Incepem sa scriem in aeroportul Ferihegy din Budapesta cand asteptam sa ne imbarcam spre Helsinki. Am nimerit cu scaunul langa un grup de japonezi, mai precis un grup de femei mai in varsta si contrar perceptiei ca sunt oameni linistiti, sunt foarte galagiosi, isi arata una altuia suvenirurile cumparate din duty free si se distreaza. 
I. PLECAREA
Sambata, 12.12.2008
Destinatia acestei vacante a fost stabilita ca urmare a faptului, ca anul trecut, cand am fost in Indonezia, in Bali, intr-un shutlebus pe drumul de la pontonul unde ne-a lasat ferriboatul, spre Ubud am calatorit alaturi de o vietnameza care ne-a spus cat de mult s-a schimbat Vietnamul si ca trebuie sa-l vizitam si iata ca samanta odata aruncata a dat roade.
Dupa ce m-am uitat mai bine pe harta am vazut ca nu merita pierduta oportunitatea de a vedea si tara invecinata, Cambodgia si iata ca deja aveam un punct de plecare.
Asa se face ca prin luna februarie am comandat la Lonely Planet cartile Vietnam si Cambodgia pentru a obtine cat mai multe informatii necesare pentru stabilirea traseului.
Dupa cateva luni odata cu aflarea rutei de zbor traseul s-a mai complicat, caci legaturile aeriene de zbor erau prin Hong Kong, asa ca musai facem si o escala de 3 zile sa vizitam acest oras.
Ultimul retus a fost si vizitarea Budapestei punctul origine de zbor asa ca traseul final are configuratie largita: Cluj-Budapesta - Helsinki(tranzit)- Hong Kong- Vietnam - Cambodgia-Bangkok(tranzit) – Helsinki- Budapesta-Cluj.
II. BUDAPESTA
Sambata, 12.12.2009
Vacanta noastra a inceput cu plecarea la Budapesta in dimineata zilei de 12 decembrie.
Calatorim cu familia Macarie care merge si ea la Budapesta si ne-au luat cu masina lor chiar de acasa, drumul a fost placut incat nu am simtit cum trec cele 5 ore de drum si ca noutate pentru noi, la granita nu am stat de loc, ca alta data.
Ne amintim ca in celelalte excursii in Asia iesirile si intrarile in/din Romania prin Bucuresti au fost cu peripetii. De data asta cel putin iesirea a fost diferita.
Anul acesta am ales sa vizitam Budapesta din doua motive: unu - pentru ca nu am fost aici de 20 de ani si doi am vrut sa intram in atmosfera de concediu mai treptat si sa nu incepem vacanta abrupt cu un zbor de 11 ore cat tine drumul pana la Hong Kong.
Suntem cazati la hotel Ibis Aero, ales strategic pentru pozitia lui buna, langa metrou cu accesibiltate buna in tot orasul si catre aeroport.
Odata cazati plecam sa vizitam centrul Budapestei. Luam metroul M3 si facem o plimbare placuta pe faleza Dunarii intre podul Elisabeta si podul cu lanturi de unde vedem partea de Buda luminta feeric.
Ghinionul nostru e ca afara e destul de frig si plimbarea e destul de alerta. In plus bate si un vant rece. Cu lectia invatata de la Istambul din anul 2007, Dumitru s-a infofolit bine si si-a luat pantaloni de pijama pe post de izmene, dar tot spune ca ii e rece.
De la podul cu lanturi intram pe strada Vaci si ajungem intr-o piata unde se tine targul de Craciun. Sunt standuri cu ceramica, multe oale pictate, obiecte de artizanat local, vin fiert, castane si kurtoscolaci. Asistam la un spectacol de dans hip hop oferit de niste tineri si admiram performanta la care au ajuns.
Duminica , 13.12.2009
In aceasta zi ne-am propus sa vizitam cateva din obiectivele turistice si sa intram in atmosfera de concediu. Ma-am simtit deja mult mai relaxata si am crezut ca pe perioada vacantei pot sa redevin eu insumi si sa ma pot firesc fara grijile si preocuparile zilnice. Ce diferenta fata de acum cateva zile cand eram ingrijorata ca nu voi putea termina la timp dosarele pentru clienti.
Dupa micul dejun – bufet suedez- am luat metroul spre Parlament.
E un complex architectural impunator si deosebit. Odata bifat, trecem podul peste Dunare si ne oprim pe insula Margit care e amenajata ca un parc cu sali si terenuri de sport. Am apreciat faptul ca in ciuda frigului de afara, era lume in special tineri care practicau diverse sporturi, dar am vazut si cupluri mai in varsta care se plimbau. Am vizitat apoi Bastionul Pescarilor, o locatie mai romantica, in interiorul caruia era o biserica care oficia slujba de duminica.
De pe meterezele bastionului se vede foarte frumos parlamentul.
La castelul Buda am intrat fara sa vrem in platoul de filmare a unui film sau reclame,
noi intram intr-un pasaj de langa galeria de arta si vedem o asiatica care parca se ascundea de cineva, ne spune “Hello” si noi inaintam. Pe partea cealalta era echipa de filmare cu personal in exces care striga “Shoot”, in final am vazut si noi cum s-a filmat scena, nu era nimic deosebit, dar am ramas mirati de cat de multa lume era implicata in ceva relativ atat simplu. 
Agentul de politie care tinea lumea deoparte, 3 jeepuri, aparatura, personal la filmare si asistente care fugeau sa inveleasca vedeta in patura ca sa nu raceasca. Iata motivul pentru care bugetul unui film ajunge sa fie mare.
Revenim in Pesta si vizitam catedrala catolica Sf. Stefan, construita intre 1845-1891 de trei arhitecti. Se observa ca nu e o conceptie unitara, dar e foarte mare si frumoasa, bogat ornamentata cu vitrali, sculpturi si basoreliefuri. Am avut norocul sa intram dupa slujba si sa ascultam si un concert de orga.
Pe la ora 15:00 mergem la hotel sa mancam si ne odihnim cam 1 ora. Cum in toate ghidurile turistice se recomanda o iesire la baile termale, mergem si noi la baile Szechenyi. Prima incercare de intrare esueaza, trebuie sa mergem la alta poarta unde e permis accesul pana la ora 22.00.
Pe drum suntem abordati de un evreu nascut in Botosani, plecat de la 2 ani si jumatate in Israel si care auzindu-ne vorbind romaneste intra in vorba cu noi. Era cu sotia si se scuza cand traducea, spunea “scuze acuma traduc”. Ne-a placut ideea ca a fost incantat sa vorbeasca romaneste si vorbea chiar bine avand in vedere circumstantele.
Baile bune si frumoase, posibil si sanatoase, lucru care nu se poate spune de admnistrarea lor. Raportul calitate pret lasa mult de dorit. La pretul piperat al biletului platit te astepti la un pic mai mult, in primul rand sa modernizeze dotarile mai ales ca 80% din vizitatori sunt straini, in cei 10 Euro nu iti dau prosop sau slapi. In bazin am stat cam o ora si m-am conversat cu Svetlana din Ucraina, aflata in excursie in Europa si care la intrebarea mea cum se traieste acum in Ucraina, imi spunea ca “Ucraina e bolnava la cap”.
Discutia noastra e ciudata, ea vorbeste in italiana, eu in engleza, ambele intelegeam limba celeilate, dar nu ne puteam exprima. A fost fain!
Intorsi la hotel pregatim bagajele comandam taxiul pentru dimineata 4500 forinti si asteptam ziua de maine cand plecam spre Asia.
Odata cu trecerea timpului s-a schimbat si perceptia noastra, acum aeroportul ni s-a parut mult mai mic decat acum cinci ani cand am fost ultima data la Ferihegy.
Marti , 15.12.2009
Drumul cu Finnair a fost placut si civilizat, gradul de civilizatie si dezvoltare s-a vazut si in muzica difuzata in surdina in avion si aeroport : clasica si jazz pentru cei cu gusturi alese. Am avut escala la Helsinki o ora, ne-a placut aeroportul, dar mai ales ceea ce am vazut cat am survolat tara.
Pe avion am citit si cateva articole despre Finlalnda, tara cu 88000 de lacuri, si am aflat ca au cel mai mare produs intern brut din UE.
Finlandezii sunt inalti, blonzi sau saten deschis si au o limba cu multe vocale pe care le rostesc cantat cu urcarea sau coborarea unei octave. Salariul mediu este de aprox 3600 euro la barbati si 2600 euro la femei, somajul mic. Finlandezii locuiesc 43 % in case proprietate si 35 % in apartamente, restul in chirie. Finlanda are o populatie de cca. 5 milioane de oameni , astfel ca unui om ii revin 17 kmp. Din avion se vedeau ca strazile din comune sunt dispuse in linii curbe, nimic nu e aranjat ca la armata si prima impresie a fost ca am intrat intr-o poveste.
Trecand prin Finlanda si vazand datele economice, ne-am amarat din nou, ne-am gandit ca inainte de al doilea razboi mondial Romania statea mult mai bine decat Finlanda si uite unde suntem noi si unde au ajuns ei.
Deci avem o impresie buna despre Finlanda din putinul cat am vazut-o.
III. HONG KONG
Dupa un zbor deloc usor de 11 ore am ajuns cu bine la Hong Kong.
Hong Kongul e un oras care copleseste. Aici sunt 7640 de zgirie nori si iti trebuie un timp de acomodare sa te obisnuiesti cu peisajul. Peste tot zgirie nori, strazi aglomerate, multe masini, multe autobuze care aici sunt toate cu etaj ca si in Londra si sa nu mai pomenim de pietoni.Am gasit pensiunea (hostel) Ashoka foarte usor dat fiind indicatiile foarte precise pe care le-am primit pe mail. Pensiunea aici are cu totul alt inteles decat la noi. Suntem cazati intr-un grup de zgarie nori cu 6 corpuri, la parter avem un mall, iar pe la etaje sunt mai multe pensiuni, restaurante, fabrici, birouri, locuinte si mai stie cine ce, e o invalmasala aici ca nu stii cine cu cine voteaza. Personalul este format din toate natiile. Camerele sunt foarte mici pentru standardul european insa sunt acceptabile ca pret si curatenie.
