SRI LANKA - tara peisajelor frumoase si a oamenilor linistiti- 20.12.2010 – 12.01.2011

I. PREGATIRILE

Anotimpul numit “vacanta” e un prilej de bucurie. Ne deschidem orizontul pentru a vedea noi locuri, oameni noi cu stilul lor de viata si de a incerca experiente noi. Gandul la vacanta, la provocarile ei indeparteaza oboseala, grijile si stresul zilnic care pur si simplu dispar. Lucrurile pregatitoare ca documentarea, traseul excursiei, gasirea cazarii, alegerea obiectivelor care trebuie vizitate creeaza o legatura cu noua destinatie care devine o “entitate vie” pe care abia astepti sa o vezi si s-o cunosti. Astfel fiecare clipa a vacantei este traita la maximum. Anul acesta vacanta va fi in Sri Lanka. Sri Lanka nu este prea cunoscuta de romani. Unii stiu ceva din jurnalele de stiri externe din anii 1983-2009 unde auzeau de razboiul civil si atrocitatile rebelilor tamili, altii stiu de insula Ceylon de traditionalul si faimosul ceai Lipton si cam atat… Personal am aflat de Sri Lanka citind memoriile lui Mircea Eliade, care a vizitat insula in drumul sau spre India. De-a lungul timpului insula a avut mai multe nume; grecii ii spuneau “ Taprobane”, arabii “Serendip” (de aici si originea cuvantului “serendipity”), iar portughezii i-au spus Cei Lao care a devenit Ceylon odata cu sosirea englezilor in perioada coloniala britanica. Noul nume primit in 1972, acela de Sri Lanka, provine din limba sanscrita si inseamna “venerabila insula” si este legat de epopeile celebre Ramaiana si Mahabharata. Particula “Sri” se pune in fata numelor unor personalitati care merita deosebita consideratie si respect. Insula Sri Lanka din Oceanul Indian se afla la sudul subcontinentului indian si datorita pozitiei strategice a devenit un important nord de comunicatii intre vest si Asia de sud est. Dintotdeauna in porturile insulei ancorau vasele fie pentru comert fie pentru escale intre doua destinatii si acesta a adus dezvoltarea economica a insulei. In prezent Sri Lanka este republica independenta cu un sistem de guvernare semi prezidential si o populatia multietnica de cca. 21 milioane. Comunitatea sinhaleza este majoritara, urmata de tamilii care sunt localizati in nord estul tarii si care provin din populatia adusa din India de colonisti britanici pentru culegerea ceaiului si alte grupe minoritare ca malay, kafir si vedda care sunt aborigeni. In prezent Sri Lanka este cunoscuta datorita productiei si exportului de: ceai, cacao, scortisoara, cauciuc, textile de buna calitate. Frumusetea insulei cu plantatiile ei de ceai, plajele salbatice strajuite de palmieri si luxuriantele paduri tropicale au adus din ce in ce mai multi turisti care au denumit insula “ Perla Oceanului Indian”. New York Times a desemnat in 2010 Sri Lanka ca destinatia nr. 1 pentru o vacanta perfecta. Am aflat acest lucru abia in toamna cand deja biletele de avion erau cumparate si pregatirile incheiate, oricum am prins si aici ultimul tren pentru ca in anii ce urmeaza vin scumpirile, asa s-a intamplat si in Thailanda sau Indonezia. Pana acum preturile au fost mici deoarece fluxurile de turisti au scazut semnificativ din cauza razboilului civil incheiat abia in 2009.

II. PLECAREA

Vacanta noastra incepe luni 20 decembrie 2010 cand din Cluj, cursa Tarom de 13:50 ne va duce la Aeroportul Otopeni. Ajungem cu taxiul in aeroportul din Cluj si ne asezam la coada pentru check in, cand vedem ca se apropie Florin Piersic avand un microfon in mana si o cohorta de oameni dupa el, dintre care multi reporteri, de fapt era personalul aeroportului si s-a intamplat ca, calatorul 1000000 din anul 2010 sa fie in fata noastra la coada.

Au primit premii de consolare calatorii 999998 un Tunisian, care nu stia romaneste si de care Florin a facut haz in stilul lui si calatorul 999999 un arab care mai stia ceva romana. Premiul cel mare al calatorului 1000000 l-a luat totusi un roman care circula pana la Bucuresti. Desigur a urmat un discurs propagandistic al Prefectului de Cluj si al Presedintelui Consiliului Judetean, ne-au imparit ceva bomboane si ciocolati dupa care s-a terminat totul, cursa fiind intarziata doar cca. 30 minute, dar pentru noi nu mai conta aceasta intarziere intrucat ne hotarasem sa ajungem la Bucuresti cu o zi mai devreme de plecarea din tara pentru a evita inconvenientele intarzierilor tipic romanesti pe care le-m intalnit in anii trecuti. In orasul Otopeni am ales pentru o noapte pensiunea Gabriela, care nu are nimic spectaculos, dar are o calitate se afla la 5 minute distanta de aeroport parcursi cu shutlebusul 783 folosit in loc de taxi. Cand am ajuns in Otopeni era zapada, iar in oras se faceau inca pregatiri de Craciun. Orasul ne-a placut avea blocuri mici si strazi destul de drepte si largi. Traficul era mare pe doar pe strada principala celebra DN1. La pensiunea Gabriela am ajuns relativ usor, este situata intr-un bloc comunist cu patru apartamente din care doua de la parter, fiecare cu cate trei camere, au fost transformate in ‘’guest house’’, iar proprietarul locuia la etaj. Bucataria era dotata cu tot ce vrei si aveai acces nestingherit la ea. Cand am ajuns am sunat la poarta si proprietarul nici macar nu a coborat, ne-a intrebat de sus prin usa intredeschisa daca noi am retinut camera si ne-a indicat camera 2, cheia era in usa. Nu ne-am mai intalnit decat mai spre seara cand i-am cautat, tot noi, pentru a le plati 90 lei, intrucat a doua zi dimineata plecam devreme. Am mai facut o mica plimbare prin Otopeni ocazie cu care am mai cumparat cate ceva de mancare. Dupa ce ne-am culcat auzim galagie, intrase un turist si striga ”Alo, alo” am iesit noi sa-l intimpinam si i-am zis sa urce sus ca acolo sta proprietarul. In rest nu ne-a deranjat nimeni. Noaptea a fost destul de rece desi am avut grija sa marim temperatura agentului termic de la centrala termica din bucatarie, dar probabil nefiind turisti incalzirea nu a functionat. Dimineata pe intuneric am luat inapoi autobuzul 783 si asa incepu de fapt drumul spre Sri Lanka. Marti 21.12.2010 dimineata la ora 8.50 , in Otopeni e soare si frumos, asa ca, cursa Tarom cu destinatia Istanbul decoleaza fara probleme.
La Istanbul sunt 14 grade, atat de cald ca renuntam pana si la sosete. In cei trei ani de cand nu am mai fost pe aici aeroportul Ataturk si-a mai improspatat imaginea, au aparut noi designuri la magazinele duty free si s-au mutat scaunele pasagerilor pe mijlocul holului de asteptare, marginea fiind ocupata acum de vase cu flori ornamentale. Poate ca e bine, poate nu. Locurile bune de dormit pe banchete din locurile izolate au cam disparut, acum in aceste zone s-au deschis noi porti de imbarcare. De asemenea am mai observat ca au aparut noi rute de zbor, sunt multe curse spre Rusia, Georgia, Ucraina si Africa, drept urmare aeroportul era plin si de negri. Cele patru ore de asteptare au trecut relativ repede si iata ca zburam pentru prima data cu Royal Jordanian Airlines spre Amman dupa care spre Colombo, Sri Lanka. Primul zbor dureaza 2 ore si 15 minute timp in care servim masa si citim cate ceva despre Iordania: o tara araba mica cu 6 milioane de locuitori, locuri pitoresti si spectaculoase cum ar fi Petra, oazele din desert si statiunile de la mare.

Aeroportul din Amman este relativ mic cu 12 porti de imbarcare, majoritatea legaturilor sunt cu statele arabe si alte cateva din Asia de Sud Est. Cu o jumatate de ora inaintea imbarcarii holul se anima si apar sinhalezii care merg spre casa in Sri Lanka. La prima impresie par cam galagiosi. Odata imbarcati pe Airbus-ul 310, cu care zburam, vedem ca nu sunt prea multi turisti: un grup de francezi, o familie de americani, vreo sase maghiari, doi olandezi si doi romani, adica noi. Locuri noastre 21D si 21C sunt in mijlocul sinhalezilor care dupa cinci minute de la imbarcare rad si se distreaza, parca suntem intr-o reclama de publicitate la guma; toti sinhalezi mesteca de zor si tot avionul miroase a Orbit. De data acesta zborul dureaza 6 ore si tot incercam sa mai dormim intre reprizele de glume si ras ale colegilor de calatorie care zambesc mai tot timpul. Ajungem la timp (05:10 a.m. ora locala, respectiv 01:35 a.m. ora Romaniei) pe Aeroportul Bandaranaike situat la 14 km de Negombo si 32 km de Colombo, capitala tarii. Odata cu noi au aterizat si alte ‘’cargouri de oameni’’ drept urmare sala de control pasapoarte e plina ochi de pasageri care stau cuminti la cozi interminabile, cei mai multi fiind localnici. S-a nimerit ca functionarul nostru sa se miste lent si tacticos asa ca stam 30 de minute la rand cand de fapt in fata noastra erau doar 5 persoane. Alta asteptare la recuperare bagaje si asa reusim ca iesim victoriosi la o ora si jumatate de la aterizare.

III. KANDY

Traseul facut acasa pentru Sri Lanka era aproximativ acesta: Kandy, Samadhi Center, Ella, Tangalle. Drept urmare Kandy a devenit in mod firesc prima noastra baza de expeditie. Kandy este considerata capitala culturala a Sri Lankai, este situat la cca. 192 km nord de Colombo. Pentru deplasarea la Kandy, prima noastra destinatie, avem doua optiuni: prima si cea mai ieftina cca 10 USD cu express bus din Negombo, iar a doua cu taxiul. Hotaram sa ajungem la destinatie cat mai repede si comod ca sa recuperam orele lipsa de somn asa ca alegem taxiul preplatit- 6500 rupii, cca 60 USD. Calatoria cu taxiul a fost relativ usoara, soferul o rupea pe englezeste, ne-a mai povestit cate ceva, noi am mai picotit si asa pe un drum serpuitor si destul de aglomerat in trei ore am ajuns la Kandy. Kandy este considerata una din destinatiile cele mai pitoresti, de fapt este o destinatie obligatorie pentru cei care ajung in Sri Lanka. Numele sinhalez este Maha Nuwara, in traducere “capitala” si isi merita numele, aici a fost vechea capitala a regilor sinhalezi care au rezistat eroic in fata multor valuri de cotropitori: portughezi, olandezi si in final au cedat in fata englezilor. Portughezii care au sosit aici inaintea englezilor au numit-o “Cadea” care a devenit Kandy. Pentru cazare Lonely Planet si portalul Trip Advisor, au recomandat cu caldura Freedom Lodge, un guest house de 3 stele asa ca am optat si noi pentru el. Insa am fost pusi la incercare, caci vila era in redecorare si l-a inceput nici nu am prea vrut sa ramanem, ne era groaza de galagie, dar gazdele noastre Nailini (50 ani) si Sarath (60 ani), care intre noi fie vorba, erau un pic habarnisti, nu-si mai aminteau de rezervare, ne-au asigurat ca maine se termina munca muncitorilor. Ne-au dat temporar camera 201 in partea din fata urmand sa ne mute intr-o camera mai linistita in urmatoarea zi. Vila este situata pe un versant al muntelui de langa lac.

