahale.

Orasul a devenit un magnet pentru invatatii vremii, asa ca multi astrologi, filozofi, alchimisti, medici si negusturi au venit aici facand din Bagan o asezare cosmopolita. In cronici se consemneaza chiar prezenta unor studenti din India si Sri Lanka veniti la studiu aici.

Cultura Baganului a fost dominata de religie, o religie pe care azi budisti o considera neortodoxa din simplu motiv ca era un melanj rezultat din budismul  Theravada care era condimentat cu credinte hindu, animiste sau alte influente ale ramurilor budiste Mahayana si Tantric. Decaderea din 1287 a Baganului se datoreaza hoardelor mongole. In rest a avut o existenta monotona si anosta de centru de pelerinaj pana cand  in 1990 cand militarii aflati la putere au hotarat sa refaca templele daramate de indiferenta  si de cutremure, aratand lumii marea comoara a zonei. Plimbandu-ne la temple am vazut ca multe au fost reconstruite cu ajutorul sud coreenilor sau japonezilor care au facut o treaba minunata.

Sa revenim la vizita noastra la Bagan. Sositi la hotel, constatam cu surprindere ca camera superior nu are ferestre. Dumitru este vizibil iritat si verifica rezervarea Booking, intradevar nici o referire la inexistenta ferestrei, oricum upgradam a City View Room cu fereastra si balcon , basca 10 usd in plus pe noapte. Camera e chiar OK si vedem si templele si baloanele cu aer cald din camera.

O scurta iesire afara si gasim o tipa draguta care are o mica agentie de turism chiar langa hotel de la care cumparam turulde mainela temple , excursia la Mt. Popa si transferul cu vanul la Inle Lake. Rapid si eficient. Am cerut voie sa fac o poza fetitei ei, protopitul tipic al copilului din Myanmar.

Luam masa la restaurantul Mimoza, unde chelnerul ne aseaza la o masa decorata romantic cu petale de trandafiri. Sugubatul meu sot spune: ’’ Vezi, draga, sa nu spui ca nu te scot in oras!’’ Masa buna si raportul pret/ calitatea mancarii excelent.

Tuk-tukul nostru ne asteapta la 9:30 in fata hotelului si soferul care ne si ghid ne promite ca ne va duce la toate punctele de interes , adica stupe, temple, manastiri si sate traditionale.

Dumitru: ’’Iar ma bagi prin stupe si pagode, draga?’’ Asa ca a inventat si un nou termen , acela de  ’’ stuparis’’  .

Am venit aici sa admiram o lume disparuta care credea cel mult in credinta, asa ca sa incepem traseul printre temple:

Manuha Paya, construit in 1067 care are 4 din cele mai mari statui ale lui Buddha culcat sau in timp ce intra in Nirvana.  Curios este ca in holul pagodei se vinde orez.

Mayzedi Pagoda, ridicat in 1113, numit si Pagoda de Jad, este aurit si e celebru pentru ca aici s-a descoperit placuta ’’mayzedi’’care relateaza o istorie tata-fiu emotionanta.

Dhammayangyi Temple, cel mai mare dintre templele din Bagan cu o forma piramidala, terminat in 1163, cu galerii interioare si 4 statui imense ale lui Buddha spre cele 4 puncte cardinale.

Thatbyinnyu Phaya, siutata in nord estul Baganului  este cea mai inalta pagoda cu cei 60 de metri ai sai. A fost construita in 1144, cu doua etaje, stuati poleite si expozitii de arta organizate adhoc.

Vizitam si doua sate traditionale:

Satul mestesugarilor in Lacqwear; fac diverse obiecte de uz gospodoresc sau decorativ si e trateaza  si in final il lacuiesc cu lac provenit de la copacii din zona. Suntem uimiti cata migala si arta intra deopotriva in fiecare obiect.

Satul Minnathu este destul de departe de circuitul ’’ stuparisului’’ si e o evadare placuta din contextul acestora, mai ales ca in sat avem un ghid in persoana unei femei dragute si micute care ne plimba si ne arata viata localnicilor: cum e organizata gospodaria cu bucataria si spatiile de dormit, cum usuca jojoba (un fruct acrisor folosit la mancare), cu tes cu razboiul, cum picteaza cei talentati si isi vand  operele turistilor, in plus au si trei magazine cu tot felul in sat. Vedem si o batrana de 92 de ani  cu chistocul in gura , torcand bumbacul. Mai tarziu am regasit-o in mai multe tablouri expuse pe la temple.

