joi, 18 ianuarie 2018

CU RULOTA PRIN PENINSULA IBERICA-SPANIA

2017
-o altfel de vacanta-




          Proverbul care spune ca targul de acasa nu se potriveste cu cel din tirg, s-a adeverit intr-un mod neplacut in cazul nostru. Plecand din Portugalia, din Lagos telul nostru era sa ajungem in aceiasi zi in Spania la un camping din zona Cadiz, dar iata ca masina face figuri, nu mai trage si cum intram in Spania in apropriere de Huelva, oprim la o statie de benzina si Albert suna la ADAC solicitand asistenta tehnica. In cca o ora vine utilitara partenerului spaniol care ne tracteaza la cel mai apropriat camping  in Isla Cristina si ne da adresa unui service VW.


Aflam ca Isla Cristina e o  mica localiate  ’’ pilot in dezvoltarea turismului’’ , are  o infrastructura turistica dezvoltata: hoteluri, mai multe campinguri si o retea de drumuri impecabile legate de autostrazi.
Campingul Giralda  e diferit de cele portugheze. Desigur ca si aici exista receptie, magazin, restaurant si o cladire mare cu grupuri sociale, spatii pentru spalat vase si separat haine, dar nu mai este la fel de curat si e mult mai multa galagie. Organizarea e diferita si ea, dupa check in, un tip se deplaseaza cu masina la locul primit si iti face conexiunea la electricitate, apa e hat departe.



Spanioli din interiorul tarii goniti de temperaturile caniculare vin si colonizeaza campingurile mutandu-se cu catel si purcel, adica cu mai toata casa in camping. Au pavilioane din panza pentru bucatarie, living, ba isi aduc si jardinierele cu flori cu ei. Bineinteles ca si dotarile electrocasnice sunt pe masura :frigidere, aragaze, TV si tot mobilierul adecvat. Personal zic ca mi s-a parut cam tiganie. In plus spanioli sunt vorbareti si tantosi nevoie mare, destul de greu de suportat de turistii strainii linistiti ca noi...



Campingul este situat langa ocean, doar o padure de pini umbroasa si soseaua ne desparte de plaja. Padurea e foarte frumoasa si amenajata pentru plimbari, iar dincolo de ea e o plaja lata , neamenajata. E salbatic si frumos si am inteles de ce e greu sa gasesti locuri libere in campinguri pe aici.





Suntem un pic ingrijorati, nu stim ce are masina, dar speram ca reparatia sa nu dureze mult. Asa si este , ziua urmatoare la Huelva aflam ca trebuie inlocuit un furtun , dar trebuie sa asteptam inca o zi. Folosim  aceasta pauza si facem plimbari prin padurea de pini, stam pe plaja si chiar gasim un magazin  de unde ne refacem proviziile.Avem timp si sa gatim pe doua zile.


Pentru a castiga timp dupa reparatia VW-ului din Huelva , plecam direct spre Sevillia.

SEVILLIA
Cine nu a auzit de Sevillia? Prietenii nostri au incercat de 2 ori sa o viziteze, dar din cauza traficului la intrarea in oras nu au reusit. Asa ca si ei erau nerabdatori sa o vada.
Sevillia e capitala Andaluziei. Odinioara zona cea mai saraca a Spaniei, Andaluzia a cunoscut o dezvoltare infloritoare in ultimii 20 de ani. Sevillia e un exemplu de toleranta , caci aici crestini, mauri si evrei convietuiesc in respect si armonie. Speram ca valurile de imigranti si extremistii sa nu influenteze armonia momentului.
Sevilla este considerată centrul artistic, cultural, financiar, economic și social al sudului Spaniei si asta nu de azi sau ieri, ci din totdeauna. Nu e de mirare ca orasul in sine a fost scena care a oferit decorul pentru patru opere celebre:Don Giovanni "(Mozart), " Nunta lui Figaro " (Mozart), " Bărbierul din Sevilla " ( Rossini ) si " Carmen " ( Biset).E al patrulea oras ca marime din Spania si are peste 1,4 milioane de locuitori. Izvoarele istorice spun ca intemeitorul orasului a fost Heracle.
Am ajuns la Sevillia in jurul amiezii, deja experienta noastra de turist in Penisula Iberica si-a spus cuvantul. Am gasit repede un information center si am luat circuite ale orasului pe jos si cu red bus pe doua zile. Faptul ca e o destinatie turistica majora se observa repede cu ochiul liber, grupuri de turisti ingroaja cozile si impanzesc orasului,motivatia e nevoia de cunoastere si frumos.
Primul tur cu ghid pe jos incepe la 13:30  din statia Red Bus situata aproape de  Piata Spaniei. Ghidul nostru, e Rafael,  un tanar priceput, explica in doua limbi traseul care promite sa fie interesant.




Prima oprire este bineinteles Piata Spaniei amplasata la marginea parcului Maria Luiza. Construita in 1929 ca pavilion reprezentativ al Spaniei in cadrul expozitiei mondiale Piata Spaniei este unul din punctele de atractie ale Seviliei. Si chiar are de ce!



Este grandioasa ! Totul a fost studiat in cel mai mic detaliul pentru a impresiona. Dispusa pe un arc de cerc cladirea este construita intr-un melaj de mai multe stiluri : Art Deco anilor 1920 si Mudejar maur si au spre lac firide in care sunt reprezentate toate proviinciile din Spania prin mozaicuri multicolore cu scene tipice zonei respective. 






