CU RULOTA PRIN PENINSULA IBERICA - PORTUGALIA

  2017

-O altfel de vacanta-

Toti anii sunt desosebiti in felul lor, dar anul 2017, pentru noi marcheaza un nou inceput din multe puncte de vedere. Multe lucruri  s-au schimbat, in bine, spunem noi si au aparut noi provocari si incercari. E absolut normal ca si  vacanta sa fie  diferita fata de concediile noastre obisnuite. Dupa 11 ani ne facem vacanta vara si in Europa, renuntand la miresmele inconfundabile ale Asiei si la concediile din sezonul rece prin care mai fentam iarna.

Deci la invitatia prietenilor nostri, Dora si Albert din Germania, mergem cu rulota hai-hui prin Portugalia si Spania. Iata traseul nostru:

 I – GERMANIA

Iunie 13 a anului 2017 este o zi de marti, zi cu ghinion zic superstitiosi, pentru noi inceputul vacantei dupa ultimele luni care au fost dificile, stresante si obositoare.

Plecam spre Germania  cu Wizz Air si dupa un zbor linistit ajungem cu bine la Frankfurt Han care e unmic aeroport pentru zboruri low cost. Destinatia noastra este Ober Ramstadt, dar ca sa ajungem acolo  facem doua transferuri , primul spre Frankfurt International Airport, al doilea spre Darmstadt, cu airlinerul pana la gara centrala unde ne asteapta Dora si care in 15 minute ne duce la Ober Ramstadt un mic orasel din suburbia Darmstadtului. 

Ordinea, case linistite si prozaic de asemanataore din punct de vedere arhitectural, aleei si strazi curate si bine intretinute , lipsa agitatiei si oamenilor de pe strazi contrasteaza puternic cu agitatia oraselor din Romania. Primele 2 zile avem impresia ca suntem intr-un sanatoriu. Am facut cumparaturi pentru excursie, ne-am plimbat si am savurat putem spune primele ore de liniste si calm de anul acesta, asta in timp ce Dora si Albert erau agitati sa–si incheie cu bine jobul si sa-si lase in regula problemele domestice. Parca ne vedeam pe noi cu doua zile in urma...

Toate au trecut cu bine, asa ca joi 15 iunie ora 4 A.M., plecam in marea aventura, noi 4 in masina si dupa noi  casa noastra mobila pentru urmatoarele 3 saptamani.

Desi initial am stabilit o ruta prin sudul Spaniei, intamplarea  face sa ne incadram pe alta autostrada asa ca traseul nostru ne va duce spre nord prin Franta ( Metz, Potier, Bordeaux, Biariz). La granita dintre Franta si Spania innoptam in micul orasel de granita,St. Jean de Luz, la un camping recomandat de ADAC. Este adavarat ca am ajuns tarziu, 8 trecute, totul e inchis in afara de restaurantul unde niste turisti  servesc tapas si vin, dar nu exista nici macar o  amabilitate cat de mica din partea personalului. In final, dupa ce Dumitru suna  la  o sonerie care marca sectorul privat al casei centrale, apare o doamna, care dupa tinuta si colorit e clar ca e spaniola si care intr-o engleza perfecta ne comunica unde putem sta, cat costa noaptea (25 euro) si programul campingului.

Noi suntem uimiti, dar se pare ca la francezi dupa terminarea programului se termina si responsabiitatile fata de turist. Nu le mai pasa ca acesta mai are sau nu nevoie de asistenta. Aceasta atitudine de  ’’je mon fu’’ este valabila in orice domeniu. Poate e bine, poate nu, depinde de punctul de vedere al fiecaruia, dar din cauza indolentei acestei doamne noi nu ne-am putut cupla la electricitate si am stat pe intuneric. In plus mancarea pe care o aveam in frigiderul rulotei s-a stricat si asta pentru ca nu ne-a dat un adaptor pentru conectarea la priza.’’ The reception is open at 8:30 am’’, spune ea.

In afara factorului uman, campingul  este intr-o locatie idilica  pe o stanca de unde cobori printr-o vegetatie luxurianta la mare. Surferii predomina aici, dar sunt si tineri cu copiii si pensionari.

A doua zi ne reluam drumul pe ploaie prin Tara Bascilor  trecem Pirinei , peisajul aduce mult cu  zona Vatrei Dornei  din Bucovina noastra. Din masina vedem casele din piatra taiata , zone puternic industrializata si  omniprezentele oi care abunda si aici la fel ca la noi. Tara Bascilor lupta pentru separarea de Spania inca de decenii, dar acum vor sa faca referendum si spera sa devina independenta. Sunt un popor mandru cu limba,traditii si obiceiuri total diferite de ale spaniolilor. Infrastructura e OK, autostrazi cu multe tuneluri strabat muntii, pacat ca ploua.

Mergem spre Burgos si Zaragosa. In masina discutam  ce bine ar fi sa avem timp sa ne putem opri si vizita aceste doua localitatii, dar daca ne-am opri la toate atractiile de pe drum ar trebui ca periplul nostru sa dureze cateva luni. Ne consolam cu peisajul care spre sud devine molcom cu curbe line , in culori care vireaza de la verdele crud din nord la galben cu relief mai stancos spre sud.

II -  PORTUGALIA – o surpriza placuta!

