2017
-o altfel de vacanta-
Proverbul care spune
ca targul de acasa nu se potriveste cu cel din tirg, s-a adeverit intr-un mod
neplacut in cazul nostru. Plecand din Portugalia, din Lagos telul nostru era sa ajungem in aceiasi zi in Spania la un camping din zona
Cadiz, dar iata ca masina face figuri, nu mai trage si cum intram in Spania in
apropriere de Huelva, oprim la o statie de benzina si Albert suna la ADAC
solicitand asistenta tehnica. In cca o ora vine utilitara partenerului spaniol
care ne tracteaza la cel mai apropriat camping
in Isla Cristina si ne da adresa unui service VW.
Aflam ca Isla Cristina
e o mica localiate ’’ pilot in dezvoltarea turismului’’ ,
are o infrastructura turistica dezvoltata:
hoteluri, mai multe campinguri si o retea de drumuri impecabile legate de
autostrazi.
Campingul Giralda e diferit de cele portugheze. Desigur ca si
aici exista receptie, magazin, restaurant si o cladire mare cu grupuri sociale,
spatii pentru spalat vase si separat haine, dar nu mai este la fel de curat si
e mult mai multa galagie. Organizarea
e diferita si ea, dupa check in, un tip se deplaseaza cu masina la locul primit
si iti face conexiunea la electricitate, apa e hat departe.
Spanioli din
interiorul tarii goniti de temperaturile caniculare vin si colonizeaza
campingurile mutandu-se cu catel si purcel, adica cu mai toata casa in camping.
Au pavilioane
din panza pentru bucatarie, living, ba isi aduc si jardinierele cu flori cu ei.
Bineinteles ca si dotarile electrocasnice sunt pe masura :frigidere, aragaze,
TV si tot mobilierul adecvat. Personal zic ca mi s-a parut cam tiganie. In plus
spanioli sunt vorbareti si tantosi nevoie mare, destul de greu de suportat de
turistii strainii linistiti ca noi...
Campingul este situat
langa ocean, doar o padure de pini
umbroasa si soseaua ne desparte
de plaja. Padurea e foarte frumoasa si amenajata pentru plimbari, iar dincolo
de ea e o plaja lata
, neamenajata. E salbatic si frumos si am inteles de ce e greu sa gasesti
locuri libere in campinguri pe aici.
Suntem un pic
ingrijorati, nu stim ce are masina, dar speram ca reparatia sa nu dureze mult.
Asa si este , ziua urmatoare la Huelva
aflam ca trebuie inlocuit un furtun , dar trebuie sa asteptam inca o zi.
Folosim aceasta pauza si facem plimbari
prin padurea de pini, stam pe plaja si chiar gasim un magazin de unde ne refacem proviziile.Avem timp si sa
gatim pe doua zile.
Pentru a castiga timp
dupa reparatia VW-ului din Huelva , plecam direct spre Sevillia.
SEVILLIA
Cine nu a auzit de
Sevillia? Prietenii nostri au incercat de 2 ori sa o viziteze, dar din cauza
traficului la intrarea in oras nu au reusit. Asa ca si ei erau nerabdatori sa o
vada.
Sevillia e capitala
Andaluziei. Odinioara zona cea mai saraca a Spaniei, Andaluzia a cunoscut o
dezvoltare infloritoare in ultimii 20 de ani. Sevillia e un exemplu de toleranta
, caci aici crestini, mauri si evrei convietuiesc in respect si armonie. Speram
ca valurile de imigranti si extremistii sa nu influenteze armonia momentului.
Sevilla este considerată centrul artistic, cultural,
financiar, economic și social al sudului Spaniei si asta nu de azi sau ieri, ci
din totdeauna. Nu e de mirare ca orasul in sine a fost scena care a oferit
decorul pentru patru opere celebre:" Don Giovanni "(Mozart),
" Nunta lui Figaro "
(Mozart), " Bărbierul
din Sevilla " ( Rossini ) si " Carmen " ( Biset).E al
patrulea oras ca marime din Spania si are peste 1,4 milioane de locuitori.
Izvoarele istorice spun ca intemeitorul orasului a fost Heracle.
Am ajuns la Sevillia in
jurul amiezii, deja experienta noastra de turist in Penisula Iberica si-a spus
cuvantul. Am gasit repede un information center si am luat circuite ale
orasului pe jos si cu red bus pe doua zile. Faptul ca e o destinatie turistica
majora se observa repede cu ochiul liber, grupuri de turisti ingroaja cozile si
impanzesc orasului,motivatia e nevoia de cunoastere si frumos.
Primul tur cu ghid pe
jos incepe la 13:30 din statia Red
Bus situata aproape de Piata Spaniei. Ghidul nostru, e Rafael,
un tanar priceput, explica in doua limbi
traseul care promite sa fie interesant.
Prima oprire este
bineinteles Piata Spaniei
amplasata la marginea parcului Maria Luiza. Construita in 1929 ca pavilion
reprezentativ al Spaniei in cadrul expozitiei mondiale Piata Spaniei este unul
din punctele de atractie ale Seviliei. Si chiar are de ce!
Este grandioasa
! Totul a fost studiat
in cel mai mic detaliul
pentru a impresiona. Dispusa pe un arc de cerc cladirea este construita intr-un
melaj de mai multe stiluri : Art Deco anilor 1920 si Mudejar maur si au spre
lac firide in care sunt reprezentate toate proviinciile din
Spania prin
mozaicuri multicolore cu scene tipice zonei respective.
Arhitectul Aníbal González care a conceput
proiectul a prevazut mai multe poduri care
reprezinta toate provinciile
istorice ale Spaniei. In mijloc un lac
artificial caresimbolizeaza marea, iar in mijlocul lui e fantana arteziana Vicente Traver.