Muntele este intesat de vile si hoteluri care ofera un debuseu din zona aglomerata a lacului. La pensiune din prima clipa ne-a frapat ca aveau angajat un baiat pirpiriu care deservea turistii, noi nici n-am vrut sa-l lasam sa ne duca rucsacii insa el a insistat ca are 16 ani si ca poate lucra din greu. Tare ne e teama ca in Sri Lanka copii sunt exploatati peste masura, aici la pensiune toata ziua il strigau gazdele sa-l intrebe daca a facut aia sau sa faca asta si copilul chiar era harnic . Dupa cateva ore de somn am iesit sa facem cunostiinta cu orasul, a se intelege ca fost un somn in galagia facuta de lucratori, insa afara turna cu galeata asa ca zgomotele s-au mai estompat. Dupa ce ne-am trezit sau am fost treziti de galagie, am imprumutat o umbrela de la gazda si am pornit vitejeste spre zona comerciala. Primul nostru gand era sa ne cumparam pelerine si sa gasim centrul de informatii pentru turisti aflat pe Temple Street. Kandy e invaluit intr-o ceata delicata ca un voal de mireasa care creeaza o lumina si atmosfera deosebita. Drumul serpuit de pe langa lac, Templul Dintelui lui Buddha si strazile aglomerate ne familiarizeaza cu Kandy.

Primele incercari de achizitionare a pelerinelor esueaza, ni se cer preturi exagerate cca. 40 USD. Ajungem la centru de informatii si un tip simpatic ne explica modalitatile de deplasare la obiectivele turistice. Ne ajuta sa angajam un sofer pentru a doua zi si cumparam bilete pentru spectacolul de dans traditional. Dupa o scurta oprire la Old Empire Hotel unde mancam prima mancare traditionala sihaleza “Rise & curry”, adica un orez fiert servit pe un platou si mici castroane umplute cu tot felul de garnituri din legume cu curry si chilii. Servim si cate o supa de vegetale. Totul e ieftin 770 Rp (cca 7 USD). Plimbarea pe ploaie ni se pare mult mai usoara cu stomacul plin si mergem spre gara sa vedem de biletele de tren spre Ella, calatorie ce urmeaza sa o facem in 29.12.2010. In drum dam de o piata de haine unde gasim doua pelerine lungi (15 usd) care vor devenii uniforma noastra zilnica, caci la Kandy si speram ca doar numai aici in aceasta perioada ploua, nu gluma.

Ploile sunt calde nu conteaza daca te uzi, dealtfel localnicii nici nu se sinchisesc prea mult, putini au umbrele sau pelerine, cei mai multi circula uzi cu slapi in picioare. La gara, dezamagire mare, parea din secolul XIX, biletele de clasa I se vand numai la Colombo, asa ca ramane sa mergem cu clasa II sau sa platim diferenta de bilet printr-un aranjament cu nasul daca se elibereaza vreun loc. Nu am reusit sa ne intelegem nici cu ofiterul de ghiseu nici cu seful de gara. Ne-am gandit ca o sa mai trecem, oricum gara e aproape in centrul orasului. Probabil cand a fost construita de englezi, cu un secol in urma era la margine. Iesim din gara, pe ocolite ajungem la capatul lacului si ne ducem spre Kandyan Association and Culture Center la un spectacol de dans. Sala se umple repede si asa vedem si noi rulajul de turisti din oras. Spectacolul contine 11 dansuri acompaniate de tobe traditionale, ritmul si muzica sunt altfel fata de ce am ascultat pana acum.

Dansurile sunt tematice si ating teme religioase, de vindecare sau din viata cotidiana. Miscarile dansatorilor constau din unduiri si rotatii ale bratelor si picioarelor, dar exista si salturi mai spectaculoase.

S-a cantat si imnul national. Apropo de asta in Sri Lanka este o ”democratie originala” au parlamanent si presedinte ales, insa acesta era afisat peste tot de parca e intr-o campanie electorala continua.
La finalul spectacolului ne este prezentat un numar de jonglerie cu focul, doi tipi fachiri au mers pe un pat de jar aprins si si-au plimbat torta aprinsa pe brate si corp.

IV. EXCURISIA CULTURALA MATALE -23.12.2010

Ora 7:30 soseste dupa noi masina inchiriata care ne va duce la obiectivele culturale. Prima oprire este la Matale unde vizitam templul hindus Muthumariamman Thevasthanam cel mai mare din SRI LANKA.

In cadrul incintei se afla si templul vechi de 200 de ani in jurul caruia s-a ridicat noua structura inalta de 36 m si imbodobita cu 1008 statui, toate lucrate de mana.

Abia ajunsi in parcare sunt preluati urgent de un lucrator de la templu care ne da explicatii. Stim deja care sunt tertipurile de vanare a turistilor, dar accceptam ghidul inutil pentru ca oricum nu scapam de el nu vrem sa ne incarcam karma. Dupa atatea temple hinduse la activ vazute in alte tari din Asia, nu mai suntem uimiti cat de multe zeitati pot avea hindusi si cat de multe nume poate avea aceeasi zeitate. Una din picturi e interesanta pentru ca poate fi privita din ambele directii, reprezentand pe ganesha si vaca cea sfanta a indienilor, dintr-o parte se vede vaca si din cealalta parte elefantul.

In final vedem si carele de procesiune care se folosesc in timpul festivalului anual, acum erau dosite in ceva depozite din spate si erau pline de gainat de porumbel. Desigur la intrarea in templu te obliga sa te descalti, dar nici prin cap nu le-ar trece sa mai faca curatenie, in schimb la preluarea pantofilor asteapta bacsis. Aluvihara La cativa kilometri de Matale este localitatea Aluvihara unde vedem primul templu budist din SRI LANKA, “Cave Rock Temple”.

Templul este amplasat pe versantul unui munte in pesterile caruia s-au pictat motive de flori de lotus pe pereti sau alte motive religioase si multe statui ale lui Buddha in pozitie culcata de lungimi care variaza functie de marimea pesterii de la 5 la 10 m. Picturile dateaza din 2300 i.e.n. Intruna dintre pesteri este simbolizata viziunea budista asupra iadului.

Legenda spune ca stancile care au cazut de pe munte in jurul pesterilor au fost folosite de un urias ca sprijin pentru oala de gatit si de aici deriva si numele manastirii “Manastirea de cenusa- Aluhivara”.

In incinta exista un muzeu unde se pastreaza primele traduceri din pali in sinhaleza ale scrierii religioase Tipika scrisa pe hartie din frunze de palmier, denumita “ola manuscript”. Contra unui baton de ciocolata ni se scriu si noua numele pe o frunza de palmier prelucrata (similar cu papirusul) si suntem informatii ca valabilitatea este garantata 300 de ani. Dambulla este un oras in plina expansiune situat la 72 km nord de Kandy. Drumul pana aici dureaza cca. 2 ore datorita aglomeratiei si a faptului ca drumul in sine este dificil cu curbe periculoase. Inainte de a veni in Sri Lanka am citit pe net mai multe comentarii despre cat de periculos e sa calatoresti cu masina, dar pe acest traseu am observat doar elasticitatea soferilor care asteptau sa depasesti, daca era prea periculos chiar opreau. Oricum nu se circula cu viteza mare. Pe marginea drumului sunt gradini private de mirodenii in care turistul se poate familiariza cu plantele si copacii respectivi si pot cumpara spices (mirodenii) insa la preturi mai mari decat in magazine sau piete. Tot pe marginea drumului gasesti si tarabe cu fructe tropicale la preturi sub 0.5 USD/kg. Nu uitam de plantatiile de orez aflate in diferite faze de dezvoltare si care imprima atat de multa vitalitate peisajului. Templul “Golden Temple” Dambulla te intampina cu imensa statuie a lui Buddha si o stupa aurita, urmeaza cararea pe care merg calugarii la pesterile sfinte, acum patrimoniu UNESCO.

Turistii care vin la Dambulla stiu deja ca vor vedea 6 pesteri pictate in sec. I e.n. si care se gasesc pe toate pliantele turistice despre Sri Lanka si chiar daca te astepti sa vezi culori si forme deja stiute, nici un pliant nu poate sa-ti ofere senzatia de liniste si pace sufleteasca pe care o ai in aceste pesteri.




E total altceva, parca venit din alte lumi. Din punct de vedere spiritual ele sunt considerate un loc sfant in care intri cu umilinta si recunostiinta, iar din punct de vedere artistic admiri impresionanta munca a calugarilor, calitatea picturii care s-a pastrat 20 de secole si impresionantele statui ale lui Buddha. In pesteri nu ai senzatia de frig sau umezeala, din contra e chiar prea cald si odata luminate, picturile creeaza o atmosfera magica care vibreaza parca cu fiecare respiratie.

Desigur ca fiecare din cele 6 pesteri are povestea ei, dar istoria ne spune ca regele Valagamba fiind alungat din Anuradhapura si-a gasit aici refugiul si dupa ce si-a recapatat tronul a pictat aceste pesteri, care mai apoi au fost aurite de succesorul sau. Desigur ca devotii au continuat munca lor asa incat acum in cele 6 pesteri sunt peste 150 de statui ale lui Buddha. Noua ne-au placut pesterile si daca sunteti prin prejma nu le ratati. Merita!


La plecare a inceput ploaia si pe carare vedem o mica maimuta cum isi protejeaza puiul.

La doar 15 km de Dambulla este Sigiriya care este recunoscuta pentru impresionanta sa stanca trecuta in patrimonial UNESCO in 1982. Biletul de intrare 25 USD /persoana.

Timpul si oamenii au atribuit acestei stancii mai multe semnificatii si pentru fiecare a avut o anume importanta. Poate fi privita prin prisma religioasa, culturala si arheologica. Exista opinia ca aici a fost o manastire budista si pe ruinele caruia regele Kassapa a ridicat in 477-495 e.n. un palat si a amenajat gradina. Cert este insa ca manastirea a fost si functionat pana in sec XIV . Iubitorul de arta poate admira frescele de la “Peretele Oglinda”, sportivului i se potriveste ca un exercitiu de escaladare, iar pentru turistul obisnuit e un loc extraordinar numai bun de bifat ca “vazut deja”.