Arhitectul Aníbal González care a conceput proiectul a prevazut  mai multe poduri care reprezinta  toate  provinciile istorice ale Spaniei. In mijloc un lac artificial caresimbolizeaza marea, iar in mijlocul lui e fantana arteziana Vicente Traver





Podete cu fantinii artificiale, sculpturi, tavane cu entarsii toate reflecta un simt artistic desavarsit.Flancurile au doua turnuri  simetrice.








La iesire esti invitat la o plimbare cu caleasca...


Azi aici sunt birouri guvernamentale si muzee, iar piata in sine a constituit decorul pentru filme ca Lawrence of Arabia,   Star Wars – Attack of the Clones si The Dictator. Buna a fost si pentru videoclipul celor de la  Simply Red's  cu cantecul  Something Got Me Started.

Ca o continuare fireasca vizitam Parcul Maria Luiza care afost donat de catre  Infanta Luisa Fernanda, Ducesa de Montpensier in 1893 orasului Sevillia. Fost parc al castelului San Telmo, a fost reamenajat de Forestier in 1911 si mai suferit si ajustari in 1929 pentru expozitia mondiala. Acum acest parc este acum o oaza de racoare pentru locuitori care nu numai ca se pot plimba, dar au la dispozitie o biblioteca in aer liber, acest parc fiind si unul cultural. Oamenii vin iau carti, citesc si le pun inapoi. Sunt multe monumente, lacuri si fantani, sunt multe specii de plante si arbori si multe pasarele care canta, unii o considera chiar gradina botonica datorita variatatii florei.



Grupul statuar inchinat lui Gustave Alphonso Becquerare o simbolistica aparte. Monumentul grupat in jurul unui copac reprezinta bustul poetului, zeul Cupidon, un tanar muribund si trei femei care simbolizeaza emotiile si stadiile varstei umane .


Ghidul nostru ne smulge din atmosfera romantica si ne duce spre Rectoratul Universitatii unde pe vremuri era vechea Fabrica de Tabac. Nu ai zice, daca vezi cladirea pe dinafara, ca o fabrica poate sa existe si produca intr-un mediu asa de  artistic, dar e adevarat aici se faceau tigarile . Spaniolii au descoperit tutunul imediat dupa descoperirea Americii si viciul importat rapid in batrana Europa le-a umplut cu varf si indesat buzunarele. Pe scurt Sevillia a devenit si mai bogata. Cladirea este si azi un simbol al arhitecturii industriale din sec XVIII si este una din cele mai marii cladirii de acest tip din Europa. Stilul renascentism cu influente  herraniene se ragasesc la la parter, in curtile interioare cu fantanii racoritoare si in detaliile fatadelor.




In interior sunt statui si picturi care amintesc de femeile care lucrau aici, scari impozante pe care acum se aud pasii grabiti ai studentilor. Din 1951 s-a schimbat destinatia cladirii in universitate. In prezent Universitatea din Sevillia este una din cele mai prestigioase institutii superioare de invatamant din Spania.
O ora si jumate a trecut atat de repede si iata ca primul tur s-a terminat. Al doilea incepe la 15:30 tot dintr-o statie a Red Bus-ului de langa Turnul de Aur. Asa ca ne grabim spre noul punct de intalnire. Pe drum in statia de tramvai, vedem ceva interesant : un punct de alimentare cu electricitate a tramvaiului care pe perioada cat sta in statie se alimenteaza. Ne izbeste curatenia orasului desi locuitori sunt destui, sa nu mai vorbim de turisti.


Cateva cuvinte despre cele doua turnuri cel de Aur si cel de Argint, simboluri ale Sevilliei care fac parte din fortificatia vechiul oras . Turnul de Aur a fost ridicat de catre arabi in sec. XIII ca turn de aparare impotriva crestinilor si pentru a restrictiona accesul navelor straine in port.  Accesul se faca pe raul Guadalquivir.
Se spune ca orasul era asa de bogat dupa ce conchistatorii au adus bogatii dupa bogatii din America, ca aceste doua turnuri de paza erau acoperite cu foita de aur , respectiv de argint. De fapt in Turnul de Aur functiona o inchisoare inca din evul mediu, iar acum este muzeul naval. De remarcat  si zidurile vechi ale  cetatii Sevillia ofera un spectacol pe cinste turistului.
Incepem al doilea tur al zilei ‚’’turul istoric’’, cu acelasi ghid informat si atent cu turistii.
O scurta plimbare pe bulevard ne duce la muzeul toreadorilor pe care il vedem din exterior si apoi pe stradute inguste  ale vechiului oras ajungem in Piata del Cabildo sau Piata Sfatului. O cladire semicirculara cu arcade , iar in fata o piateta unde odinioara era loc de intalnire si dezbatere a problemelor civice. Acum o oaza de pace si liniste care contrasteaza cu agitatia strazilor adiacente.



Le parcurgem , trecem de vechea poarta a orasului , iar la iesire vedem mareata catedrala din Sevillia- Santa Maria de la Sede. Si nu o zic ironic sau la misto. E una din cele mai impunatoare biserici, de fapt este in top, fiind cea mare biserica romano catolica si inregistrata ca monument Unesco.





