AMINTIRI DIN COPILARIE

 1.Prima zi de scoala in clasa a III-a .

Trecusem in clasa a III-a , era prima zi de scoala. Invatatoare era d-na Fronti (sotia directorului Rogneanu). La ora 8:00 se facea careul dupa care mergeam cu toti in clase unde gaseam cartile pe banci. Scoala era proaspat varuita iar pe jos podelele erau date cu motorina, de catre Cecea Togerucu omul de serviciu. Ajungem noi in clasa ne asezam in banci, invatatoarea imbracata in fusta scurta, albastra ne mai zice cate ceva dupa care o numeste pe colega Ani Suciachi responsabila si pleaca la cancelarie. Noi copiii stam putin, mai rasfoim cartile, ne mai hlizim unul la altul dar in final ne plictisim.
Eram cativa baieti care eram desculti si toate talpile ni se innegrise de la motorina de pe podea. Ce-i trece prin cap unuia dintre noi, ca se aseaza  cu spatele pe o banca si isi pune talpile picioarelor pe perete unde lasa amprenta talpilor imbibate cu motorina. Ca la un semnal toti copii care eram desculti facem la fel. Pana la urma au pus talpile si cei care erau incaltati cu tenisi chinezesti. In cateva minute toti peretii erau plini de urme de talpi cam pana la 1 metru jumatate. Ani Suciachi responsabila striga la noi si ne amenita cu jorda dar degeaba. Pana la urma s-a enervat si s-a dus dupa Fronti la cancelarie.
Vine Fronti, ramane  blocata de imagine, ne aliniaza pe toti baietii, isi ia jorda din colt si dai la palme.  Dupa ce ne altoieste bine Il cheama pe Togerucu omul de serviciu, asta cand vede dezastrul de ciuda injura una buna de dumnezei,  isi ia clopul si-l loveste de prima banca, noi inlemnim. Ce-i trece lui prin cap, sa verifice talpile celor desculti cu urmele lasate pe perete pentru a identifica faptasii. Ne ia pe rand si ne obliga sa punem talpa piciorului pe urma de pe perete  pe care o considera el ca se potriveste. Dar era un lucru greu pentru ca peretele era plin de urme mai mici sau mai mari, mai intregi sau partiale. Pana la urma a identificat o urma care se potrivea cu a lui Nelu Salageanu, el avand laba piciorului mai lata. Fronti l-a trimis acasa pe Nelu sa vina cu taicasu Cecea Ion Salageanu pentru a lua lucrarea in primire, adica de a da cu var peretii murdariti.
Aceasta intamplare mi-a amintit ca D-na Fronti aplica sanctiuni corporale la comun: batutu cu jorda in palma sau toata clasa sa stea cu mainile sus cate o jumate de ora.
Mai ciudat a fost ca noi baietii la inceputul fiecarui an scolar mergeam in padure si luam ramuri de alun, pe care le curatam frumos de coaja si le aduceam D-nei Fronti ca sa aibe rezerva de jorde pentru tot anul scolar.
Pe de alta parte se stia in sat ca e un mare noroc sa fii din generatia la care invatatoare era D-na Fronti.
 
2.Berbecii
 
Era zi de vara frumoasa, de august. Cecea Ion Sacaretu care o tinea pe Matausa Marie, era cioban la oi in Valea Sinpetrului. Venise vremea sa se scoata berbecii din turma ca sa nu monteze oile prea devreme (pentru a nu fata prin ianuarie- februarie). Am fost chemati eu cu Marin a lui Baciu sa luam berbecii si sa-i impartim in sat pe la gazde. Mergem noi la stana si vedem 15-20 de berbeci, care au fost separati de oi inca de la mulsul de dimineata. Ne zice Cecea Ion care a cui e, ne punem sa repetam, ne facem un plan al traseului si gata dai cu jorda la berbeci spre sat prin Tibrea pe la captul Paduricii, ca sa nu prindem caldura amiezii.
Ajungem la casa lui Cecea Ion Secaretul ciobanul, unde trebuia sa lasam primii doi berbeci. Am bagat toti berbeci in curte  si cumva i-am separat pe cei doi, pe care i-am bagat in sura, restul stateau la umbra sub pruni. Acasa era mama buna Fironica si Rodica care ne pregateau placinte dospite cu branza. Pana s-au facut placintele, pana am mincat a trecut timpul se facuse deja foarte cald. Bine, buna Fironica o tot zis ca ar fi bine sa mergem sa impartim mai intai berbecii si numai dupa ce terminam sa revenim la mancat placinte. Dar cum sa lasi placintele proaspete pentru niste berbeci ?!
Reluam traseul,  cum am iesit din curte,  din cauza caldurii berbecii isi bagau nasul unul sub burta altuia si nu mai miscau, de jorda nu mai ascultau ca aveau lana si nu simteau cand ii bateam. Se urca Marin calare  pe ei si cumva ii urnim. Ne-am prins ca daca ii tinem intr-o fuga merge treaba. Si dai viteza berbeci alergau, noi strigam la ei si dadeam jorde, deja pe linga Dumitrucu, se facuse un nor de praf si galagie de iesea lumea afara din curte sa vada ce e. Cind ajungem la Lisandrucu de pe Dos, berbecii aveau limba de un cot. Coboram tot in viteza pe la Iosca lui Tilia si apoi la Arsinte mai lasam cate un berbec si mergem in susul satului. In susul satului am avut doar un berbec de lasat, ne-am si mirat ca cei din sus isi dadeau de obicei oile la baciul de la coasta dar probabil era neam cu Cecea Ion Sacaretu sau certat cu ciobanul de  la coasta.  Dupa ce am fi terminat in sat, ultimii trei berbeci trebuia sa-i lasam la CAP. Dar surpriza cand terminam si pe Valea Broastei nu ne-au ramas decat 2 berbeci in loc de 3, cati stiam noi ca trebuie sa lasam la CAP. Ajungem la grajduri cautam acolo paza, era Cecea Grigore a lui Viuta care nu stia ca trebuie sa primeasca berbecii si nici cati, asta ne-a bucurat pentru ca noua nu ne ieseau la socoteala. Pana la urma a gasit un loc si i-a bagat la un capat de grajd.
Uf, terminasem.
Pe drum spre casa eu cu Marin ne tot intrebam daca am incurcat cumva socotelile sau am lasat undeva un berbec aiurea, pentru ca la vreo doua gospodarii, pe traseu nu am gasit pe nimeni acasa,oamenii erau la capalit pur si simplu am lasat berbecul in ograda.
Ne-am hotarat sa nu spunem la nimeni nimic.
Ulterior nu ne-a mai intrebat nimeni de vreun berbec ratacit asa ca probabil pana la urma ori i-am impartit corect ori daca cineva s-o fi trezit cu un berbec in ograda l-o fi dus la CAP.  
 