In Hong Kong preturile sunt ridicate daca ne amintim bine sunt comparabile cu cele din Singapore. Rata de schimb 1 euro = 11,6 dolari Hong Kong (HKD), ca idee o apa minerala de 1,5 litri in supermarket costa 8 HKD.
Dupa ce am ajuns in camera ne-am odihnit putin si am plecat in oras, am mers pe faleza renumita “Star Avenue” aici am vazut multi chinezi care admirau stelele starurilor asiatice imprimate in asfalt, aveau imprimate in beton si amprentele mainilor tot aici exista si o statuie in bronz al lui Bruce Lee.
Ne-am mai plimbat pe Nathan Road si Jordan Road si am vizitat parcul Kowoolon care s-a dovedit foarte frumos. Aveau aici un labirnint din gard viu si aparate de exercitii fizice pentru oameni in varsta.
Cina am servit-o la un restaurant chinezesc am luat “rice nooddle with vegetables”, a costat 28 HKD portia, insa ne-au bonificat cu o cana de lapte de soia care ne-a picat la fix.
Pe drumul de intoarcere am admirat multitudinea de panouri luminoase care sunt prinse in console perpendiculare pe peeti. Multe erau cu semnificatia sarbatorilor de Craciun.
Am realizat cat de international a devenit Craciunul, e deja al treilea an cand petrecem sarbatorile de iarna in Asia si vedem ca in toate tarile se bate moneda serioasa pe Craciun, de cele mai multe ori din spirit economic desigur.
Ne-am intors pe faleza sa admiram in noapte zgaraie norii de pe malul celalalt. Aproape toate firmele multinationale, care le detin au amenajat reclame luminoase si jocuri de lumini astfel ca totul era feeric.
Intre timp a inceput sa ploua asa ca ne retragem la hostel (e corect asa hostel si nu hotel).
Dupa prima zi in HK am reflectat ca intr-o asemenea metropola cosmopolita individul nu reprezinta decat un element in statistica studiilor de piata in calitate de consumator. Oare ce sanse iti trebuie aici in viata, ca sa ai parte de educatie si de prosperitate materiala. Totul pare masiv si organizat, insa suntem siguri ca exista si reversul adica sacrificiul milioanelor de indivizi necunoscuti, imbatraniri premature sau sperante desarte generatie dupa generatie.
Pentru maine 16.12.2009 ne-am propus sa mergem dimineata sa facem tai chi la Centrul cultural Hong Kong si apoi hotaram in functie de vreme. Acum e seara si ploua in continuare destul de tare, dar avem 20 grade C. Am pus alarma sa ne trezeasca dimineata.
Miercuri, 16.12.2009
Azi suntem mai in forma, am reusit sa dormim 10 ore si mai ca ne-am refacut dupa zborul de 11 ore cu avionul.
Cateva amanunte despre Hong Kong. Desigur ca tuturor le pare ceva fantastic sa vii la Hong Kong, e similar cu mersul in Patagonia, dar orasul aceasta e mai mult decat o destinatie exotica.
Numele de Hong Kong tradus inseamna portul miresmelor. Initial referirea a fost facuta la actualul port Aberdeen care a fost primul punct de contact dintre englezi si localnici care avea un mirosul exotic. In 1842 denumirea a fost oficializata si s-a aplicat intregii insule.
In prezent HK este o regiune adminstrativa speciala, statut mentinut din 1997, cand colonia a fost retrocedata de catre englezi chinezilor.
Sub principul o tara doua sisteme HK-ul are un sistem politic si economic propriu, chiar si moneda separata de China mama. De fapt e fiica cea rasfatata cu privilegii a Chinei.
Sistemul e capitalist bazat pe taxe reduse, comert liber si interventii guvernamentale minime. Aceste masuri au facut din HK unul din cele mai puternice centre financiare ale lumii. Competitorul direct in Asia este Singapore.
Populatia este de cca. 7 milioane din care 95% chinezi si restul: indieni, pakistanezi, europeni, etc.
Am vazut multi turisti chinezi veniti de pe continent care erau practic depersonalizati aveau ecuson cu numere si nu nume. Asa ne-am dat seama ca depersonalizarea se aplica perfect in cadrul marilor colectivitati. Seara trotuarele, faleza si peste tot unde se putea umbla era plin ochi, aveai impresia ca e atata populatie ca nu se mai termina.
In schimb e tara in care se respecta toate regulile. De exemplu se face rand la urcarea in autobuzele de piata, dar nu oricum pentru ca pe trotuar este marcat numarul autobuzului si culuarul pe care trebuie sa stai si ei stau cuminti si asteapta. Idem la magazine, etc. disciplina aceasta si curatenia din toate locurile publice sunt lucrurile care ne-au impresionat cel mai mult.
Poate educatia s-a facut si coercitiv o amenda pentru fumat in locuri nepermise e 5000 de dolari, iar mancatul in metrou 1000 HKD.
Inca un amanunt nu credem sa fi vazut undeva toalete publice atat de finisate la un standard ridicat (la nivel de firma multinationala la noi ), curate si de gratis.
Sa revenim la ziua de miercuri. Ne-am trezit la 7:00 si ne-am dus la Centrul Cultural care organizeaza pentru turisti multe activitatii gratuite printre care si cursurile de tai chi.
Instructorul William Ng, o autoritate in domeniu ne intampina cu welcome si ora incepe. Curand vedem ca nu tot ce stim noi coincide cu ce ne arata el, dar ora este o incantare. Apoi luam metroul spre statia Diamond Hill (15HKD) si vizitam gradina Nan Lian Garden.
Este construita in 2003 de catre manastirea de calugari budisti Chi Lin aflata in vecinatatea gradinii, astfel ca intrarea e libera. Tot calugarii o intretin si la cei 35000 mp e munca nu gluma. Nan Lin Chi construita in stil tang, este o traspunere in realitate a conceptului de Feng Shui. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, fiecare copac, fiecare craca, fiecare piatra a fost modelata astfel ca sa creeze perfectiunea. Tot ce este in jur: pavilionul armoniei, pavilionul de ceai, lacul de lotusi sau lacul lunii, cascada, etc. degaja o atmosfera de armonie ireala.
In prelungirea gradinii este intrarea in manastirea bogat ornamentata cu statui aurite ale lui Buddha si a demonilor care pazesc.
Deconectarrea de real e pregnanta si cu greu acceptam ca acest loc coexista intre zgarie norii HK-ului. Hotaram sa intram in mallul alaturat, Hollywood Plaza, de fapt la fel ca in Singapore, tot centrul HK este un mall. Aici bem un ceai (10 HKD ceasca), luam apoi metroul spre insula Hong Kong statia Admiralitate (22 HKD).
Intentia noastra e sa vedem Ocean Park, dar cand vedem ca biletul e echivalentul a 50 euro/persoana la care se adauga transportul care e si el piperat, renuntam si vizitam Hong Kong Park. Aici cuvantul “parc” nu inseamna spatiu verde cu alei si banci ca la noi,
“Parc” reflecta un concept care uneste mai multe functiuni: muzee, o mica sera cu plante tropicale, rezervatia de pasari, observatorul, spatii sportive si de tai chi, spatii de joaca, cascade si meandre de apa terminate glorios intr-un lac.
Totul este public pus la dispozitia omului sa se refaca dupa stresul zilnic. Acum totul se impodobeste pentru Craciun.
Vis a vis de iesirea laterala, pe Kenedy Road, e statia de tramvai turistic care urca pe Victoria Peak, una din atractiile care nu trebuie ratata. Tramvaiul cu o vechime de 123 ani, a suferit modernizari succesive si plin ochi urca pe o panta de 45-60 grade si debarca turistii in mijlocul unui mall construit pe varful dealului.
La sosire tramvailu de lasa intr-un mall. Ne-a luat ceva timp sa gasim iesirea din mall, chiar comentam ca ne-am urcat pana aici sa facem comert. Gasim o iesire printr-un restaurant si mergem la un punct de belvedere.
Din pacate poluarea excesiva a HK-ului reduce semnificativ vizibilitatea, iar dintr-un articol din ziar aflam ca soarele e o pasare rara pe aici. Noi practic nu am vazut soare deloc in HK, numai ceata si poluare. Se pare ca e un oras in care trebuie eventual sa locuiesti, nu si sa traiesti.
Coboram, traversam cu metroul pe sub mare si mergem sa luam masa. Suntem obositi dupa 10 ore de vizitat, asa ca incercam in mai multe malluri sa gasim un food corner, dar nici vorba, la multe etaje cand iesi din inti direct in restaurante de lux, asa ca renuntam.
In zona Jordan intram intr-un restaurant chinez autentic si incercam sa comunicam cu personalul. Femeia nu intelege o boaba si cere ajutorul clientilor la tradus, in fine o tanara o rupe pe englezeste si ne comanda mancarea solicitata de noi. Cand o primim vedem ca n-am nimerit-o, in loc de “dim sum vegetarian” e o supa cu taitei de orez cu verdeturi si alge – tacamuri betisoare. Sotul meu e clar nemultumit, sa nu mai spun de mutra lui cand manca cu betisoarele taitei chinezesti. Peste cateva minute apare si chinezoica cu o furculita, in final supa a fost mancata si chiar apreciata, a fost intradevar buna sau foamea era prea mare ?.. mi-a spus Dumitru “in toata Asia nu voi gasi pilaf ca a lui soacra mea” si dupa ce a revenit la hotel a mancat din cozanacul cu mac al mamei adus cu noi de acasa.
Intorsi in camera ne pregatim bagajele, scriem mailuri si ne culcam. Maine plecam spre Hanoi.
Drumul spre aeroport nu a fost dificil am luat de langa hostel autobuzul Nr. A21 pana la aeroport terminal1. Autobuzul era supraetajat, la parter avea loc de bagaje care erau supravegheate video, puteai fi la etaj si vedeai pe un ecran bagajale. Pe drum am mai admirat multitudinea de zgaraie nori, tunelele sau podurile care traverseaza marea.