Vedem manastirea Hsin Phyu Shin, un frumos centru monastic care are in incinta sa temple, sali de meditatie si un bazinde apa imens. Avea o capacitate de 200 de calugari si invatacei . Nu stiu sigur de ce nu erau vizitatori, dar locul e intradevar minunat si unul din preferatele mele. Au stat pe zidurile manastirii si am savurat linistea.

Ajungem la templul Ananda, de departe cel mai frumos, de curand restaurat. Admiram statuile, strabatem galeiile cu firide unde stau cuminti mii de Budhha care vegheaza asupra noastra. Tot acest cadru rezoneaza cu mantrelerecitata non stop de calugarii din holul central pentru bunastarea lumii. Fara cuvinte, e intradevar foarte frumos.

Inainte de final suntem dusi la un templu no name care are deschisa scara spre platforma superioara unde urcam sa vedem panorama. Frumos mai ales acum in lumina asfintitului.

MUNTELE POPA 2417 M INALTIME

Da , chiar asa ii spune Popa, deci nu greu de tot de retinut pentru noi. Muntele acesta este la cca 45 de km de Bagan si ajungem acolo cu un share taxi . Drumul dureaza cca o ora jumate.

O scurta oprire pe drum la un popas amenajat pentru turisti unde vezi cum se extrage toddy, o bauta din zahar de palmier, acesta din urma se fierbe si se usuca, asa apar jaggery- bombonele aromate cu ghimbir, cocos sau arome de alte fructe.

Suntem debarcati la poarta de urcare, urmand ca dupa 2 ore sa fim colectati si dusi inapoi.

Cand am studiat optiunile turistice oferite de zona Bagan, am vazut acest obiectiv, era frumos muntele asta cu o manstire budista aurie  in varf, care straluceste in soare si care are si o legenda la baza. Dar urcarea se face pe 778 de scari unele normale, altele foarte abrupte. Atunci am crezut ca nu voi putea urca pana in varf, dar iata ca m-am invrednicit si incurajata de Dumitru m-am trezit ca am ajuns sus, chiar mai repede decat alti turisti. Urcarea se face la inceput printr-un magazin insirat pe verticala, ma intreb cum cred vanzatorii astia ca tu te apuci sa cumperihaine si suveniruri in timpul urcatului ? zau asa...

Sus e frumos, sunt cateva stupe aurite, pagode aurite, calugari si mult vant. Ne plimbam de jur imprejur, facem poze si vedem panorama satelor din jur, apoi coboram  izgoniti de vant si frig.

Ajunsi jos ne hotaram sa luam ceva fructe : bananele locale sunt delicioase si guave, dar pierdem cateva din fructe in favoarea maimutelor care pur si simplu i le-au furat lui Dumitru din punga. Un cumparator de betel ne da prilejul sa vedem cum se prepara acesta.

Asteptand van-ul reusesc sa fac poze unei mame maimute si puiul ei jucaus, dovada ca tandretea , dragostea materna si jocul nu tin cont de rasa. Se pare ca puiului ii place coltul tigrului.

INLE    LAKE

Ei, Inle Lake, asta e ceva cu totul deosebit! Am mai vazut noi lacuri, 
localitatii lacustre si piete plutitoare, dar aici totul este la alta scara.

Inchipuiti-va ca am calatorit cca 345 km special sa vedem acest lac

 si DA, va spun ca merita. Calatoria cu minbusul a durat 8 ore si a

 fost obositoare si solicitanta , plina de serpentinele Muntilor Shan.

Este o destinatie obligatorie cand vii in Myanmar, care te cucereste 

din prima  cu un peisaj deosebit. Inchipuiti-va un lac imens 22 km l

ungime si 12 km  latime strajuit de  munti, înconjurat de mlaștini și

 grădini plutitoare de rosii,  dovlecei si diverse legume. 