3.Crosul din Sanpetru
Intr-un an s-a organizat o intrecere sportiva pe comuna care s-a tinut la Sanpetru. Nu stiu ce am cautat eu pe acolo ca nu eram prea sportiv dar probabil am fost trimis ca eram comandant de unitate la pioneri. Tin minte ca eram doar cativa amarati din Tusin, cu pantaloni de taic carpiti in genunchi si fund si ca de abia aveam prin buzunare cate 1 leu pentru a cumpara o eugenie sau un pachet de biscuiti simpli de la chioscul lui Ionci.
Cu noi era Marilena invatatoarea /profesoara  de educatie fizica, fiica lui Petruca din cooperativa de la Hula.
Dupa ceromonia de deschidere tinuta de directorul Rogneanu  si profesorul de sport din Sanpetru si ne-am intrecut la fotbal, am iesit pe locul II dupa Sanpetru, astia ne-au cam batut intodeauna. Noi cei din Tusin de abia am fost suficienti pentru o echipa. Eu am fost portar insa vai de mine cate goluri am incasat. Dupa fotbal a urmat proba de cros, noi habar nu aveam de o asemenea intrecere. I-am vazut pe baietii din Sanpetru ca avea sorturi, tricouri si chiar pantofi de crosisti cu cuie in partea din fata.
La inceput noi din Tusin nu am vrut sa participam pentru ca de abia am putut face  fata la  fotbal ori acum eram tare obositi, dar invatatoarea Marilena a insistat. Se decid Danut a lui Mocoi si Marin a lui Baciu sa participe. Li se explica traseul, se pleca de pe terenul de fotbal se ocolea scoala si se revenea pe teren, trei ture. Ii vedem pe baietii din Sinpetru cum fac incalzirea, erau altii decat cei care au jucat fotbal.
Se porneste cursa, cei din Sinpetru o zbughesc ca din pusca, ai nostri se iau dupa ei, ajung dupa scoala, nu-i mai vedem, asteptam sa revina la celalalt colt al scolii, ii vedem, surpriza in fata erau ai nostrii, Danut a lui Mocoi si Marin dupa el. Ajunge Danut la mijlocul terenului si se opreste, se uita inapoi la ceilalti concurenti si dupa aceea la noi, era nedumerit, strigam la el sa continue, se porneste si alearga cu Marin dupa el, face prima tura a  terenului vine prin fata noastra se opreste la noi, ii zicem ca mai are doua ture. A priceput, porneste in viteza pe traseu, nu se mai opreste, deja la ultima tura era sa ajunga plutonul din urma, castiga cursa, Marin pe locul II.
Ce se intamplase, o parte din traseu pe langa scoala era betonat si baietii care avea pantofi  de crosisti au alunecat la curba ca aveau cuie in talpa si s-a facut busculada, ai nostrii fiind mai in spate i-au ocolit si au luat-o inainte, in plus baietii din Sanpetru pe portiunea betonata  trebuia sa alerge  mai incet, pe  calcaie, bineinteles ai nostri de abia aveau in picioare niste tenisi chinezesti ponositi.  Cand s-a terminat cursa profesorul de sport din Sanpetru a zis ca se repeta, dar Rogneanu nu a fost de acord si a zis ‘’Gata, cursa este castigata de tusineni’’.
Venind spre casa l-am intrebat pe Danut de ce s-a oprit in timpul cursei ne-a zis ca s-a uitat in urma si nevazandu-i pe sanpetreni a crezut ca a gresit traseul.
Pe de alta parte Danut a lui Mocoi era la ciurda de vaci dupa deal  si toata ziua alerga dupa vite sa nu scape in cucuruz, motiv pentru care avea o forma fizica foarte buna.
 
4.O poveste auzita
Era in anii dupa ce s-a infiintat CAP-ul, pe atunci pamantul era impartit pe brigazi, la Brigada I,  oameni care stateau in josul satului  si  Brigada II  oamenii care stateau in susul satului. Se lucra la comun pe brigazi. Aceasta poveste am auzit-o, eu pe vremea aceea ori nu eram inca ori eram prea mic. Se facea ca la un moment dat o brigada era la capalit pe un deal si cealata brigada pe dealul opus. Cred ca era undeva dupa Deal pe la Acatarii Scolii si locul celalalt undeva catre Coasta (pe sub stana). Era un barbat Cecea Simion Oroianu de dupa deal care era un pic zanatec si inventiv din fire. Era pauza de masa si ce-i trece lui prin cap, merge la seful de echipa si ii zice sa-i dea o tigara si face pariu pe un pachet de tigari ca va merge gol pusca pana la cealalta brigada, la seful de echipa de acolo sa-i dea foc. Gata pariul e facut. Cecea Simon se dezbraca complet si merge gol pana la brigada cealalta. Ce a ramas de pomina de la aceasta intamplare a fost cum au vazut evenimentul fiecare brigada in parte. Cand cecea Simion si-a dat hainele jos, femeile si fetele din brigada lui au inceput sa tipe si sa fuga in sus pe deal. Cei de pe dealul celalat din Brigada II nu intelegeau ce se intampla. Cand Cecea Simion s-a apropiat gol de cealalta brigada, au inceput sa tipe si sa fuga femeile si fetele de acolo. Aceasta imagine mie mi s-a parut intodeauna hazlie. Pe atunci oameni erau pudici si asemenea intamplari erau evenimente foarte serioase.
Desigur dupa cate am aflat ulterior, Cecea Simion a fost raportat la militie de  catre informatorii de serviciu  si amendat.
 
5.Serbarea cimpeneasca de la Ciosuri
Vara prin iunie la sfarsitul anului scolar, la Padurea Ciosuri se organizau serbari campenesti  cu elevii din Comuna Sanpetru. Eu nu puteam participa ca ni se tot spunea mereu la scoala sa ne punem de mancare, ori noi nu prea aveam, nici tu branza, nici tu slanina, nici tu dulceata care sa o ungi pe paine, ce mai nu puteam sa merg cu mamaliga sau paine singura cu castraveti. Asa ca stateam pe acasa.
Intr-un an eram cu  Nelu Salageanu zis Solei in livada el pazind livada de ciresi si jucam filcai cu carti facute din copertile lucioase de caiet de muzica sau desen. Amandoi stiam ca se tine serbarea la Ciosuri, asa ca mergem pe coama dealului la acatarii lui Bubitii si ne uitam peste Hula, vedeam cum merg copii cu invatatorii spre Ciosuri. Ce-mi zice Solei hai sa mergem si noi, eu mai retinut zic ca nu avem de mancare si apoi ce faci cu cainele (Cioban il chema). Imi zice ca luam de mancare niste cirese si legam cainele de ciresul cel mare, langa nuc. Ii mai zic, ce se intampla daca vine taicatu si vede ca am plecat, imi zice ca nu crede sa vina  ca doarme, ca azi noapte au fost hoti la cirese si nu s-a putut odihni de loc. Bun,  zis si facut legam cainele, ne umplem buzunarele cu cirese si rapid spre Ciosuri. Ajungem acolo, era ca in povesti, vedem puzderie de copii si invatatori, o poiana nemaipomenita plina cu flori de ochiul boului sau creasta cocosului. Nelu imi tot arata fetele din celelalte sate ce frumoase sunt. Cautam copiii din Tusin si ne lipim de ei, impartim ciresele cu ei. Copiii se jucau cu mingea, recitau poezii, cantau  sau jucau scenete de teatru.
Un profesor din Sinpetru adusese  o instalatie de telefon folosita de armata, s-a intins  o bobina de sarma prin padure cam de 1,5 km si la capete se puneau telefoane, se invartea la o manivela si suna dincolo, dupa care vorbeai. Pe mine si Solei ne-au pus paza la fir, fiecare pe o portiune de vreo 300 m. Stau eu singur in fund si admir padurea, ascult pasarelele cand numai ce vad ca vine un baiat gras pe care nu-l cunosteam, scoate el un cutit si-l tot implanta in pamant pe linga fir, eu cand vad asta strig ‘’Nelu hai ma, ca asta taie drodul!’’ vine Nelu intr-o fuga il vede si nici nu apuca sa spuna ‘’Ce faci ma?‘’ ca si il burduseste pe jos si ii ia cutitul. Grasu incepe sa planga si o zbugheste catre zona unde erau copii si profesorii. Mai trece un pic si vedem printre copaci ca vine grasu insotit de profesorul din Sinpetru. Noi nu am stat la explicatii si am luat-o la sanatoasa spre Tusin.
Pe drumul de intoarcere, noroc cu cutitul grasului ca am putut scoate niste picioci de pe un razor pe care i-am mancat, erau amari ca le trecuse vremea, dar oricum ne-au astimparat foamea.
Acum, noi nu stiam daca grasu a fost trimis de forma sa verifice daca pazim sau nu firul, sigur e ca Nelu Salageanu zis Solei avea grija de livada si cu el nu te jucai cand era vorba de pazit ceva.
 