Hotaram adhoc sa  mergem spre Porto , in nordul Portugaliei, asa ca schimbam din nou ruta. Acesta e unul din avantajele clatoriei cu rulota, nu depinzi de orare, de hotel. Portugalia vazuta de pe autostrada arata mai bine decat ne-am asteptat. Suntem uimiti cat de verde este totul, un verde nuantat care urmareste liniile sinuoase ale dealurilor. Si daca exista ceva specific Portugaliei atunci este peisajul deluros care ba urca, ba coboara e unul din aspectele semnificative ale acestei tarii. Dealuri pline de verdele padurilor sau de localitatii cochete cu case si gradini ingrijite. Mici bijuterii, nu altceva. Suntem incantati. Cand am ales destinatia Portugalia, nu am avut idee ca aici poate fi asa de frumos. Credeam ca Portugalia este  ‚’’ratusca mica si mai saraca’’ decat restul tarilor din UE, dar de fapt este mult mai dezvoltata decat Romania. De ce ? Iata raspunsul : au investit in autostrazi si drumuri perfecte, localitatile sunt ingrijite si bine intretinute, albul imaculat al caselor arata cat de mult pret se pune pe curatenie. In sfarsit aici am vazut multa preocupare pentru frumos, incepand de la arhitectura originala a caselor, designul gradinilor si mobilierul urban pe care il gasesti si intr-o banala statie de carburanti. Totusi, ca sa fim cinstiti Lisabona  fiind o mare aglomerare urbana,  lasa de dorit la capitolul curatenie si nu numai...

Spre finalul zilei dupa peste 2500 km parcusi in 2 zile ajungem in zona Porto si ne cazam la Campismo de Madalena din orasul Gaia.Campingul  e frumos organizat, cu personal amabil aflat la 300 m de coasta   Atlanticului. Bineinteles ca garam rulota, mancam ceva la repezeala din rezervele proprii si ne grabim spre plaja. Foarte frumos si pitoresc! Accesul se face pe aleei suspendate din lemn de teck si se continua de-a lungul tarmului. 

Plaja  are o latime generoasa si spre mal e presarata cu stanci de care valurile se sparg spectaculos. Miroase puternic a ocean si daca fiecare foare are parfumul ei si Atlanticul are un miros diferit fata de alte mari.

Avantul nostru e limitat de  apa  rece, cred ca are pana in 8 grade Celsius si sunt putini cei care se incumeta sa faca baie. In schimb soarele bland ne imbie sa stam pe stancile calde si sa consideram ca facem un  binemeritat tratament terapeutic dupa doua zile de stat in masina.

GAIA

Municipio di Gaia e orasul de pe malul drept al raurul Duoro. Vechiul si noul se completeaza reciproc si de pe ruta autobuzului 916 care leaga campingul de centrul orasului Porto treci rapid de pe stradute inguste si intortocheate, de nici nu stim cum incape ditamai masina pe acolo, dar sunt si strazi moderne care trec prin cartiere cu constructii noi. In partea dinspre rau se gasesc pivnitele cu celebre vinuri de Porto. Se spune ca aici este cea mai mare concentratie de vin per metru patrat din  lume.

Oricum Gaia s-a dezvoltat odata cu Porto. Intre cele doua localitatii exista poduri  impunatoare, cateva proiectate de celebritatii cum ar fi Eiffel.

PORTO

Luand in considerare marimea si aportul  economic,  Porto este recunoscut ca fiind al doilea cel mai important oras din Portugalia. Din punctul notsru de vedere, ulterior am constatat ca se afla pe locul I, inaintea  Lisabonei.

Nu ne-am asteptat sa vizitam Porto, asa ca nu ne-am documentat deloc asupra orasului si fiecare pas pe care l-am facut a fost o descoperire placuta pentru noi. Suntem transpusi intr-o alta epoca, epoca de inflorire maxima a Portugaliei din evul mediu, cand bogatia provenita din cuceririle conchistatorilor se reflecta in dezvoltarea urbana si in nivelul de trai al oamenilor.

Primul impact il ai cand cobori spre raul Duoro si vezi casele vechi, insirate pe malca niste margele multicolore, cheiurile incarcate de vapoare de agrement si stradutele tipic inguste care se deschid  in piete mai mari sau mai mici, statuile si  numeroasele biserici catolice.

Caracteristic sunt fatadele placate cu faianta in culori vesele sau cu un lait motiv, pana si denumirea strazilor este trcuta pe placi de faianta si nu pe o placuta oarecare. S-a adoptat acest sistem pentru ca placarea cu faianta confera etansietate caselor, fatadele nu se deterioreaza datorita aerului marin si nu necesita cheltuieli ulterioare de restaurare si intretinere.

Pe autobusul 916 am luat prima data contact cu portughezi. Bineinteles ca sunt prezente toate categoriile sociale si rasele: tineri, maturi sau pensionari albi, mulatri, arabi si negri. Notez ca in Portugalia sunt mai multi negri decat in alte state europene vestice.Vorbaria  abundenta din autobus, mai multa decat la noi contrasteaza cu mutenia turistilor. In definitiv e un popor latin si vorbaret.

La ultima statie coboram la Camara Municipal, adica primaria- o cladire impunatoare in stil manuelist  simbioza intre stilul gotic tarziu si renancentist.

Prima oprire e la un chiosc ‚’’Yellow Bus”de unde in schimbul a 28 euro  de persoana, cu hatta in mana, luam tururi hop on-hop off pe 2 zile. 

O idee excelenta in sprijinul turistilor care pot vizita orasul si cobori la obiectivele de interes. Pachetul nostru cuprinde Porto ancient si Porto castle tour, plus o croaziera pe raul Duoro.