Deasupra apelor linistite se inalta casele de lemn plutitoare si 

templele  budiste lacustre, practic sunt sate pe apa cu ulite luminate,

 cu magazine,  case de schimb valutar , ateliere de mestesuguri  si 

bineinteles locuinte. 

Locuitorii fac parte din neamul Intha, sunt pescari si au un

 mod  interesant de a vasli cu piciorul incolacit in jurul vaslei

 si de a  pescui  cu plasa. Din pacate acest semn particular

 a devenit  ceva comercial,  la intrarea pe lac esti asteptat

 de barci cu   pescari doritori sa iti  arate si sa pozeze 

pentru un mic bacsis.

Muntii din jur apartin altor minoritati neamuriShan, Pa-O, 

Taung Yo,  Danu, Kayah și Danaw, care coboară din satele

 lor pentru piețe care  se au loc prin rotatie odata la cinci  

zile în orașe din regiunea lacului.

Nyaung Shwe este localitatea de pe malul lacului unde ne 

stabilim  pentru 2 zile, la Hotelul Emperor, condus de o

 familie de chinezi. Hotelul este impecabil de curat, camera 

 mare si cu priveliste . 

Aceasi priveliste largita la 360 grade este si de pe terasa  

superioara  de la nivelul etajului 6 unde se ia micul dejun. 

Cei de la receptie sunt foarte eficienti si ne rezolva vizitarea 

lacului  cu o  barca traditionala pentru 10 usd , all day long. 

Aventura va  incepe la 9  dimineata cand  luntrasul ne va lua de 

la hotel, dar  pana atunci facem  o plimbare prin orasel,  

schimbam  banii la cel  mai bun curs de pana acum si luam cina 

la King Dosa,  un restaurant  nepalez  cu mancare super  gustoasa

 si buna, o  cina pentru doua   persoane 4 usd.

Dupa micul dejun coboram la receptie de unde suntem preluati de 

barcagiul nostru  care ne duce spre niste chei amplasate undeva 

in  spatele hotelului. Aici forfota mare  de oameni si ambarcatiuni 

care  se agita cu mersul si venitul de la piata plutitoare. 

E o realizare sa ajungi in barca , luand in considerare 

echilibristica   si topaitul printre  barci. Eu am reusit la a treia 

incercare, lui  Dumitru,  cel sprinten  i-a iesit din prima.

Iata-ne in barca, foarte serios omul nostru ne arata pe harta unde 

ne  duce.

Vocabularul  lui cuprinde cca 20 de cuvinte in engleza , asa ca nu 

ne   ramane decat sa ne intelegem  prin semne si zambete. 

In sfarsit iesim pe canal si  pornim in viteza spre lac. De o parte si 

alta  defileaza casele  pe picioroange care raman in urma si singuri

 nostri  prieteni  sunt pasarile de apa care  zboara in jurul nostru 

fara nici  o retinere. 

Ajungem si la punctul de poza al pescarului traditional, care dupa 

ce  primeste un ban  de la Dumitru isi  etaleaza palmaresul . Vasla

 tinuta  pe stanga, pe dreapta, plasa sus,  jos si lateral. Cum traim 

intr-o  lume  tridimensionabila , mai mult nu se poate….

Inca o tura de adrenalina pe lac si ajungem in zona gradinilor 

de  pe  ape,  ceva chiar  impresionant sa vezi rosiile si dovlecei 

crescand in  asemenea  conditii. Bineinteles  ca aici se 

concentreaza turistii  care  nu mai stiu cum  sa pozeze rosiile 

lacustre.

In schimb agricultorii lacustrii nici nu ne baga in seama si isi 

continua lucrul.

In tur intra vizitarea mai multor sate si fiecare dintre ele este 

specializat  pe un  mestesug . Sunt ateliere de bijuterii de argint 

unde familia  largita face totul de  la obtinerea argitului pana la  

bijuteria mult vizata. 

Si sunt multe articole  frumoase  si cu mult gust. Nu stiu daca 

am mentionat anterior , dar in acesata  tara se gasesc  pietre 

pretioase  si semipretioase la un pret foarte avantajos.  

Admiram maiestria   si  arta lor si plecam mai departe pe lac.