6.La scaldat pe Vale
Vara cand era cald si de obicei duminica mergeam la scaldat pe Vale. In timpul saptamanii mai faceam cate un  baraj pe paraul din sat linga Roschita si ne scaldam acolo, ne mai scaldam si in fantana de la sediu. Dar apa din Vale era mai mare si curgatoare. Deci intr-o duminica oarecare ne hotaram noi baietii din familie  si din gasca sa mergem la scaldat pe Vale. Toti eram desculti numai Alin fratele si-a luat in picioare pantofii noi luati de Pasti,bineinteles fara sosete. Ajungem la Vale si ne bagam in apa. Alin se pune pe burta si da din picioare, deodata se ridica si striga ca a scapat un pantof. Repede sarim cu totii sa-l cautam dar dus a fost pe apa sambetei.
Vine toamna si frigul, mama imi zice sa merg in pod sa aduc pantofii de scoala. Aduc eu toti pantofii mai putin pentru Alin, unul singur. Intre timp nimeni nu suflase o vorba. Unde-i pantoful lui Alin? Nu l-am gasit ?  Ia mergeti voi toti in pod si cautati-l . Mergem noi in pod si ne facem ca il cautam. Stam pe acolo un pic si revenim ca nu este. Mama ce sa zica, o sa incalte pantofii cei vechi, doar ca intre timp picioarele lui Alin crescuse si tare s-a chinuit pana s-au cumparat alti pantofi.
Numai, dupa mai multi ani, i-am spus mamei adevarul. Ma simteam vinovat ca trebuia sa am grija de Alin, ca eu eram frate mai mare.
 
7.Povestea cu taicaul (gaita).
Locuiam la 300 metri de sediul CAP-ului, asa se face cu multe din actiunile mele din copilarie se leaga de acesta. Aici ne adunam copii de pe dos pentru diferite aventuri. Sediul inainte de colectivizare a fost Casa lui Bubitii care avea livada. Era o casa moderna pentru acea vreme. Avea trei camere, o frigurie , tarnat si WC alipit casei dotat cu pisoar de tabla zincata pentru barbati. Toata casa era podita cu scandura jiluita. Dupa ce s-a infiintat CAP-ul, casa a a fost transformata in birouri de lucru pentru functionari de la CAP in special Lisandrucu care era contabilul.
Intr-o primavara un taicau (gaita) isi facuse cuib in marul de langa mormintele parintilor lui Bubitii, mai exact cel de langa perii cu miez rosu. Noi copii eram tentati sa umblam dupa oua de pasari si desi stiam ca Lisandrucu puse si el ochii pe cuibul de taicau si astepta sa iasa pui, sa cresca mari, sa le ia penele ca sa le puna in clopul lui verde, cu snur galben nu m-am abtinut si intr-o zi m-am furisat pana la mar,  am urcat sus si am luat ouale. Nu ajung eu bine pe pamant ca numai ce iese Lisandrucu din sediu, ma vede, incepe sa injure de mama focului si fuge spre mine. Eu repede o iau la sanatoasa direct in sus pe deal ca sa-l derutez ca si cum as fi de dupa Hula. Eram bun la fuga ca am ajuns repede la padurice dar Lisandrucu nu a mai urcat,  asa ca am mers pe coama dealului pana la clopotnita si am coborat pe Hula pe la Lelea Anica, dar ghinion pe langa Matusa Ilica a lui Manu dau fata in fata cu Lisandrucu care venea acasa de la serviciu. Eu fac ureche suta si zic ‘’Buna ziua’’, el  ‘’Ziua buna’’, nu ma recunoscuse. Ce bine, ca altfel, cred ca luam cel putin cateva picioare in fund, la cat era de suparat.
Dupa ce am plecat din sat pe Lisandrucu l-am mai vazut o singura data, eu coborasem la Crucea Dimbului din autobuzul de Cluj, iar in statie era un alt autobuz de Ludus cu cativa oameni dati jos de supracontrol, Lisandrucu era printre cei fara bilet si era beat. Asta e ultima mea imagine cu Lisandrucu.
Ulterior am aflat ca era a lucrat contabil la Fabrica de anvelorpe din Ludus , ca se despartise de liuca Nita si ca a murit calcat de tren. Dumnezeu sa-l ierte !
 
8.Cum lucram noi la lopatat
Graul venea de la combine cam pe la sfarsitul lunii iulie, inceputul lunii august. La CAP erau pregatite 2 remize si o magazie in grajdul de jos unde era si selectorul. Tin minte ca intr-un an productia a fost record si a trebuit dus grau in sala de sport de la scoala si in magazia de la Hula.
Dupa ce graul venea cu camioanele sau cu remorca trasa de tractor se golea in remize sau magazie in gramezi mari. Graul proaspat e reavan si se incalzeste daca sta gramada, din acest motiv trebuia lopatat, o faceam noi copii cu lopetile. Perioada lopatatului tinea cam pana in septembrie, cand incepea si lucrul la selector. Dupa ce graul era selectat putea fi livrat la sateni sau la in alt parte.
Prin curtea CAP-ului stapani erau sobolanii si Dondotii, magarul rechizitionat cand s-a facut CAP-ul, dupa unele povesti ar fi fost a lui Petrea lui Trifan, era stimat in sat ca el a carat apa pentru moltar cand s-a construit scoala mare. Eu l-am prins pensionar pe la CAP facea ce vroia el, manca de unde ii placea si avea niste copite indoite ca niste spitari turcesti. In pauza de la lopatat copii incercau sa-l calareasca dar nu se lasa, odata s-a suparat, e reala povestea si s-a dus la sediul CAP-ului din Dimbu, probabil facuse drumul de mai multe ori si ragea la presedinte, practic ne-a parat. L-a adus inapoi Feri tractoristul care lucra la SMT-ul din Dimbu si ne-a comunicat ce a zis presedintele ''Sa nu mai calarim magarul ca ne trimite acasa''.
In pauza dupa ce mancam fiecare bruma de mancare pe care o aveam, faceam tractiuni la o bara montata la un capat de grajd, baie in fantana de mai sus de fierarie sau cei mai breji calareau minjii. Ii duceau la capastru pana mai jos de CAP, la cotetele de porci, se urcau pe ei si minjii alergau inapoi spre grajduri. Mai mergeam pe la tamplarie sau fierarie unde priveam cum se lucreaza.
La lopatat si selector, sef de echipa era Cecea Nisucu zis ‘’Colacaria’’ pentru ca folosea acest cuvant cand faceam ceva rau, mereu ne zicea ‘’Colacaria ei de treaba’’. In lipsa lui, Cecea Ion Pogaci magazionerul m-a numit pe mine sef de echipa, avea incredere in mine pentru ca pricepusem cum era cu normele si punctele pentru ziua de munca. Pe atunci aveam treisprezece ani, stiu precis acest lucru pentru ca aveam aceasi virsta cu Nadia Comanici despre care am auzit prima data, in timp ce eram la lopatat  cum a castigat ea la gimnastica, mai concret eram in pauza de masa, era cald, mancam supa spartana de rosii cu orez la umbra magaziei care se afla la intrarea in CAP, langa cantarul de camioane. Mirosea al dracului a urina de soareci si sobolani. Vine Cecea Grigore Rosca (magazionerul) si se aseaza si el la umbra,  intra in vorba cu Cecea Grigore a lui Viuta (paza) si ii zice:
-Ai auzit , una din Moldova de pe langa Bacau io batut pe toti la sport ?
-Ie, ce fel de sport ?
-Gimnastica si are numa trispe ani.
-Cum ma, la trispe ani sa-i bati pe toti !!
-Nu stiu, eu asa am auzit la radio.
S-a intamplat intr-un an ca nu am reusit sa lopatam tot graul si pe la sfarsitul lui septembrie, desi incepuse scoala, Cecea Pogaci a mai facut o echipa sa mai loptam ce a ramas. Ne prezinta Cecea Pogaci ce avem de facut si pleaca cu ale lui. Noi eram satui de munca. Il pandeam si cand vedeam ca revine faceam un spatiu in duna de grau pana la beton ca si cum l-am fi lopatat. Trebuia sa aproximam corect cam cat ar fi trebuit sa facem in lipsa lui si sa ne miscam repede cu imprastiatul sa nu para gramada. Aveam noroc cu ‘’Inima lui Stalin ‘’ o lopata in forma de inima cu un volum cam de 4-5 lopeti normale pe care o manuia Arsinte Tarnovean el fiind mai solid. Venea Cecea Pogaci si pentru ca banuia ceva, tot baga mana in graul proaspat lopatat ca sa vada daca nu cumva e cald.
Uneori se mai supara pe noi si spunea ca la anul ii va spune presedintelui sa cumpere un utilaj care manuit de un singur om poate sa lopateze tot graul in 3 zile.  Dar dupa cate stiu eu niciodata nu s-a achizitionat acest utilaj pana la desfiintarea CAP-ului.
Cecea Pogaci a fost un barbat pe cinste, a trait mult si avut mintea limpede tot timpul. Dumnezeu sa-l ierte.
 