Primul tur pleaca din Placa do Liberdade si ajunge pana in  Matosinhos Sud, cel mai modern cartier.

In drum vedem :

Catedrala Se,  principala catedrala  si alauturi palatul episcopal. In fata este o tersa imensa cu punct de belvedere asupra orasului. De aici mici stradute duc spre rau sau Ribeira.

Piata Batalha, unde se afla teatrul si filarmonica, sali moderne de spectacol in care pozitia locurilor si a scenei se pot modifica functie de natura spetacolului.

Camo Church- speledida biserica placata cu faianta albastra cu scene religioase despartita de biserica invecinata de cea mai ingusta casa din lume care are 1 m latime. Se pare ca nu este voie ca doua biserci sa aiba calcan comun.

Palatul de Cristal, care nu e nici pe departe cum sugereaza numele, de fapt nici nu mai exista. In schimb portughezi au tinut mult ca noua cladire care il inlocuieste sa aiba acelasi nume. Aici e un muzeu de arta.

Cartierul Boavista : case  traditionale  rezidentiale si de firma construite cu mult gust

Castelo de Quejo, adica Castelul de Branza pentru ca turnurile aduc cu  doua putini de tinut branza.

Plajele si cartierul Matosinhos refacut pe locul unde inainte erau  vechi constructii industriale.

Zona fluviala a raului Duoro, unde pescuitul e o ocupatie traditionala.

Urmeaza croaziera pe fluviul care ne invioreaza dupa caldura de peste zi. Ne imbarcam pe o nava si ca sa putem vedea si fotografia renunt la locurile de la umbra si stau in plin soare pe punte, dar merita.

Trecem pe sub cele 6 poduri imense care leaga cele 2 maluri. 

Toate se leaga de dezvoltarea orasului care in sec XVIII si IX a devenit un important centru industrial. Doua  poduri :Luis Icu două etaje și Ponte de D. Maria Pia – pod feroviar, au fost construite de arhitectul gustave Riffel, care a realizat si  gara,considerată a fi una dintre cele mai frumoase din Europa. În secolul XX s-au construit alte poduri care sa degajeze traficul ;  Arrábida,  S. João, înlocuitorul lui Maria Pia, Freixo si Infante .

Admiram manastirea Serra do Pillar de langa Podul Luis, vedem si catedrala Se din alt unghi. Un viraj larg intoarce vaporasul spre Atlantic  si  admiram casele vechi multicolore din linia intaii, terasele si bisericile cocotate pe deal. Minunat!

Cum in bilet este inclusa si vizita intr-un depozit de vinuri cu degustare, ne oprim sa luam pranzul.

Restaurantul Vime e o afacere de familie si prezinta o expozitie cu vanzare a articolelor tipic portugheze realizate manual, are iesire la 2 strazi, noi optam pentru terasa din spate. Suntem serviti cu mancaruri specifice si gustoase, un meniu costa cca 8 euro.

Ajungem la Calem, una din cele mai apreciate case de vinuri din Porto.De fapt vinurile acestea se fac in bazinul raului Duoro, dar se depoziteaza in aceste mari depozite din Gaia. Cum societatea engleza considera ca e de bon ton sa bei dupa masa acest vin, iar achizitia se facea de la Porto denumirea generica  este  ’vin de Porto’ . Aici sunt  butoaie imense cu capacitati de pana la 4000 l si ghizi specializati care ne prezinta procesul de fabricatie. Vinul este alb, rosu sau tawny, acesta din urma fiind un melanj din patru sorturi atent selectionate. Toate sunt bune si dulci.

Ne indreptam spre cheilul raului Duoro sa luam 916 spre camping si admiram funicularul recent construi care te urca pana la manastire.

Obositi ne reintoarcem la campingul nostru unde luam o gustare de seara si dormim bustean.

Desi initial am hotarat sa stam doar o zi in Porto, ne simitim atat de bine aici si cuceriti de farmecul autohton al orasului ne decidam sa ne prelungim sederea. Autobusul 916 ne plimba din nou prin Gaia si observam detalii care ne-au scapat in ziua precedenta. Ajunsi in Porto coboram la filarmonica vazuta ieri din busul turistic si parcurgem pe jos distanta pana la strada Santa Catarina zona comerciala a orasului. Aici la un colt de strada este biserica Santa Caterina, o bijuterie, una din cele mai frumoase biserici din Porto. Inauntru e slujba si pret de cateva minute participam si noi.

Desi e dimineata expozitii de pictura in aer iti fura privirea, iar magazinele imbie turistii cu marfuri  alese, suveniruri si tot uitandu-ne observam ca industria de prelucrare a plutei e dezvoltata aici. Sunt o multime de articole din pluta de la pantofi, posete, ruscsacuri, haine si obiecte de artizanat- unele pictate manual. Vanzatori spun ca sunt rezistente la apa.

Vizitam gara din Porto construita de Eiffel si suntem incantati. La cat e de frumoasa ar trebui sa fie muzeu si nu o gara functionala. Toti peretii sunt placati cu faianta albastra cu motive istorice care descriu evenimentele glorioase trecute.

Fiind un punct de interes turistic major, gara e ticsita cu nesat de ochi admirativi ai turistitilor si doar cativa calatori trec spre peroane.Tot aici poti lua pulsul turistic al orasului. Rezultatul e incurajator, turisti de toate natiilesunt aici sa admire Porto.