Vizitam un fierar de unde luam o foarfeca foarte buna si urmeaza 

si alte  ateliere de  impletituri de bambus si  de tesut. 

Aici am vazut pentru prima data ceva autentic, prelucrarea firului 

care se  obtine din  tulpina de lotus , cum se toarce si se tese. 

Iese  ceva total  deosebit si ca textura, calitate si prêt. O esarfa 

medie  din fibra de lotus  era undeva la 100 usd.

De aici trecem printr-un sat , vedem si pagoda Phaung Daw Oo, 

aici  sunt si barcile  de ceremonie parcate cuminti in hambare 

lacustre in  asteptarea sarbatorilor cand  devin adevarate vedete 

pe apa. 

Foarte frumoasa locatia!

Un alt lucru interesant pe care nu ai ocazia sa il vezi prea des 
este  magazinul unde se ruleaza tigari , tigarete si trabucuri 
"cheroot"  din  tutun cu arome de  banane,  miere, anason si 
tamarind. 
Bineinteles ca  pretul lor e dublu fata de cele de masina.

Alte case, alte canale pe post de ulite si ajungem  la comunitatea Long Neck, pe care am mai intalnit-o in zona Chang Mai intr-o alta excursie in Thailanda. Aici o batranica cu inele la gat si la picioare tesea linistita la razboi, cred ca era ultima reprezentanta, caci restul  faceau parte din lumea normala si incercau  sa vanda cate ceva din magazinul lor de suveniruri.

Manastirea plutitoare Nga Hpe Kyaung  e un alt loc emblematic al lacului. Este cunoscuta si ca manastirea cu pisicile zburatoare, dar nu mai e nici picior de pisica pe aici. O constructie veche din lemn de teck, sprijinita de coloane aurii care desi e pe apa, are toate atributele unei manastiri budiste: galeria de magazine de la intrare, templul cu statuile lui Buddha, calugari care locuiesc acolo si chiar am vazut o familie venind si cerand sfaturi de la ei.

De fapt in zona lacului sunt peste 100 de pagode si 1000 de stupe.
Cea mai frumoasa este  pagoda Shwe Inn Thein Paya, o adevarata capodopera pe apa. Este un complex de 1054  stupe (zedi in birmaneza), construite in secole 17 si 18.

O pagoda impresioneaza oricum pe localnic prin credinta sa, pe turist prin armonia si linistea pe care le degaja si aspectul auriu si diafan al unei constructii cat se poate de solida.  
Sa facem un exerctiu, sunteti pe o barca care va duce pe canale si deodata apare o pagoda  centrala aurie inconjurata de zeci stupe albe, pasarile zboara in jur si reflexiile apei aduc un plus de stralucire. Ca o introspectie iti dai seama brusc ca  poti sa simti multa liniste pace si armonie in sufletul tau, care este zilnic provocat de stres, telefoane, dateline-uri si toata rutina zilnica .

Totul este minunat, sentimentul de beautitudine  te cuprinde si esti bucuros ca ai ajuns aici sa vezi asemenea minunatie !

Ultima vizita este prin satul vechi, old village , unde sunt casele vechi si unde am dedus noi stau locuitorii mai nevoiasi. Interesant stilul lor de viata, din casa sar direct in barca, pentru ei apa este a doua natura, daca nu cumva prima...

Inca o tura de adrenalina pe lac si ajungem din nou la cheiul de debarcare si pe  pamant solid . Facem o plimbare prin oras si ne mai cumparam una alta, iar Dumitru isi alege o palarie noua de bambus. Trecem  pe langa tarabe care vand cipsuri uriase care de fapt sunt sorici de porc expandat si apoi luam cina tot la Dosa King si ne gandim cum sa pastram aceste clipe magice cat mai mult in sufletele noastre.

Se incheie o zi minunta !

NGAPALI BEACH

Spre  Ngapali zburam cu avionul de la Heho, aflat la 35 km de Nyaung Shwe. Ajungem acolo cu un taxi care costa 10 usd. Aeroportul e la nivelul anilor 70. Anuntul bordingului se face  cu megafonul si cu o pancarda ridicata si agitata de angajatul companiei respective. Sunt curse de la si spre Yangon, Mandalay, Bagan si Thandwe – aici mergem noi.