9.Televizorul la caminul cultural
Pe vremea mea de televizorul din caminul cultural raspundea Vasile Tarnovean. Era vechi cu lampi si era incuiat intr-o cutie de lemn, suspendat cam la 2 metri sa vada toata lumea din camin. Desigur imaginea era instabila si tot timpul Vasile Tarnovean era cu mana in spatele TV la butoanele de sincronizare. Pana a aparut televizorul, in fiecare duminica lumea se mai prindea la joc in sat, in curtea scolii, dar incet, incet barbatii au preferat TV-ul care transmitea meciuri de fotbal, tenis, filme SF etc. si atunci femeile nu au mai venit la hora degeaba.
Eram copil si mergeam la TV-ul din camin in fiecare duminica cam pe la ora 13:00, ca sa vad Albumul duminical. In fata caminului se adunau batranii la filcai. Uneori, cand erau numai trei ma invitau si pe mine sa joc in locul orbului. Asta pana venea primul barbat. Pe mine ma enerva chestia asta cu schimbatul pentru ca intre timp devenisem chiar bun.
In fata la camin venea Fila tiganca care vindea cocosi (floricele)  sau pere de vara. Odata cand se transmitea un meci de tenis la televizor apar niste panouri cu reclama ‘’FILA’’ , ‘’FILA’’ si oamenii o strigau pe lelea Fila sa vina ca a aparut la televizor. Intra Fila in camin isi pune mainile in sold si zice ‘’Sunteti nebuni’’ ea nestiind sa citeasca nu ne-a crezut  ca e numele ei pe televizor.
Tot la TV-ul din camin am vazut in reluare, aselinizarea pe Luna din 1969 si meciurile interminabile de tenis ale lui Tiriac, Nastase si unul Smith, pe mine ma enervau ca se tot prelungeau la infinit, tot ghem si set auzeam si din acest motiv ieseau din program filmul SF de la ora 17:00, cum au fost Planeta Gigantilor, Pierduti in Spatiu sau Nemuritorul, filme care ma captau total.
In zilele lucratoare, vara,  mergeam seara la 19:50 pentru a vedea 1001 seri, de desene animate. Baietii care aveau vaci la ciurda  veneau si ei mai devreme sa vada desenele. Insa spre toamna ziua se scurta si soarele apunea mai repede si atunci ne ingrozeam ca Vasile Tarnovean ne inchidea TV-ul tocmai inainte de 19:50 pe motivul ca trebuie sa mearga sa bage vaca in poiata, care venea de la ciurda. Oricum deja era racoare si nu mai merita sa stai intepenit de frig in camin.
Mai tarziu au aparut TV-uri cu tranzistoare sau hibride prin vecini (Cecea Gore, Ioan Coprean si Vasile Suteu) asa ca nu am mai fost nevoit sa merg la caminul cultural si oricum dupa cate am auzit se defectase si nimeni, in veci nu l-a mai reparat.
PS.
Ulterior am aflat ca TV-ul de la caminul cultural de fapt a fost castigat de doi baieti la un concurs de joc popular Eugen Nasca si Chivu cu barbuncul din Tusin. Bravo lor.
 
10.Filmul in sat
Primul film pe ecran mare l-am vazut cu scoala, probabil eram in clasa III–a, din acest film imi amintesc doar ca un baiat imbracat in costum popular alerga pe un deal, mai mult topaia si aduna flori pe care in final le-a dat unei fete imbracata si ea in costum popular.
Seara la film am mers mult mai tarziu, dar in schimb pe Vasile fratele mai mare l-a dus mai devreme vecinul Gorel a lui Cecea Gore Brigadieru. A doua zi l-am intrebat ce a vazut si ne-a spus ‘’Am vazut pe perete cum unul subtirel ii taia pe ailalti cu sabia‘’,  asa ca ne-am imaginat fiecare cum o fi fost.
Pe vremea mea, la film era Cecea Ion zis ulterior si Ion de la film. Cind mergeam la film cu scoala se mai incurcau bobinele, de multe ori vedeam la inceput sfarsitul filmului pentru ca de obicei in cabina era Liuca Marie la aparat, care nu se prea pricepea. Tin minte odata, ca invatatorii au plecat mai devreme acasa si Liuca Marie tragea cu mana de pelicula ca sa deruleze filmul mai repede. Toate personajele se miscau cu viteza pe ecran ca in filmele mute. Cind am strigat la ea, ne-a dat o replica celebra ''Ma grabesc, ca am de capalit''.
In rest cam toata lumea stie cum a fost, de regula vara, sambata si duminica seara Cecea Ion punea muzica la difuzor cu o ora doua inainte de film  sa auda toata lumea din sat, il mai dadea si pe Mircea Crisan umoristul care spunea bancuri. Lumea se aduna pe inserat, dupa ce ispraveau pe acasa, la intrare se lua taxa 1,25 bani, se rula prima bobina, venea iara Cecea Ion sa ia banii de la cei care nu au platit si urma a doua bobina, uneori la filmele cu 2 serii erau si 3-4  bobine. In pauza bineinteles se punea muzica. Dupa film era discoteca la pickup. Baietii veneau la film ca sa intalneasca fete pe care, la sfarsit le conduceau acasa. Fetele care nu aveau prieten se grupau cate doua-trei  dupa vecinatati si asa veneau la film. Noi baietii singuri nu aveam problema asta, veneam si plecam cand si cum voiam.
Primele filme de notorietate pe care le-am vazut au fost cele indiene:O floare si doi gradinari, Vandana, Articolul 420,  dar ulterior au fost si multe filme americane western sau de aventuri: Hombre, Un om in salbaticie, Raul rosu, Texas dincolo de rau , Ultimul Mohican, Winetou, Zorro, etc. si bineinteles toata gama de filme cu Charlie Chaplin.
Odata, intr-o sambata geroasa de iarna, ne adunasem cativa baieti la film in sat, stateam ingramaditi in  jurul sobei (pe atunci inca se mai facea foc in camin). Pe la mijlocul filmului apare  o caciula pe ecran, era capul lui Cecea George,  paza care era  in bonda, cu caciula tuguiata  pe scena si cum filmul se proiecta din spatele scenei se vedea umbra pe ecran. Noi copii strigam de mai multe ori ‘’Jos caciula !’’  Iar Cecea George tot de mai multe ori ‘’Nu se poce, ca-i frig’’ , ne-am amuzat copios.
Mie aceasta intamplare mi-a ramas hazlie in cap din motivul ca la acea vreme copii nu se rasteau la batrani, doamne fereste sa faci asa ceva ca luai imediat un picior in fund sau cativa galatusi dupa cap, dar pentru prima oara, in intunericul din camin si pentru ca eram mai multi, am avut curajul sa strigam la un batran  ‘’Jos caciula’’.
 
11.Beliksas si sapatul dupa comori
Eram in scoala generala cred ca in clasa a VII-a  cand a venit un profesor nou de sport Beliksas. Nu stiu ce povesti a ascultat si cine i-a impuiat capul ca intr-o zi ne-a propus la mai multi baieti, ca sambata urmatoare din vacanta de primavera, sa mergem sa cautam o comoara. Asa ca sambata cu harlete si lopeti cativa baieti ne-am prezentat la scoala pentru aventura. Beliksas ne duce in Valea Dimbului unde Mitru lu Tanasie Timplaru  ne arata o ruptura de coasta. Acum am aflat si noi de unde a pornit povestea. Si dai la sapat. Sapam asa cateva ore bune si nimic, gaseam doar bucati de ceva mineral ca sticla (acum banuiesc ca era ceva clorura de sodiu). Pe la amiaza am obosit si cu coada intre picioare, flamanzi  si uneltele  pe umere ne-am intors cu totii in sat mai pe ocolite ca nu cumva sa ne intrebe cineva de unde venim, ca ne era mai mare rusinea.
Am scapat totusi ieftin pentru ca Mitru  ne aratase si un loc mlastinos unde, dupa cum ii spusese  bunicul lui se scufundase un tanc german in timpul celui de al doilea razboi mondial si tot insista sa sapam si acolo, insa Beliksas nu l-a mai crezut.
 