O scurta plimbare si ajungem in piata Batalha , vedem  biserica Santo Ildefonso si mesele producatorilor locali de textile traditionale si de pastitia- un delicios foietaj umplut cu crema de vanilie, care e una din iconurile Portugaliei. Coada  e indicatorul cel mai corect si de altfel micile prajiturele unt gustoase si ieftine, cca 1-2 euro.

Nu departe e impunatoarea Catedrala  pe care  o vizitam, in drum admiram un bolovan ornamentat cu faianta. E duminica asa ca biserica e plina de enoriasi, slujba catolica si muzica corului ne retin cateva minute in biserica. Ca toate bisericile portugheze e impunatoare, altarul, orga, basoreliefurile din interior refelecta credinta de nezdruncinat a portughezilor. Catedrala Se a fost construita in sec Xii in stil roman, iar interventiile ulterioare au adaugat influente gotice si baroce. Pozitia e pe varful unei stanci de pe maulul raului Douro si ne gandim cate munca si efort au fost necesare pentru constructia ei.

Alaturi  e palatul episcopal si piata care ofera una din cele mai frumoase privelisti spre Porto si Gaia.

Parcurgem al doilea traseu  ’Ancient Tour’ care porneste tot din Placa do Liberdad – Ribeira- faleza plina de viata si cartierul de  pe malul raului Duoro . Ne place Porto, E pitoresc cu strazile  lui ba largi , ba inguste, cu casele vechi si majestoase care vorbesc privitorului de timpurile glorioase de acum cateva sute de ani si cladirile noi , moderne si sofisticate din cartierele noi.

Ancient Tour e o poarta spre istoria orasului Porto si Gaia.In trecut totul se intampla de o parte si alta a raului Duoro. Aici e concentratia  cea mai mare de vechi stabilimente negustoresti , biserici case traditionale. Ribeira , cartierul din apropierea raului, e exemplu cela mai bun in acest sens.

El Cortez Ingles : un super mall spaniol gasit mai apoi prin toate localitatile vizitate.

Un scurt cuvant de lauda pentru soferii din Porto, sunt foarte buni, e destul de dificil sa conduci pe stradute asa inguste, darminte pe pantele acelea.La Cluj regia de transport a refuzat infiintarea unei linii noi pe motiv ca autobusul nu poate sa porneasca din panta. Sa pofteasca dansii la Porto sa vada  ca se poate....

Si cu asta vizita orasului Porto se incheie.

BRAGA

Azi avem in program si vizitarea orasului Braga , asa ca revenim in camping , luam masina si parcurgem cei 50 km pe autostrada. In drum aceasi priveliste cunoscuta deja: dealuri verzi cu gradini, vii sau localitatii.

Braga e un oras mic si cochet si iesind din parcarea subterana descoprim o atmosfera de carnaval. Orasul e impodobit cu ghirlande si butaforii in cinstea Sfantului Joa. Erau expuse chiar butaforiile execute de elevii diverselor scoli care participau la concurs.Scurta plimbare de la parcare la catedrala Se (toate orasele portugheze au o ’ SE’ proprie, de fapt e biserica cea mai mare  a orasului) si prin zona pietonala dezvaluie  strazi largi, frumos pavate cu mozaicuri care strabat zona centrului vechi plina de pietete si biserici. Un mobilier urban la balconul unei case atrage atentia prin ineditul . Noi vedem biserica Santa Cruz si Basilica Congregatos.

Catedrala Se si episcopia sunt alaturi, contra 4 euro intram inauntru, admiram altarele,vitraliile si ascultam o parte din slujba , corul si orga. Cred ca e cea mai frumoasa orga pe care am vazut-o pana acum.

Concentratia cea mai mare de populatie o intalnim in piata centrala unde, primaria a  organizat un spectacol cu dansuri populare in cinstea Sfantului Joa care va fi sarbatorit in curand. In sine dansul nu este complicat, dar muzica este atat de antrenanta si placuta. 

Oamenii sunt veseli si localnicii si turistii sunt  antrenati in dans alaturi de profesionisti.

Scurta incursiune in Braga se incheie si noi ramanem cu o impresie favorabila. Diferit de Porto, dar merita vazut.

19 iunie- plecam spre Lisabona, capitala Portugaliei. Drumul pe autostrada dureaza cca 3 ore si pe drum vedem fumul de la incendiul devastator din 17 iunie cand 68 de oameni au pierut in flacari, pur si simplu s-a aprins o padure si valvataile s-au extins necontrolat si i-au prins pe oameni in masini. S-au tinut 3 zile de doliu national pentru sarmanii oameni.

Noi ajungem cu bine in Oudelo , suburbie a Lisabonei la campingul ales: Campismo Municipal de Montsanto. E cel mai bun camping  de pana acum, curatenie peste tot, inclusiv la baii si Wc-uri. Un plus langa locul de parcare exista chiuveta si masa cu banci, iar in jur este o padure de pini care te imbie la plimbari. Campingul are 4* si e dotat cu piscina, supermarket, restaurant si bar. In plus personalul e amabil. De la biroul de turism luam un tur al orasului pentru miercuri 21 iunie, iar maine vom vizita Sintra.

SINTRA

Daca iti doresti sa scapi de agitatia Lisabonei si de caldura dogoritoare Sintra e alegerea perfecta. 

Micul orasel asezat pe dealurile acoperite cu pini e renumit prin castelele romantice construite de  clasele privilegiate. Era de bon ton sa ai un castel la Sintra. Asa ca bogatii s-au intrecut care are cel mai grozav castel si cea mai frumoasa gradina. Asa ca Sintra e practic un parc al palatelor. E aleasa de turisti ca one day trip de la Lisabona, dar merita sa fie vizitata cel putin trei zile. Cum noi nu avem atat de mult timp la dispozitie alegem sa vizitam trei palate: Palatul National, Palatul Pena si Palatul Monserrat.