Despre Ngapali Beach  asezat in apele clare ale Golfului Bengal pot spune ca e o oaza de liniste. Nu stim cat va tine asta, poate pana va fi descoperita de hoardele de turisti care o vor face comerciala. Deocamnadata aici sunt hoteluri cu conditii bune, chiar excelente,  turisti putini , magazine si restaurante traditionale si sate pescaresti in care viata se desfasoara dupa obieciuri traditionale. Oamenii sunt extrem de linistiti si prietenosi.Sunt foarte decenti, desi nu au clienti nu vin sa te agaseze sau sa te traga de maneca, asteapta in speranta ca cei a lor e pus deoparte.

Numele de Ngapali a fost dat de un italian caruia ii era dor de tara si caruia i s-a parut ca zona seamana cu Napoli. Asa ca Napoli a devenit Ngapali in birmaneza.

Cursa Yadanarpon  aterizeaza pe aeroportul din Thandwe dupa o ora de zbor , un aeroport mic inconjurat de flori  multicolore specifice tropicelor si da , aici e deja cald cam 33 grade. Suntem asteptati de  masina hotelului care ne lasa in fata la Mercile Retreat& Spa. E foarte frumos aici, e si un loc linistit asa ca cred ca am nimerit bine. Cam asa ma gandeam in timp ce mergeam pe aleea din gradina cu palmieri spre camera, care s-a dovedit a fi uriasa 40 mp si mai avea si o terasa in fata. Asa camera uriasa nu am avut decat in Doha. E frumos organizata are o baie mare, hol si un dulap mare.

Aceste zile sunt intradevar de relaxare si odihna. Statiunea nu este mare, consta dintr-un corp central care unde sunt receptia si restaurantul, piscina si gradina de palmieri cu corpurile de cazare. Avem si o faleza sprijinita de un zid de sprijin de care se sparg valurile.

Cred ca una din atractiile acestui loc este modul in care se manifesta aici marea.
Intr-un mod total deosebit de alte locuri. Toata lumea stie de flux si reflux, dar aici lucrurile acestea sunt  duse spre extrem. Refluxul incepe in jur de 11, iar pe la 16-17 apa s-a retras deja cam 1 km , daca nu mai mult si revine la normal spre dimineata. Aici fundul marii are pietre mai mici sau mai mari si retragerea si venirea apei te ajuta sa intelegi amploarea fenomenului , vazand cum toate aceste stanci sunt acoperite sau dezvelite de apele marii.

Aceasta este o sursa de venit pentru locuitori care aduna alge si fructe de mare pe care le folosesc in scop propriu sau le vand restaurantelor din zona.

Oricum peisajul este uluitor si se schimba in fiecare zi, mai mai mult difera in functie de luminozitate. Asa ca am devenit un fan si am facut o multime de fotografii pana si la desenul facut de crabi pe plaja.

Din prima zi  am privit apusurile de soare si asta a devenit un ritual care ne incheia ziua. Magia apusului e unica  aici , parca creeaza o stare de echilibru perfecta prin care intri in linistea noptii.

Am mancat la doua restaurante „3 Pots” si „K2” , alternativ. Sunt restaurante mici care ofera turistilor  o alternativa rezonabila la preturile mai mari din hoteluri. Oricum o masa buna pentru 2 persoane cu bere cu tot costa cca 10000 -12000 Kyati, adica 8-10usd.Desigur exista si optiuni mai scumpe.

Zilele trec repede, amandoi ne gandim ce bine si relaxant e aici si absorbim din plin energia soarelui, a marii si a frumosului care ne inconjoara. In general zilele au cam acelasi program: mic dejun, plimbari pe plaja si in jurul hotelului, cate un cocos de hidratare si la finalul zilei apusul.

Asa ne-am trezit ca vacanta e pe sfarsite si ca trebuie sa ne facem bagajele sa plecam spre casa.

Ruta: Yangon-Singapore- Varsovia-Cluj.

Zborul spre Yangon e rapid, o ora. Plecarea din micul aeroport Thandwe, zborul e din nou anuntat cu portavocea.