Indiferent de scopul in sine, stanca de la Sigiriya nu dezamageste pe nimeni. Roca aceasta are o energie deosebita, in timp ce urci simti ca primesti si mai multa putere si poate acesta e secretul ca oameni de toate varstele de la copii la batrani ajung pe varf. Noi am urcat si coborat pe ploaie asa ca vizibilitatea era destul de redusa, dar am auzit ca in zilele senine poti vedea oceanul. Inainte de urcus am consumat 250 grame de seminte de floarea soarelui. Cand am deschis pachetul hop si un maimutoi langa noi, a auzit fosnetul pungii si voia si el seminte, insa nu avea cum sa le manance ca doar nu era pasare, in schimb scotea un zgomot ciudat prin care isi arata nemultumirea.

De la intrarea principala pana la stanca, sunt amenajate gradini si ascensiunea incepe pe latura vestica care ne conduce la o scobitura in stanca unde se pot admira frescele excelent pastrate, pictate din sec. V si care reprezinta figuri marcante ale budismului tantric. Frescele sunt pazite si fotografiatul cu blitz este interzis pentru a nu deteriora picturile. De la fresce cobori pe o scara spirala si urci din nou pe alt traseu la “peretele oglinda” lustruit de trecerea anilor si pe care vechii sinhalezi si-au notat ideile, un fel de grafiti antic.

Aceste scrieri sunt valoroase pentru ca arata evolutia limbii sinhaleze si a spiritului artistic. Se urca apoi pe sub buza muntelui si ajungi pe o platforma mai lata de unde incepe urcusul final spre varf.

La baza platformei arheologii au descoperit labele unui leu gigantic sapat in stanca, restul s-a erodat cu vremea.

Semnificatia este ca leul aminteste devotatilor ca adevarurile rostite de Buddha sunt la fel de puternice ca ragetul unui leu. Varful la inaltimea de 370 m are o suprafata plana de 1,6 ha pe care se vad urmele zidurilor manastirii si a lacului artificial creat pentru pastrarea apei.

Mai important este linistea si energia locului. Radiestezic aici am masurat 200% beneficitate, cea mai mare de pana acum.

Cateva clipe de reculegere si coboram agale printre ropote de ploaie spre “pestera cobrei” si apoi la masina.

Pe drumul de intoarcere am servit porumb fiert care se vindea la marginea drumului si am cumparat banane si mango direct de la producatori. Pe inserate am ajuns cu bine la guest house Fredom Lodge. Aici surpriza, de dimineata am facut bagajele si le-am lasat in camera, urma conform intelegerii sa le transfere intr-o camera mai buna, insa au uitat de aceasta miscare si au dat camera altor turisti asa ca vadit incurcat proprietarul a ‘’sunat un prieten’’ si ne-a transportat cu tot cu bagaje la doua strazi distanta. Aici camera era mai modesta, nu avea apa calda si la baie curgea apa de sub cada dusului, insa cui ii mai pasa dupa oboseala de peste zi, tragi o gura de tuica adusa din Romania pe post de medicament si te bucuri ca ai unde pune capul. Colac peste pupaza toata noaptea a plouat torential si nu ne-am prea putut odihni din cauza zgomotului pe care il facea apa intr-un burlan. Proprietarul pensiunii ne-a explicat motivul pentru care nu are apa calda: maimutele. Acestea i-au stricat instalatia solara de pe acoperis. De altfel peste tot in Kandy am vazut cohorte de maimute pe case, se plimbau pe firele de curent electric (izolate) sau pe garduri. Localnicii se plang de distrugerile cauzate insa nu le pot face nimic.

Au in dotare prastii, dar trebuie tot timpul sa-ti pazesti acareturile pentru ca atacurile sunt spontane si rapide. Maimutele intra in case ravasesc tot si fura mancarea. Hainele puse la uscat sunt o atractie deosebita.

ROYAL BOTANICAL GARDEN
24.12.2010

Azi e zi de relaxare. Pentru a continua traditia vizitam Royal Botanical Garden din Peradeniya care se afla la 6 km de Kandy. Dupa servirea micului dejun, inclus in pretul de cazare si care invariabil consta dintr-o felie papaya ( in ultimele 2 zile s-a injumatatit), o felie de ananas (si asta pe zi ce trecea era tot mai subtire), o banana (de marime constanta tot timpul) ceai, gem si pane prajita (la liber) am coborat in oras si ne-am indreptat spre Clock Tower un fel de statie universala. Aici am incercat sa luam un autobuz nr. 654 ( cum scria in Lonely Planet), insa nu ne-am putut intelege cu soferul asa ca am coborat si am negociat cu un tuk tuk care in schimbul a 200 rupii ne-a dus pana la gradina. Gradina, care se intinde pe 6 ha a meritat efortul de a o parcurge pe jos. Nu este o gradina superingrijita ca in genul celei din Singapore sau Kuala Lumpur insa tocmai semisalbaticia ei ii da o nota aparte. In fapt gradina este situata intr-o meandra a raului Mahaweli Ganga.

Multi copaci sunt originali ramasi din jungla care a fost defrisata, altii au fost plantati de diverse personalitati ale lumii care au vizitat Kandy . Gradina nu era aglomerata cei mai multi vizitatori sunt perechi de tineri indragostiti sinhalezi, elevi imbracati in uniforme albe sau turisti locali. Plimbarea a inceput pe aleeile strajuite de palmieri si a continuat in cercuri concentrice pana in centru unde este situat ‘’grand circle’’ – un cerc urias de gazon din care pornesc aleeile principale. Asa am trecut pe langa pomi “caciulosi”, arbori tropicali, ficusi, pepiniera, tufele de bambus, “ coconut road”.

Am ajuns la podul suspendat peste Mahaweli Ganga si am inaintat pana la mijlocul lui, mai departe accesul fiind inchis.

Podul se poate folosi simultan doar de 6 persoane si am putut verifica ca se balansa destul tare cand lumea era in miscare. Un politai statea la capatul podului si iti dadea voie sa urci pe el daca nu se depasea numarul. Am vazut apoi colonia galagioasa de lilieci care statea cocotata in arbori, probabil asteptau seara sa zboare.

Centrul de atractie al gradinii este un copac urias specia “Java Fig” de 100 de ani care s-a dezvoltat pe orizontala si acopera 2500 mp. Imens! Nu ne vedea sa credem ce radacini si ramuri impozante avea. Turistii intrau sub protectoratul lui si admirau fara rezerva acest minunat copac.

Una din aleeile de palmieri conduce la un lac cu o insula si flori de lotus pe margine, iar apoi urmeaza gradina japoneza si aleea colorata care duce la sera de orhidee.

Iata ca plimbarea noastra s-a incheiat.

La intoarcere luam un autobus pana la Kandy 24 Rp (20 centi USD). Autobuzele intercity sunt incomode pentru deplasari lungi, nu au loc de bagaje si locul dintre scaune e foarte ingust, ca european de abia incapi, dar avand in vedere ca mergem doar 6 km e acceptabil. Cand ajungem la destinatie, soferul amabil ne atentioneaza sa ne dam jos asta dupa ce ma vazut ca au coborat toti calatorii. E deja ora 16.00 si ne e foame, dam din greseala (sau asa trebuia sa se intample) peste Kandy Muslim Hotel. Atentie, in Sri Lanka “hotel” se refera la un loc unde se poate manca si nu la intelesul primar al cuvantului. Asadar intram si luam loc la masa. Mai toata lumea se uita la noi, e un restaurant unde mananca mai rar turistii, dar vine un ospatar care curata masa, ia vasul de spalat pe maini, acum devenit inutil (localnicii mananca cu mana si isi spala mana in vas) si ne aduce meniul. Mancarea e buna si ieftina, am mancat chiar un meniu traditional: fried rice with vegetable, noodles with vegetable, roti si ca desert gogosi cu ciocolata toate in suma de de 770Rp (7USD). Ghiftuiti facem plimbarea traditionala in jurul lacului din Kandy. Acesta e un lac artifical creat de regele Rajasinha pentru a-si adaposti haremul pe insula centrala, care ulterior pe timpul britanicilor a devenit depozit de armament.
Desi suntem in oras intalnim soparle si pasari.



Am aflat ca pe promenade turistii sunt agatati intamplator de diversi tipi care doresc sa-i abureasca la figurat cu intrebari prostesti si la propriu le sulfa in nas droguri, ‘’dust’’ in limbajul local. Scopul e bineinteles portofelul gras al turistului care e intotdeauna considerat bogat, ca de-asta a ajuns pana acolo. Ajunsi la vila intram in sfarsit in camera pe care am rezervat-o de acasa, mancam o salata de fructe si dormim dusi.

ELEFANTI si AYURVEDA
25.12.2010

Azi e ziua de Craciun. Am vorbit ieri acasa, toti sunt bine si se pare ca ploua la Cluj. Aici insa vremea s-a mai indreptat, adica ploua mai putin. La ceaiul de dimineata Sarath si Nailini, gazdele nostre ne dau informatii social economice despre Sri Lanka. Exista asigurari sociale obligatorii doar pentru bugetari. Privatii platesc 12%, angajatii 8% din salariu, iar suma se depune intr-o banca de investitii. Cand salariatul iese la pensie primeste banii inapoi toti o data. Varsta de pensionare barbatii: 55 ani, femei 50 ani. Sarath care a lucrat intr-un hotel a iesit la pensie si cu banii primiti si-a cumparat o masina cu care duce turistii in excursii optionale. Cu sistemul de impozitare stau mai bine ca noi, platesc in avans 5% si regularizeaza forfetarul functie de cifra de afaceri si mai au de platit o taxa guvernamentala (TVA) care in prezent e 10 % , dar a crescut succesiv in ultimi ani. Azi e ziua elefantilor. In zona Kandy exista stabilimente unde poti merge si vedea elefantii in libertate, eventual chiar sa faci o plimbare pe pachiderme. Il intrebam pe Sarath cat ne costa un tur pana acolo, auzim iarasi o suma de speriat, asa ca mergem din nou la piata Clock Tower sa negociem. In drum trecem pe la gara, ne gandim noi ca poate azi vom putea rezolva cu biletele spre Ella. Pana la gara vedem o puscarie, era zi de vizite asa ca am vazut o coada de sihalezi de cateva sute de metri si ne ingrozim numai la gandul ce e inauntru. In Sri Lanka ca si in Indonezia si Malaezia comertul cu droguri se pedepseste cu moartea. La gara aflam acelasi raspuns- un scurt “Nu”. Intrebam de un tren spre Pinnawella (unde se afla fermele de elefanti) si chiar pleaca unul in cca. 20 minute. Luam bilete 140 Rp- 1,20 usd si mergem pe peron. Acum urmeaza lectia despre transpotul feroviar in Sri Lanka - aproape imposibil pentru un european daca nu se urca din statia de plecare. Cele mai multe trenuri nu au decat clasa 2 si 3 adica conditii de calatorit pe apucate cu loc pe un scaun tare, in picioare pe coridor sau agatat inafara trenului. Ce sa mai spunem de bagaje, nu exista loc pentru asa ceva, trebuie sa cumperi bilet si pentru ele. Desigur ca totul e compensat de pretul incredibil de mic pentru o calatorie. Ne-am lamurit clar ca trenul si autobuzul nu pot fi utilizate decat in cazuri limita si ca trebuie sa angajam un ‘’van’’ cu sofer pentru destinatiile urmatoare. Am iesit din gara si ne indeptam din nou spre Clock Tower, aici ne ia in primire soferul Jagath care in schimbul a 3000 rupii ne duce la orfelinatul elefantilor unde vedem elefanti in toate ipostazele lor: la spalare in rau de catre mahouti (dresorul elefantului ) sau turisti, la munca, la plimbare cu turistii calare.