La aeroport, pentru Vietnam am fost verificati suplimentar, voiau sa se asigure ca nu vom avea probleme cu viza la aterizare.
Ultimele impresii despre Honk Kong:
Investitiile imobiliare din aceasta zona, pe care toate firmele de renume le-au facut nu credem sa mai fie sustenabile in viitorul apropiat, aceiasi impresie am avut-o anii trecuti in Bangkok sau Singapore. Dupa cum ne-am imaginat majoritatea sunt pline de birouri, desigur care asigura logistica necesara comertului mondial pe care il face China via Hong Kong, insa in vremurile noastre cand internetul a revolutionat problema actelor, vor disparea multi intermediary. Din ce am vazut aproape toate sunt iluminate insa in birouri nu era mai nimeni. Sunt atat de multe, incat ne-am putut imagina, ca fiecare locuitor al HK ar putea avea biroul lui. La majoritatea zgarie norilor lucreaza consecutive si continnuu trei echipe de curatare geamuri exterioare. Lucratorii coboara de sus pe o platforma suspendata din bambus.
Despre locuitori putem spune ca sunt chinezi care se afla la a doua generatie de capitalism, sunt deja adaptati ca functionari sau comercianti majoritatea fiind deja supraponderali si mai inalti decat chinezii clasici. Nu i-am vazut prea veseli, din contra nu pareau incantati de soarta lor si pentru acest lucru am gasit o explicatie, desi infrastructura si tehnologia este avansata banuim ca salariile sunt mici avand in vedere presiunea fortei de munca din China mama.
IV. VIETNAM
Joi, 17.12.2009
Hanoi
Am aterizat cu bine pe aeroportul Noi Bai din Hanoi (ardeleneste noi i-am spus “Nu’i Bai”), am mers sa completam formularul de viza pe care functionaul a lipit o poza de pasaport adusa din tara, nu stim ce s-ar fi intamplat daca nu aveam fotografii, insa pe de alta parte nu am platit viza, desi noi stiam ca cetatenii UE platesc, am insistat, dar ei sustineau ca Romania figureaza la ei cu viza libera si asa am facut economie de 50 USD.
Conform asigurarii date pe e-mail de catre Hotelul Camelia, la iesire ne astepta un taxi. Dupa numai cativa metri pe autostrada am facut cunostiinta cu modul in care se conduce in Vietnam: un haos total, toata lumea claxoneaza, se depaseste si pe stanga si pe dreapta. Ce-i drept am prins ora de varf cand vietnamezii se intorceau de la munca din fabricile situate de-a lungul autostrazii. Intre timp se facuse noapte .
Dupa o ora si jumatate am ajuns la Hotel Camelia, transportul ne-a costat 10 USD, oricum nu ne-am fi descurcat cu alte mijloace de transport in comun. Am intrat in camera si nu am mai iesit pana a doua zi. Camera de hotel a fost OK, era mare, curata si cu toate facilitatile, inclusiv wireless. Avea totusi un neajuns geamul dadea spre o curte de lumina si prin aceasta se auzeau zgomotele facute la parter in bucatarie de catre personalul hotelului.
Prea mult spus “personalul hotelului” pentru ca din cate am aflat de fapt e o familie intreaga acolo care administreaza hotelul (trei baieti si o femeie). Dormeau pe rand intr-o camaruta asezata sub scari imediat dupa receptie. Nu stiau prea bine engleza si cand nu ne intelgeam radeau si chemau un frate de lor care o rupea mai bine cu engleza.
Unul din frati cu o freza mai “turbata” si-a pus pozele pe calculator si se admira toata ziua cat de frumos era.
De asemenea micul dejun era simplist: omleta din doua oua, chifla, un pic de gem si o cutiuta clasica de butter si ceai sau cafea. Toate erau “preparate” intr-o pseudo bucatarie chiar de catre baietii care faceau pe rand si pe receptionerii si pe hamalii.
La o prima impresie daca ar trebui sa caracterizezi Vietnamul in cateva cuvinte ar fi cam asa: o tara inca socialista cu economie de piata situata in Peninsula Indochina in SE Asiei, cu o pozitie geografica privilegiata cu 3500 km de deschidere la Marea Chinei de Sud, are 4 anotimpuri in partea nordica are granita cu China, unde acum e zapada, clima subtropicala in zona Hanoi – acum 20 grade- si tropicala in sud 30-35 grade.
Vietnam sau mai corect Viet Nam s-a numit pana in 1945 Bai Nam (Marele Sud), are o populatia de 86 de milioane din care 86% sunt viet restul minoritati impartiti in 54 de grupuri entice. Religia dominanta e budismul, dar intalnesti frecvent confucianismul si crestinismul, in special in sudul tarii unde bisericile sunt imbodobite ca un pom de Craciun.
Vineri, 18.12.2009
Azi am facut cunostiinta propriuzisa cu orasul Hanoi. Aglomeratie de oameni, motociclete, masini si poluare groaznica. Poluarea e mai mare decat in Hong Kong sau Bangkok, pur si simplu simti ca te strange gatul. Populatia Hanoiului este de 6,2 milioane si detine peste 5 milioane de motociclete. La micul dejun am vorbit cu 2 nemti care ne-au spus ca in Ho Chi Min (Saigon) poluarea e si mai mare de asta am hotarat sa nu-l mai vizitam.
In Hanoi transportul in comun e ca si inexistent. E un trafic haotic si infernal strazile sunt inguste, trotuarele sunt ocupate in intregime de motorete sau comercianti, se circula cu cca. 20 km la ora, toata lumea claxoneaza si e cu piciorul pe frane. Pietonii nu au intaietate nici pe trecerile de pietoni nici la semafoare (acolo unde rar exista), de altfel si pietonii circula pe marginea strazii. Am vazut rar agenti de circulatie.
Am vazut si lucruri jenante de exemplu la hotelul in care am stat au maturat pe jos in holul de la receptie si gunoiul l-au aruncat in strada.
Observam ca in zona istorica a orasului localnicii isi preparau si serveau masa in strada pe trotuar si chiar si prestarile de servicii ca tunsul sau atelierul de reparat bicilete/motorete e pe trotuar.
Atmosfera e plina de tot felul de mirosuri de ulei ars, de peste sau carne fripta. De cele mai multe ori mancarea e adusa in mod traditional de vietnameze.
In ochii europeanului acestea pot aparea neajunsuri, dar pentru vietnamezul din Hanoi e un mod de viata si face parte din farmecul local. Daca e bine sau nu, cine poate stii, caci valorile noastre europene au cu totul alta conotatie aici in Asia.
Am vizitat si piata locala care ca orice piata din Asia e o explozie de culoare si marfuri exotice pentru europeni. In schimb vietnamezii au un cult pentru flori si aici putem spune ca am vazut flori intradevar deosebite. Ele sunt livrate la usa cu bicicleta.
Nu exista cosuri de gunoi, resturile se arunca in strada langa trotuar. Seara sunt maturate de serviciul public.
Vietnamezii nu au fost binecuvantati cu chipuri frumoase, dupa criteriile europene par chiar urati, insa sunt iuti si tenace, mici de statura si slabi. Zambesc foarte rar, nu sunt nici foarte politicosi si sunt concentratati pe ce fac. Asa se face ca rareori intalnesti un vietnamez amabil, exceptie cei care au un interes direct din turism sau comerciantii.
In timp ce ne plimbam prin Hanoi ne-am intrebat care o fi fost cauza adevarata a razboiului cu americanii si am relevat axioma filozofului: orice razboi aduce numai nenorocire si nici un fel de avantaje partilor beligerante. Acesti vietnamezi incapatanati s-au opus imperialismului american, au castigat razboiul in ghilimele pentru ca americanii tot vin odata cu capitalul si globalizarea inerenta cea ce oricum ar fi facut daca castigau ei, insa mai devreme.
Ca ironie noi romanii i-am asteptat pe americani 50 de ani si altii nu i-au vrut defel, probabil asa gandesc si vietnamezii despre noi de ce naiba i-am dat afara pe rusi cand ei ii doreau la ei in tara, tare mai incurcate sunt caile Domnului.
Intre timp Vietnamul a ramas in urma economic si politic, pe de alta parte americanii au pierdut vieti omenesti pe aici si nu stiu nici acum pentru ce, multi veterani se reintorc in calitate de turisti sa mai viziteze zonele demilitarizate, celebrele DMZ-uri (zone demiltarizate) amenajate intre timp ca puncte turistice.
Centrul Hanoiului, atat cat l-am parcurs pe jos e un imens bazar peste tot toata lumea vinde ceva, pare curios, dar sunt strazi intregi unde se vinde acelasi tip de marfa la mai multe magazine unul langa altul. Am vazut strada pantofilor, strada sforilor si funiilor, strada articolelor de mercerie, strada cu imbracaminte, strada cu dulciuri si da, strada ochelarilor de vedere.
Putin magazine sunt moderne, nu am vazut malluri sau supermarketuri sau sa utilizeze case de marcat. Preturile nu sunt afisate totul se negociaza. El se pune dupa cantitatea cumparata la localnici si dupa aspect la straini.
Nu au cladiri inalte cele care exista sunt inguste, majoritate au 4-5 nivele, sunt din vremea coloniala franceza unele neingrijite, aproape toate au un front la strada intre 2-3 m si se intind in lungime in spate (inclusiv hotelul in care stam) .
Masa o luam la un restaurant cochet, Tangerine Café, descoperit intamplator si unde am intrat pentru ca meniul postat afara spunea ca e vegetarian. Inauntru era placut aranjat, muzica in surdina pe masura si intradevar mancarea era numai vegetariana si foarte gustoasa. Oricum e un local de care ne amintim cu placere.
Azi am vizitat si templul Muntelui de Jad aflat pe lacul Hokien unde am vazut un altar chinezesc. Intram apoi intr-o galerie de arta unde achizitionam doua tablouri.
Sambata, 19.12.2009
Excursie de o zi la Halong Bay.
Excursia am platit-o la receptia hotelului ne-a costat 35 USD de persoana. La ora 8:30 ne-a ridicat un microbus din fata hotelului si am calatorit 183 km pe un drum destul de aglomerat, cu o oprire la un popas turistic.