Dupa ce Regele Ferdinad III a cucerit orasul in 1248, moschea afost convertita in biserica catolica. Aufost necesare constructi suplimentare, s-a schimbat orientarea si s-a marit suprafata si functiunile interioare pentru a fi potrivita riturilor crestine. Au mai intervenit si doua cutremure, o mare parte din cladire s-a prabusit si au trebuit sa o recladesca. Constructia catedralei a durat 105 ani si aici ghidul ne spune o istorioara. Cand au hotarat ca trebuie sa faca cea mai mare biserica, localnicii au constat ca in apropriere nu exista nici o cariera de piatra, asa ca au cumparat un munte intreg pe undeva langa Cadiz, de unde au luat piatra necesara. Locul este  exact pe locul moschei arabe Ajama construite in sec XII de dinastia maura care guverna atunci si a fostului minaret, acum turnul cu ceas cunoscut ca Giralda. Ambitia Sevilliei a fost sa ridice cea mai impunatoare biserica si sa arate lumii triumful crestinatatii asupra islamului.
Dar Catedrala Santa Maria de la Sede nu impresioneaza numai prin marimea si dimensiunile uriase, ci si prin echilibrul si impresionanta ei simplitate , vitralii, decoratii interioare mai simple, cu exceptia altarului principal Retablo Mayor. Aflam ca acesta este opera artistului flamand Pierre Danca care a lucrat 44 ani la acest altar incepand din 1292, altarul fiind terminat de alti artisti dupa moartea lui.

Unele elemente maure cum sr fi curtea interioara unde arabii se purificau inainte de rugaciune  sau minaretul au fost convertite in Patio de los Narajos – curte interioara cu portocali si fantana, respectiv in turnul La Giralda, a devenit simbolul orasului. 

Spatiul interior cuprinde mai multe capele cu altare proprii unde credinciosii se roaga. Exista si o capela a casei regale de Aragon si alte morminte regale. Si alti oraseni au fost ingropati sub lespezile bisericii pana cand a fost o inundatie care a scos la suprafata mirosurile putin placute ale cadravelor. Atunci s-a hotarat sa-si ingroape mortii intr-un cimitir exterior.
In interior au ramas doar  regii care isi duc somnul de veci alaturi de Cristofor Columb  a carui ramasite   au fost aduse de la Havana la sfarsitul anului 1890.



Noi suntem impresionati si coplesiti, respiram istoria veche a Sevilliei.
O ultima oprire e in Plaza Santa Marta- piateta tipic andaluza, racoroasa unde vedem portacali amari si ne  tragem sufletul  alaturi de localnici.






Turul s-a terminat si suntem lasati sa ne plimbam de voie prin orasul vechi.







Vedem cladirile vechi restaurate si transformate in  restaurante, magazine, stradute pline de farmec, zidurile cetatatii vechi . 






Cateva cumparaturi si un pahar de sangria sa ne racorim, apoi facem un tur prin cartierul Triana cu red bus-ul. Vedem si cladirile futuriste  facute pentru expozitia mondiala din 1992.
Suntem franti de oboseala si plecam spre Isla Cristina unde se afla  campingul nostru.Seara hotaram sa ne mutam satra intr-un camping din suburbiile Sevilliei ca sa putem vizita orasul si a doua zi.
Dimineata zilei de 28 iunie, echiparea si plecarea spre campingul Villsom din localitatea  Dos Hermanans, o suburbie a Sevilliei. Un camping curat cu umbra binevenita, linistit si cu o statie de autobus spre centrul orasului, aflata in apropriere.


Azi am hotarat sa vedem Alcazar, muzeul toreadorilor si sa facem o croaziera pe rau.


Deci prima oprire e la Real Alcazar, adica Palatul Regal, situat in aproprierea catedralei. Palatul recunoscut ca monument UNESCO este unul din cele mai frumoase palate si este reprezentativ pentru stilul mujajar tipic pensilei iberice care se imbina perfect cu elementele gotice adaugate pe parcursul veacurilor. 
Alcazar este un ansamblu care cuprinde cladirile palatului, sapte hectare de gardini, curti interioare si lacuri. Deja suna grandios ! Turistii constinciosi cred ca isi rezerva o zi intreaga pentru vizita, noi alocam doar in jur de 4 ore.
Dupa obisnuita coada la casa de bilete intram in curtea interioara si incepem vizita.











 Sunt multe sali, numele lor nu conteaza, le vom uita oricum in cateva saptamani, dar nu vom impactul emotional la vederea unui asemenea armonii perfecte,  conteaza frumusetea si incantarea care iti umple sufletul de bucurie la vederea detaliilor de mare finete incepand de la o banala usa sau oblon de geam, la decorul peretilor, tavane minunat lucrate, picturi si tapiterii.










Ne plimbam prin curtii interioare cu fantinii racoroase si gradini luxuriante cu pomi fructiferi, flori exotice si oaze de verdeata. Admiram si Mercury Pond si observam un loc dedicat concertelor in aer liber si personal regret ca nu e nici un spectacol acum. Foarte frumos, intradevar!




Plecam spre muzeul toreadorilor, de fapt o fosta arena pentru corida. Un ghid ne prezinta importanta coridei in viata spaniolilor si dependenta lor fata de aceasta. Fiind vegani , nu aprobam violenta fata de animale, dar aici corida nu e privita asa, este mai mult decat un sport prin care iti dovesti curajul si indemanarea. Originea coridei este veche de pe vremea civilizatiei minoice a Greciei antice si a fost adusa in Penisula Iberica de catre romani odata cu razboaiele punice. Lupta cu fiarele din care facea parte si taurul devine o adevarata arta, era un ritual si e privita ca atare. Doamne fereste sa spui unui spaniol ca dezaprobi corida! Ei sufera si acum ca a fost interzisa de reglementarile UE.