Peste tot fiecare slujbas marunt iti atrage atentia sa-i dai un bacsis, e lucrul cel mai deranjant, asta dupa ce biletul de intrare e imens de 2000 rupii/pers (18 USD) pentru un tur de 15 minute. Pretul de intrare pentru straini e diferit de cel al rezidentilor. Oricum e distractiv sa urmaresti elefantii, cei din Sri Lanka sunt mai inchisi la culoare decat cei din Asia continentala care sunt mai gri. Mahouti sunt localnicii care preiau puii de la nastere, au grija de ei si ii dreseaza.

Sunt invatati sa raspunda la comenzi. Exista puncte in care sunt atinsi si fiecare punct este o comanda de miscare, idem elefantii inteleg cca. 24 de comenzi vocale.

Comparativ cu cea din Thailanda a fost mai usoara, pachidermul fiind mai bland si obisnuit cu turistii. Pe drumul de intoarcere soferul Jagath opreste la un stand de fructe si incercam bananele rosii de care nici nu am stiut ca exista pana acum. Se pare ca sunt mai bune la gust si au mai multe calitati curative fiind folosite in diverse preparate ayurvedice, dar si de 3 ori mai scumpe. Incercam un fruct nou woodapple are un gust dulce acrisor fermentat de mar si bem un king coconut.

Spre Kandy, Jagath turuie intr-una si ne convinge sa vizitam o gradina de mirodenii.

Noi nu si nu, am vazut destule, el insista: special zice el, fara taxa. Bine, sa vedem cat e de special! Este Spice Grove no. 25, proprietate guvernamentala si de la intrare ne preia un medic specialitatea ayurveda care ne prezinta plantele din gradina simultan cu intrebuintarile lor.

Noi eram familiarizati cu multe din mirodenii, pe care deja le folosim in mod uzual, dar iata ca aflam lucruri noi, combinatii de mirodenii si plante utilizate ca medicamente. Se face si o demostratie practica: ni se se aplica o potiune depilatoare si un mini masaj ayurvedic. Super! In final cumparam si noi ce credem ca ar fi util. Afara era soferul care ne astepta, el a crezut ca nu suntem interesati si ca vizita v-a dura 15 minute, insa noi am stat acolo cel putin o ora si jumatate. Ajunsi in Kandy si fiind sarbatoarea de Craciun luam masa la un restaurant mai acatari “Devon” care are si brutarie si patiserie proprie. Aici mancarea ‘’Rice & curry’’ (orez fiert servit cu 5 tipuri legume: un soi de frunze verzi ca spanacul, dar alt gust, cartofi, linte, varza, chili –toate preparate cu sos de curry si mirodeni) si friend noodles (taitei de orez cu legume) e gustoasa si portiile sunt mari, pretul foarte bun- 489 Rp (cca. 3,5 USD). In programul de azi mai avem vizitarea tempulul local “Tempul Dintelui Sacru a lui Buddha” care e o atractie majora in lumea budista.

Legenda spune ca dupa incinerarea lui Buddha un dinte ramas ar fi fost introdus in Sri Lanka in cocul unei printese in sec IV e.n.. De atunci pana in prezent importanta acestei relicve a tot crescut asa incat in prezent aici e un mare loc de pelerinaj al populatiei budiste din Asia. Thailanda, Coreea si Japonia au donat sume importante pentru restaurarea templului asa ca ei se bucura de un tratament special observat si de noi in timpul vizitei. Avand in vedere atacul terorist al tamililor din 1998, cand o bomba a explodat la altarul principal acum intrarea in templu este precedata de 2 filtre de control si totul este supravegheat de politie. Bineinteles ca intri descult, te plimbi prin curtea uda si iarasi iti lasi pantofii la garderoba, platesti un bilet exagerat – 1000 Rp (8 USD) si urci intr-un sir de devotati spre altarul unde se tine dintele, dar nu apuci sa vezi nimic, nici un dinte expus, doar o masa pentru ofrande care sunt flori de lotus si un altar frumos lucrat.
Multimea te impinge apoi spre alta sala unde calugarii canta mantre.

In program scria ca la 18:30 incepe “puja”, adica serviciul religios, am tot stat, dar in afara de batutul la tobe nu s-a intamplat nimic.

Dupa ce au plecat si ultimii ‘’gura casca’’ am plecat si noi spre guest house. Aici incheiem socotelile cu gazda noastra Sarath, caci maine ne mutam devreme la Kandy Samadhi Center.

V. SAMADHI CENTER
-liniste, meditatie si jungla srilankeza-

Azi 26.12.2010 dimineata la 10.00, asa cum stabilisem cu soferul Jagath, eram in holul pensiunii asteptandu-l, insa acesta a intarziat fix o ora pentru ca el a inteles ora 11.00 si nu ora 10.00, desi noi i-am scris corect ora pe un bilet de hartie. Ca sa ajungi la Samadhi Center parcurgi 24 km est de Kandy, ultima parte a drumului este dificila, curbe, pante mari si gropi multe. Situat la confluenta a 2 rauri de munte, Samadhi Center este un resort intins pe un versant de munte, caruia noi in gluma i-am spus “muntele lui Waruna” dupa numele proprietarului.

La intrare este receptia si sala de mese, o constructie deschisa, ca doar suntem intr-o tara tropicala. Doi tineri te intampina spunandu-ti “Ayubovan!”- bine ati venit, si te conduc in receptie unde esti servit cu un fresh de fructe. La check in semnezi un formular prin care iei la cunostiinta ca locatia e in jungla si ca esti constient ca exista animale si insecte daunatoare si ca esti responsabil de eventualele accidente care pot surveni. Esti intruit sa nu mergi decat pe drum sau alei pentru ca sunt serpi, scorpioni, paianjeni si lipitori, etc. Intre timp bagajale sunt duse in bungalow si urmeaza sa fii condus spre cottage-ul tau care s-a dovedit a fi o constructie rustica cu terasa.


Bugalowul are usi si mobilier antic este dotat si cu alte antichitati, lucru care nu e de mirare intrucat proprietarul detine doua magazine de antichitati la Colombo si Kandy, ai la dispozitie o camera, o baie mare (intr-o incapere separata) si o terasa mare.

Odata cazati surprinzi atmosfera locului. In fata terasei e jungla. E perfect. In prima seara am admirat multimea de licurici care zburau printre copaci si ne-am amintit de basmele copilariei. Cum s-ar zice am avut un spectacol de lumini si sunet, luminile erau licuricii si suntele cantatul pasarilor nocturne ale junglei. Kandy Samadhi Center este un concept in sine, cand vii aici e necesar sa intri in rezonanta cu acest concept care readuce linistea si simplitatea in viata ta. Este explificarea perfecta a conceptului de “wabi sabi”: frumusetea simpla si impermanenta din jurul tau. Fiecare din noi avem in permanenta abilitatea de a simti. Viata cotidiana e plina de activitati de rutina care erodeaza aceasta abilitate si asa uitam de lucrurile cu adevarat importante. Si cum nimeni nu vrea sa-si traiasca viata intr-o permanenta graba, poate este momentul sa incetinim ritmul pentru a aprecia simplitatea si frumusetea vietii si a lucrurilor care ne inconjoara. Cum orice este supus schimbarii trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa de frumusete. Acesta este “Wabi Sabi”, conceptul care aduce armonia si fericirea.
La Samadhi Center sunt create toate conditiile ca sa intreprinzi o calatorie catre sinele propriu, sa te redescoperi, sa meditezi si sa-ti linistesti mintea. Toate simturile sunt satisfacute: vezi muntii si jungla din jur, auzi zgomotul raurilor si junglei, sunete care nici n-ai stiut ca pot exista, mirosuri de tot felul, azi chiar au taiat iarba si miroase a fan de jungla, seara pe aleei este creata o atmosfera de vis cu torte cu petrol care au rolul de a lumina bezna junglei si de a alunga insectele noptii.

Amplasamentul bungalowurilor este gandit de asa maniera ca ai exclusivitate totala, ai aleea ta si cel putin 500 mp in jur. Practic nici nu stii cine-ti sunt vecinii, mai intalnesti cate o pereche in sala de mese, in rest fiecare cu ale lui. Aici totul e personalizat, fiecare turist este tratat functie de nevoile lui. Mesele sunt servite la orice ora doresti si poti sa primesti chiar meniuri speciale la cerere, idem cu tratamentele ayurvedice, masaje sau cu programele de yoga. Personalul e discret. Desigur toate acestea au un pret cazarea 80 USD/bungalow si 15 USD pentru o mancare, 35 USD masajul.
Azi 27.12.2010, zi frumoasa, e innorat, dar nu ploua, dupa servirea micului dejun (mai corect a marelui dejun) am hotarat sa facem o excursie pe jos pe minisoseaua care trece pe langa Samadhi.

De la receptie ne-au avertizat, din nou sa nu parasim drumul pentru ca in jungla sunt diferite ‘’bijiganii’’. Urcam pe versantul unui munte, din cand in cand vedem cate o casa.

Casele sunt modeste si neingrijite in sensul europeanului, aici satenii se lupta continnu cu vegetatia abundenta si umiditatea excesiva.

Practic peretii caselor nu rezista la mucegai sau alte ciuperci. Aici nu sunt cunoscute tehnologiile de constructii hidroizolate, streasinile sunt inguste si nu au burlane. Pentru a construi oamenii au escavat cate o portiune de teren pe versantul muntelui dar nu au amenajat drenuri pentru ca apa pluviala care vine de pe munte sa fie captata si dirijata. La un moment dat peisajul se deschide si vedem campuri de orez. E o placere sa ne plimbam pe soseaua ingusta, care se transforma in promenada si admiram pe indelete jungle, peisajele montane, campurile de orez si plantatiile de ceai. Pe parcurs cam din km in km exista magazine satesti care vand tot felulul de uscaturi ambalate, fructe, legume si articole de menaj. Am cumparat ceva paine prajita ambalata, un suc de orange imbuteliat si un kg de banane. Dupa noi erau prea multe magazine vis-a-vis de cate case am vazut, dar probabil multe locuinte erau ascunse in jungla. La un moment dat ne urcam pe un razor sa fotografiem un lan de orez, cand am revenit in sosea am observat ca ne-au invadat lipitorile pe picioare.