Parcam masina si strabatem stradutele pline de farmec al micul oras pana in centru unde vedem impunatorul Palacio National care a fost resendinta regala din sec XV pana in sec XIX si unde regele Alfonso VI a fost prizonier in ultima parte a vietii sale. 

Castelul  s-a conservat uimitor de bine, e construit in stil gotic iese in evidenta datorita celor doua cosuri de fum uriase ale bucatariei. Interiorul frumos decorat cu mobila sculptata si tablouri de valoare reflecta istoria  palatului care se leaga inevitabil de cea a maurilor. Se pare ca la aceea vreme le placeau tare mult pasarile ca si-au numit multe incaperi cu nume de pasari si toate sunt placute si racoroase. Trecem prin sala lebedelor cu un tavan sculptat si pictat cu lait motivul ‚ lebada’, surprinsa in diverse ipostaze. 

Urmeaza sala Magpie , de fapt sala de primire, dormitorul regal,camera sirenei,araba, chineza, camera lui Cezar sala manuelinasi alte nenumurate camere una mai incantatoare ca alta. Punctul comun al tuturor sunt peretii decorati in stil maur cu faianta colorata si micile curti interioare racorite de bazine cu apa si plante. Minunata e camera blazoanelor cu peretii placati cu faiante care povestesc fapte marete! Nu stii ce sa admiri tavanul cu entarsii si picturi sau peretii placati cu faianta, fiecare medalion spunand vizitatorului alta poveste...

Ne impresineaza si camera de baie nu prin marimea ei, desi e uriasa, ci prin decorul peretilor si bucataria imensa cu vase de cupru si alama ordonat asezate.

CASTELUL PENA

Accesul la castele se face cu autobusul turistic chiar de langa Palatul National.In cateva minute pe stradute strampte ajungem la intrarea pe domeniul palatului. Cum castelul e  cocotat chiar pe varf o alta masina ne preia din curte si ne urca  pana acolo. Domeniul Pena se intinde pe tot dealul, la baza sunt minunate gradini care te conduc spre varf unde este palatul cu o buna vedere spre zonele din imprejmuiri. Castelul Maurilor se vede bine si cum nu vom avea timp sa-l vedem , il admiram de aici.

In 1838 regele Ferdinand II a cumparat acest loc, din averea lui personala, pe care era o manastire numita Doamna  Pena, asa ca nu e de mirare ca ulterioareconstructiile au creat ceea ce azi e castelul Pena, castel care  vorbeste despre explorarile portughezilor, despre influentele evului mediu, a clasicismului si a manuelismului si care imbina armonios gustul pentru sublim, peisajele mirifice si fragilitatea conditiei umane.

 De fapt intreg castelul pare rupt dintr-o poveste si ni se spune ca si  Walt Disney l-a folosit ca inspiratie pentru icon-castelul care apare in fiecare film de al sau.

Turnuri masive sau turnulete, creneluri, arcade cu motive maure,porti, ziduri de aparare, puncte de belle vedere , terase exterioaresau curti interioare,nelipsita faianta cu motive maure, culorii vii si indraznete – iata ce vedem vizitand exteriorul castelului.

Interiorul e somptuos, bun gust si rafinament. Mobila , picturi, sculpturi  si decoratiuni care reflecta bunastarea acelor vremuri. Regele Ferdinand si alaiul sau aveau o sufragerie pe masura, o sala a telefonului si o sala mare de primire cu statuete de paji. 

Eleganta din biroul de studiu reginei Amalia si din ’’tea room’’ ne incanta privirea,iar bucataria cred ca si-ar dori-o orice gospodina.

In contrast capela tine sa atraga atentia asupra conditiei umane care e aceeasi indiferent de clasa sociala , o lectie cu talc inserata in mijlocului acestor bogatii, o istorie a parcursului omului prin viata.

CASTELUL MONSERRATTE

Ei, cu castelul Monserratte e altceva!  E total  diferit de Pena, in primul rand resedinta  e pozitionata undeva pe la mijlocul versantului.  Din drumul  unde te lasa bus-ul turistic,  aleea  coboara lin printr-o gradina  in care sunt aclimatizate multe plante  de pe tot mapamondul, treci pe langa rauri si paduri umbroase, lacuri , cascade si pavilioane de vara  si ajungi la castelul Monserratte.  

Sir Francis  Cook, un negustor bogat, acumparat in 1856 ruinele unei cladiri  si a refacut-o  din dorinta de a avea o resedinta de vara pentru familia sa.  A reusit cu succes! Gradinile intr-o dezordine organizata te pregatesc pentru palatul cu un stil romantic si desuet. Interioarele bogat ornamentate imbina stilul gotic cu cel maur.

Holul central e imens, din el pornesc alte doua holuri in directii opuse. Si ce frumoase sunt , dantele de vis sculptate in piatra! Eleganta si bun gust in sala de biliard, in camera indiana si in biblioteca. Motive sculptate sau usii sculptate te duc in alta lume si nu poti sa nu te intrebi’’cum ar fi fost sa locuiesti aici?’’