Pe parcursul drumului peisajul era de campie pe alocuri dealuri. Nu erau culturi de orez in acesta perioada e iarna, in zona nordica a Vietnamului, insa am vazut porumb, varza si alte leguminoase. Campurile nu par a fi ingrijite cel putin asa cum erau in Indonezia, am observat o saracie destul de mare la tara.
Dupa ce am ajuns in portul Halong Bay am fot urcati pe un vas de croaziera. Erau foarte multe toate construite cam dupa acelasi model in scop turistic vapor sub forma de corabie. Pe corabia noastra au fost vreo 10 persoane dintre care era ne amintim :un rus, 5 malaezieni, 3 japoneze (care radeau tot timpul) si noi. Dupa vreo jumatate de ora de mers cu vaporasul, am ajuns la niste varfuri de munti care ieseau din mare ne-am plimbat printre ele si am ajuns la un sat plutitor.
Localnicii aveau casele pe plute de baloti de polistiren si traiau din pescuit si vanzari catre turisti. Aveau si scoala primara acolo. Am debarcat pe una dintre aceste case plutitoare si am vazut ca aveau bazine inchise cu pesti si alte vietuitoare marine pe care le ofereau turistilor.
Daca erai intersat bucatarul de pe corabie ti-l pregatea pentru pranz. Din grupul nostru nu a fost nimeni interesat de ceva, asa ca am urcat din nou pe corabie unde ne-a fost sevit pranzul, langa noi a nimerit rusul care era din Moscova, parea a fi un tip finut si educat. El a vizitat Romania a fost in: Bucuresti, Brasov, Poiana Brasov si Bran. Ne-a spus ca in opinia lui Transilvania-Banat respectiv Clujul, Aradul si Timisoara sunt mult mai evoluate decat in sudul Romaniei. Despre Rusia ne-a spus ca acum la Moscova e OK si ca restul tarii incepe sa-si mai revina .
Intrucat noi eram vegetarieni i-am cedat partea noastra de mancare carnivora asa ca rusul a mancat pe saturate, scoici, raci alte fructe de mare plus un peste mare si prajit. Noua ne-a cedat partea lui de fructe.
Dupa masa am mers la o casa plutitoare unde aveam platita in biletul excursie o plimbare de 20 minute cu caiacul, din tot grupul numai noi si rusul aveam asa ceva.
Rusul a renutat pentru ca nu era prea curajos, a spus ca plateste separat o barca cu vasle. Cristina a renuntat si ea pentru ca ghidul a descurajat-o ca o sa se ude. Eu nu am renuntat avand in vedere ca a fost platit deja caiacul si banii oricum nu-i putem recupera. M-am urcat intr-un caiac si dupa cativa metri m-au chemat inapoi, nu aveam voie sa merg singur, cica era periculos, pana la urma s-a lasat convins malaiezianul sa vina cu mine de gratis. Plimbarea cu caiacul a fost placuta, nu era de fapt nici un pericol nici cu udatul nici cu adancimea, pe alocuri apa era de o jumatate de metru in plus te echipeaza cu veste de salvare. Am mers cca 300 m si am intrat printr-un tunel care facea legatura cu un fost lac intern intre munti si mare, aici a fost ceva spectaculos, era uimitor cum apa a sapat un tunel cu un diametru de cca. 30 m si lung de cca. 50 metri in munte, ulterior am aflat ca muntii din jur sunt calcarosi asa ca se pretau usor eroziunii.
Dupa plimbarea cu caiacul am vizitat o pestera foarte frumoasa, se intra printr-o parte si ieseai pe alta. Am vazut multe forme bizare care semanau usor cu diferite fiinte sau lucruri, ghidul se distra pentru ca ne punea pe noi sa ghicim cu ce seamana formele, asa am recunoscut capete de barbati, siluete de femei, serpi, meduze, dragoni. Pestera era amenajata cu scari si lumini multicolore.
Dupa vizitarea pesterii ne-am imbarcat pe corabie si printre varfuri de munti am ajuns in port unde se intunecase deja. Am fost preluati de un microbus mai mare (s-au cuplat mai multe grupuri).
Soferul microbuzului era cam nebun, facea tripla depasire, trecea mereu linia continua, facea depasiri periculoase, toate camioanele care veneau din fata il semnalizau cu farurile. La inceput nu stiam de ce ghidul nostru s-a asezat mai in spate in microbuz. La un moment dat rusul i-a zis ghidului sa-i zica soferului sa conduca mai prudent. Ghidul a vorbit cu soferul in vietnameza, mai mult au ras impreuna, dar pana la urma s-a asezat pe locul din fata. La un moment dat microbuzul intrase in concurenta cu o cisterna soferul acesteia din urma nu-l lasa nicicum pe al nostru sa-l depaseasca, desi il tot claxona continuu, asa ca soferul nostru pendula stanga dreapta cu viteza si foarte aproape de cisterna, cand deodata pe strada a aparut un camion care stationa pe partea dreapta era cat pe ce sa avem un accident, a urmat o frana brusca si microbuzul s-a oprit la cca 15 cm de camionul stationat. Bineinteles toti pasagerii s-au speriat si au fost dezechilibrati. Noi care eram pe scaunele din fata am vazut camionul si ne-am tinut bine de scaune.
Pana la urma dupa cca 2,5 ore de condus infernal am ajuns cu bine la hotel.
Duminica, 20.12.2009
Dimineata am pregatit bagajele pe care la ora 12:00 le-am lasat la receptia hotelului si am iesit in oras. Prima noastra intentie a fost sa intram la teatrul de papusi pe apa din centrul orasului insa ca si acum doua zile nu erau bilete asa ca la schimb ne-am hotaram sa vizitam Mausoleul lui Ho Chi Min .
Mausoleul se afla in zona franceza a Hanoiului cu bulevarde largi,multi copaci si case ramase de pe vremea colonialismului francez care acum gazduiesc in mare parte ambasade.
Am vizitat locurile unde lucra, tinea sedinte, se relaxa, dormea sau isi primea oaspetii presedintele Ho Chi Min. I-am vazut si masinile cu care a circulat in anii 50. Din cate am vazut ne-a facut impresia unui om modest.
Vizita aceasta ne-a adus aminte ca suntem intr-o tara socialista, caci pe tot traseul muzeului in difuzoare se auzeau cantece patriotice, iar incinta era pazita de militari plictisiti.
La plecare pe un perete al WC-ului am vazut o carte de identitate pierduta a unei bucurestence, l-am luat cu noi cu intentia sa il trimitem pe posta cand ajungem in tara. Cu aceasta ocazie am avut un sentiment placut aveam dovada palpabila ca mai trec pe acolo si alti concetateni.
Dupa vizitarea muzeului Ho Shi Min am servit masa la restarantul 69 Bar & Restaurant, situat pe strada Ma Moy 69, era recomandat de Lonely Planet pentru vegetarieni.
Am revenit la hotel, urma plecarea spre Hue cu trenul la ora 20:10. Biletele ni le-au cumparat cei de la receptia hotelului, ne-au costat 42 USD de persoana. In aceasta suma a intrat si taxiul de la hotel la gara si un insotitor de la hotel care ne-a dus pana la vagon. Ajunsi aici am constat ca de fapt nu avem vagon de dormit ci cuseta cu 4 locuri si ca biletul de tren de fapt era de 25 USD asa ca cei de la hotel Camelia, ne-au tepuit de vreo 15 USD de persoana. Vom fi mai atenti de aici incolo.
In cuseta am calatorit cu o tanara englezoaica care venea de pe insula Cat Ba din nord, unde ia fost frig si cum se saturase de dardait s-a hotarat sa mearga mai in sud. Al patrulea calator era un localnic care nu a vorbit de loc, doar s-a foit mereu si citea o carte despre Barack Obama. Englezoaica a dormit mai tot timpul. Cuseta era curata si se preta dormitului, insa aerul conditionat din tavan care nu se putea opri era deranjant. Spre dimineata cand s-a facut ziua pe la 6:00 si trenul s-a oprit intr-o gara am iesit pe hol sa intrebam unde ne aflam insa localnicii nu stiau engleza la fel nici insotitoarea de vagon, am avut noroc cu un baiat alb care ne-a spus ca exista la capatul vagonului un tablou cu statiile trenului. Intradevar l-am cautat si am vazut ca trenul va ajunge la Hue abia pe la 9:50 si era capat de linie, noi credeam ca vom ajunge in jurul orei 4:00 dimineta.
IV.2. HUE
Luni 21.12.2009
La ora 9:50 am ajuns in gara Hue, dupa 13 ore de calatorie cu trenul. Aici ploua mocanaeste si dupa ce am coborat din tren cu greu am ajuns in gara pentru ca intre peroane nu sunt treceri de beton, asa ca am mers pana la capatul trenului si am trecut trolerele peste liniile de cale ferata.
Am ajuns in fata garii si am luat un taxi pana la hotelul Tran Ly ,a costat 2 USD, 5 minute de mers. Hotelul e dragut in acelasi stil ca cele din Hanoi adica la strada lat 3-4 metri si lung in spate de 20 m. Din pacate ne-au dat o camera fara geam (numai baia avea geam) insa au promis ca ne-o schimba maine,ulterior nu am mai vrut sa ne-o mai schimbe pentru ca nu mai merita deranjul pentru o zi.
Dupa ce am despachetat am mers in oras, de la receptie ne-au dat umbrele pentru ca in continuare ploua.
Am trecut podul peste Raul Parfumat si am intrat intr-un magazin cam cum era Centralul pe vremea comunismului unde erau difuzate cantece patriotice de imbarbatare, in schimb avea marfa de tot felul cu preturi afisate. Am mai vizitat o piata care era indicata ca punct turisitc in Lonely Planet, in fapt era o piata unde se vindeau de toate in genul pietei din Marasti -(Cluj Napoca), deci nimic deosebit pentru noi.
Am revenit la hotel unde la receptie am comandat pentru maine un tur complet al orasului a costat 20 USD pentru doua persoane, inclusiv un lunch.