COSTA DEL SOL
Maratonul nostru continua, plecam spre Malaga. Iarasi o destinatie neprevazuta in program, initial am stabilit ca vizitam Cadiz, un  ’’must see’’, spunea Albert, care insista ca ne va place foarte mult. Cu siguranta ca avea dreptate, dar timpul ne preseaza si strange cu usa, asa ca ramane sa mai vedem zona Malaga, Cordoba, Granada si Valencia si apoi spre OberRamstadt.
De la Sevillia la Malaga sunt 214 km, parcursi pe autostrada e floare la ureche. Asta datorita autostrazilor impecabile care au avut un impact usias si au dezvoltat  zona. Pe drum peisajul se schimba, campii arse de soare, muntii Nevada si imense plantatii de maslini, maslini si iar maslini peste tot, nu conteaza ca terenul e plan sau accidentat, spaniolii au plantat peste tot maslini. Ne amintim ca o tenacitate similara am admirat in insula Java din Indonezia, unde fiecare petec de pamant este cultivat.
In prima faza trecem pe langa Malaga si cautam campingul Almayate situat pe Costa del Sol. Iesim de pe autostrada si intram pe sosele locale care urmaresc marginea oceanului. Multe localitatii s-au reinventat in ultimile decade datorita turismului care asigura practic o mare parte din veniturile locale. Micile sate au devenit sate de vacante, cu hoteluri, apartamente si case de inchiriat si toata infrastructura necesara maselor de turisti care populeaza zona.

CAMPINGUL ALMAYATE
Dedicam cateva randuri fenomenului ’’camping spaniol’’ si asta pentru pentru noi experienta asta a fost unica, m-am mai intalnit asa ceva. Nu stiu daca e pozitiv sau nu, personal nu mi-a placut si nu doresc sa repet. Desigur ca am vazut anterior campinguri colonizate la propriu de spanioli care vin cu lunile si stau prin campinguri la mare, dar aici la Almayate totul e multiplicat exponential. Densitatea corturilor si a oamenilor e ingrijorator de mare, nu stiu daca ar fi un eveniment neplacut cum s-ar evacua. Tot campingul e inconjurat de garduri mari si practic sunt doua iesiri, cea principala si cea spre plaja care e  o usa de 2m prevazuta cu multupli turnicheti cu cifru. E un chin sa intri sau sa iesi, toti turistii au cod personal, daca nu esti obsnuit si rapid, codul expira si ramai blocat ba de o parte a usii, ba de cealalta. De accea spanioli blocheaza inchiderea usiicu un bolovan, cand prind ocazia.
Dar mai sunt ciudatenii, le place sa stea ca la turma, se inghesuie peste tot, in plus galagia creste exponential spre seara pana la orele mici ale noptii, cand copii se joaca pe singura alee asfaltata dintre corturi, sfaraie gratarele, iar bucatariile amenajate degaja mirosuri de mancare  gatita . Seamana cu o adunare tribala. Grupul social e ditamai  cladirea in care curatenia e mentinuta cu greu de angajati care muncesc non stop. Multi spanioli vin, pun corturile, mai merg sa munceasca, mai vin prin camping si tot asa pana vine toamna. Am prins weekendul aici asa ca am gustat si muzica locala de la disco data la maxim. Datorita climei calde activitateeste doar spre seara, dimineata spaniolii nostri se trezesc cu greu.







Pana acum nu am stat in campinguri cu iesire la mare. Mare bucurie pentru Albert care musai trebuie sa iasa cu barcuta lui in larg- un hobby favorit pentru el. Asa ca participam si noi la umflat, transportat si navigat, eu in calitate de fotograf  autorizat al excursiei, Dumitru ca pasager.






MARBELLA
In dupa masa aceleiasi zile vizitam statiunea de lux Marbella din  apropriere orasului Malaga. Marbella e considerata cea mai luxoasa statiune de pe Costa del Sol, un oras cosmopolitan ce se adreseaza unei categorii de turistii bogati si super bogati si asta se vede la tot pasul. Pretul imobiliarelor aici e astronomic. In vitrina unei agentii imobiliare vedem preturi uriase: un apartamnet de 3 camere costa 1,5 milioane euro. E posibil asa ceva? Cine sustine aceste preturi? Probabil  turistii vazuti pe faleza, prin magazinele luxoase sau prin restaurante si baruri.










Altfel Marbella e frumoasa, curata si tipic andaluza cu casele albe bordate de flori si verdeata. Orasul vechi bine conservat e inconjurat de constructii noi si moderne, dar in interiorul orasului vechi casele albe andaluze cu obloane albastre seamana izbitor cu cele tunisiene. De fapt ma simt parca ne-am plimba prin SidiBou Said. E drept marea e mai albastra acolo.
Revenim la Marbella.









 Vedem Piata  Portocalilor cu bisericuta cocheta si bogat ornamentata, pentru toate confesiunile,dupa care ne plimbam hai-hui pe strazile inguste si racoroase, placate cu piatra sau mozaic siintram in piatete pline de magazine de alimente, imbracaminte sau arta, restaurante si terase. Coboram spre mare si ne plimbam pe faleza frumos amenajata. Si plajele sunt ultra curate si pigulite, doar vorbim despre musterii cu multi banii. Oricum plimbarea e placuta si ne arata o alta fata a turismului spaniol.