Norocul nostru a fost ca odata cu noi in vizita se afla si un turist bariton care dorind sa incerce acustica salii canta arii de opera, in timp ce vizita. La inceput am crezut ca este organizat vreun concert in sala de muzica, dar cand colo era baritonul nostru care canta muzica de opera. Impactul muzicii, atmosfera intima si romantica, aleile cu hortensii si gradinile  confera Monserrate un farmec deosebit. Inainte de iesire vedem si macheta palatului.

In plus o expozitie de fotografie in aer liber ne-a purtat pasii pe mai multe meridiane ale lumii. Alaturi de alte fotografii am vazut si peisaje din Apusenii nostri si plantatiile de ceai din Malaezia, cu care suntem familiarizati.

E destul de tarziu asa  ca plecam din Sintra cu parere de rau. Un loc care merita vizitat si admirat cu prisosinta.

CABO DA ROCA

Cel mai vestic punct al Europei este Cabo da Roca situat la 380 47’ latitudine nordica si 90 30’  longitudine estica.

O  stanca impunatoare inconjurata de Atlantic care a devenit un ’’ must see’’ daca ajungi pe aici. Notorietatea turistica e confirmata de puzderia de turisti din toata lumea care se inghesuie sa faca poze cu placa care marcheaza limita  extrem vestica a continentului. Peisajul este salbatic, stancile masive tajnesc din apa oceanului , altele ramase in apa aflata la cateva zeci de metri sunt scaldate de valuri si un abur fin ca o dantela  invaluie totul ca un voal. Deasupra pasunea e acoperita de flori salbatice , o frumusete ireala. O aleea coboara agale spre un view point de unde turistii admira peisajul minunat.

LISABONA

21 iunie , solstitiul de vara, e ziua vizitam Lisabona.

Despre Lisabona se spun multe lucruri frumoase. Capitala Portugaliei  este o asezare veche, surse istorice spun ca a fost intemeiata de fenicieni care o numeau Alis Ubbo ("Golf încântător"), cunoscuta prin sec III–I i.e.n. drept Ollisippo  de catre  lusitanii și romanii.

Vizigotii care au vizitat-o ii spuneau Ulixippona (sec.V d.C), iar maurii care au cucerit-o in 716  i-au spus la inceput Al-Ashbouna, apoi Lishbua  prin sec.VIII-XII.

 Denumirea de Lisboa  s-a definitivat după sec.XII, fiind data de portughezii.

Lisabona a fost un oras bogat care a profitat de stapanirea araba sau de coloniile din est care erau o sursa nesecata de bogatii, a decazut un pic in perioada stapanirii spaniole, dar si-a revenit asa ca pe perioada celui de-al II lea razboi mondial fiind capitala unei tarii neutre a inflorit economic si financiar. Nici acum nu sta prost, statisticile spun ca are unul dn cele mai ridicate PIB-ul din UE.

Bunastarea se reflecta prin edificii colorate și monumente superbe rasfirate pe dealurile orasului si care sunt legate între ele de iconicele funiculare, ce se plimbă agale printre localnicii veseli și pe ritmurile de fado.

La ora 9, ne adunam la microbuz si constam ca alaturi de noi mai sunt si alti  turistii din camping  germani, ceva olandezi si fracezi. Ghida, o femeie  mai in varsta prezinta in germana si franceza alternativ.

Prima oprire este in Belem la Mănăstirea Jeronimos , un monument impresionant., inscris in patrimoniul Unesco Aflat pe malul râului. A fost construită de regele Manuel I în 1501, în cinstea legendarei călătorii a lui Vasco da Gama în India, în 1498, manastirea devenind un exponent al bogăției din Perioada Marilor Descoperiri. Construcția mănăstirii a fost sponsorizată din comerțul cu condimente pe care da Gama le-a adus din India. Astăzi, curioșii pot admira mormântul marelui explorator, aflat în Biserica Santa Maria din interiorul mănăstirii. Realizata in stil gotic si manuelist biserca e impunatoare.  Coloane dantalate, tavane decorate in piatra, vitrali, mai multe altare vin sa intareasca  credinta  de veacuri a crestinilor. De fapt fiecare biserica din Peninsula Iberica e o reafirmare a crestinismului fata de credinta maurilor. 

Belemul e o zona are vechiul se imbina perfect cu  modernul. Turnul Belem , fortificatie care  pazea accesul de pe rau coabiteaza cu mai tinere constructii si monumente. Asa este si momunentul inchinatmarilor cuceriri si care pe cele doua laturi ale sale e o epopee  a  exploratorilor portughezi. Sa nu uitam ca primele colonii au fost intemeiate de portughezi, urme de ale lor am gasit si noi prin periplurile noastre asitice. Ba chiar imi aduc aminte ca pana si in Vietnam, la Hoi An erau case in care peretii erau placati cu faianta portugheza.

Aproape de parcarea unde era busul nostru este un vanzator ambulant care ne atrage atentia.

Are un radio vechi de prin anii 1960 si ascultam fado....

Vizitam cartierul Alfama, cel mai vechi si cosmopolit cartier al Lisabonei, desi pe vremea aceea locuitorii portughezi, arabi si evrei nu cunosteau acest cuvant. 

Timp de sute de ani dupa Reconquista portugheza, aici s-au  tolerat reciproc musulmanii si evreii, iar in ultimul secol, aici locuia saracimea. Acum e un cartier boem cu case inalte si inguste, strazii si mai inguste , unele cu latimea de 50 cm. Motivul sa pastreze racoarea pe timpul verii si sa pazeasca usor accesul prin cartier. Alfama, era un cartier rau famat in urma cu cateva decenii, dar acum e in restaurarepe fonduri Unesco si a devenit un loc de atractie pentru turistii care viziteaza orasul.