12. Tunatul cu carbid
Eram deja la Cluj clasa a 10-a. Dupa clasa a 9 -a comunistii m-au dus pe santierul tineretului de la Dezmir, de langa Cluj sa ma faca brigadier, de acolo am ciurdit niste carbid.
In anul urmator fiind in vacanta de primavara la Tusin, din plictiseala am inceput sa bubui prin livada cu carbid. Se lua un badoc gol de vopsea, se gaurea la fund , se punea o bucatica de carbid si un pic de apa. Se inchidea cutia , asteptai cateva minute sa se produca oxigenul si apropiai de gaura din fund un chibrit aprins. Oxigenul exploda si saritul capacului de la badoc facea un zgomot ca de bomba.
Am facut asta mai multe zile la rand.
Intr-o zi eram in nucul din gradina, mesteream la o cursa de prins pitigoi si vad ca la Liuca Marie a lui Fekete, din vecini, a venit militianul, voia sa o amendeze pentru ca Nelu –baiatul ei bubuie prin livada. Se stia ca Nelu Fekete era vinovatul de serviciu pentru orice se intampla rau in partea din Dos a satului. Liuca Marie ii zice ca nu poate fi adevarat intrucat Nelu e la oi de o luna de zile. Asa ca militianul a plecat cu coada intre picioare nemaiavand chef sa mearga pana la stana de la Morut sa verifice. Eu cred ca Liuca Marie stia cine trage cu bubuituri prin livada dar nu m-a turnat  militianului.
Insa, multa vreme m-am gandit cine din sat o fi sesizat militia in legatura cu bubuiturile!
Pe de alta parte, niciodata nu am stiut de ce comunistii nu mi-au dat carnetul de brigadier mai ales ca mi-au mancat doua saptamani din vacanta de vara dintre clasa a 9-a catre a 10-a,  pe care le regret si acum si credeti-ma pe cuvant ca nu am facut nici o boacana pe santier.
 
13. Tunelul si groapa lui Bubitii
Dupa ce s-a desfiintat sediul CAP-ului (care a fost casa lui Bubitii) au ramas doar peretii in picioare. Noi copii auzisem tot felul de povesti cum ca Bubitii ar fi fost legionar si ca avea un tunel din casa care ducea la o groapa unde se ascundea cand militia si securitatea facea cate o tura prin sat. Ce ne gandim noi gasca de pe Dos, hai sa cautam tunelul si groapa. Zis si facut am mers fiecare acasa dupa harlete si lopeti si dai la sapat gropi, dar nimic nu gaseam. Spre seara trece pe acolo Cecea Gore vecinul si ne intreaba ce sapam, ii spunem ce cautam la care el ne zice.’’Numai sapati, tunelul s-o hait demult iar groapa am astupat-o eu ca mi-a trecut vaca peste ea si a ramas intepenita pana la burta’’.  
Am fost tare dezamagiti, dar macar povestea cu tunelul si groapa pana la urma s-au dovedit adevarate.
 
14.Casa lui Dascalu
Dl. Ratiu era invatatorul din sat de pe vremea mamei, era cunoscut in sat sub numele de Dascalu. Tin minte, cand eram foarte mic ca mai venea pe la noi in povesti si mama ii facea pancove. Avea casa mai jos de Cecea Gore brigadierul unde era un brad inalt. A mai trecut ceva vreme si nu stiu ce s-a intamplat ca intre timp se vanduse casa catre Cecea Vasile Suteu sogor cu Marin a lui Baciu. Auzisem noi multe povesti si despre Dascalu ca si despre Bubitii cum ca ar fi fost detinuti politici. Ei, dupa ce s-a vandut casa ne-am adunat copii de pe Dos la cotrobait. Am umblat prin poduri, prin suri si acareturi, tin minte ca am gasit o rasnita de cafea manuala dar nu stiam atunci la ce foloseste.
Dar prin sat circula o poveste mai concreta, Dascalu a avut ceva probleme politice si ca sa nu-l gaseasca securitatea si-a facut un loc de ascuns in gabanas. Mergem noi inspectam gabanasul si nimic, urcam in podul gabanasului nimic,  intram si in cotetul de gaini care era mai jos si lipit de gabanas,  incercam cateva scanduri, hopa doua se desfaceau. Ne uitam innauntru sub gabanas, dar era bezna. Aducem o lumanare, luminam, se vedea un gol si niste bolovani de pamant, dar mai nimic. Acum se punea problema cine va intra innauntru. S-a hotarat Marin a lui Baciu, el fiind mai curajos din fire, i-am dat pistolul meu de aluminiu si acesta intra dedesupt cu lumanarea intr-o mana si pistolul in cealalta. Numai cel auzim ca striga ‘’Sunteti inconjurati, sus mainile, nu misca nimeni !’’. Eram cu nervi in pioneze si cand am auzit asa ceva, am tulit-o cu toti in cucuruzul din spate.
Dupa un timp vine si Marin si ne zice ‘’Hai ma, ca nu-i nimic acolo’’.
 
15.Petrea lui Trifan
Petrea lui Trifan era un batran care dupa cate am auzit a fost ofiter in armata austroungara in primul razboi mondial. Nu stiu ce se intamplase dar pe vremea mea era ramolit rau de tot. Umbla ‘’ponios’’ adica era imbracat vara/iarna cu aceleasi haine groase, huios, cioareci si bocanci cu potcoave de metal. Singura schimbare era ca vara avea un clop gaurit si iarna o caciula ponosita. Dupa cate stiu locuia in poiata lui Ionci si din aceasta cauza mirosea urat a grajd. Din cate auzisem el provenea dintr-o familie instarita dar au pierdut totul cand au venit comunistii. Lumea ii mai dadea de lucru pe ici pe colo, mai mult din mila ca sa poata si el trai. Asa se face ca intr-o primavara a venit la sapat la Cecea Craciun, in vecini, care avea o portiune de gradina ce nu se putea ara cu tractorul.
Noi copii eram la barabici in acatarii lui Suteu si intram in vorba cu Petrea lui Trifan. Din una in alta ne provoaca ca habar nu avem de nimic si nici macar sa citim nu stim. Asta nu se poate zic eu in sinea mea, ma reped pana acasa si iau cartea de citire, era o poveste acolo ‘’Ciobanasul si trasnetul’’  pe care o stiam aproape pe de rost. Vin cu cartea si o deschid la ‘’Ciobanasul si trasnetul’’ si incep s-o turui repede pe nerasuflate. Petrea lui Trifan  ma lasa sa termin si imi zice ca nu asa se citeste. Imi ia cartea si incepe el sa citeasca  incet cu pauze si intonatii, asa cum mai tarziu am aflat ca se citeste o poveste.
De asta zic, ca de Petrea lui Trifan o fi fost candva ceva, ca putini erau de varsta lui care sa stie sa citeasca si inca bine.
 
16. Gorea lui Cuibu si sportul
Gorea lui Cuibu era mai mare decat noi baietii de pe Dos cu cel putin 4-5 ani. El a mers la scoala la Cluj si dupa vreo 2 ani ne intalnim intamplator la fantana lui Dascalu, venise dupa apa, noi tocmai iesisem de la Leonte Coprean unde am vazut la TV un episod din filmul Daktari. Atunci am vazut ca Gorea devenise solid, il intrebam si aflam ca practica boxul la Cluj. Si ca sa ne demonstreze cat e de tare il ia pe Calin Suteu si-l ridica deasupra capului. Ne mai spune in cate seturi se fac miscarile cu haltere, cum ca ridica la un antrenament pana la 2 tone si cum se respira. Ne-a impresionat, atunci pe loc ne-am hotarat sa facem si noi sport. Nu dupa multa vreme Marin a lui Baciu si-a montat in curte o bara de otel unde ne antrenam si separat eu cu  Nelu Salageanu (zis Solei)  am adus o ruda din padure am pus-o intre doi visini din livada si o foloseam tot la antrenament.
Vremea a trecut, cert este ca de atunci eu personal practic sportul in mod curent. Niciodata nu am facut sport de performanta, dar miscare fac cel putin o ora pe zi. De-a lungul timpului am avut haltera, gantere, extensoare, etc. si asta i-o datorez lui Gorea lui Cuibu care a  facut box si a venit dupa apa la Dascalu, iar noi am fost acolo la momentul potrivit.
Multumesc Gorea lui Cuibu !
 