Inca ploua in Hue.
Marti, 22.12.2009
Azi nu mai ploua si parca s-a mai incalzit putin. Cristina e racita cobza, nu a suportat aerul conditionat din taxiul care ne-a adus de la aeroport la Hanoi acum 5 zile si nici cel din trenul Hanoi - Hue. Acum nici nu poate vorbi, asa ca de nevoie trebuie sa vorbesc eu engleza, ea mai mult scrie. Asa e, nu–mi amintesc sa fi fost niciodata asa de afectata de aerul conditionat. E chiar distractiv sa-l aud pe Dumitru cum se descurca, oricum e inventiv si cand nu stie cuvantul inventeaza ceva. Din cand in cand mai scriu si eu biletele ca sa pot comunica.
Dimineata ne trezim la ora 8 si plecam in turul din Hue.
Microbuzul cu ghid ne-a ridicat la ora 8:30. A fost interesant si placut. Microbuzul e cosmopolit, turistii sunt: chinezi, olandezi, francezi, americani, finalandezi si australieni.
Hue e categoric un oras turistic si are multe obiective turistice de oferit.
Prima oprire a fost intr-un sat unde ne-a fost aratat cum se confectioneaza betisoarele parfumate si palariile traditionale vietnameze. Acestea sunt diferite de cele din Indonezia.
Regii vietnamezi asemeni faraonilor egipteni acordau o importanta deosebita vietii de dincolo, construiau mormantul inca din timpul vietii.
Intre cele doua civilizatii exista mai multe puncte comune pe aceasta tema. Amandoua civilzatiile isi inmormantau suveranul cu bogatii, iar mormantul era pazit de statui simboluri: elefantul semnifica puterea, calul mijlocul de transport in noua viata, iar mandarini slujitorii regelui in viata de dupa.
Deoarece bogatiile cu care era ingropat regele erau semnificative, mormantul propriu zis se afla pe un teren larg pe mai multe hectare, iar locul exact al mormantului nu era cunoscut de nimeni. Ghidul ne spune ca lucratorii care au sapat mormantul erau decapitati dupa inmormantare. Aflam cu actualul guvern nu agreeaza cautarea mormintelor prin nici o tehinca moderna si nici prin metodele lor traditionale adica vizionarii care au fost folositi cu eficienta si in timpul razboiului cu americanii.
Amplasamentul monumentului funerar era ales dupa multi ani de cautari de catre un specialist in feng shui care identifica locul adecvat, dupa care se creea ambientul, lacuri facute de mana omului, templul de venerare, locuri de relaxare si mormantul propriu zis.
Noi am fost la 2 morminte. Primul e al regelui Tu Duk.
Acestui rege i s-a prezis la un moment dat ca va mai trai 6 ani asa ca a grabit lucrarile si le-a terminat in 3 ani lucrand zi si noapte.
S-a grabit degeaba ca a mai trait bine mersi ba chiar a folosit locatia ca resedinta de relaxare, asa ca in incinta ne-a fost prezentat un teatru, un pavilion unde regele scria, insula artificiala unde vana, dar care practic fiind mica animalele erau aduse si regele se distra omorandu-le si haremul celor 104 de sotii care il insoteau peste tot.
Treaba cu sotiile e mortala, fetele erau oferite regelui de catre nobili mandarini care doreau sa urce in rang. Odata maritate acestea nu aveau voie sa mai vada sau sa mai vorbeasca cu familia sau cunostimile lor, legaturile fiind brusc taiate. Singurii care aveau acces la ele erau eunucii. Dupa moartea regelui, toate deveneau vaduve si erau fortate sa devina calugarite.
Al doilea mormant a fost al regelui Minh Mang, care a fost un rege progresist pe timpul caruia Vietnamul si-a extins teritoriile si a ajuns una din puterile importante din Asia de SE
. Amplasamentul mormatului e mai mare, are 28 ha. Desi ambele obiective sunt in patrimoniu UNESCO ele sunt destul de prost intretinute si e chiar periculos sa le vizitezi avand in vedere ca pasesti pe placi de teracota care sunt alunecoase cand ploua fiind acoperite cu licheni.
Cum prima parte a turului s-a incheiat am fost dusi la un restaurant unde am avut un pranz tip bufet.
Dupa masa, a vizitat punctul de atractie numarul unu din Hue si anume Citadela, care era resedinta regilor Vietnamului in evul mediu.
Citadela e de fapt palatul regal si e constituita din mai multe palate inconjurate de un zid de aparare inalt de cca 8-10 m din caramida.
I. PLECAREA
Sambata, 12.12.2008
Destinatia acestei vacante a fost stabilita ca urmare a faptului, ca anul trecut, cand am fost in Indonezia, in Bali, intr-un shutlebus pe drumul de la pontonul unde ne-a lasat ferriboatul, spre Ubud am calatorit alaturi de o vietnameza care ne-a spus cat de mult s-a schimbat Vietnamul si ca trebuie sa-l vizitam si iata ca samanta odata aruncata a dat roade.
Dupa ce m-am uitat mai bine pe harta am vazut ca nu merita pierduta oportunitatea de a vedea si tara invecinata, Cambodgia si iata ca deja aveam un punct de plecare.
Asa se face ca prin luna februarie am comandat la Lonely Planet cartile Vietnam si Cambodgia pentru a obtine cat mai multe informatii necesare pentru stabilirea traseului.
Dupa cateva luni odata cu aflarea rutei de zbor traseul s-a mai complicat, caci legaturile aeriene de zbor erau prin Hong Kong, asa ca musai facem si o escala de 3 zile sa vizitam acest oras.
Ultimul retus a fost si vizitarea Budapestei punctul origine de zbor asa ca traseul final are configuratie largita: Cluj-Budapesta - Helsinki(tranzit)- Hong Kong- Vietnam - Cambodgia-Bangkok(tranzit) – Helsinki- Budapesta-Cluj.
II. BUDAPESTA
Sambata, 12.12.2009
Vacanta noastra a inceput cu plecarea la Budapesta in dimineata zilei de 12 decembrie.
Calatorim cu familia Macarie care merge si ea la Budapesta si ne-au luat cu masina lor chiar de acasa, drumul a fost placut incat nu am simtit cum trec cele 5 ore de drum si ca noutate pentru noi, la granita nu am stat de loc, ca alta data.
Ne amintim ca in celelalte excursii in Asia iesirile si intrarile in/din Romania prin Bucuresti au fost cu peripetii. De data asta cel putin iesirea a fost diferita.
Anul acesta am ales sa vizitam Budapesta din doua motive: unu - pentru ca nu am fost aici de 20 de ani si doi am vrut sa intram in atmosfera de concediu mai treptat si sa nu incepem vacanta abrupt cu un zbor de 11 ore cat tine drumul pana la Hong Kong.
Suntem cazati la hotel Ibis Aero, ales strategic pentru pozitia lui buna, langa metrou cu accesibiltate buna in tot orasul si catre aeroport.
Odata cazati plecam sa vizitam centrul Budapestei. Luam metroul M3 si facem o plimbare placuta pe faleza Dunarii intre podul Elisabeta si podul cu lanturi de unde vedem partea de Buda luminta feeric.
Ghinionul nostru e ca afara e destul de frig si plimbarea e destul de alerta. In plus bate si un vant rece. Cu lectia invatata de la Istambul din anul 2007, Dumitru s-a infofolit bine si si-a luat pantaloni de pijama pe post de izmene, dar tot spune ca ii e rece.
De la podul cu lanturi intram pe strada Vaci si ajungem intr-o piata unde se tine targul de Craciun. Sunt standuri cu ceramica, multe oale pictate, obiecte de artizanat local, vin fiert, castane si kurtoscolaci. Asistam la un spectacol de dans hip hop oferit de niste tineri si admiram performanta la care au ajuns.
Duminica , 13.12.2009
In aceasta zi ne-am propus sa vizitam cateva din obiectivele turistice si sa intram in atmosfera de concediu. Ma-am simtit deja mult mai relaxata si am crezut ca pe perioada vacantei pot sa redevin eu insumi si sa ma pot firesc fara grijile si preocuparile zilnice. Ce diferenta fata de acum cateva zile cand eram ingrijorata ca nu voi putea termina la timp dosarele pentru clienti.
Dupa micul dejun – bufet suedez- am luat metroul spre Parlament.
E un complex architectural impunator si deosebit. Odata bifat, trecem podul peste Dunare si ne oprim pe insula Margit care e amenajata ca un parc cu sali si terenuri de sport. Am apreciat faptul ca in ciuda frigului de afara, era lume in special tineri care practicau diverse sporturi, dar am vazut si cupluri mai in varsta care se plimbau. Am vizitat apoi Bastionul Pescarilor, o locatie mai romantica, in interiorul caruia era o biserica care oficia slujba de duminica.
De pe meterezele bastionului se vede foarte frumos parlamentul.La castelul Buda am intrat fara sa vrem in platoul de filmare a unui film sau reclame,
noi intram intr-un pasaj de langa galeria de arta si vedem o asiatica care parca se ascundea de cineva, ne spune “Hello” si noi inaintam. Pe partea cealalta era echipa de filmare cu personal in exces care striga “Shoot”, in final am vazut si noi cum s-a filmat scena, nu era nimic deosebit, dar am ramas mirati de cat de multa lume era implicata in ceva relativ atat simplu. Agentul de politie care tinea lumea deoparte, 3 jeepuri, aparatura, personal la filmare si asistente care fugeau sa inveleasca vedeta in patura ca sa nu raceasca. Iata motivul pentru care bugetul unui film ajunge sa fie mare.
Revenim in Pesta si vizitam catedrala catolica Sf. Stefan, construita intre 1845-1891 de trei arhitecti. Se observa ca nu e o conceptie unitara, dar e foarte mare si frumoasa, bogat ornamentata cu vitrali, sculpturi si basoreliefuri. Am avut norocul sa intram dupa slujba si sa ascultam si un concert de orga.