Are un farmec aparte, un iz medieval poate de la detaliile minore , rufele intinse peste strada, vanzatorii ambulanti, piatetele pregatite de sarbatoare si micile restaurante care mai toate organizeaza spectacole de fado. Inca un atuu al Alfamei este ca e singurul cartier care a supraviețuit marelui cutremur din 1755.  

Turul organizat se termina in piata si toata lumea pleaca sa exploreze mai departe orasul.

Noi urcam in Baixa, un district amenajat în 1513, este un loc cu adevărat fascinant, ce se schimbă dramatic odată cu apusul soarelui. În timpul zilei, acest district boem este calm și relaxat. Străzile construite în pantă sunt în mare parte invadate de turiști care merg din obiectiv in obiectiv. Noi admiram Lisboa vazuta de sus si biserica Sao Roque, simpla la exterior si extrem de frumoasa in  interior. Sao Roque este prima biserica iezuita construita in Portugalia si printre primele din lume. Punctul forte este altarul principal inca original, care esteun simbol al luptei impotriva ciumei.

Coboram bineinteles cu un funicular.

Alt obiectiv care nu trebuie ratat este Elevador de Santa Justa (Liftul Santa Justa) si care a fost proiectat de un inginer portughez ucenic al lui Gustave Eiffel. Constructia a inceput in 1900 si a fost finalizata in 1902; initial a functionat pe baza de motor cu aburi, ca mai apoi in anul 1907 sa functioneze pe curent electric. Increzatori ne punem la coada ca poate reusim sa urcam si noi, dar coada se misca atat de incet ca renuntam.

Pe lista noastra este si Praça do Comércio, piata principala a Lisabonei si zona comerciala.A fost ridicata exact pe locul unde inainte de devastatorul cutremur din 1755 se afla Palatul Regal. Piata are in spate zona comerciala si raul Tagus in fata. Celelate laturi ale pietei sunt ocupate de cladiri cu arcade unde acum sunt galerii de magazine.Pe vremuri au avut tot destinatie comerciala, caci aici vasele isi descarcau marfurile si incepea negotul.

A doua zi stam in camping sa ne odihnim, facem baie in piscina si incep sa scriu acest jurnal. Seara luam masa la restaurantul campingului, mancare buna si ieftina. 

ESTORIL

E ultima zi  alocata pentru Lisabona si imprejmuiri. Pregatim rulota de drum si ne facem planul ca pana la ora 16, cand aici e check out sa vizitam Estorilul, mai degraba sa ne plimbam si sa facem cunostiinta cu aceasta statiune declarata a oamenilor bogati. Istoria ne spune ca vilele de Estoril erau ocupate de capete incoronate, chiar si Carol al II lea a stat o vreme pe aici cu Lupeasca sa.

Climatul subtropical este prezent la tot pasul, palmieri, vegetatie luxurianta, caldura mare si o apa oceanului rece.

Vilele cochete si restaurate si hoteluri de lux ofera turistilor mediu propice rasfatului pe bani multi, caci Estorilul numai ieftin nu e. Vezi asta din ofertele restaurantelor de pe esplanada. Preturi cu 50% mai mari decat in mod curent. Turistii fac si ei ce pot, se plimba pe malul marii , fac baie sau stau pe plaja. Obisnuita cu plajele Asiei cu apa calda , plajele de aici mi se par salbatice si neamenajate, mi se pare prozaic sa stai direct pe nisip si sa cari umbrela dupa tine sau sa gasesti , iar locurile amenajate sunt atat de scumpe , numai bune pentru nababi ca si cazinoul , celebru in toata lumea. Dar oricum vad eu lucrurile,  Estorilul are un renume si poate asta atrage lumea aici.

Trecem scurt prin Cascais si revenim la campingul nostru, ne facem catrafusele si caramba spre Lagos.

ALGARVE

Din totdeauna mi-am dorit sa vad Algarve.

O zona sudica a Portugaliei cu peisaje spectaculoase oferite de structura calcaroasa care erodata de timp si apa sarata a dat nastere unor formatiuni unice. Mai sunt pasunile presarate cu flori salbatice si plajele salbatice la care ajungi coborand  scari rustice si primitive sau sarind ca o caprita din stanca in stanca.

Si da, micile orase fermectoare cu case albe si strudute inguste, odata orase pescaresti, inaintate acum la rangul de statiuni.

Si ce s-au mai dezvolvat. Localitatti intregi, mici sau mari au construit ansambluri rezidentiale cu apartamnete de inchiriat pentru turisti. Si turistii vin si vin fara oprire cuceriti de farmecul nealterat al peisajului. Acesta e marele atu al zonei, caci  in rest  plaja faci ca la Mamaia.

LAGOS

Am ales sa stam in Lagos gandindu-ne la grotele pe care vroiam sa le vedem si la pitorescul mici localitatii. Drumul de la Lisabona ne ia cam 3 ore si gasim fara dificultate campingul Yellow Village. Frumos, curat si ordonat asa ca peste tot in Portugalia. Un plus de farmec e dat de peisajul stancos si oleandri care sunt peste tot. 

Mai sunt si bungalowuri cochete si chiar spatioase. Multi din turisti vin aici cu masini inchiriate sa poata sa colide zona. Campingul asta are de toate, magazin, restaurante, piscina, ba chiar are si program de entertaiment pentru turisti. Gasim un loc dincolo de deal, cum spunea si fata de la receptie: ’’unde caldura e rasfiarta de aerul de munte mai racoros’’. 