Aveau dreptate cei de la receptie. Nu stim de unde au aparut atatea ca doar nu am calcat in apa. Pe drum copii ies in drum sa se uite la noi si ne cer pixuri.

Ajungem la bifurcatia drumul Kandy-Bambaralla-Arattana,peisajul e grozav si o luam catre o creasta de munte impunatoare.


Ne gandim daca am putea ajunge pana acolo, deja am urcat 2 ore. In acest timp se apropie de noi un tanar localnic care ne spune ca studiaza engleza si daca nu avem nimic impotriva ar vrea sa vorbeasca cu noi.

Numai bine, il intrebam cat timp ne-ar lua sa ajungem pe jos pana pe creasta muntelui. Ne-a raspuns ca cel putin 2 ore. E cam mult, dar ca putem ajunge in cca 40 minute pana la cascada Hatale. Ne insoteste bucuros pana acolo, iar la o intersectie, la o taraba ne face cinste cu cate un porumb fiert.

Pe masura ce inaintam in plantatia de ceai Hatale vedem imaginea clasica a plantatilor de ceai, randurile perfecte si formele unduite ale formelor de relief sunt de vis.

Daca mai jos in vale peisajele erau frumoase aici sunt intradevar deosebite. Cultura ceaiului este traditionala in Sri Lanka, de fapt este locul de bastina a ceaiului Lipton si altor marci de renume ca Finlays. Din cand in cand in plantatie apar pete de culoare, sunt lucratori tamili care muncesc la recoltat sau taiat copacii din plantatie. Munca la ceai este istovitoare, recoltatul manual se practica aici datorita reliefului accidentat care nu permite intrarea utilajelor. Tamilii sunt platiti cu 1 pana la 3 usd/zi, sunt culcati in dormitoarele plantatiei si primesc si de mancare. Cu permisiunea supraveghetorului facem cateva poze la femeile care lucreaza.

Interesant a fost sa constatam succesiunea locatilor intalnite pe drum, primul sat prin care trecem e budist, are si un mic templu in el, dupa vreo ora, pe la 12.00 auzim cum un muezin cheama la rugaciune credinciosii si stim ca urmatorul sat e musulman, iar in aproprierea cascadei am vazut chiar un altar si o biserica crestina.

Ajungem la cascada Hatale care se afla in partea de sus a plantatiei de ceai.

Cascada are cca 50m inaltime si apa este alcalina. Ne-am bagat picioarele in apa si bineinteles ca iarasi ne-am umplut de lipitori, interesant ca pe picioarele baiatului sihalez nu se urcau. Il cheama Danuska are 23 de ani si de 6 luni invata engleza. Visul lui e sa munceasca intr-o tara straina, sa revina si sa-si deschida o staiune eco turistica in munti. Anul urmator se va casatori si ne-a invitat la nunta. Dupa ce ne luam ramas bun de la tanarul sinhalez incepem coboratul care s-a dovedit mai dificil decat urcatul, deja eram obositi, drumul la intoarcere ne-a luat inca 3 ore. Am ajuns la 17.10 si personalul resortului deja ne astepta cu cina, erau ingrijorati ca nu ne-au vazut toata ziua, se temeau sa nu se fi intamplat ceva.

Nici noi nu am crezut ca o sa dureze atat de mult plimbarea, insa peisajele ne atrageau ca un magnet. Cu siguranta aceasta zi va fi o amintire placuta.

Azi 28.12.2010, zi innorata. Totusi ne consideram norocosi, daca ar fi soare ar fi mult prea cald pentru noi. La ora 11.00 avem in program masaj ayuredic.

Acesta consta dintr-un masaj corporal in care fiecare muschiulet iti este ”gadilat” , urmat de herbal steam bath, adica statul in aburi de plante medicinale. Pentru asta esti intins pe o masa de lemn cu gauri si esti acoperit de o “covata” care la un capat era decupata ca sa scoti capul. Capacul la randul lui avea gauri. Sub masa se fierbeau plante medicinale a caror abur ajungea, prin gauri la corpul uman. In functie de puterea aburului sau de gradul de suportabilitate a individului se acopereau cu un prosop gaurile de pe covata. Tanarul masseur ne spune ca a invatat 5 ani sa faca masaj ayurvedic. Dupa pranz facem o scurta plimbare pe ”muntele lui Waruna” unde vizitam gradina proprie a resortului. Aceasta din urma s-a dovedit o gradina de numai 300-400 metri plina in mare parte de buruieni, baiatul care ne insotea ne-a spus ca de aici folosesc prea putin ingrediente sau legume, ei de fapt le cumpara de la sateni, asta datorita faptului ca unchiul lui Waruna, un batranel de 80 de ani care conducea hotelul si se ocupa de gradina, a avut un atac cerebral si de cca 2 ani nu mai poate face agricultura. Pe dl. Waruna nu am avut ocazia sa-l cunoastem pentru ca acum sta tot timpul in Kandy unde are un magazin de antichitati si are grija de tatal sau de 80 ani. Proprietatea lui Waruna urca pana sus pe munte, are in dotare deja 13 bungalowuri, cateva corpuri administrative, bai deschise si o sala de meditatie. In continuare se construieste, deja aleea e facuta pana al treilea nivel al muntelui.

Pentru a aduce materialele de constructie au injghebat un minifunicular pana pe muntele din apropiere pentru ca pe celalalt munte soseau urca pana sus.

Constructiile deja existente erau facute in stiluri diferite, dl. Waruna a utilizat coloane sau alte alte elemente decorative provenite de la constructii mai vechi. Am mai vazut diferite moduri ingenioase de captare a apelor pluviale si conducerea lor in cascade. Reintorsi la bungalowul nostru, citim si ne relaxam, seara la ora 17.00 suntem asteptati cu cina in stil “Samadhi”, adica vegetariana, buna si gustoasa, dar prea multa. De fiecare data avem orez, curry cu 8 tipuri legume, supa si desert. Achitam factura pentru tot sejurul, facem bagajele si stam pe terasa sa privim licuricii, suntem constienti ca e putin probabil sa mai vedem asa un spectacol .

Azi 29.12.2010, ora 8:30 dimineata, soferul nostru Jagath soseste, de data asta cu punctualitate si ne prezinta doua posibile trasee spre Ella.

Primul prin Nyuwara Elia si al doilea prin Badulla. Alegem al doilea traseu care este mai scurt si trece pe langa doua mari lacuri de acumulare Victoria si Randenigala, acesta din urma fiind cel mai mare din Sri Lanka. Sunt cateva uzine electrice in zona si poate acesta e motivul pentru care pe parcurs sunt multe puncte de control. Calatoria dureaza 5 ½ ore pe un drum destul de dificil, cu multe curbe, dar putin aglomerat. Interesant ca pe drum nu circula mai deloc limuzine am vazut doar 6 berline, restul sunt van-uri, camioane TATA Motors, autobuze si tuk-tukuri.

Suntem impresionati ce retea de autobuze are Sri Lanka, practic catre localitatile importante pleaca masini din ½ in ½ de ora si aria de deservire cuprinde toata tara. Am vazut masini care pleaca din Ella spre Matara (in sud) sau Colombo/Negombo(vest). Soselele nu sunt cine stie ce, nu sunt modernizate in sensul vestic, nu au marcaje, nu au parapete, pe anumite portiuni sunt alunecari de teren sau pietre cazute, dar oricum drumurile de munte sunt practicabile la viteze medii de 30-40 la ora. Daca pana la Badulla peisajul este dominat de varfuri semete de munti, jungla, ogoare de orez si gradini de legume, de la Badulla la Ella peisajul se deschide si apar plantatiile de ceai, practic totul in jur e ceai si iarasi ceai.

Pe marginea drumului apar placute care ne informeaza ca suntem pe Finlays Estate, apoi pe Kinelan Estate .

VI. ELLA
-taramul ceaiului-

Localitatea Ella situata la inaltimea de 1040 m, este mica, practic se intinde pe sosea principala Bandarawela–Matara, intersectata de soseaua spre Passara. Localitatea si-a castigat renumele turistic datorita peisajelor deosebite oferite de plantatiile de ceai si o obiectivelor turistice: Ella Gap, Ella Rock si Little’s Adam Peak .

Ajungem la Sita’s Heaven la ora 14.00, unde suntem preluati de Janaka Wimalasuriya proprietarul pensiunii. Acesta se dovedeste un tip prietenos si simpatic. Pensiunea e situata pe saua care strajuieste Valea Ella Gap si Little’s Adam Peak. Are 4 camere si 1 apartament la et.II, king size. Camerele sunt spatioase si curate. Cum ajungem incepem micile reparatii, reglam rozeta de la dus care nu functiona corect, opturam grilajul de lemn de deauspra geamului pe unde venea curent, pentru asta am folosit cu suces ziarul ‘’Curentul’’ adus din tara si am pus un pres de cauciuc la picaturile de ploaie care cadeau pe o tabla afara pe balcon. Mai la toate camerele in care am stat am mai dres cate ceva in special la obiectele sanitare. Se vede ca personalul guesthouse-urilor nu are deloc pregatire tehnica. La Sita’s Heaven, in fata celor trei camere exista un fel de living inchis si apoi un balcon deschis de-a lungul etajului.



Din living si balcon poti admira in voie un peisaj de vis .

De la pensiune spre oras facem 5 minute pe o poteca care trece prin gradinile oamenilor, cultivate ghici cu ce ?- cu ceai si unde am observat o ciudatenie: oamenii isi usuca hainele spalate pe tufele de ceai.

Am aflat ca investitia in plantatia de ceai din gradina personala e de fapt considerate “pensia” , intrucat la batranete pot obtine usor un venit de 100 USD/luna din vanzarea ceaiului. Cina am servit-o in oras la un restaurant “bomba” Curd Shop situat la intersectia Passara cu drumul principal din Ella , a costat 550 Rp. In intersectie e concentrata viata economica a micii localitatii cu piata rudimentara, statia de tuk-tuk si tarabele de fructe.

Litlle’s Adam Peak si plantatiile de ceai.
30.12.2010

Astazi daca nu ploua vom face o drumetie spre Litlle’s Adam Peak care se afla la cca 1 ora de pensiune. Dupa micul dejun servit pe terasa de unde se poate admira Ella Gap, luam harta facuta de mana de proprietarul pensiunii si mergem spre Litlle’s Adam Peak. Traseul e usor accesibil, practic se merge prin plantatiile de ceai pe carari de pamant rosu, iar pe anumite portiuni sunt chiar betonate.

Sa te plimbi prin plantatiile de ceai e o experienta unica. Mii de plante de ceai aliniate ca soldatii creaza un peisaj cu un farmec aparte, iar norii care vin si pleaca invaluind muntii ca un nimb te fac sa ai senzatia ca esti intr-o lume diferita de realitatea materiala.


Ceaiul e un copacel care transmite o stare de vitalitate si bucurie. Ajunsi in inima plantatiilor de ceai vedem un sat de tamili care locuiesc pe plantatie.