CORDOBA
Despre Cordoba s-au scris multe, e un nume de poveste si asta pentru insasi istoria tumultoasa a orasului pare desprinsa din 1001 de nopti. Dece nu spunem ’’basm’’ pur si simplu? In semn de respect pentru  maurii care au fost prezenti aici cateva veacuri si pentru  meritul lor in dezvoltarea Cordobei.Fara ei nu ar fi nici orasul vechi , dar nici Mezquita, nici Calle de Flores, nici Alcazar si nici turistii de azi.
La inceputuri a fost colonie romana, colonizata apoi de arabi in sec VIII. Numele cel mai sonor legat de Cordoba este cel al cafilului Al Hakam II care si-a stabilit aici capitala statului islamic si a Califatului de Cordoba. Perioada infloritoare, caci s-au deschis scoli medicale, universitatii, librarii , ateliere de mestesuguri si manufacturi. Cordoba era in plina gloria, numele ei era cunoscut in Europa si Asia si era sinomim cu superlativul ca centru cultural, finaciar si economic. La vremea apogeului sau prin anul 1000  avea 500.000 de locuitori - mult !- mai ales ca aici convetuiau arabi, crestini si evrei- intr-o intelegere deplina si fara pizma timpurilor actuale. Se intelegeau si conlucrau bine fara sa fie nevoie de termeni  ’’pomposi’’ ca multinationalism si drepturile omului.





Era renumita pentru lucratura fina a pielii, a metalului, pentru cunostiintele de matematica, astronomie, medicina si botanica a invatatilor sau pentru materiile prime agricole ca legume, bumbac, mirodeni,in sau matase. Si acum manufacturi ca prelucarea pielii, a metalului, sticla glazurata au un renume mondial.






Istorici de renume sustin ca  cucerirea araba a creat o bunastare in toata peninsula iberica, bunastare necunoscuta in nici o parte a Europei acelor vremuri. Insa generatia de aur moare si prin 1031 Cordoba devine un oras izolat, dezintersat de lumea exterioara pentru simplu motiv ca elita conducatoare era renumita pentru lenea lor intelectuala. Acestea au fost conditiile care au favorizat cucerirea Cordobei in sec XIII de catre crestini, numita Reconquista, sub domnia regelui Ferdinad de Castileon. A urmat o scurta perioada de prosperitate cand orasul s-a extins, urmat de un declin evident incepand cu sec al XVIII cand populatia a ajuns la doar 20.000 de locuitori.



Deci azi vizitam Cordoba, locul in care arhitectura islamica religioasa a atins maximum. Parcam in cartierul evreiesc intr-o parcare amenata in spatele unuia din zidurile vechi ale orasului si labirintul de stradute ne duce la Mezquita, perla orasului.





Mezquita e o moschee-biserica , cunoscuita sub numele catolic de Catedral de Nuestra Señora de la Asunción. Izvoarele spun ca pe acest loc a existat la  inceputuri o capela vizigota crestina, iar in 784 Abd al-Rahman  a ordonat construirea celei mai impunatoare moschei. Ambitia lui a fost sa ridice o moschee care sa rivalizeze cu cele din  Baghdad, Jerusalem sau Damascus si sa se aproprie de faima renumitei Mecca. Asa ca a oferit o suma de bani generoasa pentru locul si capela crestina, permitand ca crestini sa-si construiasca o biserica dedicata patronilor orasului Sf Faustus, Januarius si  Marcellus






In 1236 dupa Reconquista, se converteste moscheea in biserica crestina, lucrarile de constructie culmineaza cu insertia in sec XVI a unei catedrale in stil renancestist. Partea catolica e reprezenata prin mai multe capele cu altare bogate pline de statui, tablouri , basoreliefuri si o imensa orga.
La inceputul anilor 2000  musulmanii obtin dupa repetate incercari dreptul de a se ruga din nou in moschee. 



In prezent Mezquita este acreditat ca monument Unesco si impreuna cu podul roman peste raul Guadalquivir este simbolul Cordobei.
Alcázar de los Reyes Cristianos, este situat in partea de sud vest a orasului si a avut un rol militar. A fost si resedinta regelui Ferdinand de Aragon si Isabella de Castilia. 




Exteriorul castelului este simplu si sobru cu  doua turnuri Torre de los Leones si Torre de Homenanje, cu influente gotice si cu spendid interior plin de marturiile istorice: sarcofage romane, mozaicuri, tapiterii si gradini andaluze de inspiratie mudejara .  





GRANADA

E timpul sa plecam spre Granada. Drumul de 202 km ne permite sa ne odihnim. Periplu nostru iberic ne-a cam obosit, dar induram cu stoicism . Deci benvenidos a Granada!
Dupa ce ne incurcam putin pe autostrazile care intra in oras, urcam direct la Alhambra, parcam si mergem la casa de bilete. Aici o nebunie, cozi interminabile la casa principala si doua cozi adiacente de unde un angajat te lasa sa intri in coada principala. La moda e sa-ti iei biletul on line, cum m-am facut-o, caserita ne spune ca putem vizita doar o parte a Alhambrei, restul next time... cica se pun un vanzare doar un numar limitat de bilete pentru tot obiectivul. Albert spune ca nu ne-am organizat bine, ca trebuia sa venim la Granada prima data si apoi la Cordoba, ca sa prindem bilete pentru tot ansamblu. Adevarul e ca angajatii s-au saturat de atatia turisti si au inventat o metoda de triere,  numai un anumit numar de vizitaori sunt admisi zilnic. 