Pe la ora 15:00 mergem la hotel sa mancam si ne odihnim cam 1 ora. Cum in toate ghidurile turistice se recomanda o iesire la baile termale, mergem si noi la baile Szechenyi. Prima incercare de intrare esueaza, trebuie sa mergem la alta poarta unde e permis accesul pana la ora 22.00.
Pe drum suntem abordati de un evreu nascut in Botosani, plecat de la 2 ani si jumatate in Israel si care auzindu-ne vorbind romaneste intra in vorba cu noi. Era cu sotia si se scuza cand traducea, spunea “scuze acuma traduc”. Ne-a placut ideea ca a fost incantat sa vorbeasca romaneste si vorbea chiar bine avand in vedere circumstantele.
Baile bune si frumoase, posibil si sanatoase, lucru care nu se poate spune de admnistrarea lor. Raportul calitate pret lasa mult de dorit. La pretul piperat al biletului platit te astepti la un pic mai mult, in primul rand sa modernizeze dotarile mai ales ca 80% din vizitatori sunt straini, in cei 10 Euro nu iti dau prosop sau slapi. In bazin am stat cam o ora si m-am conversat cu Svetlana din Ucraina, aflata in excursie in Europa si care la intrebarea mea cum se traieste acum in Ucraina, imi spunea ca “Ucraina e bolnava la cap”.
Discutia noastra e ciudata, ea vorbeste in italiana, eu in engleza, ambele intelegeam limba celeilate, dar nu ne puteam exprima. A fost fain!
Intorsi la hotel pregatim bagajele comandam taxiul pentru dimineata 4500 forinti si asteptam ziua de maine cand plecam spre Asia.
Odata cu trecerea timpului s-a schimbat si perceptia noastra, acum aeroportul ni s-a parut mult mai mic decat acum cinci ani cand am fost ultima data la Ferihegy.
Marti , 15.12.2009
Drumul cu Finnair a fost placut si civilizat, gradul de civilizatie si dezvoltare s-a vazut si in muzica difuzata in surdina in avion si aeroport : clasica si jazz pentru cei cu gusturi alese. Am avut escala la Helsinki o ora, ne-a placut aeroportul, dar mai ales ceea ce am vazut cat am survolat tara.
Pe avion am citit si cateva articole despre Finlalnda, tara cu 88000 de lacuri, si am aflat ca au cel mai mare produs intern brut din UE.
Finlandezii sunt inalti, blonzi sau saten deschis si au o limba cu multe vocale pe care le rostesc cantat cu urcarea sau coborarea unei octave. Salariul mediu este de aprox 3600 euro la barbati si 2600 euro la femei, somajul mic. Finlandezii locuiesc 43 % in case proprietate si 35 % in apartamente, restul in chirie. Finlanda are o populatie de cca. 5 milioane de oameni , astfel ca unui om ii revin 17 kmp. Din avion se vedeau ca strazile din comune sunt dispuse in linii curbe, nimic nu e aranjat ca la armata si prima impresie a fost ca am intrat intr-o poveste.Trecand prin Finlanda si vazand datele economice, ne-am amarat din nou, ne-am gandit ca inainte de al doilea razboi mondial Romania statea mult mai bine decat Finlanda si uite unde suntem noi si unde au ajuns ei.
Deci avem o impresie buna despre Finlanda din putinul cat am vazut-o.
III. HONG KONG
Dupa un zbor deloc usor de 11 ore am ajuns cu bine la Hong Kong.
Hong Kongul e un oras care copleseste. Aici sunt 7640 de zgirie nori si iti trebuie un timp de acomodare sa te obisnuiesti cu peisajul. Peste tot zgirie nori, strazi aglomerate, multe masini, multe autobuze care aici sunt toate cu etaj ca si in Londra si sa nu mai pomenim de pietoni.Am gasit pensiunea (hostel) Ashoka foarte usor dat fiind indicatiile foarte precise pe care le-am primit pe mail. Pensiunea aici are cu totul alt inteles decat la noi. Suntem cazati intr-un grup de zgarie nori cu 6 corpuri, la parter avem un mall, iar pe la etaje sunt mai multe pensiuni, restaurante, fabrici, birouri, locuinte si mai stie cine ce, e o invalmasala aici ca nu stii cine cu cine voteaza. Personalul este format din toate natiile. Camerele sunt foarte mici pentru standardul european insa sunt acceptabile ca pret si curatenie.In Hong Kong preturile sunt ridicate daca ne amintim bine sunt comparabile cu cele din Singapore. Rata de schimb 1 euro = 11,6 dolari Hong Kong (HKD), ca idee o apa minerala de 1,5 litri in supermarket costa 8 HKD.
Dupa ce am ajuns in camera ne-am odihnit putin si am plecat in oras, am mers pe faleza renumita “Star Avenue” aici am vazut multi chinezi care admirau stelele starurilor asiatice imprimate in asfalt, aveau imprimate in beton si amprentele mainilor tot aici exista si o statuie in bronz al lui Bruce Lee.
Ne-am mai plimbat pe Nathan Road si Jordan Road si am vizitat parcul Kowoolon care s-a dovedit foarte frumos. Aveau aici un labirnint din gard viu si aparate de exercitii fizice pentru oameni in varsta. 
Cina am servit-o la un restaurant chinezesc am luat “rice nooddle with vegetables”, a costat 28 HKD portia, insa ne-au bonificat cu o cana de lapte de soia care ne-a picat la fix.
Pe drumul de intoarcere am admirat multitudinea de panouri luminoase care sunt prinse in console perpendiculare pe peeti. Multe erau cu semnificatia sarbatorilor de Craciun.
Am realizat cat de international a devenit Craciunul, e deja al treilea an cand petrecem sarbatorile de iarna in Asia si vedem ca in toate tarile se bate moneda serioasa pe Craciun, de cele mai multe ori din spirit economic desigur.
Ne-am intors pe faleza sa admiram in noapte zgaraie norii de pe malul celalalt. Aproape toate firmele multinationale, care le detin au amenajat reclame luminoase si jocuri de lumini astfel ca totul era feeric.
Intre timp a inceput sa ploua asa ca ne retragem la hostel (e corect asa hostel si nu hotel).
Dupa prima zi in HK am reflectat ca intr-o asemenea metropola cosmopolita individul nu reprezinta decat un element in statistica studiilor de piata in calitate de consumator. Oare ce sanse iti trebuie aici in viata, ca sa ai parte de educatie si de prosperitate materiala. Totul pare masiv si organizat, insa suntem siguri ca exista si reversul adica sacrificiul milioanelor de indivizi necunoscuti, imbatraniri premature sau sperante desarte generatie dupa generatie.
Pentru maine 16.12.2009 ne-am propus sa mergem dimineata sa facem tai chi la Centrul cultural Hong Kong si apoi hotaram in functie de vreme. Acum e seara si ploua in continuare destul de tare, dar avem 20 grade C. Am pus alarma sa ne trezeasca dimineata.
Miercuri, 16.12.2009
Azi suntem mai in forma, am reusit sa dormim 10 ore si mai ca ne-am refacut dupa zborul de 11 ore cu avionul.
Cateva amanunte despre Hong Kong. Desigur ca tuturor le pare ceva fantastic sa vii la Hong Kong, e similar cu mersul in Patagonia, dar orasul aceasta e mai mult decat o destinatie exotica.
Numele de Hong Kong tradus inseamna portul miresmelor. Initial referirea a fost facuta la actualul port Aberdeen care a fost primul punct de contact dintre englezi si localnici care avea un mirosul exotic. In 1842 denumirea a fost oficializata si s-a aplicat intregii insule.
In prezent HK este o regiune adminstrativa speciala, statut mentinut din 1997, cand colonia a fost retrocedata de catre englezi chinezilor.
Sub principul o tara doua sisteme HK-ul are un sistem politic si economic propriu, chiar si moneda separata de China mama. De fapt e fiica cea rasfatata cu privilegii a Chinei.
Sistemul e capitalist bazat pe taxe reduse, comert liber si interventii guvernamentale minime. Aceste masuri au facut din HK unul din cele mai puternice centre financiare ale lumii. Competitorul direct in Asia este Singapore.
Populatia este de cca. 7 milioane din care 95% chinezi si restul: indieni, pakistanezi, europeni, etc.
Am vazut multi turisti chinezi veniti de pe continent care erau practic depersonalizati aveau ecuson cu numere si nu nume. Asa ne-am dat seama ca depersonalizarea se aplica perfect in cadrul marilor colectivitati. Seara trotuarele, faleza si peste tot unde se putea umbla era plin ochi, aveai impresia ca e atata populatie ca nu se mai termina.
In schimb e tara in care se respecta toate regulile. De exemplu se face rand la urcarea in autobuzele de piata, dar nu oricum pentru ca pe trotuar este marcat numarul autobuzului si culuarul pe care trebuie sa stai si ei stau cuminti si asteapta. Idem la magazine, etc. disciplina aceasta si curatenia din toate locurile publice sunt lucrurile care ne-au impresionat cel mai mult.
Poate educatia s-a facut si coercitiv o amenda pentru fumat in locuri nepermise e 5000 de dolari, iar mancatul in metrou 1000 HKD.
Inca un amanunt nu credem sa fi vazut undeva toalete publice atat de finisate la un standard ridicat (la nivel de firma multinationala la noi ), curate si de gratis.
Sa revenim la ziua de miercuri. Ne-am trezit la 7:00 si ne-am dus la Centrul Cultural care organizeaza pentru turisti multe activitatii gratuite printre care si cursurile de tai chi.
Instructorul William Ng, o autoritate in domeniu ne intampina cu welcome si ora incepe. Curand vedem ca nu tot ce stim noi coincide cu ce ne arata el, dar ora este o incantare. Apoi luam metroul spre statia Diamond Hill (15HKD) si vizitam gradina Nan Lian Garden.
Este construita in 2003 de catre manastirea de calugari budisti Chi Lin aflata in vecinatatea gradinii, astfel ca intrarea e libera. Tot calugarii o intretin si la cei 35000 mp e munca nu gluma. Nan Lin Chi construita in stil tang, este o traspunere in realitate a conceptului de Feng Shui. Nimic nu este lasat la voia intamplarii, fiecare copac, fiecare craca, fiecare piatra a fost modelata astfel ca sa creeze perfectiunea. Tot ce este in jur: pavilionul armoniei, pavilionul de ceai, lacul de lotusi sau lacul lunii, cascada, etc. degaja o atmosfera de armonie ireala. 