Podete cu fantinii artificiale,
sculpturi, tavane
cu entarsii toate reflecta un simt
artistic desavarsit.Flancurile au doua turnuri simetrice.
La iesire esti invitat
la o plimbare cu caleasca...
Azi aici sunt birouri
guvernamentale si muzee, iar piata in sine a constituit decorul pentru filme ca
Lawrence of
Arabia, Star Wars – Attack of the Clones si The Dictator.
Buna a fost si pentru videoclipul celor de la Simply Red's cu cantecul Something Got
Me Started.
Ca o continuare
fireasca vizitam Parcul Maria
Luiza
care afost donat de catre Infanta
Luisa Fernanda, Ducesa de Montpensier in
1893 orasului Sevillia. Fost parc al castelului San Telmo, a fost reamenajat de
Forestier in 1911 si mai suferit si ajustari in 1929 pentru expozitia mondiala.
Acum acest parc este acum o oaza de racoare pentru locuitori care nu numai ca
se pot plimba, dar au la dispozitie o biblioteca in aer liber, acest parc fiind
si unul cultural. Oamenii vin iau carti, citesc si le pun inapoi. Sunt multe
monumente, lacuri si fantani, sunt multe specii de plante si arbori si multe
pasarele care canta, unii o considera chiar gradina botonica datorita
variatatii florei.
Grupul statuar inchinat lui Gustave Alphonso
Becquerare o simbolistica aparte. Monumentul grupat in jurul unui copac reprezinta bustul poetului, zeul
Cupidon, un tanar muribund si trei femei care simbolizeaza emotiile si stadiile
varstei umane .
Ghidul
nostru ne smulge din atmosfera romantica si ne duce spre Rectoratul Universitatii unde pe vremuri era vechea
Fabrica de Tabac. Nu ai zice, daca vezi cladirea pe
dinafara, ca o fabrica poate sa existe si produca intr-un mediu asa de artistic, dar e adevarat aici se faceau tigarile
. Spaniolii au descoperit tutunul imediat dupa descoperirea Americii si viciul
importat rapid in batrana Europa le-a umplut cu varf si indesat buzunarele. Pe
scurt Sevillia a devenit si mai bogata. Cladirea este si azi un simbol al
arhitecturii industriale din sec XVIII si este una din cele mai marii cladirii
de acest tip din Europa. Stilul renascentism cu influente herraniene se ragasesc la la parter, in
curtile interioare cu fantanii racoritoare si in detaliile
fatadelor.
In interior sunt statui si picturi care amintesc de femeile care
lucrau aici, scari impozante pe care acum se aud pasii grabiti ai studentilor.
Din 1951 s-a schimbat destinatia cladirii in universitate. In prezent
Universitatea din Sevillia este una din cele mai prestigioase institutii
superioare de invatamant din Spania.
O ora si jumate a trecut atat de repede si iata ca primul tur
s-a terminat. Al doilea incepe la 15:30 tot dintr-o statie a Red Bus-ului de
langa Turnul de Aur. Asa ca ne grabim spre noul punct de intalnire. Pe drum in
statia de tramvai, vedem ceva interesant : un punct de alimentare cu electricitate
a tramvaiului care pe perioada cat sta in statie se alimenteaza. Ne izbeste curatenia orasului desi
locuitori sunt destui, sa nu mai vorbim de turisti.
Cateva cuvinte despre cele doua turnuri cel de Aur si cel de
Argint, simboluri ale Sevilliei care fac parte din fortificatia vechiul oras . Turnul de Aur a fost ridicat de catre arabi in sec. XIII ca turn de
aparare impotriva crestinilor si pentru a restrictiona accesul navelor straine
in port. Accesul se faca pe raul Guadalquivir.
Se spune ca orasul era asa de bogat dupa ce conchistatorii au
adus bogatii dupa bogatii din America, ca aceste doua turnuri de paza erau
acoperite cu foita de aur , respectiv de argint. De fapt in Turnul de Aur
functiona o inchisoare inca din evul mediu, iar acum este muzeul naval. De
remarcat si zidurile vechi ale
cetatii Sevillia ofera un spectacol pe cinste turistului.
Incepem al doilea tur al zilei ‚’’turul istoric’’, cu acelasi
ghid informat si atent cu turistii.
O scurta plimbare pe bulevard ne duce la muzeul toreadorilor pe
care il vedem din exterior si apoi pe stradute inguste ale vechiului oras ajungem in Piata del Cabildo sau Piata Sfatului. O cladire semicirculara cu arcade , iar in
fata o piateta unde odinioara era loc de intalnire si dezbatere a problemelor
civice. Acum o oaza de pace si liniste care contrasteaza cu agitatia strazilor
adiacente.
Le parcurgem , trecem de vechea poarta a orasului ,
iar la iesire vedem mareata catedrala din Sevillia- Santa
Maria de la Sede. Si nu o zic ironic sau la misto. E una din cele
mai impunatoare biserici, de fapt este in top, fiind cea mare biserica romano
catolica si inregistrata ca monument Unesco.
Dupa
ce Regele Ferdinad III a cucerit orasul in 1248, moschea afost convertita in
biserica catolica. Aufost necesare constructi suplimentare, s-a schimbat
orientarea si s-a marit suprafata si functiunile interioare pentru a fi
potrivita riturilor crestine. Au mai intervenit si doua cutremure, o mare parte
din cladire s-a prabusit si au trebuit sa o recladesca. Constructia catedralei
a durat 105 ani si aici ghidul ne spune o istorioara. Cand au hotarat ca
trebuie sa faca cea mai mare biserica, localnicii au constat ca in apropriere
nu exista nici o cariera de piatra, asa ca au cumparat un munte intreg pe
undeva langa Cadiz, de unde au luat piatra necesara. Locul este exact pe locul moschei arabe Ajama construite
in sec XII de dinastia maura care guverna atunci si a fostului minaret, acum
turnul cu ceas cunoscut ca Giralda. Ambitia Sevilliei a fost sa ridice cea mai
impunatoare biserica si sa arate lumii triumful crestinatatii asupra islamului.
Dar
Catedrala Santa Maria de la Sede nu impresioneaza numai prin marimea si
dimensiunile uriase, ci si prin echilibrul si impresionanta ei simplitate , vitralii,
decoratii interioare mai simple, cu exceptia altarului principal Retablo Mayor. Aflam ca acesta este opera
artistului flamand Pierre Danca care a lucrat 44 ani la acest altar incepand
din 1292, altarul fiind terminat de alti artisti dupa moartea lui.
Unele
elemente maure cum sr fi curtea interioara unde arabii se purificau inainte de
rugaciune sau minaretul au fost convertite
in Patio de los Narajos – curte interioara cu portocali si fantana, respectiv in
turnul La Giralda, a devenit simbolul orasului.
Spatiul interior
cuprinde mai multe capele cu altare proprii unde credinciosii se roaga. Exista
si o capela a casei regale de Aragon si alte morminte regale. Si alti oraseni
au fost ingropati sub lespezile bisericii pana cand a fost o inundatie care a
scos la suprafata mirosurile putin placute ale
cadravelor. Atunci s-a hotarat sa-si ingroape mortii intr-un cimitir exterior.
In
interior au ramas doar regii care isi
duc somnul de veci alaturi de Cristofor Columb a carui ramasite
au fost aduse de la Havana la sfarsitul
anului 1890.
Noi
suntem impresionati si coplesiti, respiram istoria veche a Sevilliei.
O ultima
oprire e in Plaza Santa Marta- piateta tipic andaluza, racoroasa unde vedem portacali amari si ne tragem sufletul alaturi de localnici.
Turul s-a terminat si suntem lasati sa ne plimbam de voie prin
orasul vechi.
Vedem cladirile vechi restaurate si transformate in restaurante, magazine, stradute pline de
farmec, zidurile cetatatii vechi .
Cateva cumparaturi si un pahar de sangria sa ne racorim, apoi facem
un tur prin cartierul Triana cu red bus-ul. Vedem si cladirile futuriste facute pentru expozitia mondiala din 1992.
Suntem franti de oboseala si plecam spre Isla Cristina unde se
afla campingul nostru.Seara hotaram sa
ne mutam satra intr-un camping din suburbiile Sevilliei ca sa putem vizita orasul
si a doua zi.
Dimineata zilei de 28 iunie, echiparea si plecarea spre
campingul Villsom din localitatea Dos Hermanans, o suburbie a Sevilliei. Un camping curat cu umbra binevenita,
linistit si cu o statie de autobus spre centrul orasului, aflata in apropriere.
Azi am hotarat sa vedem Alcazar, muzeul toreadorilor si sa facem
o croaziera pe rau.
Deci prima oprire e la Real Alcazar, adica Palatul Regal, situat in
aproprierea catedralei. Palatul recunoscut ca monument UNESCO este unul din
cele mai frumoase palate si este reprezentativ pentru stilul mujajar tipic
pensilei iberice care se imbina perfect cu elementele gotice adaugate pe
parcursul veacurilor.
Alcazar este un ansamblu care cuprinde cladirile palatului,
sapte hectare de gardini, curti interioare si lacuri. Deja suna grandios !
Turistii constinciosi cred ca isi rezerva o zi intreaga pentru vizita, noi
alocam doar in jur de 4 ore.
Dupa obisnuita coada la casa de bilete intram in curtea interioara si incepem vizita.
Sunt multe sali, numele lor nu conteaza, le vom uita oricum in cateva saptamani, dar nu vom impactul emotional la vederea unui asemenea armonii perfecte, conteaza frumusetea si incantarea care iti umple sufletul de bucurie la vederea detaliilor de mare finete incepand de la o banala usa sau oblon de geam, la decorul peretilor, tavane minunat lucrate, picturi si tapiterii.
Ne plimbam prin curtii interioare cu fantinii racoroase si gradini luxuriante cu pomi fructiferi, flori exotice si oaze de verdeata. Admiram si Mercury Pond si observam un loc dedicat concertelor in aer liber si personal regret ca nu e nici un spectacol acum. Foarte frumos, intradevar!
Plecam spre muzeul toreadorilor, de fapt o fosta arena pentru
corida. Un ghid ne prezinta importanta coridei in viata spaniolilor si dependenta
lor fata de aceasta. Fiind vegani , nu aprobam violenta fata de animale, dar
aici corida nu e privita asa, este mai mult decat un sport prin care iti
dovesti curajul si indemanarea. Originea coridei este veche de pe vremea
civilizatiei minoice a Greciei antice si a fost adusa in Penisula Iberica de
catre romani odata cu razboaiele punice. Lupta cu fiarele din care facea parte
si taurul devine o adevarata arta, era un ritual si e privita ca atare. Doamne
fereste sa spui unui spaniol ca dezaprobi corida! Ei sufera si acum ca a fost
interzisa de reglementarile UE.
COSTA DEL SOL
Maratonul nostru continua, plecam spre Malaga. Iarasi o
destinatie neprevazuta in program, initial am stabilit ca vizitam Cadiz,
un ’’must see’’, spunea Albert, care insista
ca ne va place foarte mult. Cu siguranta ca avea dreptate, dar timpul ne
preseaza si strange cu usa, asa ca ramane sa mai vedem zona Malaga, Cordoba,
Granada si Valencia si apoi spre OberRamstadt.
De la Sevillia la Malaga sunt 214 km, parcursi pe autostrada e
floare la ureche. Asta datorita autostrazilor impecabile care au avut un impact
usias si au dezvoltat zona. Pe drum
peisajul se schimba, campii arse de soare, muntii Nevada si imense plantatii de
maslini, maslini si iar maslini peste tot, nu conteaza ca terenul e plan sau
accidentat, spaniolii au plantat peste tot maslini. Ne amintim ca o tenacitate
similara am admirat in insula Java din Indonezia, unde fiecare petec de pamant
este cultivat.
In prima faza trecem pe langa Malaga si cautam campingul
Almayate situat pe Costa del Sol. Iesim de pe autostrada si intram pe sosele
locale care urmaresc marginea oceanului. Multe localitatii s-au reinventat in
ultimile decade datorita turismului care asigura practic o mare parte din
veniturile locale. Micile sate au devenit sate de vacante, cu hoteluri,
apartamente si case de inchiriat si toata infrastructura necesara maselor de
turisti care populeaza zona.
CAMPINGUL
ALMAYATE
Dedicam cateva randuri fenomenului ’’camping spaniol’’ si asta
pentru pentru noi experienta asta a fost unica, m-am mai intalnit asa ceva. Nu
stiu daca e pozitiv sau nu, personal nu mi-a placut si nu doresc sa repet.
Desigur ca am vazut anterior campinguri colonizate la propriu de spanioli care
vin cu lunile si stau prin campinguri la mare, dar aici la Almayate totul e
multiplicat exponential. Densitatea corturilor si a oamenilor e ingrijorator de
mare, nu stiu daca ar fi un eveniment neplacut cum s-ar evacua. Tot campingul e
inconjurat de garduri mari si practic sunt doua iesiri, cea principala si cea
spre plaja care e o usa de 2m prevazuta
cu multupli turnicheti cu cifru. E un chin sa intri sau sa iesi, toti turistii
au cod personal, daca nu esti obsnuit si rapid, codul expira si ramai blocat ba
de o parte a usii, ba de cealalta. De accea spanioli blocheaza inchiderea
usiicu un bolovan, cand prind ocazia.
Dar mai sunt ciudatenii, le place sa stea ca la turma, se
inghesuie peste tot, in plus galagia creste exponential spre seara pana la
orele mici ale noptii, cand copii se joaca pe singura alee asfaltata dintre
corturi, sfaraie gratarele, iar bucatariile amenajate degaja mirosuri de
mancare gatita . Seamana cu o adunare
tribala. Grupul social e ditamai
cladirea in care curatenia e mentinuta cu greu de angajati care muncesc
non stop. Multi spanioli vin, pun corturile, mai merg sa munceasca, mai vin
prin camping si tot asa pana vine toamna. Am prins weekendul aici asa ca am
gustat si muzica locala de la disco data la maxim. Datorita climei calde activitateeste
doar spre seara, dimineata spaniolii nostri se trezesc cu greu.
Pana acum nu am stat in campinguri cu iesire la mare. Mare bucurie pentru Albert care musai trebuie sa iasa cu barcuta lui in larg- un hobby favorit pentru el. Asa ca participam si noi la umflat, transportat si navigat, eu in calitate de fotograf autorizat al excursiei, Dumitru ca pasager.
Pana acum nu am stat in campinguri cu iesire la mare. Mare bucurie pentru Albert care musai trebuie sa iasa cu barcuta lui in larg- un hobby favorit pentru el. Asa ca participam si noi la umflat, transportat si navigat, eu in calitate de fotograf autorizat al excursiei, Dumitru ca pasager.
MARBELLA
In dupa masa aceleiasi zile vizitam statiunea de lux Marbella
din apropriere orasului Malaga. Marbella
e considerata cea mai luxoasa statiune de pe Costa del Sol, un oras
cosmopolitan ce se adreseaza unei categorii de turistii bogati si super bogati
si asta se vede la tot pasul. Pretul imobiliarelor aici e astronomic. In
vitrina unei agentii imobiliare vedem preturi uriase: un apartamnet de 3 camere
costa 1,5 milioane euro. E posibil asa ceva? Cine sustine aceste preturi?
Probabil turistii vazuti pe faleza, prin
magazinele luxoase sau prin restaurante si baruri.
Altfel Marbella e frumoasa, curata si tipic andaluza cu casele
albe bordate de flori si verdeata. Orasul vechi bine conservat e inconjurat de
constructii noi si moderne, dar in interiorul orasului vechi casele albe
andaluze cu obloane albastre seamana izbitor cu cele tunisiene. De fapt ma simt
parca ne-am plimba prin SidiBou Said. E drept marea e mai albastra acolo.
Revenim la Marbella.
Revenim la Marbella.
Vedem Piata Portocalilor cu bisericuta cocheta si bogat
ornamentata, pentru toate confesiunile,dupa care ne plimbam hai-hui pe strazile
inguste si racoroase, placate cu piatra sau mozaic siintram in piatete pline de
magazine de alimente, imbracaminte sau arta, restaurante si terase. Coboram
spre mare si ne plimbam pe faleza frumos amenajata. Si plajele sunt ultra
curate si pigulite, doar vorbim despre musterii cu multi banii. Oricum
plimbarea e placuta si ne arata o alta fata a turismului spaniol.
CORDOBA
Despre Cordoba s-au scris multe, e un nume de poveste si asta
pentru insasi istoria tumultoasa a orasului pare desprinsa din 1001 de nopti.
Dece nu spunem ’’basm’’ pur si simplu? In semn de respect pentru maurii care au fost prezenti aici cateva
veacuri si pentru meritul lor in dezvoltarea
Cordobei.Fara ei nu ar fi nici orasul vechi , dar nici Mezquita, nici Calle de
Flores, nici Alcazar si nici turistii de azi.
La inceputuri a fost colonie romana, colonizata apoi de arabi in
sec VIII. Numele cel mai sonor legat de Cordoba este cel al cafilului Al Hakam
II care si-a stabilit aici capitala statului islamic si a Califatului de
Cordoba. Perioada infloritoare, caci s-au deschis scoli medicale,
universitatii, librarii , ateliere de mestesuguri si manufacturi. Cordoba era
in plina gloria, numele ei era cunoscut in Europa si Asia si era sinomim cu
superlativul ca centru cultural, finaciar si economic. La vremea apogeului sau
prin anul 1000 avea 500.000 de locuitori
- mult !- mai ales ca aici convetuiau arabi, crestini si evrei- intr-o
intelegere deplina si fara pizma timpurilor actuale. Se intelegeau si conlucrau
bine fara sa fie nevoie de termeni
’’pomposi’’ ca multinationalism si drepturile omului.
Era renumita pentru lucratura fina a pielii, a metalului, pentru cunostiintele de matematica, astronomie, medicina si botanica a invatatilor sau pentru materiile prime agricole ca legume, bumbac, mirodeni,in sau matase. Si acum manufacturi ca prelucarea pielii, a metalului, sticla glazurata au un renume mondial.
Istorici de renume sustin ca
cucerirea araba a creat o bunastare in toata peninsula iberica,
bunastare necunoscuta in nici o parte a Europei acelor vremuri. Insa generatia
de aur moare si prin 1031 Cordoba devine un oras izolat, dezintersat de lumea
exterioara pentru simplu motiv ca elita conducatoare era renumita pentru lenea
lor intelectuala. Acestea au fost conditiile care au favorizat cucerirea
Cordobei in sec XIII de catre crestini, numita Reconquista, sub domnia regelui
Ferdinad de Castileon. A urmat o scurta perioada de prosperitate cand orasul
s-a extins, urmat de un declin evident incepand cu sec al XVIII cand populatia
a ajuns la doar 20.000 de locuitori.
Deci azi vizitam Cordoba, locul in care arhitectura islamica
religioasa a atins maximum. Parcam in cartierul evreiesc intr-o parcare amenata
in spatele unuia din zidurile vechi ale orasului si labirintul de stradute ne
duce la Mezquita, perla orasului.
Mezquita e o moschee-biserica , cunoscuita sub numele catolic de Catedral de Nuestra Señora de la Asunción. Izvoarele spun ca pe acest loc a existat la inceputuri o capela vizigota crestina, iar in 784 Abd al-Rahman a ordonat construirea celei mai impunatoare moschei. Ambitia lui a fost sa ridice o moschee care sa rivalizeze cu cele din Baghdad, Jerusalem sau Damascus si sa se aproprie de faima renumitei Mecca. Asa ca a oferit o suma de bani generoasa pentru locul si capela crestina, permitand ca crestini sa-si construiasca o biserica dedicata patronilor orasului Sf Faustus, Januarius si Marcellus
Mezquita e o moschee-biserica , cunoscuita sub numele catolic de Catedral de Nuestra Señora de la Asunción. Izvoarele spun ca pe acest loc a existat la inceputuri o capela vizigota crestina, iar in 784 Abd al-Rahman a ordonat construirea celei mai impunatoare moschei. Ambitia lui a fost sa ridice o moschee care sa rivalizeze cu cele din Baghdad, Jerusalem sau Damascus si sa se aproprie de faima renumitei Mecca. Asa ca a oferit o suma de bani generoasa pentru locul si capela crestina, permitand ca crestini sa-si construiasca o biserica dedicata patronilor orasului Sf Faustus, Januarius si Marcellus
In
1236 dupa Reconquista, se converteste moscheea in biserica crestina, lucrarile
de constructie culmineaza cu insertia in sec XVI a unei catedrale in stil
renancestist. Partea catolica e reprezenata prin mai multe capele cu altare
bogate pline de statui, tablouri , basoreliefuri si o imensa orga.
La
inceputul anilor 2000 musulmanii obtin
dupa repetate incercari dreptul de a se ruga din nou in moschee.
In
prezent Mezquita este acreditat ca monument Unesco si impreuna cu podul roman
peste raul Guadalquivir este simbolul Cordobei.
Alcázar
de los Reyes Cristianos,
este situat in partea de sud vest a orasului si a avut un rol militar. A fost
si resedinta regelui Ferdinand de Aragon si Isabella de Castilia.
Exteriorul
castelului este simplu si sobru cu doua
turnuri Torre de los Leones si Torre de Homenanje, cu influente gotice si cu
spendid interior plin de marturiile istorice: sarcofage romane, mozaicuri,
tapiterii si gradini andaluze de inspiratie mudejara .
GRANADA
E timpul sa plecam spre Granada. Drumul de 202 km ne permite sa
ne odihnim. Periplu nostru iberic ne-a cam obosit, dar induram cu stoicism .
Deci benvenidos a Granada!
Dupa ce ne incurcam putin pe autostrazile care intra in oras, urcam
direct la Alhambra, parcam si mergem la casa de bilete. Aici o nebunie, cozi
interminabile la casa principala si doua cozi adiacente de unde un angajat te
lasa sa intri in coada principala. La moda e sa-ti iei biletul on line, cum
m-am facut-o, caserita ne spune ca putem vizita doar o parte a Alhambrei,
restul next time... cica se pun un vanzare doar un numar limitat de bilete
pentru tot obiectivul. Albert spune ca nu ne-am organizat bine, ca trebuia sa
venim la Granada prima data si apoi la Cordoba, ca sa prindem bilete pentru tot
ansamblu. Adevarul e ca angajatii s-au saturat de atatia turisti si au inventat
o metoda de triere, numai un anumit
numar de vizitaori sunt admisi zilnic.
Noi vom vizita Alcazaba, Alhambra Gardens si General Life, bine
si asa decat deloc.
Alaturi de Moscheea din Cordoba, Alhambra din Granada este unul dintre cele mai
importante monumente de arhitectură islamică. De fapt Alhambra inseamna " roșu " în araba, datorită culorii stâncilor pe
care este construit palatul si denumirea aceasta a fost imprumutata si
ansamblului arhitectectonic.
Alhambra este asezata pe versantul muntelui care domină câmpia
și orașul Granada, la poalele lui e un cartier popular și pitoresc, Albaicin.
Muntii Sierra Nevada din apropriere creaza un cadru de poveste, asa ca nu e de
mirare ca Alhambra a inflacarat spiritele atatia ani.
Complexul se compune din palatul maur, care a fost pastrat ca palat regal al regilor
catolici, in ciuda faptului ca acestia doreau sa elimine, in 1492 dupa caderea
Granadei, orice urma a islamului.
Alaturi este Alcazar, cetatea de aparare
militara , impunatoare ca dimensiuni si destul de bine conservata. Este una din
cele mai vechi constructii din Alhambra alaturi de Turnul Bermejas si dateaza
din vremea califatului, sec.IX. Alcazabei ocupa o zona
aproape triunghiulara pe dealul Sabika si e inconjurata de un sistem de ziduri
de aparare si turnuri care fac ca fortareata sa fie de necucerit.
La fel ca si Alhambra si Generallife,
Alcazaba a fost neglijata multa vreme, doar la inceputul sec XX a fost
redescoprita si restaurata. Uremeaza faimoasele grdini ale Alhambrei , faimoase pentru ca in
clima torida a Granadei e destul de greu sa mentii o gradina verde, luxurianta
si a varietate atat de mare de plante. Cu un pic de atentie descoperi si o
gradina de zarzavaturi precum si iazuri cu fantini care aduc racoarea mult cautata.
Generalife a numele dat complexului arhitectural compus din
palatul Patio de la Acequia
si ’gradina sultanei’’ construit in ani1302–1309 si redecorat intre 1313–1324.
Din Generalife nu au ramas prea multe, arcade si arabescuri, ceva scuplturi, lucraturi fine din ipsos si coloane, toate intr-un stil romantic dar au fost restaurate. Desi unele surse spun ca a fost palatul de vara al sultanilor , villa este un loc retras unde sultanii veneau cu famiile sa se relaxeze. Aristocratii spanioli care au devenit proprietarii locului au modificat radical aspectul prin adaugarea unui nivel , deschiderea unor ferestre spre Alhambra si au instalat fantini pe linia mediana a iazului din gradina.Stilul maur prevedea un singur iaz cu o fanatana in mijlocul lui, de fapt era singurl zgomot care perturba linistea locului.
Cu toate schimbarile Generalife este cel mai incantator loc din Alhambra multumita gradinii care e considerata cea mai romantica si longeviva gradina.
MALAGA
Azi e ziua dedicata Orasului Malaga. Alaturi de Sevillia a fost
preferatul meu. De ce ? lesne de intees. E aerisit, are multe spatii verzii,
vestigii istorice, strazii comerciale si un port de croaziera. Deci toate
conditiile ca sa atraga turisti. Nu uitam de casa lui Pablo Picasso , de
pietele andaluze care sunt punctul de intalnire al aleilor inguste, dar si al
strazilor normale.
Periplul nostru iberic ma facut sa constientizez ca de fapt
aceste stradute inguste sunt un mijloc de a inghega comunitatea. Oamenii se tot
bat unii de altii, comunica si socializeaza. Desigur este si avantajul
strategic militar de aparare din trecut dar si dorinta locuitorilor de a avea
umbra pentru a se feri de soarele dogoritor .
Deci Malaga! Avem doar cateva ore la dispozitie asa ca luam Red Bus si facem un tur a orasului. Asa avem posibilitatea de cuprinde cat mai mult si bonus avem croaziera pe Marea Mediterana inclusa.
Deci Malaga! Avem doar cateva ore la dispozitie asa ca luam Red Bus si facem un tur a orasului. Asa avem posibilitatea de cuprinde cat mai mult si bonus avem croaziera pe Marea Mediterana inclusa.
In drum spre prima statie trecem prin Parque de Malaga, oaza de
racoare in arsita zilei. Copacii mari impunatori, papagali care zboara din
creanga in creanga si banci pentru turisti obositi. Pe stanga e celebra Plaza
de la Marina care la extremitatea estica are Centrul Pompidou, iar la vest
roata norocului si biroul de turism de
unde luam harti si biletele de red bus.Intre ele e o alee unde e o expozitie de
arta in aer liber. Interesante exponante.
Traseul are 14 statii, trecem de Centrul Pompidou si ne poarta de-a lungul plajei locale, urcam spre Castelul Gibralfaro care tine sa ne reaminteasca istoria tumultoasa a cuceririi arabe in zona.
Traseul are 14 statii, trecem de Centrul Pompidou si ne poarta de-a lungul plajei locale, urcam spre Castelul Gibralfaro care tine sa ne reaminteasca istoria tumultoasa a cuceririi arabe in zona.
Urmeaza casa lui Picasso, unde nu avem voie sa facem poze;
muzeul cu lucrarile lui Picasso, unde am fi putut sta toata ziua si tot nu am
fi parcurs totul. Facem si o plimbare prin oras – intalnim piete tipic spaniole
care se deschid brusc in fata ta si fiind mari si largi ofera o grandoare
orasului. In drum spre catedrala Dora dispare brusc si apare la fel de
inoponant cu dulciuri tipice Malagei. Intre timp dintr-o biserica iese un
cortegiu de nunta si cascam si noi gura alaturi de trecatori.
Catedrala Encarnation de Malaga impunator si cu o arhitectura un
pic atipica e una din cele mai frumoase din bisericile vizitate de noi. E deja
ora vecerniei si locul e plin ochi de credinciosii veniti la slujba. Foarte
frumos si emotionant. Cantecele
religioase, atmosfera slujbei si piosenia auitorului iti misca sufletului. Voi
purta mereu in suflet vibratia clipei respective, mi-a placut foarte mult.
Revenim pe strada cea mai comerciala spre Piata de la Marina
insotiti de mirosul iasomiei, caci un vanzator ambulant s-a nimerit sa fie
chiar in fata noastra. Asa ca strabatem strada cea mai cosmopolita a Malagei
imbatati de mirosuri, poate de aceea ni se pare asa de frumos..... sau poate
chiar este.
Luam cateva statii Red Bus-ul pana in port de unde luam
vaporasul pentru croaziera pe Mediterana, asta ca sa nu se spuna ca nu am
facut-o si pe asta! Pe vas turisti din toate natiile admira Malaga vazuta de pe
mare si se odihnesc la fel ca si noi dupa kilometri de mers pe jos.
La intoarcere mai facem un tur cu autobuzul turistic sa vedem
restul circuitului neparcurs care ne dezvaluie orasul modern.
Plecam spre campingul nostru, cu regret chiar ca nu putem aloca
mai mult timp pentru Malaga.
E atat de frumoasa ca merita!
A doua zi megem pe plaja. Aici iesitul pe plaja e controlat de
coduri personale introduse la poarta de acces.
In sfarsit Albert va iesi in larg cu barcuta lui. Participam cu totii la
umflat si transportat barca pe tarm. Si
iata ca fantastica plimbare pe mare are loc. Albert are o mutra satisfacuta! In
sfarsit isi uda barca carata mii de kilometri. Sotul meu nu prea suporta
valurile si revine la maldestul de repede, iar eu ma bucur de clipele de
liniste de pe plaja si de irizarile marii albastre; asta pana cand nu vin
spanioli pe plaja. Oricum ora 9-10 dimineata sunt inca ore de somn la ei.
Intorsi la rulota strangem si pachetam totul si plecam spre
Valencia.
SPRE VALENCIA
Pentru noi aceast troson de drum a fost cel mai impresionant.
Eram obisnuiti deja cu calitatea impecabila a autostrazilor, stiam deja ca au
redat circuitului agricol dealuri sterpe prin plantatiile de maslini, dar
nimeni nu ne-a pregatit pentru ce urma pe ruta Almeria- Murcia-Valencia.
La un moment dat am vazut
portiuni mari scanteind in soare, aveai impresia ca sunt lacuri, dar nu erau
sere. Mai timid la inceput, dar apoi era o adevarata ’’mare de sere’’ amplate
oriunde, nu conta de loc relieful ca e loc drept sau pe o planta abrupta.
Bininteles ca noi discutam despre fenomenul serelor in masina si faceam
supozitii destule, clar era ca de aici era alimentata o Europa intreaga cu fructe
si legume.
Revenita in tara, prietenul nostru Adi, care a lucrat in serele de la Almeria vreo 7 anisori ne lumineaza: E un proiect implementat de americani, care au adus tehnologia si know-how-ul.
Revenita in tara, prietenul nostru Adi, care a lucrat in serele de la Almeria vreo 7 anisori ne lumineaza: E un proiect implementat de americani, care au adus tehnologia si know-how-ul.
Cum aici nu exista pamant fertil , jos e un substrat si prin
sistemul de irigare plantele primesc toata hrana si fertilizarea de care e
nevoie. Pana si zaharul pentru pepeni era absorbit prin irigare. Ramane sa
decida fiecare daca mai consuma legume-fructe din serele spaniole.
Oricum e impresionant cata munca inglobeaza miile de sere si e
de admirat ca intr-o zona sterpa se pot produce tone de prospaturi cu o
desfacere si marketing atat de eficient.
VALENCIA
Malvarosa de Corinto e campingul unde stam, pozitionat pe playa
de Corinto, pana acum cea mai buna plaja pe care am vazut-o. Campingul are o
atmosfera de‚’’ libertate’’ dupa ghetoul de la Almayate. E destul de aglomerat,
dar gasim cu usurinta un loc bun pentru noi. Atmosfera mediterana e prezenta la
tot pasul, oleandri, palmieri si caldura omniprezenta si dogoritoare iti reamintesc,
daca ai uitat cumva, ca esti in Spania mediteraniana. Instalam rulota si mergem
sa vedem plaja. E pustie, poate una din plajele cele mai salbatice, dar
frumoase in acelasi timp. Urme de tractor arata ca plaja este curatata zilnic.
Tragem o tura si pe la restaurantul local, cumparam baghete si ne pregatim
cina.
Cateva minute cu masina, atat iti ia sa ajungi din camping in Valencia.
Acum trei decenii era un oras sarac, dar uite ce dezvoltare are acum. Intre un
tur al Valenciei si vizitarea Oceanografului, alegem pe cel din urma.
L’Oceanografic-ul
din Valencia face parte din orarul futurist Ciudad
Artes y Ciencias (Orasul Artelor si Stiintelor) – una din tre cele mai
curajoase din punct de vedere arhitectural. Oricum stilul a revolutionat
conceptul arhitectural al viitorului. Dar acum vorbim despre oceanograf, al
treile ca marime in lume si bine aspectat la acvarii interioare si exterioare.
Poti sa vezi tot ceea ce iti inchipuiai inainte de vizita si chiar mai mult.
E structurat pe zone climatice, asa ca de la pinguini, foci
si lei de mare pana la coralii si pesti tropicali si si ecuotor nu sunt decat
cateva sute de metri.
Au delfinii si spectacole antrenante pentru copii si pentru
adultii care redevin copii. Mi-a placut mult de delfini. Am pozat, am filmat si
am fost incantata, aici am decretat ca daca in viata ai o perioada urata
spectacolul cu delfini te poate reaseza intr-o pozitie de echilibru.
Viata subacvatica e prezenta in acvariile subterane cu pereti
de sticla, unde practic esti inconjurat din trei parti de pesti pasnici si
rechini, am vazut si alte exemplare tropicale: meduze, raci
de apa, stele de mare sunt cateva din varietatile de fiinte marine care ne
incanta la tot pasul.
In exterior sunt o multime de lacuri artificiale cu pasaret
de balta.
Exista si o zona a animalelor
de mlastina- wetland. Aici poti vedea exemplare plictisite de pasari care chiar
pozeaza cu placere turistilor. In aceasta zona accesul e restrictionat la cca.
30 de turisti odata, asa ca se formeaza cozi destul de lungi.
Ca sa viziteti orasul stiintei si artelor, traversezi pe
Podul Assut D’or peste raul Turia, care deja te introduce intr-un peisaj futurist. Arhitectul Santiago
Calatrava a avut grija ca fiecare detaliu sa te trimita cat mai departe in viitor. Micul orasel are in componenta sa: Opera
Regina Sofia, Muzeul de stiinte Pricipele Felipe, Umbrarul, Hemisfera si Agora.
Bineinteles ca Oceanograful este si el
parte componenta.
Deschis publicului este doar muzeul de stiinta care are mai
multe expozitii si ateliere de dezvoltare a diverselor abilitatii tehnice.
SPRE GERMANIA
E 4 iulie si mai avem doar
doua zile pana cand trebuie sa ajungem in Germania, asa ca ne luam ’’rulota in
spinare’’ sau invers si plecam spre Franta. Oboseala acumulata isi spune
cuvantul, totii suntem obositi. Pe drum hotaram sa mergem prin Lyon si uite asa
spre seara ajungem la campingul
La Brasilia situat pe plaja Canet en
Roussillon. Receptionerul e un neamt stabilit aici, ne da un loc bun si in
scurt campam.
E primul camping de 4* in care stam si chiar isi merita stelele.
E de a dreptul luxos, ca si pretul de altfel: 76 euro pe noapte. Dar are si
are, de la piscine, restaurante, zona de shoping, terenuri de sport si grupuri sociale elegante si
curate. De fapt e un mic oras si face parte din acelasi lant de campinguri ca
si Yellow Village de langa Lagos.
Accesul la plaja e facil, dar apa Mediteranei e tot rece asa ca facem bai la picioare, in rest cam bate
vantul la marea asta. Bine ca in concediul ca acesta am fost exploratori si nu
am fost sedentari pe la bai in mare si stat la soare, ca noi ob isnuiti cu
caldura din Asia nu prea ne-am adaptat
la racoarea plajelor europene.
Spre seara foamea ne impinge spre restaurant de unde cumparam
ceva de mancare pentru drum. Ultima cina, pregatim
sandwichiuri pentru drum, mancam, depanam deja amintirile vacantei si stabilim
ruta spre casa.
ANIVERSAREA
LUI ALBERT
Sosirea noastra are un scop bine determinat, peste 2 zile,
sambata va fi aniversarea lui Albert si cum sunt cam 30 de invitati sunt multe
de pregatit. De fapt participa familia si prieteni, toti sasi plecati din
Agnita, Romania .
Punctuali si seriosi ca orice sasi care se respecta invitatii
au sosit la timp si desi la inceput sustineau ca nu prea mai vorbesc romana,
auzind ca Dumitru nu intelege decat Ja si Nein, au trecut pe romana. Cu ce
placere vorbeau si dupa o scurta incalzire lingvistica nu mai faceai deosebirea
intre ei si noi. Cu totii ne-au povestit tot felul de istorioare amuzante sau
patanii, ne-au spus cat de greu a fost aclimatizarea la sosirea in Germania si
cum s-au descurcat pana acum. Sunt mandra sa spun ca totii au o viata frumoasa.
Am realizat cat de mult a pierdut Romania la vremea
respectiva, ca a pierdut oameni asa de destoinici si harnici ca acesti sasi
care s-au repatriat. Daca ar fi avut un pic mai multa libertate de opinie si de
miscare, nici unul nu ar fi luat calea pribegiei. Spun asta pentru ca in glasul
si atitudinea lor era o nostalgie dupa anii petrecuti aici. Greu de redat in
cuvinte atmosfera acestei reuniuni care cuprindea 3 generatii , interesant de
observat si nu in ultimul rand de admirat mentalitatea acestor oamenii pentru
care familia si datoria sunt lucruri sfiinte.
INTOARCEREA
10 iulie 2017
Zborul nostru pleaca devreme dimineata de la Frankfurt Hahn
si in cateva ore aterizam la Cluj. Daca ne uitam retrospectiv in cele 27 de
zile, noi cei patru prieteni, am facut un maraton de 7500 km prin vestul
Europei numai cu rulota, daca socotim si zborurileavem 10008 kmla bord.
In acest timp am vizitat si vazut locuri noi, am simtit
emotii nebanuite admirand monumente istorice, opere de arta, natura atat de uimitor
de diversa a penisulei Iberice, am gustat din bunatatile locale si am cautat sa
asimilam orice informatii, imagini si sunete care deja sunt pentru noi amintiri
nepretuite.
Cristina Nemes ianuarie 2018
Cristina Nemes ianuarie 2018