Noi vom vizita Alcazaba, Alhambra Gardens si General Life, bine si asa decat deloc.
Alaturi de Moscheea din Cordoba, Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură islamică. De fapt  Alhambra inseamna  " roșu " în araba, datorită culorii stâncilor pe care este construit palatul si denumirea aceasta a fost imprumutata si ansamblului arhitectectonic.

Alhambra este asezata pe versantul muntelui care domină câmpia și orașul Granada, la poalele lui e un cartier popular și pitoresc, Albaicin. Muntii Sierra Nevada din apropriere creaza un cadru de poveste, asa ca nu e de mirare ca Alhambra a inflacarat spiritele atatia ani.
Complexul se compune din palatul maur,  care a fost pastrat ca palat regal al regilor catolici, in ciuda faptului ca acestia doreau sa elimine, in 1492 dupa caderea Granadei, orice urma a islamului.
Alaturi este Alcazar, cetatea de aparare militara , impunatoare ca dimensiuni si destul de bine conservata. Este una din cele mai vechi constructii din Alhambra alaturi de Turnul Bermejas si dateaza din vremea califatului, sec.IX. Alcazabei ocupa o zona aproape triunghiulara pe dealul Sabika si e inconjurata de un sistem de ziduri de aparare si turnuri care fac ca fortareata sa fie de necucerit. 











La fel ca si Alhambra si Generallife, Alcazaba a fost neglijata multa vreme, doar la inceputul sec XX a fost redescoprita si restaurata. Uremeaza faimoasele grdini ale Alhambrei , faimoase pentru ca in clima torida a Granadei e destul de greu sa mentii o gradina verde, luxurianta si a varietate atat de mare de plante. Cu un pic de atentie descoperi si o gradina de zarzavaturi precum si iazuri cu fantini care aduc racoarea mult cautata. 









Generalife a numele dat complexului arhitectural compus din palatul Patio de la Acequia  si ’gradina sultanei’’ construit in ani1302–1309 si redecorat  intre 1313–1324.






Din Generalife nu au ramas prea multe, arcade si arabescuri, ceva scuplturi, lucraturi fine din ipsos si coloane, toate intr-un stil romantic dar au fost restaurate. Desi unele surse spun ca a fost palatul de vara al sultanilor , villa este un loc retras unde sultanii veneau cu famiile sa se relaxeze. Aristocratii spanioli care au devenit proprietarii locului au modificat radical aspectul prin adaugarea unui nivel ,  deschiderea unor ferestre spre Alhambra si au instalat fantini pe linia mediana a iazului din gradina.Stilul maur prevedea un singur iaz cu o fanatana in mijlocul lui, de fapt era singurl zgomot care perturba linistea locului.







Cu toate schimbarile Generalife este cel mai incantator loc din Alhambra multumita gradinii care e considerata cea mai romantica si longeviva gradina.

MALAGA
Azi e ziua dedicata Orasului Malaga. Alaturi de Sevillia a fost preferatul meu. De ce ? lesne de intees. E aerisit, are multe spatii verzii, vestigii istorice, strazii comerciale si un port de croaziera. Deci toate conditiile ca sa atraga turisti. Nu uitam de casa lui Pablo Picasso , de pietele andaluze care sunt punctul de intalnire al aleilor inguste, dar si al strazilor normale.
Periplul nostru iberic ma facut sa constientizez ca de fapt aceste stradute inguste sunt un mijloc de a inghega comunitatea. Oamenii se tot bat unii de altii, comunica si socializeaza. Desigur este si avantajul strategic militar de aparare din trecut dar si dorinta locuitorilor de a avea umbra pentru a se feri de soarele dogoritor .








Deci Malaga! Avem doar cateva ore la dispozitie asa ca luam Red Bus si facem un tur a orasului. Asa avem posibilitatea de cuprinde cat mai mult si bonus avem croaziera pe Marea Mediterana inclusa.
In drum spre prima statie trecem prin Parque de Malaga, oaza de racoare in arsita zilei. Copacii mari impunatori, papagali care zboara din creanga in creanga si banci pentru turisti obositi. Pe stanga e celebra Plaza de la Marina care la extremitatea estica are Centrul Pompidou, iar la vest roata norocului si  biroul de turism de unde luam harti si biletele de red bus.Intre ele e o alee unde e o expozitie de arta in aer liber. Interesante exponante.






Traseul are 14 statii, trecem de Centrul Pompidou si ne poarta de-a lungul plajei locale, urcam spre Castelul Gibralfaro care tine sa ne reaminteasca istoria tumultoasa  a cuceririi arabe in zona.




Urmeaza casa lui Picasso, unde nu avem voie sa facem poze; muzeul cu lucrarile lui Picasso, unde am fi putut sta toata ziua si tot nu am fi parcurs totul. Facem si o plimbare prin oras – intalnim piete tipic spaniole care se deschid brusc in fata ta si fiind mari si largi ofera o grandoare orasului. In drum spre catedrala Dora dispare brusc si apare la fel de inoponant cu dulciuri tipice Malagei. Intre timp dintr-o biserica iese un cortegiu de nunta si cascam si noi gura alaturi de trecatori.