De data aceasta stam peste noapte in zona portului din Yangon, asa ca avem cu totul alt peisaj. In jurul ”Hotelului 8” e agitatie. A trebuit sa urmarim cam o jumatate de ora ce se intampla: pe strazi sunt parcate trailere mari care transporta containere din port si de fapt pe strazi se face totul, inclusiv  reparatiile auto. Yangonezi lucreaza in caldura ucigatoare si repara tot, scot pistoane, bucse si rulmenti. Peste tot e ulei, pana si caini vagabonzi sunt uleiosi. Cand se odihnesc isi agata hamacul sub tir ca e umbra. Greu loc de munca...

Hotel 8, chiar asa ii zice, e frumos, bine dotat si ieftin . Am platit 23usd pe noapte mic dejun inclus, basca si un masaj traditional la cap gratuit. Mi-a placut asa de mult ca mi-am facut si un masaj traditonal la picioare si a meritat.

Langa hotel e un mall si profitam sa facem ultimele cumparaturi pentru noi si suveniruri pentru apropiati. Aici o preselectie la  ’’Kids got  talent”, varianta birmaneza.

SINGAPORE- CHANGI AIRPORT

La Singapore stam intre 2 avioane, cca 7 ore. Am vrut sa ne inscriem la un tur gratuit al orasului oferit de aeroport, dar am ratat la mustata. Asa ca am vizitat aeroportul. Stiu ca poate suna ciudat, dar 4 terminale imense, cu gradini si galerii comerciale iti pot ocupa chiar mult mai mult timp. Am parcurs lejer peste 5 km in vizita noastra.

Changi,  construit in zona in care a fost odinoara lagarul japonez din WWII, e unul din cele mai mari hub-uri de transport aerian din lume si a luat ani la rand premiul de cel mai eficient si frumos aeroport. O merita din plin!

Haideti sa vedem de ce !

In primul rand e perfect organizat, e extrem de curat peste tot si iti ofera tot ce doresti. Sunt 4 terminale, fiecare din ele au galerii de shopping proprii, cate o gradina amenajata in interior dupa toate reguliile feng shui si decoratiuni de sezon.

Cum noi suntem aproape de Anul Nou Chinezesc am vazut  variatiuni pe aceeasi tema realizate cu multa inventivitate.

In terminalul 1 este un pom al vietii, unde iti faci o poza si poza hopa sus pe afisierul pomului si uite asa tehnologia si imaginatia fac sa-ti treaca timpul foarte repede. Daca te uiti bine Dumitru  e si el sus in pom si pomul in aer.

Nici nu stiu cum au trecut 7 ore.Am mers cu sky trenurile intre terminale, ne-am plimbat si am vizitat cele 4 gradini: cea cu orhidee, cea cu flori de soare, gradina cu fluturi si gradina fantezie.

Galeriile de shopping sunt extravangante si pompos facute cu holograme, de parca ai fi la un targ de  tehnica virtuala si nu intr-un aeroport. Suntem profund impresionati de tot ce s-a realizat aici  si de modul in care este intretinut aeroportul. Am observat ca sunt mult voluntari pensionari, care vin si te intreaba politicos daca te pot ajuta sau indruma.

Parasim Singapore, in doar cateva ore petrecute aici ne-am consolidat impresiile ’’de la superlativ in sus’’ primei noastre vizite din 2007, e o tara civilizata, curata , bine organizata si extrem de eficienta. Jos palaria !

Calatoria pana la Cluj dureaza  15 ore efectiv , la care adaugam si 7 ore escala la Varsovia, deci 22 de ore.

In drum spre casa rememoram senzatiile, aromele si impresiile locurilor prin care am fost in aceasta excursie si bucuria  ne umple sufletul.

Revedem aievea pagodele aurii, exponent al unei credinte de mii de ani, zambetul si linistea birmanezilor, calugarii mergand in sir pentru a da ocazia de oamenilor de a face fapte bune, simtim briza de pe Lacul Inle si adierea marii de la Ngapali, iar apusurile din Golful Begal raman o amintire frumoasa.

In loc de final va invitam sa vizitati Myanmar ‚ o tara inca autentica care isi merita pe deplin renumele de ’’ Tara de aur’’.

                                                         Cristina si Dumitru Nemes

                                                           Ianuarie - Februarie 2019