Cand vad turisti vin sa te roage sa faci poze si sa le dai un banut. Grea soarta sa lucrezi de generatii la culesul ceaiului fara nici o sansa de scapare.

Se pare ca tamili sunt perfect adaptati acestei slujbe pentru ca sunt prezenti in toate plantatiile de ceai indiferent daca e Malaezia, Indonezia sau Sri Lanka.

Noi ne-am abatut putin de la traseul clasic deoarece am preferat sa hoinarim printre tufele de ceai. De fapt Litlle’s Adam Peak e ca o camila cu trei cocoase, adica 3 varfuri, noi am urcat pe doua din ele.

De pe varfuri se pot admira muntele Ella Rock, deschiderea vaii pana jos in campie-Ella Gap, plantatiile de ceai imense pe versantii muntilor in care lucrau tamilii, gradini de zarzavat si bonus mai poti vedea si soseaua care serpuieste de la baza muntelui pana sus.



Tot de aici se putea vedea in departare cascada Bamburagama.

La intoarcere am trecut pe la New Burgh Tea Factory cu gandul sa cumparam ceai veritabil pentru acasa, insa din nefericire nu era deschisa publicului, asa ca ne am intors la Sita’s Heaven, o sa cumparam ceai din oras.

Am hotarat sa profitam de invitatia lui Janaka sa mancam mancare traditionala sinhaleza asa ca urmatoarele zile vom cina la pensiune. Janaka foarte amabil ne-a invitat in bucatarioara lui mica si vopsita in albastru unde am participat si la pregatirea partiala a mesei. Ne-a explicat cum se face curry din diverse legume si cum se folosesc condimentele. Janaka este intruchiparea “visului srilankez”, un om care a reusit prin forte. Provine dintr-o familie saraca , parintii lui nici macar nu au avut o casa proprie, asa ca de la 8 ani a lucrat pe la pensiuni conducand turistii pe trasee, apoi a devenit ghid si acum are un restectabil guest house care se va extinde, constructia fiind deja inceputa. Omul a pus masa in sufragerie si am servit, orez fiert cu curry si de data asta 4 feluri de legume si in premiera arbore de paine.

Ca si la Samadhi e prea multa mancare.

31.12.2010.
Azi avem in plan sa urcam pe Ella Rock, drum care conform pliantului de la Sita’s Heaven va dura pe putin 4 ore.

Pentru a ajunge la Ella Rock coboram in oras si ajungem la calea ferata, o urmam cca 2,5 km si imediat dupa ce calea ferata trece de un pod metalic, pe langa un altar budist o cotim la stanga, se merge pe langa o casa si se ia tot la stanga, se ajunge la o punte de beton chiar deasupra cascadei Little Rawana Falls.

Imediat dupa pod exista o bifurcatie, drumul corect este tot inainte. E posibil ca vreun localnic care sta la panda sa te intoarca de pe drumul bun si sa te trimita pe cararea din dreapta, e cacialma, aceasta carare aproape ca se infunda in lastaris si vrei sa te intorci, dar tocmai atunci apare un localnic binevoitor, in cazul nostru a fost o localnica care se ofera sa-ti fie ghid, nu prea ai ce face si accepti.




Sus am servit amiaza formata din: cate un mango, 2 banane, o nuga si 100 grame prune uscate (ultimele doua aduse din tara). Tot aici am mai discutat cu perechea ceha. Baiatul chiar a fost in Romania si isi amintea de “cabage Cluj” adica renumita varza a la Cluj, insa nu putea spune cu precizie daca a mancat-o in Cluj sau altundeva. Planuiau sa stea o luna in Sri Lanka si erau amatori de Asia asa ca am impartisit experiente de calatorie. Bineinteles ca si aici, la urcare ne-am umplut de lipitori pe picioare, abia sus pe Ella Rock discutand cu perechea ceha ne-au spus ca ei se dau cu un unguent ayurvedic si nu au probleme cu insectele inclusiv lipitorile, ne-au dat si noua, asa ca la intoarcere nu mai eram atat de stresati de aceasta problema. Coborarea a fost mai dificila, pamantul si stancile erau tot ude, insa pas cu pas am ajuns din nou la calea ferata, de data asta putin mai sus pentru ca am gresit traseul principal. Oricum puse una peste alta a meritat efortul si am mai face-o inca odata daca vom mai avea ocazia. In excursie am fost insotiti de un catel care ne-a urmat supus, nici macar nu dorea mancare, credem ca ii lipsea un stapan.

L-am servit din mancarea noastra vegetariana si ne-a parut rau ca l-am dezamagit cand l-am lasat la linia ferata uitandu-se lung dupa noi.

Ajunsi in oras servim cate o portie de “curd with honey” o specialitate sinhaleza care de fapt este un iaurt gros cu un lichid dulce ca mierea provenit de la o specie de palmier care se numeste “treacle”. In drum spre guesthouse, cumparam banane, mango si spices (sofran, curry si chilly). Plimbarea noastra de azi a durat 6 ore. La Sita’s Heaven nu apucam bine sa facem o baie ca ne si invita la cina, azi ceva special ”Pittu & coconut milk curry”. Pittu e o mancare traditionala facuta din faina de orez amestecata cu nuca de cocos proaspata si bagata in tulpini de bambus. Se fierbe la abur si se serveste cu traditionala curry de linte “dhal” si un curry de cartofi cu rosii, ceapa si usturoi. Foarte gustoasa! Sita’s Heaven e full de oaspeti: noi-doi romani, o familie de 4 americani, o pereche olandeza si o familie cu un copil tot olandeza. Speram ca seara de revelion sa fie linistita.

01.01.2011
La multi ani 2011!

Seara de revelion pentru noi a fost o seara obisnuita. In oras si prin apropiere s-au tot tras cu petarde si poate cu artificii, dar cine sa iasa sa la vada, vorba romanului: “-Iesi afara barbate sa vezi ploaia de stele, -Nu ies, nici sa ploaie cu carnati”, asa ca ne-am culcat devreme si ne-am trezit tot devreme. Constatam cu o oarecare surprindere ca suntem clientii cei mai fideli ai pensiuni, noi stam 4 zile pe cand ceilalti au bifat revelionul la Ella si au mers mai departe. Cel mai mult au stat familia de americani 2 zile. Azi o sa urmam sfatul tinerilor cehi si vizitam Uva Halpewatte Tea Factory si templul Dowa, ambele aflate la cca 7 km de Ella, dar in directii diferite fabrica de ceai pe drumul spre Badulla, Dowa Temple pe drumul spre Bandarawella. Deci iesim in oras si luam un autobuz spre Badulla, cam doua statii, costa 15 rupii de persoana. De la statia de autobuz urcam pe jos spre fabrica cam 2 km, iarasi am intalnit un peisaj extraordinar cu gradini de rosii si plantatii de ceai.

La fabrica am platit 200 rupii/pers biletul de vizitare dupa care un ghid ne-a prezentat live procesul de fabricare a celebrului ceai de Sri Lanka. Cu noi in grup s-a mai nimerit sa fie si o familie de americani cu doi copii. Procesul de fabricare a ceaiului de Sri Lanka, in linii mari, ar fi cam urmatorul: ceaiul proaspat recoltat se usuca 12 ore in cuve imense ventilate pe dedesupt, apoi se marunteste, se intinde pe paturi unde se lasa la fermentat exact 2 ore timp in care ceaiul se oxideaza si devine negru-brun. Urmeaza usucarea fortata cu abur fierbinte, apoi este trecut prin niste vibratoare care selecteaza ceaiul in functie de marime si in final ultima achizitie a fabricii, o masina japoneza cu senzori de culoare, care sorteaza ceaiul negru de cel brun. Ceaiul verde se obtine din aceiasi planta cu cel negru, prin acelasi proces doar ca lipseste operatiunea de fermentare.

Dupa vizitare am cumparat o punga de 400 g ceai negru veritabil si ne-a parut rau ca nu vindeau la cantitati mai mici, am fi luat pentru suveniruri si mici cadouri in tara, le-am sugerat acest lucru, insa ei ne-au explicat ca de fapt vand la cantitati mari, cel putin la sac de 50 kg si nu le este rentabil comertul cu amanuntul, cea ce ne-au vandut noua este o facilitate acordata turistilor.

Dupa ce am coborat am luat un alt autobuz pana la templul Dowa (9 rupii de persoana).

Templul budist este mic, care ofera turistului o statuie a lui Buddha sculptata in stanca si o pestera pictata in genul celui de la Dambulla in care sunt doi Buddha in pozitia culcat si doua altare ale lui Krishna (taxa de intrare 100 rupii).

Templul este vizitat de multi localnici care urmeaza un ritual cu betisoare parfumate si ofera apa la statuile lui Buddha si altarului lui Krishna. Ca la toate templele papucii trebuie lasati la intrare si cand revii ti se cere bacsis dupa care te stergi pe picioare de “mizeria sfanta “ cu servetelul din geanta. Cand am iesit in strada, in asteptarea autobuzului spre Ella, ne-am cumparat cate un porumb fiert care e putin mai tare si mai portocaliu decat la noi (20 rupii/buc). Drumul pana la si de la Ella cu autobuzul ne-a convins, daca mai era cazul, ca acest mijloc de transport, desi foarte ieftin nu este pentru noi. Soferii conduc sacadat, accelereaza si franeaza brusc, iau curbele cu viteza, claxoneaza, etc., nu le pasa deloc de oamenii din spate. Asemenea soferi, pe la noi, nici cartofii nu ar avea voie sa-i transporte. Autobuzele scutura tare si fac un zgomot infernal nu te poti intelege om cu om, ai impresia ca sunt special facute (TATA Motors) sa reziste la zdruciunaturi. In fiecare autobuz este si un casier care taie chitante din mers. Nu stim cum reuseste…. Reveniti in Ella am constatat ca singura banca din oras este inchisa, asa ca iarasi vom negocia la guesthouse plata in euro. De retinut ca in Sri Lanka, cel putin pe unde am umblat noi, nu am vazut sa poti plati cu cardul la POS, asa ca deocamdata banii cash sunt cei mai uzitati. In orasele mari sunt si ATM-uri. Venind pe drum am mai servit cate un suc proaspat si natural de papaya (125 rupii) si ne-am intors la pensiunea Sita’s Heaven. Inca e devreme si ne gandim ca poate vom mai face o scurta plimbare pana pe Adam’s Peak. Dar, nu vom mai merge, ne-am molesit asa ca citim si scriem la jurnal. La ora 17.00 ni se serveste cina: legume la abur si orez integral preparate in stil local.

Discutand cu familia lui Janaka constatam ca unele cuvinte din sinhaleza sunt identite sau pe aproape cu cele din limba romana, de exemplu tata e identic, mama este ama. Mai trebuie sa spunem ca la fel ca indienii, srilankezii au un gest de balansare usoara a capului stanga-dreapta cand vorbesc si vor sa exprime acordul sau intelegerea situatiei. Pe terasa ne gandim la zilele placute de aici, la peisajul de vis de care nu ne mai saturam, la mantrele pe care le auzim incantate de calugarii de la templul din apropiere, la Janaka si famiia lui, oamenii calzi si prietenosi care ne-au lasat pentru 4 zile sa intram in atmosfera caminului si ne-au pregatit mancare traditionala care nu este listele de meniuri din oras.