Catedrala Encarnation de Malaga impunator si cu o arhitectura un pic atipica e una din cele mai frumoase din bisericile vizitate de noi. E deja ora vecerniei si locul e plin ochi de credinciosii veniti la slujba. Foarte frumos  si emotionant. Cantecele religioase, atmosfera slujbei si piosenia auitorului iti misca sufletului. Voi purta mereu in suflet vibratia clipei respective, mi-a placut foarte mult.
Revenim pe strada cea mai comerciala spre Piata de la Marina insotiti de mirosul iasomiei, caci un vanzator ambulant s-a nimerit sa fie chiar in fata noastra. Asa ca strabatem strada cea mai cosmopolita a Malagei imbatati de mirosuri, poate de aceea ni se pare asa de frumos..... sau poate chiar este.
Luam cateva statii Red Bus-ul pana in port de unde luam vaporasul pentru croaziera pe Mediterana, asta ca sa nu se spuna ca nu am facut-o si pe asta! Pe vas turisti din toate natiile admira Malaga vazuta de pe mare si se odihnesc la fel ca si noi dupa kilometri de mers pe jos.




La intoarcere mai facem un tur cu autobuzul turistic sa vedem restul circuitului neparcurs care ne dezvaluie orasul modern.
Plecam spre campingul nostru, cu regret chiar ca nu putem aloca mai mult timp pentru Malaga.
E atat de frumoasa ca merita!
A doua zi megem pe plaja. Aici iesitul pe plaja e controlat de coduri personale introduse la poarta de acces.  In sfarsit Albert va iesi in larg cu barcuta lui. Participam cu totii la umflat si  transportat barca pe tarm. Si iata ca fantastica plimbare pe mare are loc. Albert are o mutra satisfacuta! In sfarsit isi uda barca carata mii de kilometri. Sotul meu nu prea suporta valurile si revine la maldestul de repede, iar eu ma bucur de clipele de liniste de pe plaja si de irizarile marii albastre; asta pana cand nu vin spanioli pe plaja. Oricum ora 9-10 dimineata sunt inca ore de somn la ei.
Intorsi la rulota strangem si pachetam totul si plecam spre Valencia.

SPRE VALENCIA
Pentru noi aceast troson de drum a fost cel mai impresionant. Eram obisnuiti deja cu calitatea impecabila a autostrazilor, stiam deja ca au redat circuitului agricol dealuri sterpe prin plantatiile de maslini, dar nimeni nu ne-a pregatit pentru ce urma pe ruta Almeria- Murcia-Valencia. 
La un moment dat  am vazut portiuni mari scanteind in soare, aveai impresia ca sunt lacuri, dar nu erau sere. Mai timid la inceput, dar apoi era o adevarata ’’mare de sere’’ amplate oriunde, nu conta de loc relieful ca e loc drept sau pe o planta abrupta. Bininteles ca noi discutam despre fenomenul serelor in masina si faceam supozitii destule, clar era ca de aici era alimentata o Europa intreaga cu fructe si legume.






Revenita in tara, prietenul nostru Adi, care a lucrat in serele de la Almeria vreo 7 anisori ne lumineaza: E un proiect implementat de americani, care au adus tehnologia si know-how-ul. 
Cum aici nu exista pamant fertil , jos e un substrat si prin sistemul de irigare plantele primesc toata hrana si fertilizarea de care e nevoie. Pana si zaharul pentru pepeni era absorbit prin irigare. Ramane sa decida fiecare daca mai consuma legume-fructe din serele spaniole.
Oricum e impresionant cata munca inglobeaza miile de sere si e de admirat ca intr-o zona sterpa se pot produce tone de prospaturi cu o desfacere si marketing atat de eficient.

VALENCIA
Malvarosa de Corinto e campingul unde stam, pozitionat pe playa de Corinto, pana acum cea mai buna plaja pe care am vazut-o. Campingul are o atmosfera de‚’’ libertate’’ dupa ghetoul de la Almayate. E destul de aglomerat, dar gasim cu usurinta un loc bun pentru noi. Atmosfera mediterana e prezenta la tot pasul, oleandri, palmieri si caldura omniprezenta si dogoritoare iti reamintesc, daca ai uitat cumva, ca esti in Spania mediteraniana. Instalam rulota si mergem sa vedem plaja. E pustie, poate una din plajele cele mai salbatice, dar frumoase in acelasi timp. Urme de tractor arata ca plaja este curatata zilnic. Tragem o tura si pe la restaurantul local, cumparam baghete si ne pregatim cina.






Cateva minute cu masina, atat iti ia sa ajungi din camping in Valencia. Acum trei decenii era un oras sarac, dar uite ce dezvoltare are acum. Intre un tur al Valenciei si vizitarea Oceanografului, alegem pe cel din urma.
L’Oceanografic-ul din Valencia face parte din orarul futurist Ciudad Artes y Ciencias (Orasul Artelor si Stiintelor) – una din tre cele mai curajoase din punct de vedere arhitectural. Oricum stilul a revolutionat conceptul arhitectural al viitorului. Dar acum vorbim despre oceanograf, al treile ca marime in lume si bine aspectat la acvarii interioare si exterioare. Poti sa vezi tot ceea ce iti inchipuiai inainte de vizita si chiar mai mult.