In prelungirea gradinii este intrarea in manastirea bogat ornamentata cu statui aurite ale lui Buddha si a demonilor care pazesc.
Deconectarrea de real e pregnanta si cu greu acceptam ca acest loc coexista intre zgarie norii HK-ului. Hotaram sa intram in mallul alaturat, Hollywood Plaza, de fapt la fel ca in Singapore, tot centrul HK este un mall. Aici bem un ceai (10 HKD ceasca), luam apoi metroul spre insula Hong Kong statia Admiralitate (22 HKD). 
Intentia noastra e sa vedem Ocean Park, dar cand vedem ca biletul e echivalentul a 50 euro/persoana la care se adauga transportul care e si el piperat, renuntam si vizitam Hong Kong Park. Aici cuvantul “parc” nu inseamna spatiu verde cu alei si banci ca la noi,
“Parc” reflecta un concept care uneste mai multe functiuni: muzee, o mica sera cu plante tropicale, rezervatia de pasari, observatorul, spatii sportive si de tai chi, spatii de joaca, cascade si meandre de apa terminate glorios intr-un lac.
Totul este public pus la dispozitia omului sa se refaca dupa stresul zilnic. Acum totul se impodobeste pentru Craciun.
Vis a vis de iesirea laterala, pe Kenedy Road, e statia de tramvai turistic care urca pe Victoria Peak, una din atractiile care nu trebuie ratata. Tramvaiul cu o vechime de 123 ani, a suferit modernizari succesive si plin ochi urca pe o panta de 45-60 grade si debarca turistii in mijlocul unui mall construit pe varful dealului.
La sosire tramvailu de lasa intr-un mall. Ne-a luat ceva timp sa gasim iesirea din mall, chiar comentam ca ne-am urcat pana aici sa facem comert. Gasim o iesire printr-un restaurant si mergem la un punct de belvedere.
Din pacate poluarea excesiva a HK-ului reduce semnificativ vizibilitatea, iar dintr-un articol din ziar aflam ca soarele e o pasare rara pe aici. Noi practic nu am vazut soare deloc in HK, numai ceata si poluare. Se pare ca e un oras in care trebuie eventual sa locuiesti, nu si sa traiesti.
Coboram, traversam cu metroul pe sub mare si mergem sa luam masa. Suntem obositi dupa 10 ore de vizitat, asa ca incercam in mai multe malluri sa gasim un food corner, dar nici vorba, la multe etaje cand iesi din inti direct in restaurante de lux, asa ca renuntam.
In zona Jordan intram intr-un restaurant chinez autentic si incercam sa comunicam cu personalul. Femeia nu intelege o boaba si cere ajutorul clientilor la tradus, in fine o tanara o rupe pe englezeste si ne comanda mancarea solicitata de noi. Cand o primim vedem ca n-am nimerit-o, in loc de “dim sum vegetarian” e o supa cu taitei de orez cu verdeturi si alge – tacamuri betisoare. Sotul meu e clar nemultumit, sa nu mai spun de mutra lui cand manca cu betisoarele taitei chinezesti. Peste cateva minute apare si chinezoica cu o furculita, in final supa a fost mancata si chiar apreciata, a fost intradevar buna sau foamea era prea mare ?.. mi-a spus Dumitru “in toata Asia nu voi gasi pilaf ca a lui soacra mea” si dupa ce a revenit la hotel a mancat din cozanacul cu mac al mamei adus cu noi de acasa.
Intorsi in camera ne pregatim bagajele, scriem mailuri si ne culcam. Maine plecam spre Hanoi.
Drumul spre aeroport nu a fost dificil am luat de langa hostel autobuzul Nr. A21 pana la aeroport terminal1. Autobuzul era supraetajat, la parter avea loc de bagaje care erau supravegheate video, puteai fi la etaj si vedeai pe un ecran bagajale. Pe drum am mai admirat multitudinea de zgaraie nori, tunelele sau podurile care traverseaza marea.
La aeroport, pentru Vietnam am fost verificati suplimentar, voiau sa se asigure ca nu vom avea probleme cu viza la aterizare.
Ultimele impresii despre Honk Kong:
Investitiile imobiliare din aceasta zona, pe care toate firmele de renume le-au facut nu credem sa mai fie sustenabile in viitorul apropiat, aceiasi impresie am avut-o anii trecuti in Bangkok sau Singapore. Dupa cum ne-am imaginat majoritatea sunt pline de birouri, desigur care asigura logistica necesara comertului mondial pe care il face China via Hong Kong, insa in vremurile noastre cand internetul a revolutionat problema actelor, vor disparea multi intermediary. Din ce am vazut aproape toate sunt iluminate insa in birouri nu era mai nimeni. Sunt atat de multe, incat ne-am putut imagina, ca fiecare locuitor al HK ar putea avea biroul lui. La majoritatea zgarie norilor lucreaza consecutive si continnuu trei echipe de curatare geamuri exterioare. Lucratorii coboara de sus pe o platforma suspendata din bambus.
Despre locuitori putem spune ca sunt chinezi care se afla la a doua generatie de capitalism, sunt deja adaptati ca functionari sau comercianti majoritatea fiind deja supraponderali si mai inalti decat chinezii clasici. Nu i-am vazut prea veseli, din contra nu pareau incantati de soarta lor si pentru acest lucru am gasit o explicatie, desi infrastructura si tehnologia este avansata banuim ca salariile sunt mici avand in vedere presiunea fortei de munca din China mama.
IV. VIETNAM
Joi, 17.12.2009
Hanoi
Am aterizat cu bine pe aeroportul Noi Bai din Hanoi (ardeleneste noi i-am spus “Nu’i Bai”), am mers sa completam formularul de viza pe care functionaul a lipit o poza de pasaport adusa din tara, nu stim ce s-ar fi intamplat daca nu aveam fotografii, insa pe de alta parte nu am platit viza, desi noi stiam ca cetatenii UE platesc, am insistat, dar ei sustineau ca Romania figureaza la ei cu viza libera si asa am facut economie de 50 USD.
Conform asigurarii date pe e-mail de catre Hotelul Camelia, la iesire ne astepta un taxi. Dupa numai cativa metri pe autostrada am facut cunostiinta cu modul in care se conduce in Vietnam: un haos total, toata lumea claxoneaza, se depaseste si pe stanga si pe dreapta. Ce-i drept am prins ora de varf cand vietnamezii se intorceau de la munca din fabricile situate de-a lungul autostrazii. Intre timp se facuse noapte .
Dupa o ora si jumatate am ajuns la Hotel Camelia, transportul ne-a costat 10 USD, oricum nu ne-am fi descurcat cu alte mijloace de transport in comun. Am intrat in camera si nu am mai iesit pana a doua zi. Camera de hotel a fost OK, era mare, curata si cu toate facilitatile, inclusiv wireless. Avea totusi un neajuns geamul dadea spre o curte de lumina si prin aceasta se auzeau zgomotele facute la parter in bucatarie de catre personalul hotelului.
Prea mult spus “personalul hotelului” pentru ca din cate am aflat de fapt e o familie intreaga acolo care administreaza hotelul (trei baieti si o femeie). Dormeau pe rand intr-o camaruta asezata sub scari imediat dupa receptie. Nu stiau prea bine engleza si cand nu ne intelgeam radeau si chemau un frate de lor care o rupea mai bine cu engleza.
Unul din frati cu o freza mai “turbata” si-a pus pozele pe calculator si se admira toata ziua cat de frumos era.
De asemenea micul dejun era simplist: omleta din doua oua, chifla, un pic de gem si o cutiuta clasica de butter si ceai sau cafea. Toate erau “preparate” intr-o pseudo bucatarie chiar de catre baietii care faceau pe rand si pe receptionerii si pe hamalii.
La o prima impresie daca ar trebui sa caracterizezi Vietnamul in cateva cuvinte ar fi cam asa: o tara inca socialista cu economie de piata situata in Peninsula Indochina in SE Asiei, cu o pozitie geografica privilegiata cu 3500 km de deschidere la Marea Chinei de Sud, are 4 anotimpuri in partea nordica are granita cu China, unde acum e zapada, clima subtropicala in zona Hanoi – acum 20 grade- si tropicala in sud 30-35 grade.
Vietnam sau mai corect Viet Nam s-a numit pana in 1945 Bai Nam (Marele Sud), are o populatia de 86 de milioane din care 86% sunt viet restul minoritati impartiti in 54 de grupuri entice. Religia dominanta e budismul, dar intalnesti frecvent confucianismul si crestinismul, in special in sudul tarii unde bisericile sunt imbodobite ca un pom de Craciun.
Vineri, 18.12.2009
Azi am facut cunostiinta propriuzisa cu orasul Hanoi. Aglomeratie de oameni, motociclete, masini si poluare groaznica. Poluarea e mai mare decat in Hong Kong sau Bangkok, pur si simplu simti ca te strange gatul. Populatia Hanoiului este de 6,2 milioane si detine peste 5 milioane de motociclete. La micul dejun am vorbit cu 2 nemti care ne-au spus ca in Ho Chi Min (Saigon) poluarea e si mai mare de asta am hotarat sa nu-l mai vizitam.
In Hanoi transportul in comun e ca si inexistent. E un trafic haotic si infernal strazile sunt inguste, trotuarele sunt ocupate in intregime de motorete sau comercianti, se circula cu cca. 20 km la ora, toata lumea claxoneaza si e cu piciorul pe frane. Pietonii nu au intaietate nici pe trecerile de pietoni nici la semafoare (acolo unde rar exista), de altfel si pietonii circula pe marginea strazii. Am vazut rar agenti de circulatie.
Am vazut si lucruri jenante de exemplu la hotelul in care am stat au maturat pe jos in holul de la receptie si gunoiul l-au aruncat in strada.