Campam si ne grabim sa mergem spre oras. Prima oprire un supermarket sa ne refacem proviziile si apoi vizitam orasul in lumina apusului.

Iata ce vedem, casute cochete unele in culori vii,  strazile bine intretinute cu mozaicuri, curatenie impecabila, piatete, magazine mici si cochete si cheiul unde ajungem si noi tocmai cand vanzatorii isi strang marfurile. Portul e bine garnisit cu barci de agrement.

Pe alocuri un artist isi mai expune operele, fie ele si caricaturi. Foarte frumos, suntem incantati!

La intoarcerea spre parcare trecem pe langa fortiticatia orasului este intr-o stare buna si vedem ce ziduri groase are. Nu departe e biserica Sao Antonio.

Intorsi la camping mancam cele mai bune si dulci portocale  pe care le-am gustat vreodata, care alaturi de rosiile imense si inconfundabilele masline de Portugalia raman in topul preferintelor noastre culinare.

Sa va spunem ce mancam. La baza e mancarea vegana. Dimineata meniul bogat e compus din salata, tofu, paine, marmelada autohtona- foarte buna dealtfel- si lapte de soia. Pranzul cum se nimereste un sandwich sau undeva pe la un local , iar la cina traditionala salata alaturi de vreo mancare facuta la crockpot sau cabanosi si carnati vegani carati din Romania si produsi de firma Iezer.

Oboseala incepe sa-si spuna cuvantul si abia ne trezim  dimineata. Azi va fi o zi grea ne propunem sa vedem grotele din Lagos, Sagres, Luz si Abufeira.

GROTELE DIN LAGOS

O minune a naturii , iata ce vedem in execursia cu barca inchiriata de pe faleza din Lagos. Stancile de pe malul Atlanticului , formatiuni calcaroase au fost sculptate de Mama Natura intr-un mod miraculos, dand nastere unor forme spectaculoase, incantare pentru ochiul privitorului. Inventivi localnicii au denumit fiecare loc asemuindu-l cu lucruri din rutina zilnica. Ghidul nostru , un tanar priceput in navigatie ne duce cu barca in grotele din aprieperea Lagosului si ne atrage atentia asupra  locurilor mai intersante.

Cuvintele sunt de prisos, asa ca lasam imaginile sa spuna totul. 

Minunat nu-i asa !

LUZ

Toti localnicii cu care am vorbit au spus ca  plajele situate la vest de Lagos sunt mai frumoase si mai putin turistice, s-a pastrat farmecul local si autenticitatea zonei. Asadar ne indreptam spre micul sat Luz aflat la cativa kilometri de campingul nostru.

Nu e un sat traditional, in locul caselor sunt ridicate locuinte insiruite cu apartamente de inchiriat. Plaja este rustica, neamenajata, iti pui jos prosopul si te prajesti la soare. Apa Atlanticului este destul de rece si aici. Prieteni nostri fac o plimbare pe plaja in soarele amiezii, noi preferam sa stam la umbra si sa admiram apa de smarald a Atlanticului.

Si aici sunt destul de mult turisti. Predomina categoria de varsta medie spre varstnica, majoritatea sunt pensionari veniti pe cateva luni, dar sunt si tineri cu copii mai mici. Asta pentru ca inca nu s-a luat vacanta.Mica biserica semnaleaza un asa zis centru , noi ne racorim cu o  inghetata , apoi pornim din nou la drum.

FORTAREATA SAGRES

Fortareata-important punct militar si stratigic de aparare, sau Castelul Sagres, cum mai este cunoscuta, a fost construita in anul 1443 pe o stanca inconjurata de ocean din trei parti. La vremea aceea hoardele berbere faceau razii destul de dese si terorizau populatia locala, asa ca construirea unui punct de aparare era imperios necesara. 

Din vechile constructii au ramas zidurile fortificate si capela, ambele restaurate. In rest turistul daca e curajos poate sa faca un tur circular al stancii si sa admire peisajul si biotopul  natural specific zonei. Spun curajos , pentru ca aici sufla un vant puternic , intr-un fel e bine ca nu simti caldura. Peisajele salbatice ale coastei Atlaticului sunt marete, pana si micile flori si plante arata cat de puternice sunt ca rezista conditiilor atat de dure ale naturii.

Facem o tura pe circuitul amenajat si racoriti de vantul care practic te ia de pe picioare, vedem o piatra megalitica facem o poza si plecam spre urmatoarea destinatie.

ABUFEIRA

Un nume desprins ca dintr-o poveste dat unui  oras care  este un paradis turistic. Hoarde de turisti asediaza in sezon Abufeira. In zona comerciala unde parcam ne intampina sculpturi in nisip si trecand pe strazi vedem ideei  originaleale comercianilor pentru a-si atrage clientii. Din afisele postate intuim ca majoritatea turistilor sunt  englezi. Parca e deja vu ca in insula Corfu –zona Cavos, abunda anunturi de English breakfast si ploua cu oferte de happy hour la bauturi.

Abufeira este asezata pe versanti unor dealuri domoale -tipic portughez: strazi cu pavaje din mozaic, case albe impecabile, magazine de tot felul, biserici  si  plaja . Asta am vazut in cateva ore cat ne plimbam prin oras. Frumos, dar prea comercial pentru gustul nostru.

Ne intoarcem la camping si  petrecem ultima seara in Portugalia.

Maine plecam spre Spania.

Cristina Nemes

ianuarie 2018