E structurat pe zone climatice, asa ca de la pinguini, foci si lei de mare pana la coralii si pesti tropicali si si ecuotor nu sunt decat cateva sute de metri.
Au delfinii si spectacole antrenante pentru copii si pentru adultii care redevin copii. Mi-a placut mult de delfini. Am pozat, am filmat si am fost incantata, aici am decretat ca daca in viata ai o perioada urata spectacolul cu delfini te poate reaseza intr-o pozitie de echilibru.






Viata subacvatica e prezenta in acvariile subterane cu pereti de sticla, unde practic esti inconjurat din trei parti de pesti pasnici si rechini, am vazut si alte exemplare tropicale: meduze, raci de apa, stele de mare sunt cateva din varietatile de fiinte marine care ne incanta la tot pasul.







In exterior sunt o multime de lacuri artificiale cu pasaret de balta.




Exista si o zona  a animalelor de mlastina- wetland. Aici poti vedea exemplare plictisite de pasari care chiar pozeaza cu placere turistilor. In aceasta zona accesul e restrictionat la cca. 30 de turisti odata, asa ca se formeaza cozi destul de lungi.







Ca sa viziteti orasul stiintei si artelor, traversezi pe Podul Assut D’or peste raul Turia, care deja te introduce  intr-un peisaj futurist. Arhitectul Santiago Calatrava a avut grija ca fiecare detaliu sa te trimita cat mai departe in  viitor. Micul orasel are in componenta sa: Opera Regina Sofia, Muzeul de stiinte Pricipele Felipe, Umbrarul, Hemisfera si Agora. Bineinteles ca Oceanograful este si el  parte componenta.











Deschis publicului este doar muzeul de stiinta care are mai multe expozitii si ateliere de dezvoltare a diverselor abilitatii tehnice.

SPRE GERMANIA

E 4 iulie si mai avem doar doua zile pana cand trebuie sa ajungem in Germania, asa ca ne luam ’’rulota in spinare’’ sau invers si plecam spre Franta. Oboseala acumulata isi spune cuvantul, totii suntem obositi. Pe drum hotaram sa mergem prin Lyon si uite asa spre seara ajungem la campingul  La Brasilia situat pe plaja Canet en Roussillon. Receptionerul e un neamt stabilit aici, ne da un loc bun si in scurt campam.







E primul camping de  4* in care stam si chiar isi merita stelele. E de a dreptul luxos, ca si pretul de altfel: 76 euro pe noapte. Dar are si are, de la piscine, restaurante, zona de shoping, terenuri de sport si grupuri sociale elegante si curate. De fapt e un mic oras si face parte din acelasi lant de campinguri ca si Yellow Village de langa Lagos.




Accesul la plaja  e facil, dar apa Mediteranei e tot rece asa ca facem bai la picioare, in rest cam bate vantul la marea asta. Bine ca in concediul ca acesta am fost exploratori si nu am fost sedentari pe la bai in mare si stat la soare, ca noi ob isnuiti cu caldura din Asia nu prea ne-am adaptat  la racoarea plajelor europene.
Spre seara foamea ne impinge spre restaurant de unde cumparam ceva de mancare pentru drum. Ultima  cina, pregatim sandwichiuri pentru drum, mancam, depanam deja amintirile vacantei si stabilim ruta spre casa.

ANIVERSAREA LUI ALBERT
Sosirea noastra are un scop bine determinat, peste 2 zile, sambata va fi aniversarea lui Albert si cum sunt cam 30 de invitati sunt multe de pregatit. De fapt participa familia si prieteni, toti sasi plecati din Agnita, Romania .




Punctuali si seriosi ca orice sasi care se respecta invitatii au sosit la timp si desi la inceput sustineau ca nu prea mai vorbesc romana, auzind ca Dumitru nu intelege decat Ja si Nein, au trecut pe romana. Cu ce placere vorbeau si dupa o scurta incalzire lingvistica nu mai faceai deosebirea intre ei si noi. Cu totii ne-au povestit tot felul de istorioare amuzante sau patanii, ne-au spus cat de greu a fost aclimatizarea la sosirea in Germania si cum s-au descurcat pana acum. Sunt mandra sa spun ca totii au o viata  frumoasa.






Am realizat cat de mult a pierdut Romania la vremea respectiva, ca a pierdut oameni asa de destoinici si harnici ca acesti sasi care s-au repatriat. Daca ar fi avut un pic mai multa libertate de opinie si de miscare, nici unul nu ar fi luat calea pribegiei. Spun asta pentru ca in glasul si atitudinea lor era o nostalgie dupa anii petrecuti aici. Greu de redat in cuvinte atmosfera acestei reuniuni care cuprindea 3 generatii , interesant de observat si nu in ultimul rand de admirat mentalitatea acestor oamenii pentru care familia si datoria sunt lucruri sfiinte.

INTOARCEREA

10 iulie 2017 
Zborul nostru pleaca devreme dimineata de la Frankfurt Hahn si in cateva ore aterizam la Cluj. Daca ne uitam retrospectiv in cele 27 de zile, noi cei patru prieteni, am facut un maraton de 7500 km prin vestul Europei numai cu rulota, daca socotim si zborurileavem 10008  kmla bord.
In acest timp am vizitat si vazut locuri noi, am simtit emotii nebanuite admirand monumente istorice, opere de arta, natura atat de uimitor de diversa a penisulei Iberice, am gustat din bunatatile locale si am cautat sa asimilam orice informatii, imagini si sunete care deja sunt pentru noi amintiri nepretuite. 

Cristina Nemes ianuarie 2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu