MYANMAR ’’ THE GOLDEN LAND’’
Ianuarie 2019
Intotdeauna am stiut cat de importanta e curiozitatea in
viata oamenilor, fara ea lumea ar fi anosta si plictisitoare, curiozitatea aduce
acel ’’zvac’’ care ne starneste interesul si ne impinge spre noi descoperiri.
Asa s-a intamplat si cu mine de-a lungul anilor, dorinta de nou m-a impins sa
iau drumurile Asiei pentru a experimenta cu toate simturile magia acestor
taramuri atat de exotice pentru noi si atat de normale pentru locuitorii de acolo.
Ideea
de a merge in Myanmar nu era noua, a aparut prin 2011, dar cum tara era instabila
din punct de vedere politic avand dictatura militara, nu era indicat sa
mergi pe acolo. Asa ca ideea a stat cuminte intr-un sertar, asteptand sa se materializeze, abia acum in anul 2019 , an care incepe
pentru noi cu o binemeritata vacanta.
Acest
jurnal este scris la ultima oprire inainte de a merge acasa, in Ngapali Beach-
Merciel Retreat& Spa si acesta este peisajul care ma inspira.
Maynmar
este o tara mai interesanta decat ai crede la o prima vedere. Sa vedem ce stim:
este o tara din sud-estul Asiei, nu prea dezvoltata economic, cu serioase
probleme de coruptie si care dupa 2015 incearca sa paseasca pe drumul
democratiei.
Totusi
influenta armatei este vizibila chiar si pentru un profan. Armata controleaza
si supravegheaza totul, incepand de la drumuri, poduri si intrari la diferite puncte de atractie.
Iata
insa ca s-a deschis o noua era in dezvoltarea acestei tarii, care de fapt este
o uniune de state cu populatii de etnii diferite, cca 200 de etnii spun
sursele, deci un amalgam de nationalitati care ajunge la cca 54 milioane si
care incearca sa coexiste in pace.
Este
o tara extraordinara si complexa cu un
peisaj uimitor presarat cu pagode aurii
care stralucesc in soare. De aici si numele de tara de aur, de la pagodele
aurii, care de fapt reprezinta marea credinta a oamenilor acestei tarii, spun
asta pentru ca vizitand Myanmarul timp de trei saptamani am vazut ca oricat de mic si sarac era satul avea pagoda
aurita? Avea! Unde mai pui ca foita de aur trebuie innoita la fiecare 7 ani,
tot prin sacrificiul credinciosilor.
Myanmar
este denumirea moderna a tarii, adoptata dupa cucerirea independentei fata de
britanici in 1948. In vremurile de demult s-a numit Birmania , iar pe
vremea cand facea parte din imperiul britanic a fost numita Burma. Farmecul ei deosebit a aprins inflacararea unor scriitori celebri
ca Rudyard Kipling sau Orson Wells.
Kiling
scria’’Aceasta este Burma, o tara ca nici o alta’’. Si iata ca desi au trecut
peste 100 de ani de cand Kipling a scris
acest citat si poemul '' The way to Mandalay’’, iar Myanmar isi pastreaza acelasi farmec
misterios care-i incanta vizitatorii.
Sa nu
credeti ca exagerez, la prima oprire in Yangon si dupa primele doua zile nu
gandeam deloc in termeni buni, vedeam gunoi aruncat, claxoane si trafic
ingrozitor, dar iata ca cele 3 saptamani in care am vizitat diverse locatii
mi-au schmibat parerea. In fond gunoaie aruncate, galagie si trafic sunt peste
tot, , iar farmecul unei tarii nu sta in astfel de aprecieri.
Magia lui consta in pretioasele clipe de liniste si armonie pe care le simti cand
vizitezi pagodele aurii, in contemplarea
celor peste 2200 de pagode imprastiate prin campiile
Baganului, in briza raului Irrawaddy cand cobori cu barca spre Bagan sau in
sentimentul de libertate si fericire pe care il ai cand parcurgi Inle Lake si apreciere
fata de locuitori lacustri care rezista
in aceste sate plutitoare cu mestesugurile lor si un stil de viata unic.
Myanmar
pastreaza inca stilul de viata traditional, asa ca portul imbracamintei
nationale numit ”longi’’- un fel de doti indian-, carutele cu boi sau
tuk-tukurile din orase, precum si mestecatul betelului sau femei ‚’’long neck’’
sunt lucruri normale si firesti, desi ti se poate parea ca urmeresti un
documentar Discovery, aici totul e pe viu.
De
fapt unul din motivele pentru care am ales ca destinatie Myanmar, este o remarca
citita care spune cam asa’ ”vizitati acum
Myanmar , pana cand farmecul traditional nu dispare in favoarea civilizatiei’’.
Asa
ca, hai sa dam o tura prin Myanmar!
Ruta
noastra esteCluj –Varsovia – Singapore –
Yangon – Mandalay-Bagan-Inle lake-Ngapali Beach – Yangon – Singapore – Varsovia-Cluj. S-au parcurs 24830 km cu avionul, vas de
croaziera si minibus.
PLECAREA
De
data aceasta plecam imediat dupa revelion si beneficiem de oferta bunicica a
companiei poloneze LOT, pana acum nu am zburat cu ei si suntem curiosi cate
prune au in traista.
Experienta
la facutul bagajelor de vacanta ne ajuta sa facem niste bagaje minimaliste, eu
cu al meu am ajuns la 12 kg, Dumitru un pic mai mult, cert e ca nu mai caram lucruri
inutile .
Zborul
nostru spre Varsovia e comod si rapid, ajunsi aici asteptam 4 ore pana ne
imbarcam spre Singapore, de data asta nu avem locuri alaturate si suntem in
colturi diferite ale avionului. Eu am nimerit intre 2 polonezi, tineri amandoi,
care mergeau la lucru in Singapore. Zborul e fara incidente, mancare si
serviciu bun.
Ajunsi
la Singapore , recuperam bagajele si mergem spre peronul de unde vom fi luati
de vanul hotelului Grand Mercure Roxy, hotel aflat la cativa kilometri de
aeroport. Hotelul e luxos , are tot ce doresti de la camera mare si dotata, la
mic dejun de 5* si decoratiuni feng shui pentru venirea noului an chinezesc. O
idee buna e ca ofera un telefon mobil turistilor. Excelent!
Un
somn odihntor, mic dejun bun si urmeaza din nou transferul gratuit la
aeroportul Changi . Observam ca de la ultima noastra vizita de acum 10 ani Singapore
si-a pastrat standardul, e la fel de curat, ingrijit si punctual in prestarile de servicii.
Aeroportul
Changi s-a modernizat, a inlocuit check-inul la ghiseu cu aparate care iti
scanaeza pasaportul si elibereaza ticketul de imbarcare, ba iti da si cuponul
de bagaje. Chiar si trecerea de security e lejera si fara cozile absurde din
vest.
YANGON- MYANMAR
Iata
ca zburam spre Myanmar, o tara pe care vom incerca sa o cunoastem de aceea am
pregatit un itinerar destul de greu care ne va tine ocupati in urmatoarele 21
de zile.
Spre
Yangon zburam cu KBZ Airlines, destul de buni, politicosi si servesc o mancare
buna. Yangon International Airport e
modern, cam ca Otopeniul nostru si are un taxi counter de unde luam o masina
spre hotel, cca 8 usd.
In
excursia aceasta am ales hotelurile cat mai aproape de obiectivele pe care
doream sa le vizitam, asa ca stam in apropriere de Shwegadon Pagoda, care
pentru mine e atractia numarul 1 din Yangon.
Alegerea
noastra a fost Hotelul Shwe Yee, aflat la o distanta rezonabila de mers pe jos
spre punctele noastre de interes. Camera e ok, dar geamurile nu se deschid, asa
ca nu prea avem aport de aer proaspat in
camera, iar micul dejun desi e bufet suedez
este repetitiv, fara variatii. Hotelul are clienti vestici si in jur sunt
cel putin 5 restaurante care ofera alternative pentru cina.
Ne
resimtim dupa zborul de ieri, asa ca
dormim putin, dupa care ne ducem sa vizitam Shwegadon Pagoda, cea mai renumita
si mare pagoda din tara. Amplasata pe un deal natural, veche de peste 2500 de
ani si cu inaltime de 110 este vedeta si un
’’must see’’ a tuturor turistilor si pelerinilor budisti. Aici se gasesc
relicve de a lui Buddha, bucle de par si urma piciorului sau, care iti sunt prezenate
cu piosenie de calugari.
Constructia
este realizata din zidarie placata cu aur si împodobita cu 1500 de clopote de
aur și argint. Pagoda este înconjurată de alte peste 100 de clădiri și temple
mai mici și ele la randul lor placate cu aur. Exista 4
intrari , cate una pentru fiecare punct cardinal, toate au scari rulante, cred
eu singura locatie de acest gen cu scari rulante. Intrarea sudică a pagodei
Shwedagon e păzită de doua
sculpturi enorme care înfățișeaza o creatură jumatăte leu, jumătate dragon,
care au 9 metri înălțime fiecare. Termenul de shwe (se citeste shui),
inseamna aur in birmaneza,iar Dagon vine
de la denumirea veche a orasului Yangon. Arhitectura pagodei a servit drept
model pentru diferite locașuri de cult budiste din Myanmar, din India sau Indonezia.
Sa
nu mai vorbim de detaliile coloanelor arcadelor sau pagodei.
Este
cea mai vizitata pagoda din tara de turisti, de pelerini si de calugari care
vin sa vada cel mai important simbol al budismului din Myanmar. Acest lucru
este reflectat de multimea de devotatii care intretin statuile, spala, canta
mantre, mediteaza, ofera ofrande, strang donatii si isi exerseaza engleza vorbind
cu turistii si pelerinii straini. Toate acestea sunt activitatii
care ar trebui sa produca ceva decibeli, dar e o atmosfera linistita, totul se
desfasoara in pace si armonie, dupa ritualuri riguros respectate.
Aceasta
e descrierea sa spunem prozaica a pagodei, dar nu stiu daca pot sa exprim in
cuvinte sentimentul care il ai cand vezi maretia acestui colos religios. In sufletul meu emotia pozitiva si incantarea ocupa cam acelasi loc,
ma simtesc coplesita de grandoarea acestei constructii. Cati oameni au lucrat
de-a lungul veacurilor sa o intretina, cat efort colectiv a necesitat
constructia facuta din donatii si nu in ultimul rand ce mare impact emotional si
confort sufletesc are asupra tuturor.
Am
stat mult, cam 3 ore la pagoda si am facut doua ture sa fim siguri ca am inregistrat
tot, am primit binecuvantarea unui calugar, am asculat mantre recitate la
apusul soarelui si am asteptat momentul magic cand se aprind lumanarile si cand
toata ambianta se schimba, devine ireala
si ilogica de parca nu mai esti pe taramuri terestre. Cu regret plecam, pastram in suflet uimitoare atmosfera si armonia acestei
pagode.
Reveniti in plan terestru foamea ne impinge spre un restaurant din People’s Park , aflat vis-a-vis de pagoda. O mancare veggie cu orez pentru Dumitru si Shan Noodle Soup pentru mine. Cam atat si noapte buna.
A
doua zi in Yangon
Hotaram
sa ne cumparam transferurile prin Myanmar si sa vizitam partea coloniala a
orasului. Zis si facut, dupa micul dejun luam un taxi cu 3,5 usd spre Sule
Pagoda, pe care o si vizitam, dar sincer nu merita. Ce e de admirat se vede si
din strada .
Mergem spre strada 49 si cu ocazia asta vedem
orasul, vechi cu cladiri coloniale si nou cu turnuri de otel si sticla, observam
dupa sediile de firma ca deja multe multinationale
de rang si-au facut reprezntate aici, sunt si cateva mall-uri, semn ca din punct
de vedere economic lucrurile incep sa se miste. E o simbioza ciudata intre
maximum de tehnologie 4G afisat si taraba de mancare stradala unde preparatul se face adhoc pe un vas de
carbuni. Asta e Asia!
Am gasit si agentia de turism, luam biletele de transfer intre localitati si ne felicitam ca economisim cca. 90 usd fata de preturile afisate pe net.
Vizitam
catedrala catolica din Yangon, constructie masiva din 1895, proiectata de arhitectul olandez Joseph
Cuipres are hramul Sf. Maria si este cea mai mare biserica din Yangon. Peste
drum este redactia celui mai citit ziar Yangon Times.
Urmatoarea oprire este un alt punct de interes si paradisul cumparaturilor. Este vorba de Bogyoke Aung San Market, locul unde gasesti orice vrei: galerii de arta, imbracaminte, bijuterii, magazine de antichitati, food corner, papuci, textile si metraje si lista poate continua...Profitam si mai cumparam si noi cate ceva.
Un
alt taxi ne duce spre hotel, azi luam cina la restaurantul localnicilor din
apropriere. Ne distram, oamenii nu
vorbesc o boaba de engleza, dar sunt simpatici, mancarea e autentica, fix cum
mananca localnicii si noi iesim la juma de pret.
Ultima
zi in Yangon, vizitam Chauk Htat Gy Pagoda, acum in plina restaurare, cunoscuta
pentru statuia culcata de 65 metri lungime si 17 metri inaltime a lui Buddha.
Este impresionanta. Talpa piciorelor lui Buddha contin 108 segmente, fiecare
reprezentand caracteristicile sale de bun augur.
Urmeaza
parcul Kandawgyi Park,
alta atractie a orasului. Insa acesta ne dezamageste, nu e intretinut de loc,
nu este nici macar o banca , iar aleeile sunt intr-o stare deplorabila. Desigur,
admiram peisaje frumoase cu lotusi, in rest nu prea merita.
Azi
am umblat prea mult jos si desi suntem
obositi vrem sa ne intoarcem tot perpedes la hotel. Ne trezim destepti sa iesim
de pe drumul stabilit pe harta si ne trezim intr-un labirint de stradute
comerciale care inconjoara Shwegadon Pagoda. Ratacim prin ele si dam de
intrarea de est a pagodei....ei bine, de aici stim cum sa ne descurcan si in scurt
timp ajungen morti de oboseala la hotel.
Cina
o luam tot la bomba locala din apropiere si incercam alte mancaruri
traditonale.
MANDALAY
Calatoria
spre Mandalay o vom face cu avionul, de
data aceasta cu Yangon Airlines. Un taxi chemat de la receptie ne duce la aeroport.
Sa
explicam cum e cu taxiurile. Aici exista taxiuri oficiale si taxiurile
prietenilor , adica spui la receptie ca vrei un taxi si ei isi cheama un
prieten. In cazul acesta calatoria a fost mai ieftina cu 2000 de kiati si avem
parte de o conversatia amuzanta cu soferul. Cica numele lui englez este Dave si
mandru ne arata cosuletul de plastic in care are cartile de engleza, ia ore in
privat. Dave lucreaza in distributia de fructe de mare pentru restaurante,
munca asta o face noaptea de 3 la 5, apoi isi duce fetita la scoala si incepe cursele
cu taxiul pentru diversi prieteni, contra comision. Chestia cu comisionul este
si aici valabila ca in toata Asia, Iti dau ceva de facut, ii dai conision si
asta in orice activitate.
Cum
drumul mai dureaza inca, aflam ca e
dintr-un orasel de pe malul marii , ca parintii lui au un restaurant si ca sotia lui face diverse comisioane pentru
terti. Dave spune: ’’slowly, slowly come the money’’, apoi face aprecieri negative
la adresa juntei militare si a lui Trump. Declara insa ca ii place Ronald Regan,
deci e republican. Simpatic tip, Dave asta !
La aeroport , imbarcarea decurge rapid, ne trezim in avion si zburam cca. 1,5 ore spre Mandalay. Surpriza e ca ne dau de mancare produse de patiserie, prajitura si sucuri/apa la discretie. Frumos din partea lor!
La
aeroportul din Mandalay, modernizat la standarde vestice constatam ca este
ghiseu de share taxi, foarte avantajos la pret si care duce turistul direct la
hotel.
Deci
contra a 4000 kyati ( cca 3
usd) de
persoana parcurgem cei 45 de km pana in oras. Un chilipir !
Cateva
cuvinte despre Mandalay. Este al doilea oras ca importanta economica,
universitara si culturala din tara, a fost infiintat in 1857 din dorinta
regelui de atunci de a fi consemnat in istorie ca intemeietor de oras. Chestia
asta de orgoliu a tinut cateva generatii la rand, si uite asa capitala s-a tot
mutat in cele trei orase importante ale momentului: Sagain, Amarapura, Inwa si
acum intra si Mandalay in joc.
Mandalay
datorita stilului haotic de constructii si lipsite de simt estetic, nu a fost si nu este nici in prezent un oras
frumos si are o organizare rectangulara cu strazi numerotate, gen SUA. Orasul
s-a dezvoltat mult si datorita vecinatatii cu Thailanda, China si Andra
Pradesh- India. Dovada e dinamica populatiei de aici. Desi birmanezi sunt
majoritari, chinezi refugiati din Yunan au ajuns la 40%, urmati de sikh,
nepalezi, shan si karen. Aceasta diversitate etnica aduce dupa sine
multiculturalitatea , in oras sunt temple budiste, hinduse, moschei si chiar
biserici crestine.
Un
alt lucru care ne-a frapat este numarul mare de motociclisti care fac galagie
si polueaza orasul peste masura. Ceva asemanator cu Java. Pana acum, doar aici
am purtat masti cand am iesit in oras. Smogul e foarte iritant la gat.
Dar
sa nu fim nedrepti, Mandalay are si el un farmec aparte dat chiar de acest
aspect al diversitatii etnice si de faptul ca aici este centrul religios cel mai important
subliniat de faptul ca jumatate din calugarii din tara stau in manastirile din
zona.
Stam
la hotel Sahara, chiar langa Palatul Regal, alegere buna pentru usurinta cu
care ajungi la obiectivele turistice, dar neinspirata, caci hotelul se afla la
intersectia strazii 26 cu 80, intersectie extrem de aglomerata si zgomotoasa.
In plus camera e destul de mica, cu toate acestea au ingramadit in ea toate
facilitatile promise.
In
schimb personalul e amabil si profesionist. Iti aduce welcome drink si fructe,
iti dau harta orasului fara sa o ceri si iti prezinta punctele turistice casi
posibilitatile de cina din apropriere. Categoric nota 10* pentru personal.
Cina recomandata la Pan Cherry este minunata. Un lucru interesant. In Burma la fiecare mancare ti se da gratuit ceai si o farfurie cu legume si salata proaspata.
Cina recomandata la Pan Cherry este minunata. Un lucru interesant. In Burma la fiecare mancare ti se da gratuit ceai si o farfurie cu legume si salata proaspata.
Optam
pentru o excursie de o zi cu ghid pentru a vizita cateva din locurile cele mai
interesante din zona. Ghidul e un tanar care a absolvit geografia , are un atelier
de reparat motociclete si in high season face pe ghidul. Ne da multe informatii
interesante. De exemplu cum se pune numele un birmanez: primul nume e ziua in
care s-a nascut , al doilea e prenumele dat de parinti care intotdeauna are o
semnificatie – in cazul lui este cam asa : Marti Cer Inalt, mai tarziu, am
intalnit o fata pe care o chema Vineri Floare Albastra.
Incepem
cu Mahamuni Pagoda din Mandalay, important reper religios pentru birmanezi.
Traditia spune ca sunt doar cinci imagini care il reflecta cu adevarat pe
Buddha: doua in India, doua in planete paradisiatice si ultima cea din tenplul
Mahamuni . Conform legendei Buddha a vizitat orasul Arkan in 554 e.n. si regele
a fost atat de impresionat de el incat a cerut sa ii se ia un mulaj care s-a
transpus in statuia din acest templu, atat de venerata de birmanazi.
Nimerim
aici dumineca dimineata si deja locul e plin de oameni veniti sa se roage.
Barbatii cumpara foite de aur pe care le lipesc cu veneratie pe statutia lui
Buddha care acum seamana tot mai mult cu Buddha cel vesel si grasut, decat cu
statuia initiala. Iata o poza care ne arata cat de mult l-au ’’ingrasat’’
credinciosi pe Buddha.
Aici
vedem si un muzeu al budismului si bineinteles parcurgem si la intrare si la
iesire galeria de shopping care exista la fiecare pagoda.
Urmeaza
vizitarea unor ateliere de sculptura in lemn si de tesut. Ambele ne plac. Vedem
demostratii de sculptura ale mesterilor, lucrari de arta pline de inspiratie
si rafinament , cele mai multe pe baza
de comanda si cu subiect religios.
Tesaturile
se fac de catre fete tinere, localnice sau din imprejurimi care tes cate doua
modele complicate in culori vii. Aici se fac longi-urile care e imbracamintea
de baza a birmanezului. Aflam ca fiecare are cel putin 4 longiuri, unul de gala
din fir de matase , care e chiar foarte scump, restul din bumbac fiind purtate
zilnic.
Un
alt lucru interesant e modalitatea de plata: lucratorii primesc comanda si nu
iau nici un ban pana nu predau lucrarea finalizata. Am pus niste intrebari si
raspunsul e ca o comanda poate varia de
la o luna la 6 luni, ba chiar un an. Lucratorii veniti din alte parti primesc
cazare si 2 mese pe zi.
Una
din atractii este si Manastirea Maha Gar Dha Yon din Amarapura, aici
suntem dusi numai pentru a vedea procesiunea calugarilor cand merg sa ia
masa. Exista niste reguli. Turistii trebuie sa stea insirati de a lungul trotuarului
si sa priveasca in linistite trecerea calugarilor, mai mult nu e voie sa vorbim
cu ei, dar se pot oferi ofrande si daruri. Asa ca caluguri copii, adolescenti
si mai varsnici trec aliniati ducandu-si
bolul traditional de mancare si primind daruri de tot felul: dulciuri, mancare, medicamante, robe
de imbarcat, etc.
E o experienta interesanta, desi la inceput mi s-a parut ca un spectacol, am realizat ca acest parcurs ofera posibilitatea lumii safaca fapte bune, adica donatii , iar calugarii se instruiesc sa renunte la ego.
E o experienta interesanta, desi la inceput mi s-a parut ca un spectacol, am realizat ca acest parcurs ofera posibilitatea lumii safaca fapte bune, adica donatii , iar calugarii se instruiesc sa renunte la ego.
In
Myanmar fiecare tanar sau tanara merge cel putin o data, macar o saptamana la
manastire si duce o viata de calugar. Daca vrea persevereaza si ramane acolo,
daca nu revine la viata laica. Ghidul nostru spune ca a venit in trei momente
diferite ale vietii si a traitca un calugar. Ne spune ca l-a ajutat sa respecte
in viata sa de zi cu zi cele 5 percepte de baza : sa nu ucizi, sa practici
nonviolenta, sa nu furi, sa nu comiti adulter si sa nu mintesti. Pentru ca a stat
aici ca si calugar are permisiunea sa ne arate bucataria.
Ne
impartaseste programul din manastire: sculat la 3 a.m, recitat mantre pana la 5
a.m. , mic dejun, lucrari de curatenie si intretinere, lectura si
studiu, pranzul pe care l-am vazut si noi intre 11-12 a.m., din nou studiu,
intre 6-8 p.m timp liber, apoi meditatie si culcat. Destul de greu de dus. Unde
mai pui ca colinda si strazile pentru a colecta donatiile locuitorilor. Am
intrebat de ce fac asta, raspunsul: sa de-a posibilitatea oamenilor ocupati sa
faca fapte bune.
Ne
indreptam spre Sagain, mai precis Sagain Hill, o zona in care este o mare
concentratie de manastiri, temple si pagode, de altfel cum vedeti si voi in
fotografie, tot dealul straluceste de pagodele aurii care il impanzesc.
Urcam
la pagoda din varf, admiram intr-o alta
versiune a statuii lui Buddha si admiram panorama din care nu lipseste raului
Irrawaddy. In apropriere este grota unde un calugar a atins iluminarea si care
acum este frumos amenajata cu 48 de statui ale lui Buddha. Frumos, nu-i asa?
Tot
aici pe deal luam pranzul si apoi plecam spre Innwa, alta localitate cu
incarcatura istorica aflata la citiva kilometri departare. Si aici a fost
capitala Birmaniei de Sus.
Traseversam
raul cu un ferry si apoi suntem preluati de carute locale. Nu sunt foarte
confortabile si ne si cam scutura, dar e fain ca vedem manastirea Bagaya, pagode aurii si campuri de orez.
Maha
Aung Mye Bom San este o manastire importanta pentru Inwa construita in 1822 cu
o structura in trepte ca o piramida mayasa, la fiecare nivel fiind cate o
camera de rugaciune.
Ultima
oprire a serii e la U Bein Bridge in Amarapura, zis si orasul nemuririi. Podul
a fost construit de un rege care bineinteles a mutat capitala de la Innwa la
Amarapura acum 160 de ani si a reutilizat coloanele din lemn de teak ale
fostului palat la acest pod. A devenit celebru pentru ca este cel mai lung pod
din lemn din lume de 1,2 m. Alta atractie
speculoasa este sa privesti apusul soarelui de aici.
Cand
ajungem noi la U Bein Bridge, agitatie si aglomeratie mare, sute de oameni
vreau sa vada tot, de pe pod, de sub pod in barci sau pe jos. Podul asta a
coagulat cam toti turistii din zona, chinezi multi si galagiosi care fac poze cu nemiluita, francezi, americani,
sud coreeni, localnici si cred eu doar doi romani care razbesc cu greu prin
furnicarul de oameni. Reusim sa parcurgem podul si privim si apusul de soare.
Frumos de altfel, dar parca nu poti savura momentul acesta la adevarata lui
valoare din cauza aglomeratiei.
Este
ora 19, excursia se incheie si suntem dusi la hotel. Fiind duminieca,
Pan Cherry, unde am mancat ieri e inchis, cautam prin imprejmuiri si descoperim
un restaurant indian numai pentru localnici. Nici astia nu vorbesc deloc
engleza, omul ne duce la bucatarie, ridica capacele de pe oale si ne arata ce
are de mancare, dar se pare ca nu ne intelegem asa ca aduce de pe strada un tip
care vorbeste engleza, ba chiar e ghid si care ne ajuta dupa cum se vede chiar
cu multa placere. Mancarea e excelenta si ridicol de ieftina, cu 2 usd am
mancat doua persoane si a fost chiar prea multa mancare. Am revenit si
urmatoarea zi si indianul cand ne-a vazut , intr-un minunt ne-a si servit alta
mancare, la fel de gustoasa si multa, in aceeasi 2usd pentru 2 persoane. Asta
zic eu ca e adevarata interactiune cu viata reala, sa vezi locuri autentice si
cu mancare reala autohtona, nu occidentalizata!
A
doua zi in Mandalay
Azi
vom vizita orasul, asa ca dupa un mic dejun destul de bun pornim spre Palatul
Regal. Acesta este aproape de noi , inconjurat de un canal de aparare exact ca
evul mediu si are bineinteles patru intrarii dispuse pe cele patru puncte
cardinale. Cum in interiorul palatului se gasesc garnizoane, terenuri de antrenament
si headquaterul armetei birmaneze, daca am fi fost desteptii ne-am fi dat lesne
seama ca putem intra doar pe intrarea de nord, dar noi ne-am fortat norocul si
ne-am dus la cea mai apropriata poarta. Rezultatul un soldat ne trimite exact
in partea opusa cu 180 de grade. Si credeti-ma, ai ce inconjura. O latura are
cca 4 km asa ca plimbarea noastra va fi cam lunguta de 8 km pana la poarta de
intrare, plus plimbarea din incinta.
Caldura
mare mon cher pe drum, dar ne-am incapatanat asa ca mergem cu avant. Trecem de
poarta de nord , nu fara sa lasam chezas pasapoartele, nu care cumva sa facem
ceva necurat sediilor armatei...
Odata
ajunsi in interiorul cetatii constatam ca este locuita, deci nu numai
Sighisoara noastra are acest atribut. Sunt chiar strazi, blocuri de locuinte
magazine, restaurante si la intersectii sunt posturi de control ale armatei.
Ajungem
la palatul Regal, constructie din lemn de teak pozitionata in mijlocul citadelei.
Acesta este ultimul palat regal, a fost construit intre 1857 si 1859 de regele
Mindon. In vremurile lui era locuinta regala, iar acareturile din jur erau ocupate de dregatori. Dupa cucerirea de catre
britanici a fost garnizoana, scoala, apoi baza militara a
soldatilor japonezi in WW II. Una peste alta o existenta controversata care s-a
incheiat cu un bombardament care a distrus palatul in proportie de 90%, numai
turnul a supravietuit.
In
1990 a inceput reconstruirea lui cu materiale identice cu cele originale.
Palatul
acopera 413 ha cu 4 ziduri imense groase de 3 metri, inalte de
8 m cu creneluri de artilerie si 12 porti care reprezinta cele 12 semne
zodiacale si poduri peste santul de aparare care are 4,5 m adancime.
Au
reconstruit bine palatul care ne aduce
aminte de palatatele malay vazute mai demult. Interiorul palatului este plin de
artefacte si reproduceri ale obiectelor de mobilier: tronul, paturi extrem de
micute, parca de copii, semn ca nu prea erau inalti.
Vizitam
camerele reginei, sala tronului, sala de primire si Dumitru urca in turn de
unde are o privire de ansambul frumoasa. Si aici un punct de interes pentru turisti asa ca
locul se populeaza de diverse etnii, cei mai multi sunt chinezii, urmati de
francezi, germani si americani.
In
toate excursiile am dat peste proapat casatoriti si iata ca se respecta regula
si aici, doi tineri in costume roz traditionale isi fac pozele deja
arhicunoscute in zece mii de pozitii.
Vizita
noastra se incheie si ne reintoarcem la hotel
tot pe jos. Macar azi am facut o plimbare sanatoasa, nu gluma.
CROAZIERA PE RAUL IRRAWADDY
Cand
am facut planul acestei excursii, am fost incantata de-a dreptul la gandul ca
vom face o croaziera pe raul Irrawaddy. E un rau mare, lat si cu meandre. Cred
ca in subconstientul meu vroiam sa retraiesc impresiile croazierei de pe Nil si
senzatia de pe feluca din zona cascadelor la Aswan.
Oricam
acesta a fost punctul de plecare, dar Irrawaddy are personalitatea lui proprie
si culmea ne aduce aminte mai mult de Mekong (desi nu e asa de mare) decat de
Nil.Irrawaddy este o cale importanta de transport in Myanmar, o multime de
barje transporta marfuri variate, exista vase pentru populatie si de croaziera
destinate turistilor cu oprire intr-un sat de olari. Bineinteles servesc mic dejun, pranz si ceaiul de la ora
5.
Cu
un astfel de vas apartinand comapaniei RV NMAI HKA calatorim cca 11 ore spre
Bagan, urmatoarea noastra destinatie.
Imbarcarea e la ora 6:00 a.m., asa ca taxiul ’’prietenului’’ ne duce pe chei, insa surpriza, acest sofer e mai in varsta si are o engleza buna fata de ceialalti birmanezi cu care am conversat. Ca o paranteza, accentul lor englezesc e complet inexistent, ei vorbesc engleza ca si cum isi vorbesc limba natala si devin neinteligibili. Adica faci eforturi serioase sa intelegi ce spune.
Sa revenim la soferul nostru, are dictie, are sintaxa si accent. Il intreb cum de vorbeste asa de bine, „well m’am’’, spune el, eu am invatat la scoala cu profesori din UK, SUA sau Australia, pe cand tineretul asta invata cu profesori locali. Iata un declin! Si spune soferul mai departe: era mai bine pe vremea englezilor decat cum e acum.
E
inca intuneric, pe chei bagajele ne sunt infascate de 2 umbre (mai tarziu am
vazut ca sunt femei micute si slabute care ca sa isi hraneasca familiile fac pe
hamali) duse la bord si noi trecem o scandura ingusta care avea o balustrada de
bambus tinuta la capete de doi tinerei. Bine ca am ajuns la bord, aici vin
femeile hamal sa-si ceara banii: 2000 kyati. Asta e, facem si noi o plata
sociala, stiind ca folosesc la intretinerea familiei.
Vasul
are doua compartimente jos, inchise, iar sus e o parte cu mese si scaune, iar alta cu sezlonguri .
E
6:30a.m , vasul pleaca si chiar la plecare ascultam mantre cantate de o
comunitate de indieni adunati pe malul raului care isi fac ritualul de
dimineata. Mi-a placut ca la final au dat drumul lumanarilor pe rau. M-a
impresionat mult cantecul lor, era expresia unui devotament adus de generatii
din India, unde am asistat la ceremonii identice.
E
chiar perioada in care rasare soarele asa ca totii turistii sunt pe punte ,
toti urmaresc discul rosu al soarelui care isi face aparatia pe cerul
trandafiriu.
Intre
timp vaporul ajunge indreptul dealului din Sagain si nenumaratele lui pagode
stralucesc in soarele trandafiriu.
Trecem
pe unul din multele superpoduri construite de englezi si practic incepem
croaziere noastra pe Irrawaddy.
Timpul
se scurge agale, prin fata noastra trec peisaje cu coloraturi diverite,cu
temple poleite , vedem activitatiile zilnice ale locuitorilor de pe maluri si
briza si caldura ne insotesc. Micile
intreruperi sunt perioadele cand se serveste masa, foarte buna de altfel.
Pela
pranz acostam si vizitam un sat unde toti sunt olari, cica aici se fac oalele
de lut in care se tine apa si mancarea. Foarte utile zic ei pentru ca multe
localitati nu sunt electrificate inca. Vedem pe viu o demostratie de lucru,
foarte indemanatica olarita. Au si un magazin pentru turisti, dar lucrurile
sunt facute prea brute, nu sunt finisate, bibilite sau decorate asa ca nu au vanzare.
Dupa
masa soarele e atat de puternic, incat coboram in compartimentele de jos la
racoare.
Pe
la 16:30 dupa ce s-a servit ceaiul si prajiturelele apar in zare primele temple
care ne semnaleaza ca ne apropriem de Bagan. Din nou buluc pe punte se fac poze se pregatesc
bagaje... lumea e nerabdatoare sa vada Baganul si soarele apune.
Acostam
si din se repeta acelasi ritual, fara sa te targuiesti sau sa iti dai acceptul,
bagajele sunt saltate, duse la mal si acolo ti se cere o suma dubla fata de
imbarcare. Dumitru insa e ferm si achita aceasi suma. Idem cu taxiul, e cel mai mare
tarif, mai mare si ca in Yangon. Aflam ca nu prea lucreaza si cam singurul
venit sunt cursele de la vas la diverse hoteluri sau sa ii duca pe turisti la
temple. O alta surpriza e taxa obligatorie pentru straini de 15000 kyati de persoana
pentru accesul in site-ul arheologic.
Si
asa cu peripetii ajungem la hotel Temple View urmatoarea noastra casa
pentru 3 zile.
|
BAGAN
Un oras al templelor, in care istoria respira la
fiecare pas. Odata capitala a tinutului zona Bagan consta acum din trei orase Nyaung U, in partea de nord-est, la 2.5 mile spre vest e Old
Bagan, iar la 2 miles spre sud e New
Bagan , o relocare a orasului vechi din 1990.
Tot aici e zona
arheologica Bagan si site Unesco in care s-au inregistrat peste 2200 de pagode
, cele care au supravietuit vremurilor din cele 10000 initiale. Aceste pagode ,
stupe si temple sunt una din atractiile principale din Myanmar. Practic daca
vii in partea asta de lume, trebuie sa vizitezi Baganul. Este considerat similar cu Ankor Wat-Cambodgia
in ceea ce priveste importanta istorica
si arhelogica.
Noi le-am vizitat
pe amandoua si pot sa spun ca da amandoua locatiile sunt celebre prin
edificiile religioase ridicate, dar sunt atat de deosebite una de alta.
Regatul Baganului a
cunoscut o inflorire deosebita intre sec 11 si 13 e.n si
deoarece era o societate in primul rand religioasa, bunastarea lor s-a
materializat in aceste pagode. Practic fiecare ridica cate o pagoda, stupa sau
manastire mai mica sau mare dupa posibilitatiile financiare. Iata cum arata un templu mai mic pe aici,
pagoda propiu-zisa, cu placuta insotitoare si cu statiua lui Buddha in camera de
rugaciune.
Au fost construite
10000 de asezaminte religioase. Iata cateva din caracteristicile lor :
-
1000 de stupe, se
deosebesc de pagade pentru ca nu au intrare in interior;
-
10000 de pagode , au
intrari in interior pe cele 4 puncte cardinale marcate cu statui ale lui Buddha
si cu un coridor interior perimetral care unesc aceste intrari. Unele din
aceste holuri sunt frumos ornamentate cu statui sau fresce pictate.
-
3000 de manastiri,
noi am vizitat doar una si pastra inca aerul acela solemn si linistit
caracteristic asezarilor monahale.
Orasul a devenit un
magnet pentru invatatii vremii, asa ca multi astrologi, filozofi, alchimisti,
medici si negusturi au venit aici facand din Bagan o asezare cosmopolita. In
cronici se consemneaza chiar prezenta unor studenti din India si Sri Lanka
veniti la studiu aici.
Cultura Baganului a
fost dominata de religie, o religie pe care azi budisti o considera neortodoxa
din simplu motiv ca era un melanj rezultat din budismul Theravada care era condimentat cu credinte
hindu, animiste sau alte influente ale ramurilor budiste Mahayana si Tantric.
Decaderea din 1287 a Baganului se datoreaza hoardelor mongole. In rest a avut o
existenta monotona si anosta de centru de pelerinaj pana cand in 1990 cand militarii aflati la putere au
hotarat sa refaca templele daramate de indiferenta si de cutremure, aratand lumii marea comoara
a zonei. Plimbandu-ne la temple am vazut ca multe au fost reconstruite cu
ajutorul sud coreenilor sau japonezilor care au facut o treaba minunata.
Sa revenim la
vizita noastra la Bagan. Sositi la hotel, constatam cu surprindere ca camera
superior nu are ferestre. Dumitru este vizibil iritat si verifica rezervarea
Booking, intradevar nici o referire la inexistenta ferestrei, oricum upgradam a
City View Room cu fereastra si balcon , basca 10 usd in plus pe noapte. Camera
e chiar OK si vedem si templele si baloanele cu aer cald din camera.
O scurta iesire
afara si gasim o tipa draguta care are o mica agentie de turism chiar langa
hotel de la care cumparam turulde mainela temple , excursia la Mt. Popa si
transferul cu vanul la Inle Lake. Rapid si eficient. Am cerut voie sa fac o poza
fetitei ei, protopitul tipic al copilului din Myanmar.
Luam masa la
restaurantul Mimoza, unde chelnerul ne aseaza la o masa decorata romantic cu
petale de trandafiri. Sugubatul meu sot spune: ’’ Vezi, draga, sa nu spui ca nu
te scot in oras!’’ Masa buna si raportul pret/ calitatea mancarii excelent.
Tuk-tukul nostru ne
asteapta la 9:30 in fata hotelului si soferul care ne si ghid ne promite ca ne
va duce la toate punctele de interes , adica stupe, temple, manastiri si sate
traditionale.
Dumitru: ’’Iar ma
bagi prin stupe si pagode, draga?’’ Asa ca a inventat si un nou termen , acela
de ’’ stuparis’’ .
Am venit aici sa
admiram o lume disparuta care credea cel mult in credinta, asa ca sa incepem
traseul printre temple:
Manuha Paya,
construit in 1067 care are 4 din cele mai mari statui ale lui Buddha culcat sau
in timp ce intra in Nirvana. Curios este
ca in holul pagodei se vinde orez.
Mayzedi Pagoda,
ridicat in 1113, numit si Pagoda de Jad, este aurit si e celebru pentru ca aici
s-a descoperit placuta ’’mayzedi’’care relateaza o istorie tata-fiu
emotionanta.
Dhammayangyi Temple,
cel mai mare dintre templele din Bagan cu o forma piramidala, terminat in 1163,
cu galerii interioare si 4 statui imense ale lui Buddha spre cele 4 puncte
cardinale.
Thatbyinnyu Phaya,
siutata in nord estul Baganului este cea
mai inalta pagoda cu cei 60 de metri ai sai. A fost construita in 1144, cu doua
etaje, stuati poleite si expozitii de arta organizate adhoc.
Vizitam si doua sate
traditionale:
Satul
mestesugarilor in Lacqwear; fac diverse obiecte de uz gospodoresc sau decorativ
si e trateaza si in final il lacuiesc cu
lac provenit de la copacii din zona. Suntem uimiti cata migala si arta intra
deopotriva in fiecare obiect.
Satul Minnathu este
destul de departe de circuitul ’’ stuparisului’’ si e o evadare placuta din
contextul acestora, mai ales ca in sat avem un ghid in persoana unei femei
dragute si micute care ne plimba si ne arata viata localnicilor: cum e
organizata gospodaria cu bucataria si spatiile de dormit, cum usuca jojoba (un
fruct acrisor folosit la mancare), cu tes cu razboiul, cum picteaza cei
talentati si isi vand operele
turistilor, in plus au si trei magazine cu tot felul in sat. Vedem si o batrana
de 92 de ani cu chistocul in gura ,
torcand bumbacul. Mai tarziu am regasit-o in mai multe tablouri expuse pe la
temple.
Vedem manastirea Hsin
Phyu Shin, un frumos centru monastic care are in incinta sa temple, sali de
meditatie si un bazinde apa imens. Avea o capacitate de 200 de calugari si invatacei .
Nu stiu sigur de ce nu erau vizitatori, dar locul e intradevar minunat si unul
din preferatele mele. Au stat pe zidurile manastirii si am savurat linistea.
Ajungem la templul
Ananda, de departe cel mai frumos, de curand restaurat. Admiram statuile,
strabatem galeiile cu firide unde stau cuminti mii de Budhha care vegheaza
asupra noastra. Tot acest cadru rezoneaza cu mantrelerecitata non stop de calugarii
din holul central pentru bunastarea lumii. Fara cuvinte, e intradevar foarte
frumos.
Inainte de final
suntem dusi la un templu no name care are deschisa scara spre platforma
superioara unde urcam sa vedem panorama. Frumos mai ales acum in lumina
asfintitului.
MUNTELE POPA 2417 M INALTIME
Da , chiar asa ii
spune Popa, deci nu greu de tot de retinut pentru noi. Muntele acesta este la
cca 45 de km de Bagan si ajungem acolo cu un share taxi . Drumul dureaza cca o
ora jumate.
O scurta oprire pe
drum la un popas amenajat pentru turisti unde vezi cum se extrage toddy, o
bauta din zahar de palmier, acesta din urma se fierbe si se usuca, asa apar
jaggery- bombonele aromate cu ghimbir, cocos sau arome de alte fructe.
Suntem debarcati la
poarta de urcare, urmand ca dupa 2 ore sa fim colectati si dusi inapoi.
Cand am studiat
optiunile turistice oferite de zona Bagan, am vazut acest obiectiv, era frumos
muntele asta cu o manstire budista aurie
in varf, care straluceste in soare si care are si o legenda la baza. Dar
urcarea se face pe 778 de scari unele normale, altele foarte abrupte. Atunci am crezut ca nu voi
putea urca pana in varf, dar iata ca m-am invrednicit si incurajata de Dumitru
m-am trezit ca am ajuns sus, chiar mai repede decat alti turisti. Urcarea se face
la inceput printr-un magazin insirat pe verticala, ma intreb cum cred
vanzatorii astia ca tu te apuci sa cumperihaine si suveniruri in timpul
urcatului ? zau asa...
Sus e frumos, sunt
cateva stupe aurite, pagode aurite, calugari si mult vant. Ne plimbam de jur
imprejur, facem poze si vedem panorama satelor din jur, apoi coboram izgoniti
de vant si frig.
Ajunsi jos ne
hotaram sa luam ceva fructe : bananele locale sunt delicioase si guave, dar
pierdem cateva din fructe in favoarea maimutelor care pur si simplu i le-au
furat lui Dumitru din punga. Un cumparator de betel ne da prilejul sa vedem cum
se prepara acesta.
Asteptand van-ul
reusesc sa fac poze unei mame maimute si puiul ei jucaus, dovada ca tandretea ,
dragostea materna si jocul nu tin cont de rasa. Se pare ca puiului ii place coltul tigrului.
INLE LAKE
Ei, Inle Lake, asta
e ceva cu totul deosebit! Am mai vazut noi lacuri,
localitatii lacustre si
piete plutitoare, dar aici totul este la alta scara.
localitat
Inchipuiti-va ca am
calatorit cca 345 km special sa vedem acest lac
si DA, va spun ca merita.
Calatoria cu minbusul a durat 8 ore si a
fost obositoare si solicitanta , plina
de serpentinele Muntilor Shan.
Este o destinatie obligatorie cand vii in Myanmar, care te cucereste
din prima cu un peisaj deosebit. Inchipuiti-va un lac imens 22 km l
ungime si 12 km latime strajuit de munti, înconjurat de mlaștini și
grădini plutitoare de rosii, dovlecei si diverse legume.
Deasupra apelor linistite se inalta casele de lemn plutitoare si
templele budiste lacustre, practic sunt sate pe apa cu ulite luminate,
cu magazine, case de schimb valutar , ateliere de mestesuguri si
bineinteles locuinte.
Locuitorii fac parte din neamul Intha, sunt pescari si au un
mod interesant de a vasli cu piciorul incolacit in jurul vaslei
si de a pescui cu plasa. Din pacate acest semn particular
a devenit ceva comercial, la intrarea pe lac esti asteptat
de barci cu pescari doritori sa iti arate si sa pozeze
pentru un mic bacsis.
Muntii din jur apartin altor minoritati neamuriShan, Pa-O,
Taung Yo, Danu, Kayah și Danaw, care coboară din satele
lor pentru piețe care se au loc prin rotatie odata la cinci
zile în orașe din regiunea lacului.
Nyaung Shwe este localitatea de pe malul lacului unde ne
stabilim pentru 2 zile, la Hotelul Emperor, condus de o
familie de chinezi. Hotelul este impecabil de curat, camera
mare si cu priveliste .
Aceasi priveliste largita la 360 grade este si de pe terasa
superioara de la nivelul etajului 6 unde se ia micul dejun.
Cei de la receptie sunt foarte eficienti si ne rezolva vizitarea
lacului cu o barca traditionala pentru 10 usd , all day long.
Aventura va incepe la 9 dimineata cand luntrasul ne va lua de
la hotel, dar pana atunci facem o plimbare prin orasel,
schimbam banii la cel mai bun curs de pana acum si luam cina
la King Dosa, un restaurant nepalez cu mancare super gustoasa
si buna, o cina pentru doua persoane 4 usd.
Dupa micul dejun coboram la receptie de unde suntem preluati de
barcagiul nostru care ne duce spre niste chei amplasate undeva
in spatele hotelului. Aici forfota mare de oameni si ambarcatiuni
care se agita cu mersul si venitul de la piata plutitoare.
E o realizare sa ajungi in barca , luand in considerare
echilibristica si topaitul printre barci. Eu am reusit la a treia
incercare, lui Dumitru, cel sprinten i-a iesit din prima.
Iata-ne in barca, foarte serios omul nostru ne arata pe harta unde
ne duce.
Vocabularul lui cuprinde cca 20 de cuvinte in engleza , asa ca nu
ne ramane decat sa ne intelegem prin semne si zambete.
In sfarsit iesim pe canal si pornim in viteza spre lac. De o parte si
alta defileaza casele pe picioroange care raman in urma si singuri
nostri prieteni sunt pasarile de apa care zboara in jurul nostru
fara nici o retinere.
Ajungem si la punctul de poza al pescarului traditional, care dupa
ce primeste un ban de la Dumitru isi etaleaza palmaresul . Vasla
tinuta pe stanga, pe dreapta, plasa sus, jos si lateral. Cum traim
intr-o lume tridimensionabila , mai mult nu se poate….
Inca o tura de adrenalina pe lac si ajungem in zona gradinilor
de pe ape, ceva chiar impresionant sa vezi rosiile si dovlecei
crescand in asemenea conditii. Bineinteles ca aici se
concentreaza turistii care nu mai stiu cum sa pozeze rosiile
lacustre.
In schimb agricultorii lacustrii nici nu ne baga in seama si isi
continua lucrul.
In tur intra vizitarea mai multor sate si fiecare dintre ele este
specializat pe un mestesug . Sunt ateliere de bijuterii de argint
unde familia largita face totul de la obtinerea argitului pana la
bijuteria mult vizata.
Si sunt multe articole frumoase si cu mult gust. Nu stiu daca
am mentionat anterior , dar in acesata tara se gasesc pietre
pretioase si semipretioase la un pret foarte avantajos.
Admiram maiestria si arta lor si plecam mai departe pe lac.
Vizitam un fierar de unde luam o foarfeca foarte buna si urmeaza
si alte ateliere de impletituri de bambus si de tesut.
Aici am vazut pentru prima data ceva autentic, prelucrarea firului
care se obtine din tulpina de lotus , cum se toarce si se tese.
Iese ceva total deosebit si ca textura, calitate si prêt. O esarfa
medie din fibra de lotus era undeva la 100 usd.
De aici trecem printr-un sat , vedem si pagoda Phaung Daw Oo,
aici sunt si barcile de ceremonie parcate cuminti in hambare
lacustre in asteptarea sarbatorilor cand devin adevarate vedete
pe apa.
Foarte frumoasa locatia!
Un alt
lucru interesant pe care nu ai ocazia sa il vezi prea des
este magazinul unde se ruleaza tigari , tigarete si trabucuri
"cheroot" din tutun cu arome de banane, miere, anason si
tamarind.
Bineinteles ca pretul lor e dublu fata de cele de masina.
este magazinul unde se ruleaza tigari , tigarete si trabucuri
"cheroot" din tutun cu arome de banane, miere, anason si
tamarind.
Bineinteles ca pretul lor e dublu fata de cele de masina.
Alte
case, alte canale pe post de ulite si ajungem
la comunitatea Long Neck, pe care am mai intalnit-o in zona Chang Mai
intr-o alta excursie in Thailanda. Aici o batranica cu inele la gat si la picioare
tesea linistita la razboi, cred ca era ultima reprezentanta, caci restul faceau parte din lumea normala si
incercau sa vanda cate ceva din
magazinul lor de suveniruri.
Manastirea
plutitoare Nga Hpe Kyaung e un alt loc emblematic al lacului. Este
cunoscuta si ca manastirea cu pisicile zburatoare, dar nu mai e nici picior de
pisica pe aici. O constructie veche din lemn de teck, sprijinita de coloane
aurii care desi e pe apa, are toate atributele unei manastiri budiste: galeria
de magazine de la intrare, templul cu statuile lui Buddha, calugari care
locuiesc acolo si chiar am vazut o familie venind si cerand sfaturi de la ei.
De fapt
in zona lacului sunt peste 100 de pagode si 1000 de stupe.
Cea mai frumoasa este pagoda Shwe Inn Thein Paya, o adevarata capodopera pe apa. Este un complex de 1054 stupe (zedi in birmaneza), construite in secole 17 si 18.
Cea mai frumoasa este pagoda Shwe Inn Thein Paya, o adevarata capodopera pe apa. Este un complex de 1054 stupe (zedi in birmaneza), construite in secole 17 si 18.
O pagoda
impresioneaza oricum pe localnic prin credinta sa, pe turist prin armonia si
linistea pe care le degaja si aspectul auriu si diafan al unei constructii cat
se poate de solida.
Sa facem un exerctiu, sunteti pe o barca care va duce pe canale si deodata apare o pagoda centrala aurie inconjurata de zeci stupe albe, pasarile zboara in jur si reflexiile apei aduc un plus de stralucire. Ca o introspectie iti dai seama brusc ca poti sa simti multa liniste pace si armonie in sufletul tau, care este zilnic provocat de stres, telefoane, dateline-uri si toata rutina zilnica .
Sa facem un exerctiu, sunteti pe o barca care va duce pe canale si deodata apare o pagoda centrala aurie inconjurata de zeci stupe albe, pasarile zboara in jur si reflexiile apei aduc un plus de stralucire. Ca o introspectie iti dai seama brusc ca poti sa simti multa liniste pace si armonie in sufletul tau, care este zilnic provocat de stres, telefoane, dateline-uri si toata rutina zilnica .
Totul este
minunat, sentimentul de beautitudine te
cuprinde si esti bucuros ca ai ajuns aici sa vezi asemenea minunatie !
Ultima
vizita este prin satul vechi, old village , unde sunt casele vechi si unde am
dedus noi stau locuitorii mai nevoiasi. Interesant stilul lor de viata, din
casa sar direct in barca, pentru ei apa este a doua natura, daca nu cumva
prima...
Inca o
tura de adrenalina pe lac si ajungem din nou la cheiul de debarcare si pe pamant solid . Facem o plimbare prin oras si
ne mai cumparam una alta, iar Dumitru isi alege o palarie noua de bambus.
Trecem pe langa tarabe care vand cipsuri
uriase care de fapt sunt sorici de porc expandat si apoi luam cina tot la Dosa
King si ne gandim cum sa pastram aceste clipe magice cat mai mult in sufletele
noastre.
Se
incheie o zi minunta !
NGAPALI
BEACH
Spre Ngapali zburam cu avionul de la Heho, aflat
la 35 km de Nyaung Shwe. Ajungem acolo
cu un taxi care costa 10 usd. Aeroportul e la nivelul anilor 70. Anuntul
bordingului se face cu megafonul si cu o
pancarda ridicata si agitata de angajatul companiei respective. Sunt curse de
la si spre Yangon, Mandalay, Bagan si Thandwe – aici mergem noi.
Despre Ngapali Beach
asezat in apele clare ale Golfului Bengal pot spune ca e o oaza de
liniste. Nu stim cat va tine asta, poate pana va fi descoperita de hoardele de
turisti care o vor face comerciala. Deocamnadata aici sunt hoteluri cu conditii
bune, chiar excelente, turisti putini ,
magazine si restaurante traditionale si sate pescaresti in care viata se
desfasoara dupa obieciuri traditionale. Oamenii sunt extrem de linistiti si
prietenosi.Sunt foarte decenti, desi nu au clienti nu vin sa te agaseze sau sa
te traga de maneca, asteapta in speranta ca cei a lor e pus deoparte.
Numele de Ngapali a fost dat de un italian caruia ii era dor de tara si caruia i s-a parut ca zona seamana cu Napoli. Asa ca Napoli a devenit Ngapali in birmaneza.
Cursa Yadanarpon aterizeaza pe aeroportul din Thandwe dupa o
ora de zbor , un aeroport mic inconjurat de flori multicolore specifice tropicelor si da , aici
e deja cald cam 33 grade. Suntem asteptati de
masina hotelului care ne lasa in fata la Mercile Retreat& Spa. E
foarte frumos aici, e si un loc linistit asa ca cred ca am nimerit bine. Cam
asa ma gandeam in timp ce mergeam pe aleea din gradina cu palmieri spre camera,
care s-a dovedit a fi uriasa 40 mp si mai avea si o terasa in fata. Asa camera
uriasa nu am avut decat in Doha. E frumos organizata are o baie mare, hol si un
dulap mare.
Aceste
zile sunt intradevar de relaxare si odihna. Statiunea nu este mare, consta
dintr-un corp central care unde sunt receptia si restaurantul, piscina si
gradina de palmieri cu corpurile de cazare. Avem si o faleza sprijinita de un
zid de sprijin de care se sparg valurile.
Cred ca
una din atractiile acestui loc este modul in care se manifesta aici marea.
Intr-un mod total deosebit de alte locuri. Toata lumea stie de flux si reflux, dar aici lucrurile acestea sunt duse spre extrem. Refluxul incepe in jur de 11, iar pe la 16-17 apa s-a retras deja cam 1 km , daca nu mai mult si revine la normal spre dimineata. Aici fundul marii are pietre mai mici sau mai mari si retragerea si venirea apei te ajuta sa intelegi amploarea fenomenului , vazand cum toate aceste stanci sunt acoperite sau dezvelite de apele marii.
Intr-un mod total deosebit de alte locuri. Toata lumea stie de flux si reflux, dar aici lucrurile acestea sunt duse spre extrem. Refluxul incepe in jur de 11, iar pe la 16-17 apa s-a retras deja cam 1 km , daca nu mai mult si revine la normal spre dimineata. Aici fundul marii are pietre mai mici sau mai mari si retragerea si venirea apei te ajuta sa intelegi amploarea fenomenului , vazand cum toate aceste stanci sunt acoperite sau dezvelite de apele marii.
Aceasta
este o sursa de venit pentru locuitori care aduna alge si fructe de mare pe
care le folosesc in scop propriu sau le vand restaurantelor din zona.
Oricum
peisajul este uluitor si se schimba in fiecare zi, mai mai mult difera in
functie de luminozitate. Asa ca am devenit un fan si am facut o multime de
fotografii pana si la desenul facut de crabi pe plaja.
Din prima
zi am privit apusurile de soare si asta
a devenit un ritual care ne incheia ziua. Magia apusului e unica aici , parca creeaza o stare de echilibru
perfecta prin care intri in linistea noptii.
Am mancat
la doua restaurante „3 Pots” si „K2” , alternativ. Sunt restaurante mici care
ofera turistilor o alternativa
rezonabila la preturile mai mari din hoteluri. Oricum o masa buna pentru 2
persoane cu bere cu tot costa cca 10000 -12000 Kyati, adica 8-10usd.Desigur
exista si optiuni mai scumpe.
Zilele
trec repede, amandoi ne gandim ce bine si relaxant e aici si absorbim din plin
energia soarelui, a marii si a frumosului care ne inconjoara. In general zilele
au cam acelasi program: mic dejun, plimbari pe plaja si in jurul hotelului,
cate un cocos de hidratare si la finalul zilei apusul.
Asa ne-am
trezit ca vacanta e pe sfarsite si ca trebuie sa ne facem bagajele sa plecam
spre casa.
Ruta:
Yangon-Singapore- Varsovia-Cluj.
Zborul
spre Yangon e rapid, o ora. Plecarea din micul aeroport
Thandwe, zborul e din nou anuntat cu portavocea.
De data aceasta stam peste noapte in zona portului din Yangon, asa ca avem cu totul alt peisaj. In jurul ”Hotelului 8” e agitatie. A trebuit sa urmarim cam o jumatate de ora ce se intampla: pe strazi sunt parcate trailere mari care transporta containere din port si de fapt pe strazi se face totul, inclusiv reparatiile auto. Yangonezi lucreaza in caldura ucigatoare si repara tot, scot pistoane, bucse si rulmenti. Peste tot e ulei, pana si caini vagabonzi sunt uleiosi. Cand se odihnesc isi agata hamacul sub tir ca e umbra. Greu loc de munca...
Hotel 8,
chiar asa ii zice, e frumos, bine dotat si ieftin . Am platit 23usd pe noapte
mic dejun inclus, basca si un masaj traditional la cap gratuit. Mi-a placut asa
de mult ca mi-am facut si un masaj traditonal la picioare si a meritat.
Langa
hotel e un mall si profitam sa facem ultimele cumparaturi pentru noi si
suveniruri pentru apropiati. Aici o preselectie la ’’Kids got
talent”, varianta birmaneza.
SINGAPORE- CHANGI AIRPORT
La
Singapore stam intre 2 avioane, cca 7 ore. Am vrut sa ne inscriem la un tur
gratuit al orasului oferit de aeroport, dar am ratat la mustata. Asa ca am
vizitat aeroportul. Stiu ca poate suna ciudat, dar 4 terminale imense, cu
gradini si galerii comerciale iti pot ocupa chiar mult mai mult timp. Am
parcurs lejer peste 5 km in vizita noastra.
Changi, construit in zona in care a fost odinoara
lagarul japonez din WWII, e unul din cele mai mari hub-uri de transport aerian
din lume si a luat ani la rand premiul de cel mai eficient si frumos aeroport.
O merita din plin!
Haideti
sa vedem de ce !
In primul
rand e perfect organizat, e extrem de curat peste tot si iti ofera tot ce
doresti. Sunt 4 terminale, fiecare din ele au galerii de shopping proprii, cate
o gradina amenajata in interior dupa toate reguliile feng shui si decoratiuni
de sezon.
Cum noi
suntem aproape de Anul Nou Chinezesc am vazut
variatiuni pe aceeasi tema realizate cu multa inventivitate.
In
terminalul 1 este un pom al vietii, unde iti faci o poza si poza hopa sus pe
afisierul pomului si uite asa tehnologia si imaginatia fac sa-ti treaca timpul
foarte repede. Daca te uiti bine Dumitru
e si el sus in pom si pomul in aer.
Nici nu stiu
cum au trecut 7 ore.Am mers cu sky trenurile intre terminale, ne-am plimbat si
am vizitat cele 4 gradini: cea cu orhidee, cea cu flori de soare, gradina cu
fluturi si gradina fantezie.
Galeriile
de shopping sunt extravangante si pompos facute cu holograme, de parca ai fi la
un targ de tehnica virtuala si nu intr-un
aeroport. Suntem profund impresionati de tot ce s-a realizat aici si de modul in care este intretinut aeroportul.
Am observat ca sunt mult voluntari pensionari, care vin si te intreaba
politicos daca te pot ajuta sau indruma.
Parasim
Singapore, in doar cateva ore petrecute aici ne-am consolidat impresiile ’’de
la superlativ in sus’’ primei noastre vizite din 2007, e o tara civilizata,
curata , bine organizata si extrem de eficienta. Jos palaria !
Calatoria
pana la Cluj dureaza 15 ore efectiv , la
care adaugam si 7 ore escala la Varsovia, deci 22 de ore.
In drum
spre casa rememoram senzatiile, aromele si impresiile locurilor prin care am
fost in aceasta excursie si bucuria ne
umple sufletul.
Revedem
aievea pagodele aurii, exponent al unei credinte de mii de ani, zambetul si
linistea birmanezilor, calugarii mergand in sir pentru a da ocazia de oamenilor
de a face fapte bune, simtim briza de pe Lacul Inle si adierea marii de la
Ngapali, iar apusurile din Golful Begal raman o amintire frumoasa.
In loc de
final va invitam sa vizitati Myanmar ‚ o tara inca autentica care isi merita pe
deplin renumele de ’’ Tara de aur’’.
Cristina
si Dumitru Nemes
Ianuarie - Februarie 2019