17.Curcile D-nei Fronti
D-na Fronti invatatoarea, sotia directorului Rogneanu, locuia cu familia in scoala veche care era in apropierea scolii noi. In acele vremuri invatatoarea  si familia ei tineau o  gradina de cartofi, zarzavat si cresteau pasari: gaini, bibilici si curci.
Dupa ce terminau programul zilnic, scolarii de dupa deal mergeau spre casa direct prin cimitir. Era intr-o zi de toamna tarzie cand Zachei a lui Oroianu, suparat foc pe Fronti ca i-a dat nota 4 la citire, trecand prin cimitir a rupt o creanga dintr-un prun si a inceput sa dea in curcile invatatoarei. Curcile sunt sensibile la cap, asa ca a omorat una pe loc. Acum ce sa faca, a luat-o si agatat-o intr-o tepusa de fier din care erau facute niste garduri la morminte, chipurile ca s-ar fi omorat singura. Va imaginati ca seara Frontii si-a cautat curca si a gasit-o agatata in sulita gardului.
A doua zi, la prima ora, convocare in careu cu toate clasele I-IV. Fronti a aliniat toti baietii de dupa deal si le-a aplicat cunoscuta bataie la palma cu jorda. Dupa care, a intrebat ferm cine a omorat curca. Un baiat (stiu cine dar nu scriu) l-a parat pe Zachei. Fronti l-a scos in fata si i-a mai aplicat o corectie cu jorda de data asta cateva si la spate, dupa care l-a trimis acasa sa vina cu taicasu. Dupa vreo ora vine Cecea Simion Oroianu, noi eram deja in clasa. Frontii il pune in tema si ii pretinde 100 de lei pentru curca. Cecea Simion spune ca e prea mult dar Fronti a ramas neinduplecata. Asa ca pana la urma, din cate am aflat, Cecea Simion ia platit 100 de lei,  bine nu pe loc ci mai tarziu si in rate ca nu prea erau bani in vremea aceea.

18.Tehnica la Tusin
In sat aveam timplarie si fierarie la CAP dar mai erau destui mesteri care construiau sau zugraveau case. La tamplarie i-am vazut pe Fatu cel Batran, Tanasie din Valea Dimbului, Boros si Somu cum faceau care pentru boi, carute pentru cai, cocii, trasuri si cate si mai cate. M-a impresionat confectionarea obezilor de roti. La fierarie am vazut cum se confectionau piesele de fier de la care, carute, potcoave si cum  se potcoveau caii. Fierari erau Borbely batranul si Gogu a lui Gafcia de dupa Tau. Fieraria era utilata cu burduf de suflat aer si masina de gaurit manuala.
Pe Dos mester il aveam pe Cecea Craciun Draganu care era zugrav de meserie, cu scoala profesionala la Petrosani, dar executa si alte munci colaterale. Il luase ucenic pe Vosi fratele mai mare, intr-un an cand a luat scoala din Sinpetru  la zugravit peste vara si de atunci Vosi a ramas in sat practicand si in prezent  cea ce-l invatase Cecea Craciun adica de a fi mester.
Pe Dos erau si doi baieti mai rasariti, pasionati de tehnica, unul era Eliade al lui Lisandrucu care avea amenajat un mic atelier de lacatuserie si care mai tarziu a avut motocicleta si Leonte Coprean care era interesat de tot felul de miniproiecte pe care le gasea in ceva reviste ce le aducea taicasu, Cecea Ion Copreanu care facea naveta la Tg. Mures cu motocicleta. Tin minte ca odata Leonte a sapat o baltoaca a umplut-o cu apa si a confectionat o barca de tabla. In barca a pus o coaja de ou gaurita la fund dar care avea pana la jumatate apa. Coaja era pe un suport de sarma si Leonte a aprins o lumanare sub coaja de ou. Apa a inceput sa fiarba si aburul iesea pe gaura din fund a oului impingand barca inainte si uite asa am vazut o demonstratie a unui veritabil vehicul simplu cu aburi.
Altadata Leonte ne-a aratat o sfarleaza, se lua o sarma mai groasa si se rasucea dupa care se lua un capac de conserva si se confectiona o morisca cu doua gauri alaturate, se baga morisca pe sarma rasucita si se forta iesirea ei cu un tub din pix. Morisca iesea cu viteza si zbura destul de sus, vajaind. Trebuia sa fii atent ca daca o puneai invers morisca venea in jos si te taia la degete. Mai tarziu cand am  calatorit cu avionul si privind palele motoarelor imi aminteam de morisca lui Leonte amandoua  functionau dupa acelasi principiu.
Eu eram pasionat de pistoale, am confectionat un pistol din lemn cu tragaci.Pe teava falsa a pistolului am montat o teava subtire de cupru (am gasit destula la sediu –habar nu am cum a ajuns acolo). Aceasta teava era infundata la capat si introduceam in ea praf de chibrite. Cu o guma de chiloti  tensionam un cui care odata eliberat, prin apasarea tragaciului, crea o presiune in tubul de cupru si praful de chibrituri exploda. Jucaria era cam periculoasa din cauza cuiului care sarea inapoi. Tin minte ca Cecea Vica, vecinul cand a vazut cu ce ma ocup mi-a zis ca neaparat in armata sa ma fac armurier (dar nu am fost armurier ci sanitar pentru ca in armata nu te faci ce vrei tu).
Tot pe Dos am experimentat un altfel de telefon. Se luau  doua cutii de conserve rotunde se decupau si se faceau doi cilindrii, la un capat se punea o folie de celofan iar din mijlocul acesteia se intindea ata de cusut cativa zeci de metri pana la celalat cilindru. Daca vorbeai intr-o cutie vocea facea sa vibreze celofanul si vibratia se transmitea prin ata la cealalta cutie unde celofanul transforma  vibratia in voce si asa auzeai ce se vorbeste.
Ne distram, ca puneam batranii sa asculte la cutie si ei se mirau de asemenea minune.
Toate aceste preocupari si jocuri din copilarie mi-au dezvoltat indemanarea si ingeniozitatea, aptitudini care m-au ajutat in viata si de care ma bucur si in prezent.
 