Dl. Janaka, mai mult ca orice, ne-a lasat impresia unui om foarte corect.

VII. TANGALLE -SURYA GARDENS
- 02.10.2011 -10.01.2010-
-liniste, plaja si rasfat-

Azi 02.10.20111 plecam spre Tangalle, oras aflat la Oceanul Indian in partea sudica a insulei Sri Lanka. La ora 10.00 la pensiunea Sita’s Heaven se prezinta taxiul, de fapt un van Toyota. Masina a fost angajata de gazda noastra, Janaka si cu o seara inainte a venit soferul sa se ne cunoasca. Costul transportului 7500 rupii si era prevazut in pliantele de la pensiunea Sita’s Heaven. Din Ella drumul coboara vertiginos, o ultima privire spre Little’s Adam Peak care vazut de jos pare impresionant de mare si spre sud ultima salba de munti cu varfurile in ceata inainte de campie. Avem o scurta oprire la Cascada Rawana, langa care se afla si pestera cu acelasi nume.

Legenda Ramayana spune ca aici a adus-o regele Rawana pe Sita dupa ce a rapit-o si de aici a fost salvata de Rama si Hanuman. Nu a fost doar o epopee, caci si din satelit se poate vedea podul acoperit de ape care leaga sudul Indiei de Sri Lanka. Pe drum mai oprim la Weligama, unde ne paleste o caldura torida si cautam un electrician auto pentru a debloca deschiderea geamurilor din fata, pentru ca noi nu suportam aerul conditionat si comanda electrica nu functiona. Cu aceasta ocazie am vazut improvizatiile tehnice pe care le utilizeaza sihalezii. Electricianul nu avea nici macar un aparat de masura, pur si simplu constata existenta curentului prin scurtcircuitare cu un fir pe care l-a tras de la baterie. Intr-un timp destul de scurt (si probabil printr-un scurtcircuit) a adus geamurile din fata in pozitia deschis. Pornim mai departe, de data asta admirand peisaje de campie. Trecem prin rezervatia nationala Udawalawe unde se pot admira specii de pasari de apa, dar noi nu am vazut nici una din masina. Tot aici ca urmare a ploilor apa si-a iesit din matca si a inundat soseaua.

Dupa 3 ore jumate ajungem la Tangalle, la Surya Gardens, pensiunea unde vom sta 8 zile. Surya Gardens ne-a amintit de resortul Senghighi Beach din Insula Lombok – Indonezia, desigur la o scara mai redusa. Are patru bungalowuri raspandite intr-o gradina cu arbori tropicali. Mai este un bungalow mai mare cu rol de receptie, biblioteca si salon ayurveda si un alt corp de cladire in care e restaurantul “il camino” si bucataria cu anexele.

E un loc linistit, valurile marii, desi sunt mari nu se aud prea tare, bungalowul nostru e mult mult mai in spate. Proprietara acestui guest house este o italiana, Manuela, care e mai in varsta si tare ne amuzam ca e din generatia hipiotilor si are preocupari ezoterice, acum citeste despre mandale.
Bungalowul nostru are o terasa pe care stam de obicei seara dupa ce se intuneca, o camera mare si ceva deosebit: in spate are o baie deschisa intr-o curte interioara cu plante tropicale. Totul e din beton sclivisit, inclusiv chiuveta si patul unde dormim. Pare interesant, insa credem ca au ales betonul pentru ca e mai durabil, se curata mai usor, nu mai ai bataie de cap cu mobilierul si mai ales ca nu–l ia apa in cazul unui tsunami cum a fost cel din anul 2004.

Inca de la intrare observam atentia gazdei care ne ofera o atmosfera romantica: flori in vaza, sfesnic cu lumanare si betisor parfumat in camera. Plaja e lata, curata si are nisip fin, dar nu exista deloc scoici. Plimbandu-ne pe plaja am vazut in jur multe resorturi abandonate. Dupa tsunamiul din 2004, nu a mai fost curaj si putere economica pentru a le repune pe picioare. Pretul platit de Sri Lanka: 30000 de vieti pierdute. Si Surya Garden a fost maturata de tsunami, dovada sunt ramasitele unui bungalow din care a ramas doar patul de beton. Restul bungalowurilor au fost refacute ulterior.

Totusi nici pensiunea in care stam nu se poate lauda ca e dotata cum ar trebui, de exemplu nu are suficiente sezlonguri de plaja. Suntem 6 turisti si sunt 4 sezlonguri din care unul e defect, ii lipsesc doua picioare. Pe asta din urma l-am rezolvat noi, am pus in loc de picioare doua nuci de cocos mari. In schimb la baie ne functioneaza toate fitingurile contrar traditiei de pana acum. De fapt e cea mai grozava baie intalnita de noi. O idee originala, mai ca ai sta in baie si nu in camera. Intretinerea resortului necesita munca de sisif, caci jungla, umiditatea si natura isi cer drepturile. Zilnic se curata aleile si spatiul verde al gradinii de frunzele sau florile uscate care cad din copaci. Pensiunea e deservita de 6-7 lucratori sinhalezi care se ocupa cu curatenia, servitul si cu bucataria. Manuela, dupa 20 de ani de Sri Lanka, inca nu cunoaste limba sinhaleza asa ca afacerile le face Indika, un tanar care conduce resortul. Mai sunt 5 caini grasi si 3 pisici, flebetea proprietarei, acestea din urma toata ziua stau in jungla si seara revin la mancare.

Desi la inceput nu prea am inteles care e treaba cu atatia caini, pe parcurs am vazut ca sunt importanti. In primul rand fiecare bungalow se repartizeaza cu caine, el doarme pe prispa casei si o pazeste de intrusi. Bungalowul nostru e bonificat si cu o pisica tarcata care doarme chiar in curtea interioara a bungalowului nostru.

Zilele petrecute la Surya Garden sunt o terapie pentru corp si suflet. E atat de multa liniste ca nu ne vine sa credem! Resortul aflat la km 189 pe soseaua Tangalle-Matara este izolat de satul Seenimodara. In jur sunt alte proprietatii cu case de inchiriat sau quest house-uri, multe dintre ele abandonate in urma tsunamiului. Turistii ies din gradinile lor si fac plimbari pe plaja, totul e linistit si pasnic. Am aflat ca la km 193 este cea mai scumpa facilitate de cazare- 1750 USD pe noapte, dar nu stim ce pot oferi in acest pret. In general cat am stat in Sri Lanka a plouat in fiecare zi. Aici la Tangale cand bate soarele caldura e torida, e insotita de umezeala si nimeni nu sta la soare pe plaja. Noi avem la dispozitie o gradina care pe langa ambientul exotic care e asigurat din oficiu are pasari si animale tropicale pe care le urmarim cu curiozitate copilareasca.

Intr-una din zile ne-am plimbat prin imprejurimi si am zarit pe acelasi copac 4 papagali si o soparla mare. Papagalii faceau larma mare ca soparlocul se urcase pe copacul lor, ravnea la niscai oua….

E deja ceva uzual ca o soparla cam de 1 m sa traverseze strada in fata ta.

Plaja situata intr-un golf, pare pustie, doar barcile pescaresti si cate un turist care se plimba iti aduc aminte ca la 500 m dai de civilizatie.

Aici barcile sunt mai inguste si nu le ancoreaza in apa ci la trag pe plaja, lucru destul de greu pentru ca unele sunt destul de mari, pescarii se grupeaza pentru acest lucru insa duminica fiind mai putini pe cativa i-am ajutat si noi.

In unele ipostaze oceanul si cerul devin un tot unitar si par a se oglindi reciproc.

In acest golf Oceanul Indian e foarte puternic, sunt momente peste zi cand valurile au 3 metri inalime, apoi se mai domolesc, oricum in primele zile a trebuit sa fim cu bagare de seama. Timpul si viata au un alt fel de ritm aici. De fapt am observat peste tot in Sri Lanka ca viata curge mai incet, mai tihnit. Nu exista agitatie, stress si nervi. Aici poti conduce un business intr-un pas de vals lent, fara probleme. Din pacate pentru noi zilele petrecute aici trec mai repede decat am dori. Diminetile cand ne trezim ascultam concertul pasarilor si apoi luam micul dejun – fructe: papaya, ananas si banana insotite de toast si ceai sri lankez, apoi urmeaza lecturarea unei carti sau completare de rebus sub arborele de mango, scaldatul in mare si plimbari pe plaja sau prin imprejurimi.

Prin plimbarile noastre locale am descoperit o turma de vaci care-si duce veacul pe plaja si mananca iarba de pe proprietatile distruse si abandonate dupa tsunami. Mai vedem pescari care se pregatesc sa iasa in larg la pescuit. Majoritatea vaselor lor sunt primite prin donatie, ca au ramas fara nimic dupa tsunami. Greu de tot!

La ora 17.00 personalul de la bucatarie ne asteapta cu nelipsitul Rice & curry pregatit in variate combinatii, de care am devenit deja dependenti si apoi facem plimbarea de seara si ne cocotam pe stancile din partea estica a plajei sa admiram apusul soarelui.

Ne lasam inconjurati de frumusetea din jur. Stam si apreciem faptul ca suntem atat de norocosi sa fii nimerit intr-un asemenea loc frumos si binecuvantat cu liniste. Zilnic cand caldura ne permite facem o plimbare prin imprejmuiri pe aleele betonate, aici casele satenilor coexista cu jungla care rapace intra in ograda omului.
Intr-o curte am dat peste o donatie pe care era steagul Romaniei, scopul era refacerea sistemului de alimentare cu apa distrus de tsunami. Probabil misiunea in sine a fost a Elvetiei, dar au participat in asociere mai multe tari.