19. Despre tabac
Tabacul (tutunul) pe vremea comunistilor era considerat planta tehnica, asta insemna  ca il prelua statul si platea bani buni pentru el. In acele vremuri banii erau putini mai ales pentru cei care lucrau pe la CAP. Din acest motiv se cultiva din plin si la Tusin. Totul incepea prin februarie cand se puneau melegarele la grajduri, langa cotetele de porci. Prin aprilie fiecare gospodar mergea si isi lua rasadul pentru plantat. Se facea o gaura cu plantatorul, se varsa in ea o ulcica de apa, se punea planta se stringea pamantul pe linga ea si se mai punea un pic de apa. Apa era adusa cu galetile de la fantana sau de la piriul cel mai apropiat. Carai de ti se lungeau mainele pana la pamant. De regula se planta dupa o ploaie ca sa cari apa mai putina.
Dupa vreo doua saptamani de la plantare urma primul capalit si apoi al doilea. Prin iulie deja se puteau rupe primele frunze de pe planta, se apucau cu mana dreapta si se stivuiau cu grija pe bratul stang dupa care le duceai la marginea parcelei si le asezai in ordine. Nasolia era, ca de la frunze  te murdareai cu o mazga neagra pe maini si haine.
Dupa ce se termina de recoltat duceai tutunul acasa cu lipigeul daca portia (parcela)  era linga casa sau cu carul cu boi de la CAP daca portia  era in cimp.
A doua zi urma insforatul pe drod , care in prealabil l-ai adus de la CAP. Insforatul  era o activitate chiar placuta, uneori se adunau mai multi vecini la claca si treaba mergea mai bine ca se vorbeau multe, vrute si nevrute. Drodul se ascutea la capat si se bagau pe el frunzele fata–fata si dos-dos. Dupa ce umpleai o sfoara rareai frunzele si o agatai la uscat pe garduri. Dupa vreo saptamana, cand tutunul se ingalbenea se mutau sforile pe sub streasini, prin poduri, prin suri, care pe unde avea ca sa nu le ploaie ca altfel se strica calitatea.
Barbatii marunteau tutunul uscat si isi faceau tigari cu foaie de ziar, unii batrani mai ales cei cu mustata fumau si pipa. Femeile nu fumau. 
Intr-un an cineva a pus tutun la uscat in tarnatul de la sediul CAP-ului, eram mai multi copii pe acolo si numai cel vedem pe Marin al lui Baciu ca ia o frunza uscata de tabac, o face sul, un fel de trabuc asa cum vazusem noi in gura unui cawboy intr-un afis de film pus pe geam la caminul cultural. Dupa ce si-a aprins trabucul tragea cu nesat din el ca sa se aprinda si pufaia. Nu trece un minut si il vedem pe Marin ca pica jos cu trabucul in gura. Lesinase, era galben ca lamaia. Am intrat in panica, Sorin si Calin care erau mai mici  au inceput sa tipe ca Marin a murit. Il scuturam bine si isi revine. Repede ne-am imprastiat fiecare pe la casa lui si nu am suflat o vorba nimanui.
Patania a avut si o urmare pozitiva, noi copii de pe Dos nu ne-am mai atins de tigari, unii nu am fumat niciodata iar altii s-au apucat mult mai tarziu prin armata sau cand au inceput lucrul si au dat de greu.
Dar sa revenim la tabac, cam prin noiembrie se batea toba in sat si se striga ca la data cutare vine ‘’agentul de tabac’’.  Asta insemna ca trebuie sa mergi la padure dupa lemne si sa faci juguri. Frunzele de tutun erau asezate cu grija si presate de doua juguri care erau legate cu drod. Mai aveai grija ca unul din juguri sa–l cioplesti un pic  si sa-ti scrii numele cu creion chimic, pentru a fi identificat ulterior.
In ziua preluarii venea carul cu boi de la CAP si iti lua balotii de acasa. Preluarea propriu zisa se facea la grajduri pe doua calitati. Agentul de tabac desfacea jugul la un capat si baga mana in balot sa verifice daca nu e umed sau sa nu fie pietre asa cum s-a intamplat candva de s-au stricat cutitele la fabrica.
Mie mi-a ramas hazlie denumirea de ‘’agentul de tabac’’, ma distram in sinea mea ori de cate ori, mai tarziu am auzit sau am folosit cuvantul de agent indiferent daca a fost vorba de: agentul de spionaj, agentul termic, agentul de paza sau chiar de ‘’agenturile straine’’ de la revolutie.
 
20. Invatatorul Voicila si zmeul
A fost pe la noi prin sat si un invatator Voicila il chema preda in Tusin dar si la Hula, statea in chirie la Cecea Iacob al lui Moisa.
Cand parintele Tudoran umbla cu crucea prin sat, Voicila nefiind credincios se ascundea dupa poiata, noi il vedeam din deal si asa  stiam unde a ajuns preotul ca sa ne pregatim sa-l primim.
Dar despre altceva vreau sa scriu, intr-o primavara, Voicila a confectionat un zmeu din coala albastra si l-a adus la scoala ca sa-l inaltam, intr-o zi cu vant. A adus si un ghem mare de ata de canepa cat o minge de fotbal. Iesim toti copii si invatatorii  in cimitir, ca de acolo urma sa fie inaltat zmeul. Voicila a adunat mai multe naframe de la fete pe care le-a innodat si a facut coada zmeului. Cecea Togerucu omul de serviciu tinea sfoara si Voicila incerca sa-l arunce in sus, sa se ridice. La prima incercare zmeul s-a ridicat cam 20 -30 metri dar a cazut jos intr-un gard cu tepuse de la morminte si s-a rupt hartia. Voicila m-a chemat la el si m-a trimis acasa la Cecea Iacob sa-i aduc lipiciul si o bucata de hartie. Mie nu mi-a convenit chestia asta pentru ca in acea zi urma sa fiu ascultat la istorie, era ultima ora din trimestul II si aveam doar o nota, era clar ca urma sa fiu ascultat pentru a se incheia media. Lectia era despre Stefan cel Mare. La aceea vreme eu ma bazam exclusiv pe memoria vizuala, adica memoram toata pagina din carte si cand eram ascultat efectiv o citeam din minte rapid. Dar pentru asta nu trebuia sa fiu perturbat in vreun fel. Ori inaltarea zmeului, mersul pana la Cecea Iacob mi-ar fi sters din memorie pagina din istorie pe care am memorat-o. Bun, merg si aduc lipiciul, Voicila repara zmeul, se incearca din nou, zmeul se ridica, Cecea Togerucu se proptea zdravan in picioare si slobozea incet sfoara, cand s-a terminat a legat-o de un prun. Minune mare, pe cerul Tusinului era un zmeu cu coada lunga, dar nu a trecut mai mult de 10 minute si vantul si-a schimbat directia, zmeul a cazut tocmai dincolo de cooperativa. Am fost trimisi cativa baieti cu Cecea Togerucu sa recuperam zmeul cu naframile si sa adunam sfoara care era agatata prin acatari si trecea prin gradinile oamenilor. In sfarsit dupa ce s-a recuperat zmeul si adunat sfoara revenim in clasa unde eram asteptati, ghici pentru ce, sa fiu ascultat la istorie, dar memoria mea cu pagina in cauza era stearsa. Noroc ca in timp ce Cecea Togerucu impartea naframile la fetele din clasa, eu abia apuc sa deschid cartea de istorie si sa fixez imaginea paginii, ca invatatoarea Socaciu ma si ridica sa raspund. Rapid am turuit pagina si am luat o nota buna.
Ulterior, noi baietii de pe Dos am confectionat zmee dar nu am reusit sa le ridicam din simplul motiv ca nu aveam sfoara de canepa, noi aveam doar drod de tabac acesta era mult mai grau ca sfoara si tragea zmeul in jos.
Chestia cu memoria vizuala m-a tinut doar in scoala generala, in liceu colegii radeau de mine pentru ca vorbeam prea repede, adica citeam pagina iute ca sa nu o pierd, dar oricum deja erau prea multe pagini de memorat, se schimbase si mediul, asa ca a trebuit sa devin un om normal si sa fac eforturi pentru a invata.
 
21. Cum am fost la oi o saptamana
Intr-o vara mama m-a dat la oi la Cecea Ion Sacaretu in Valea Sinpetrului, s-au inteles ca ne va da o oaie. Eu nu prea voiam, dar nu am avut ce face. Era luna iulie si era foarte cald, stiu ca mergeam cu oile pe pasune si cand le duceam la apa in vale imi udam tricoul in halau, il luam pe mine dar se usca in cateva minute. Ma plictisea rau de tot manatul oilor pe pasune, datul la strunga si alergatul dupa cele cateva capre care erau in turma si carora le placea la nebunie cucuruzul de la marginea pasunii. Cu oile nu prea aveam treaba mai mult stateau gramada din cauza caldurii.
La muls venea la ajutat Cecea Ion Baciu. Peste zi mai veneau oameni la stana dupa cas, urda sau jintita dar nu ma intalneam cu ei ca eu eram pe pasune cu oile.
Noaptea dormeam intr-un fel de sopron langa stana acoperit cu o bonda. Vorba vine ca dormeam ca nu puteam din cauza insectelor de tot felul, a pasarilor, cainilor care latrau, oilor  care behaiau.  Peste tot mirosea a oaie si a lapte fermentat si pe jos erau numai cacareze.  Eu ii tot ziceam la Cecea Ion ca nu mai stau ca nu-mi place, dar nu-mi dadea voie sa plec. Eram prea singur si deprimat nici tu radio sau televizor, nici tu copii cu care sa te joci, ce mai o nenorocire. Imi tot veneau in minte versurile citite la scoala intr-o balada
‘’Pintea tanar copilandru
La ciobani intrase sluga
Si-l muncea intruna gandul
Cum sa faca el sa fuga’’.
Asa ca, dupa o saptamana am abandonat turma pe pasune si prin cucuruz, pe la Padurice am tulit-o spre casa. Bine, de acest lucru nu sunt mandru, dar asa fost.
Totusi in primavara urmatoare Cecea Ion ne-a dat o mieluta, o birca. Mieluta a crescut, a fost dusa la turma si in cativa ani s-a inmultit si uite asa am ajuns sa avem si noi 5-6 oi. Mai tarziu cand veneam pe acasa de la Cluj vedeam oile si toate semanau intre ele, fiind urmasele bircii pe care am primit-o de la Cecea Ion Sacaretul si pentru care am stat la stana aproape o saptamana.
  
22. Cum m-am indragostit prima data
 
Eram in clasa a IV-a, ma indragostisem de colega mea V…, bine toti baieti mai mari sau mai mici erau indragostiti  de V…. care la  nici 10 ani umbla deja cu rochita mini. Dar ce–mi casuneaza mie, sa-i scriu o scrisoare de dragoste. Zis si facut o scriu o impachetez frumos si o rog pe verisoara mea X… sa i-o dea. Insa verisoarei mele nu stiu ce i-a trecut prin cap, ca in loc sa o dea lui V.. o da invatatoarei ei, D-na Trifu. Aceasta dupa ce a citit-o m-a chemat la dansa, avea in mana scrisoarea mea de dragoste si mi-a zis  sa ma duc acasa si sa nu ma intorc fara mama. Cu toata rusinea si cu frana pusa, merg spre casa, mai pe ocolite ca aveam impresia ca toata lumea stie ce am facut, asa ca o iau pe langa casa lui Filon, trec paraul si gardul la George, merg prin cucurzul lui Sechei si Ibasteanca, apoi prin acatarii lui Suteu si ajung acasa, stau o vreme buna pe sub pereti ruinati a casei vechi si o vad pe mama ca iese in ograda, prind curaj si ii spun sa vina la scoala ca o chema Trifu, fara sa-i spun motivul. Ea numai chef de asa ceva nu avea, intrucat aveam frati mai mici si cu cine sa-i lase. In sfarsit o cheama pe Liuca Ilica vecina  sa stea cu copii si mergem impreuna la scoala. Intre timp programul s-a terminat, copii au plecat acasa dar am mai prins-o pe invatatoarea Trifu in cancelarie. Eu mi-am luat ghiozdanul ramas in clasa si am ramas pe hol in asteptare. Dupa un timp iese mama si zice ’’Hai sa merem’’, dar nu-mi spune nimic altceva.
Totusi, pe drum insist si o intreb ce i-o zis Trifu. Imi zice ‘’Prostii, mi-am pierdut vremea in loc sa spal hainele’’.
Pe de alta parte cu aceasta ocazie eu ma lecuisem de dragoste pentru multa vreme.
 
23.Vosi, ziarele si poza lui Ceausescu
Vosi fratele mai mare ramasese cu un obicei din armata, se abona la ziarul Scanteia si facea colectie din el. Avea acasa un dulap plin. Cand faceai abonament redactia iti trimitea anual si un almanah. Bineinteles ca pe pagina doi se afla poza lui Ceasescu. Eu in acest timp eram deja la Cluj in ultimul an de liceu. Nu suportam regimul si in special pe Ceausescu. Asa ca in secret rup dintr-un almanah poza cu Ceasescu, ii desenez o mustata a la Hitler si o prind cu patru pioneze de magazia de la livada (aceasta magazie a fost facuta din resturile sediului dupa ce a fost daramat). Asta se intampla in toamna anilor 80-81. Primavara cand am mai trecut pe acasa,  am vazut ca poza era tot acolo doar putin zdrentuita de iarna. II intreb pe  Vosi, ‘’Ma ce-i cu poza aia cu Ceausescu, de pe magazia de la sediu?’’ El zice ‘’ Ca nu se stie cine a pus-o, dar ca toti oameni vorbesc de ea si ocolesc locul ca de ciuma, ca nu cumva sa para amestecati si sa-i toarne cineva la militie’’.
 Asa erau vremurile frica era instaurata peste tot.

 24.Despre Berti tiganul
 Eu l-am prins pe tiganul Berti batranul, iarna repara pe la case papuci, bocanci si cupe de tabla zincata pentru faina. Fiul lui Berti  era tractorist, era istet lucra la SMT-ul din Sinpetru. Cand a venit primul tractor cu senile el la condus, se dadea mare in sat facand rotiri si alte fente.
Intr-o iarna numai ce-l vedem pe Berti tractoristul ca mana un porc prin livada, cu mana stanga tinea sfoara legata de gatul porcului si cu dreapta jorda, mergeau spre casa.  Nu dupa mult timp vedem si doi  militieni pe urmele lui,  lasate prin zapada. Ce se intamplase Berti se imbatase la Sinpetru si in drum spre casa, ce s-a gandit, ia sa-si ia si el un porc de la grajdurile CAP-ului Sinpetru, ca sa aibe de Craciun.
Nu-mi amintesc daca i-au dat doar amenda pentru fapta, dar puscarie nu a facut pentru ca am fi aflat.
 25.Despre filmul din ciubar
Despre asta cu ciubarul stiu o poveste pe care am auzit-o la scoala. O femeie din sat , nu mai stiu cine a ridicat ceva bani de la posta din Sinpetru. Pe drum i-a pierdut, jale mare. Preotului Florian Tudoran i s-a facut mila si a zis ca o ajuta . A adunat cateva fetite din sat si a facut treaba cu ciubarul. Ciubarul era plin cu apa, fetele se uitau la apa si erau acoperite cu un lipigeu. Cand preotul le-a intrebat ce vad au zis ca vad ca un film cum vine lelea ... pe drum cum baga mana in buzunar si din greseala scoate si naframuta in care erau banii. Putin mai tarziu un gospodar din sat gaseste banii pe jos. Omul a fost identificat si asa a mers vorba prin sat. Nu dupa mult timp banii au fost aruncati in curtea pagubitei.
 
26.Scaldatul la fantana
La fantana lui Cecea Gore brigadierul a fost adus un halau de beton de unde beau vitele apa. Eram mic, sa tot fi avut vreo 5-6 ani. Era o zi de vara calda. Ma urc eu in halau sa fac baie, dar apa era cam rece. Chiar langa halau era o baltoaca unde se scaldau ratele, in aceasta, apa era mult mai calda dar cu mult namol. Ce conteaza ma tavalesc eu in baltoaca si ma fac negru ca un bivol. Merg acasa, ma vede mama imi zice cateva, aduce o covata, pune apa rece in ea, ma dezbraca complet si ma spala de namol. Plangeam de mama focului ca imi era rusine ca sunt gol si ma vad barbatii din sat care erau la cosit in livada CAP-ului.
 

27.Vadra de moltar,
Eram mai multi copii pe Dealul Baciului dupa bureti de rouă, pe drumul de sus catre Padurea Mare trecea cecea Alexie cu un car cu boi. Cecea Alexie era ingrijitorul taurilor de la CAP. Din vale de la stupina Cecea Grigore pădurarul , adăpa vaca la halăul de pe păsune, il vede pe Cecea Alexie si strigă la el:
-Mă Alexie ..
-No, că spune .. !
-Am o vacă de montă.
-Ce sa fac io, cu o vadră de moltăr !?
Am râs bine, dar pană la urmă l-am lamurit  noi pe Cecea Alexie, ca noi auzeam mai bine.

 28.Ultima nunta traditionala din Tusin
Ultima nunta traditionala din Tusin cred ca a fost a lui Violeta lui Bruntii de la Hula cu Dumitru lui Fatu din sat. Ambele familii erau gazde mari si toata lumea se astepta sa fie o nunta de pomina. Inainte cu o zi a fost saranceu la mireasa. Cand a venit ziua nuntii mireasa a coborat de la Hula cu: colacari cu zurgalai si cu ciucuri, bineinteles cu muzicanti,  cu care cu boi care duceau zestrea (imi amintesc ca erau multe perne). Noi copii am legat drumul langa Lisandrucu si am negociat cu starostele. Erau femei care descantau si mireasa plangea. Mie mi se facuse mila de Violeta pentru ca o cunosteam bine, ne-am plimbat de multe ori impreuna prin livada, pentru ca intr-un an Cecea Bruntii a fost paza la pomii CAP-ului. Ma miram de ce plange mireasa daca tot se marita. Dar cum am dedus  de la descantat se tragea, se tot spunea ‘’ Lasa fata casa ta si te du printre straini, lasa fata mama ta si te du soacrata’’.
Pana la urma cred ca Violeta a avut o viata buna si ca acele descantece nu aveau nici un rost, aveau cu continut rautacios si chiar invidios