VIII. NEGOMBO
10.01.2011-12.01.2011

Azi 10.01.2011 plecam cu regrete de la Surya Garden spre Negombo unde vom sta doua nopti. La ora 10.00 conform intelegerii telefonice se prezinta van-ul, Toyota bineinteles. Si pentru ca in natara se pastreaza mereu un echilibru, dupa atata liniste am ajuns sa avem o zi de drum dificila. Pe sosea nu prea ai ce vedea pentru ca in proportie de 90 la suta sunt case si-ti obureaza vederea, oricum a fost un drum destul de anevoios, desi soferul nostru era bun si s-a dovedit unul mai aprig. Incepand de la Matara, cel mai mare oras din sud, localitatile erau unite si se succedau fara intrerupure, doar o data sau de doua ori am mai fost vreo 3-5 km intre localitati. Insa ne-am prins ca pe fiecare firma comerciala scria obligatoriu si localitatea, asa ca am stiut pe unde suntem. Brusc era multa aglomeratie si agitatie, de parca toti cei 21 milioane de locuitori ai Sri Lanka erau concentratii pe cei 100 km de drum pe care ii mai aveam de parcurs. Statiunile de pe coasta de sud vest ca Unawatuna, Induruwa, Hikkaduwa, Bentota, etc erau destul de inghesuite intre malul marii si sosea, erau aglomerate si cu plaje inguste fata de plaja noastra de la Surya si sincer nici nu ne-au placut cum aratau. Cand ajungem la 20km de Colombo era ora 13 si ne gandeam ca in max 1 ora vom fi la Negombo si vom putea vizita orasul pana se intuneca, dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea de pe drum, caci urmeaza piatra de incercare a rabdarii noastre. Intram in Colombo intr-o circulatie haotica de neichipuit. Nici una din metropolele Asiei in care am fost pana acum nu are asa o circulatie besmetica, nu se respecta nimic in afara de stopuri, singurele de altfel intalnite pe drum, si de semnele politistilor care erau pe sosea in numar mare. Saraci incercau sa mai fluidizeze circulatia, dar nu reuseau. Soselele erau late si ar fi trebuit sa aiba 3 benzi pe sens, dar nu erau marcate, asa ca cateodata ne trezeam chiar si 5 vehicule mergand in paralel. Desigur ca 2 din cele 5 erau tu-tukuri care conform statisticililor locale provocau cele mai multe accidente. Oricum a fost un drum de groaza, am parcurs ultimii 50 km cu maximum 15-20 la ora in 3 ore. In total drumul a durat 6 ore si ne-a costat 10500 rupii plus, dar i-am dat in plus soferului 500 rupii pentru ca intradevar a meritat. E crima si pedeapsa sa conduci in iuresul de aici.
Am sosit in Negombo la ora 16.00, insa cam o jumatate de ora am cautat Serendib guest house. Aceasta ‘’pensiune’’ e de fapt o casa care are un living si 4 dormitoare fiecare cu baie proprie, inchiriate in regim hotelier. Casa e mare cu finisaje de calitate si decorate cu mult bun gust. Seamana mai mult cu un camin nu cu un guest house.

Gazdele noastre Hillary, o scotiana si sotul ei srilakez Buddika ne-au primit cu amabilitate si doreau sa ne ofere un welcome drink si sa conversam, dar eram atat de obositi de drum ca am amanat conversatia pe mai tarziu. Aici totul e OK chiar si mic dejunul este suficient si ne costa doar 3000 rupii pe noapte, cea mai ieftina cazare , dar fara rabat la calitate. Nu acelasi lucru il putem spune despre orasul Negombo care se intinde de-a lungul soselei riverane tarmului. Suntem dezamagiti de cum arata atat statiunea situata pe plaja Etukala, cat si de orasul in sine. Drumul e ingust, murdar si poluat la maximum. Aici poti intalnii hoteluri renumite si scumpe in acelasi timp (100-200 euro pe noapte), ne putem felicita pentru ca un sejur aici nici nu se compara cu cel de la Surya Garden, aici plaja este plina de oameni, am vazut chiar un calugar, care se plimba, dar si plina de gunoaie aduse de ocean si de canalele orasului care se scurg incet in apa la vedere, ne si mira cum de sunt atat de multi turisti vestici.

In 11.01.2011 am facut o plimbare in oras, practic am mers pe drumul principal pana in centru insa nu am vazut nimic semnificativ decat magazine tipice statiunilor turistice din care aproape din fiecare rabufnea cate in damf de mucegai. Nici nu-i de mirare, in mod normal luna ianuarie e cea mai calda si insorita, insa in acest an a plouat in fiecare zi. Am gasit un magazin de mirodenii care vindea varsat si am luat o cantitate semnificativa de: turmeric, piper, chilly, cardamom, curry si saffron etc.
Cu o seara inainte am iesit in oras in jurul pensiunii, am intrat intr-un supermarket, noi vorbeam despre cumpararea a doua cutii de curd si auzim o femeie care ne spune “buna seara”. Era o romanca din Sibiu care impreuna cu inca 9 romani care lucrau la o fabrica de incaltaminte in Negombo. Proprietarii erau americani, directorul general era brazilian, staful era italian si tehnicienii erau romani, ce mai o multinationala tipica. Au venit in Sri Lanka pentru ca fabrica din Sibiu s-a inchis si li s-a oferit o oportunitate aici. Deocamdata, romanca, ne spunea ca le e bine din punct de vedere financiar.
Maine dimineata la ora 4.00 vom pleca la aeroport pentru ca avionul nostru v-a decola la 6.25, deja am achitat proprietarei suma de 7500 rupii din care 1500 rupii va fi taxiul pana la aeroport. Ne-am culcat mai devreme si ne-am trezit fara alarma la 3.45, am facut cate un dus cu apa rece (nefiind soare nu exista apa calda) si la 4.00 am luat bagajele si am coborat jos. La parter ne asteptau Hillary si sotul Budika cu un ceai fierbinte si lapte, venise si taxiul, de data asta o limuzina de lux. Am plecat spre aeroport la 4.10, cu noi a venit si dl. Buddika, nu am prea inteles de ce, ulterior am vazut ca exista un filtru al armatei inainte de aeroport si dansul s-a legitimat si a spus ca ne conduce. La intrarea in aeroport alt filtru general la bagaje, dupa care a urmat o coada la vama. Erau multi sinhalezi, dar si cativa europeni cu o gramada de bagaje, ne-am dat cu presupusul ce naiba cara astia in atatea geamantane dintr-o tara bananiera, nu am gasit decat doua supozitii: primul comertul cu mirodenii si al doilea sinhalezii care pleaca la lucru in strainatate si isi duc jumatate din casa cu ei. S-a confirmat inca odata ca omul cu cat e mai sarac cu atat e mai atasat de lucrurile sale materiale. Oricum oficialitatile la vama si la chek-in erau exagerat de permisivie cu marimea bagajelor.

Zborul de la Negombo la Amman a durat 7 ore cu o ora mai mult decat la plecare ,asta din cauza ca acum zburam contra fusului orar sau cu alte cuvinte pamantul se invartea in sensul zborului. In acest avion ne-am nimerit langa o tanara sinhaleza, Kanika care venea sa lucreze in Amman, avea studii medii si a lucrat in Colombo ca functionar bancar in front office. Intre timp unchiul resident in Amman i-a facut rost de o slujba la o casa de schimb valutar. Cu banii, pe care spera sa-i castige, doreste sa-si cumpere o casa in Colombo, care costa in jur de 20000 usd.
Printre stewardese se erau si doua romance. Ajunsi la aeroportul din Amman nu am stat de loc, de abia ne-am dat jos din avionul de Sri Lanka ca am si am intrat in boarding pentru avionul de Istambul. Pana la Istanbul am calatorit comod si placut 2:15 minute.
La Istanbul a trebuit sa asteptam 4 ore, timp in care am mai sunat pe acasa, unde am aflat ca e ceata, am scris la jurnal sau pur si simplu ne-am plimbat prin aeroport.
De la Istanbul pana la Cluj calatoria a fost destul de usoara, de data asta am putut constata ca s-au imbunatit considerabil logistica si serviciile Tarom, in plus s-a intamplat ca in avionul de Bucuresti sa fie si un vecin de pe strada noastra si am profitat de invitatia acestuia de a ne duce cu masina ,drept urmare am ajuns acasa repede si confortabil.
Acasa ca de obicei ne asteptau nerabadatori mama/soacra si cainele nostru Rex.

In final recomandam celor ce vor sa calatoreasca in Asia tipul de incaltaminte potrivit pentru orice vreme si neaparat sa duca pixuri pe care sa le ofere copiilor din Sri Lanka.

In aceasta vacanta am:

-calatorit aproximativ 16500 km;
-zburat cu 8 avioane prin 5 aeroporturi;
-calatorit cu taxiul-limuzina (Negombi-Kandy),
-calatorit cu van-uri (Kandy-Hatale, Hatale-Ella, Ella-Tangalle, Tangalle-Negombo)
-calatorit cu tuk-tukul (Kandy)
-transport in comun cu autobuzul: (Kandy si Ella);
-stat in 6 guesthouse (Gabriela –Otopeni, Samadhi Center, Freedom Lodge-Kandy, Sita Haven –Ella, Surya Garden –Tangalle, Serendib-Negombo);

Nu trebuie ratate sau topul celor mai frumoase locatii pe care le-am vazut:

- Sigyria Rock;
- Templele din pesterile de la Dambula;
- Samadhi Center;
- Plantatiile de ceai si cascada Hatale;
- Ella Rock;
- Litle Adam’ Peak si plantatiile de ceai din jurul acestuia;
- Plaja de la Surya Gardens

Ce nu ne-a placut in SRI LANKA:
-umezeala si constructile inadecvate mediului umed;
-lipsa unor conditii civilizate de calatorie cu autobuzele si trenurile;

-curatenia care lasa de dorit din locurile publice;
-traficul infernal din Colombo;
-haitele de caini vagabonzi pe care ii gaseai peste tot.

Topul tarilor din Asia, deja vizitate de noi arata cam asa :

1.Indonezia - tara surprinzatoare
2.Thailanda – tara oamenilor zambareti
3.Sri Lanka -tara peisajelor frumoase si a oamenilor linistiti
4.Malaezia - tara verde si a oamenilor discreti
5.Cambodgia – tara 1 USD si a oamenilor prietenosi
6.Vietnam - tara frumusetii ascunse si a oamenilor agitati
7.Singapore - tara curateniei si oamenilor constinciosi
8.Hong Kong -tara businessului si a regulamentelor

CONCLUZII:
Pentru un analist economic Sri Lanka este o tara emergenta cu perspective largi pentru o dezvoltare rapida care tocmai a iesit dintr-un lung razboi civil de 25 ani, o tara ce seamana cu o Thailanda mai saraca si nedezvoltata. Sinhalezii sunt oameni prietenosi si calzi la suflet, oricand gata sa intre in vorba si sa te ajute. Pentru noi, Sri Lanka a insemnat cel mai linistit concediu de pana acum. Odata intrati in atmosfera de acolo am fost deconectati de tot ce inseamna lumea materiala, parca eram intr-o alta constelatie. Sri Lanka e invaluita de o ceata ”mist” usoara ca o boare care creeaza impresia unui alt timp si spatiu. E un spatiu in care poti reflecta. Ne vor ramane vii in amintire, plimbarile prin plantatiile de ceai, plaja ireal de frumoasa de la Surya Garden, escaladarea stancii de la Sigirya si Ella Rock, gradinile tropicale, mantrele calugarilor din templele vecine sau sinhalezii prietenosi care iti zambesc din tot sufletul.

Sri Lanka este o tara in care admiri peisaje frumoase, meditezi si descoperi semnificatia si rolul vietii si a omului pe pamant!

Macar o data vizitati Sri Lanka, MERITA !

Site-uri utile: http://www.thekandysamadhicentre.com/
http://www.sitasheaven.com/home.html www.srilanka-vacanze.com
http://www.serendibguesthouse.com/sunnet/


Cristina si Dumitru
Cluj Napoca,
15.01.2011