Observam ca in zona istorica a orasului localnicii isi preparau si serveau masa in strada pe trotuar si chiar si prestarile de servicii ca tunsul sau atelierul de reparat bicilete/motorete e pe trotuar.
Atmosfera e plina de tot felul de mirosuri de ulei ars, de peste sau carne fripta. De cele mai multe ori mancarea e adusa in mod traditional de vietnameze. 
In ochii europeanului acestea pot aparea neajunsuri, dar pentru vietnamezul din Hanoi e un mod de viata si face parte din farmecul local. Daca e bine sau nu, cine poate stii, caci valorile noastre europene au cu totul alta conotatie aici in Asia.
Am vizitat si piata locala care ca orice piata din Asia e o explozie de culoare si marfuri exotice pentru europeni. In schimb vietnamezii au un cult pentru flori si aici putem spune ca am vazut flori intradevar deosebite. Ele sunt livrate la usa cu bicicleta.
Nu exista cosuri de gunoi, resturile se arunca in strada langa trotuar. Seara sunt maturate de serviciul public.
Vietnamezii nu au fost binecuvantati cu chipuri frumoase, dupa criteriile europene par chiar urati, insa sunt iuti si tenace, mici de statura si slabi. Zambesc foarte rar, nu sunt nici foarte politicosi si sunt concentratati pe ce fac. Asa se face ca rareori intalnesti un vietnamez amabil, exceptie cei care au un interes direct din turism sau comerciantii.
In timp ce ne plimbam prin Hanoi ne-am intrebat care o fi fost cauza adevarata a razboiului cu americanii si am relevat axioma filozofului: orice razboi aduce numai nenorocire si nici un fel de avantaje partilor beligerante. Acesti vietnamezi incapatanati s-au opus imperialismului american, au castigat razboiul in ghilimele pentru ca americanii tot vin odata cu capitalul si globalizarea inerenta cea ce oricum ar fi facut daca castigau ei, insa mai devreme.
Ca ironie noi romanii i-am asteptat pe americani 50 de ani si altii nu i-au vrut defel, probabil asa gandesc si vietnamezii despre noi de ce naiba i-am dat afara pe rusi cand ei ii doreau la ei in tara, tare mai incurcate sunt caile Domnului.
Intre timp Vietnamul a ramas in urma economic si politic, pe de alta parte americanii au pierdut vieti omenesti pe aici si nu stiu nici acum pentru ce, multi veterani se reintorc in calitate de turisti sa mai viziteze zonele demilitarizate, celebrele DMZ-uri (zone demiltarizate) amenajate intre timp ca puncte turistice.
Centrul Hanoiului, atat cat l-am parcurs pe jos e un imens bazar peste tot toata lumea vinde ceva, pare curios, dar sunt strazi intregi unde se vinde acelasi tip de marfa la mai multe magazine unul langa altul. Am vazut strada pantofilor, strada sforilor si funiilor, strada articolelor de mercerie, strada cu imbracaminte, strada cu dulciuri si da, strada ochelarilor de vedere.
Putin magazine sunt moderne, nu am vazut malluri sau supermarketuri sau sa utilizeze case de marcat. Preturile nu sunt afisate totul se negociaza. El se pune dupa cantitatea cumparata la localnici si dupa aspect la straini.
Nu au cladiri inalte cele care exista sunt inguste, majoritate au 4-5 nivele, sunt din vremea coloniala franceza unele neingrijite, aproape toate au un front la strada intre 2-3 m si se intind in lungime in spate (inclusiv hotelul in care stam) .
Masa o luam la un restaurant cochet, Tangerine Café, descoperit intamplator si unde am intrat pentru ca meniul postat afara spunea ca e vegetarian. Inauntru era placut aranjat, muzica in surdina pe masura si intradevar mancarea era numai vegetariana si foarte gustoasa. Oricum e un local de care ne amintim cu placere.
Azi am vizitat si templul Muntelui de Jad aflat pe lacul Hokien unde am vazut un altar chinezesc. Intram apoi intr-o galerie de arta unde achizitionam doua tablouri.
Sambata, 19.12.2009
Excursie de o zi la Halong Bay.
Excursia am platit-o la receptia hotelului ne-a costat 35 USD de persoana. La ora 8:30 ne-a ridicat un microbus din fata hotelului si am calatorit 183 km pe un drum destul de aglomerat, cu o oprire la un popas turistic.
Pe parcursul drumului peisajul era de campie pe alocuri dealuri. Nu erau culturi de orez in acesta perioada e iarna, in zona nordica a Vietnamului, insa am vazut porumb, varza si alte leguminoase. Campurile nu par a fi ingrijite cel putin asa cum erau in Indonezia, am observat o saracie destul de mare la tara.
Dupa ce am ajuns in portul Halong Bay am fot urcati pe un vas de croaziera. Erau foarte multe toate construite cam dupa acelasi model in scop turistic vapor sub forma de corabie. Pe corabia noastra au fost vreo 10 persoane dintre care era ne amintim :un rus, 5 malaezieni, 3 japoneze (care radeau tot timpul) si noi. Dupa vreo jumatate de ora de mers cu vaporasul, am ajuns la niste varfuri de munti care ieseau din mare ne-am plimbat printre ele si am ajuns la un sat plutitor.
Localnicii aveau casele pe plute de baloti de polistiren si traiau din pescuit si vanzari catre turisti. Aveau si scoala primara acolo. Am debarcat pe una dintre aceste case plutitoare si am vazut ca aveau bazine inchise cu pesti si alte vietuitoare marine pe care le ofereau turistilor.
Daca erai intersat bucatarul de pe corabie ti-l pregatea pentru pranz. Din grupul nostru nu a fost nimeni interesat de ceva, asa ca am urcat din nou pe corabie unde ne-a fost sevit pranzul, langa noi a nimerit rusul care era din Moscova, parea a fi un tip finut si educat. El a vizitat Romania a fost in: Bucuresti, Brasov, Poiana Brasov si Bran. Ne-a spus ca in opinia lui Transilvania-Banat respectiv Clujul, Aradul si Timisoara sunt mult mai evoluate decat in sudul Romaniei. Despre Rusia ne-a spus ca acum la Moscova e OK si ca restul tarii incepe sa-si mai revina .Intrucat noi eram vegetarieni i-am cedat partea noastra de mancare carnivora asa ca rusul a mancat pe saturate, scoici, raci alte fructe de mare plus un peste mare si prajit. Noua ne-a cedat partea lui de fructe.
Dupa masa am mers la o casa plutitoare unde aveam platita in biletul excursie o plimbare de 20 minute cu caiacul, din tot grupul numai noi si rusul aveam asa ceva.
Rusul a renutat pentru ca nu era prea curajos, a spus ca plateste separat o barca cu vasle. Cristina a renuntat si ea pentru ca ghidul a descurajat-o ca o sa se ude. Eu nu am renuntat avand in vedere ca a fost platit deja caiacul si banii oricum nu-i putem recupera. M-am urcat intr-un caiac si dupa cativa metri m-au chemat inapoi, nu aveam voie sa merg singur, cica era periculos, pana la urma s-a lasat convins malaiezianul sa vina cu mine de gratis. Plimbarea cu caiacul a fost placuta, nu era de fapt nici un pericol nici cu udatul nici cu adancimea, pe alocuri apa era de o jumatate de metru in plus te echipeaza cu veste de salvare. Am mers cca 300 m si am intrat printr-un tunel care facea legatura cu un fost lac intern intre munti si mare, aici a fost ceva spectaculos, era uimitor cum apa a sapat un tunel cu un diametru de cca. 30 m si lung de cca. 50 metri in munte, ulterior am aflat ca muntii din jur sunt calcarosi asa ca se pretau usor eroziunii.Dupa plimbarea cu caiacul am vizitat o pestera foarte frumoasa, se intra printr-o parte si ieseai pe alta. Am vazut multe forme bizare care semanau usor cu diferite fiinte sau lucruri, ghidul se distra pentru ca ne punea pe noi sa ghicim cu ce seamana formele, asa am recunoscut capete de barbati, siluete de femei, serpi, meduze, dragoni. Pestera era amenajata cu scari si lumini multicolore.
Dupa vizitarea pesterii ne-am imbarcat pe corabie si printre varfuri de munti am ajuns in port unde se intunecase deja. Am fost preluati de un microbus mai mare (s-au cuplat mai multe grupuri).
Soferul microbuzului era cam nebun, facea tripla depasire, trecea mereu linia continua, facea depasiri periculoase, toate camioanele care veneau din fata il semnalizau cu farurile. La inceput nu stiam de ce ghidul nostru s-a asezat mai in spate in microbuz. La un moment dat rusul i-a zis ghidului sa-i zica soferului sa conduca mai prudent. Ghidul a vorbit cu soferul in vietnameza, mai mult au ras impreuna, dar pana la urma s-a asezat pe locul din fata. La un moment dat microbuzul intrase in concurenta cu o cisterna soferul acesteia din urma nu-l lasa nicicum pe al nostru sa-l depaseasca, desi il tot claxona continuu, asa ca soferul nostru pendula stanga dreapta cu viteza si foarte aproape de cisterna, cand deodata pe strada a aparut un camion care stationa pe partea dreapta era cat pe ce sa avem un accident, a urmat o frana brusca si microbuzul s-a oprit la cca 15 cm de camionul stationat. Bineinteles toti pasagerii s-au speriat si au fost dezechilibrati. Noi care eram pe scaunele din fata am vazut camionul si ne-am tinut bine de scaune.
Pana la urma dupa cca 2,5 ore de condus infernal am ajuns cu bine la hotel.
Duminica, 20.12.2009
Dimineata am pregatit bagajele pe care la ora 12:00 le-am lasat la receptia hotelului si am iesit in oras. Prima noastra intentie a fost sa intram la teatrul de papusi pe apa din centrul orasului insa ca si acum doua zile nu erau bilete asa ca la schimb ne-am hotaram sa vizitam Mausoleul lui Ho Chi Min .
Mausoleul se afla in zona franceza a Hanoiului cu bulevarde largi,multi copaci si case ramase de pe vremea colonialismului francez care acum gazduiesc in mare parte ambasade.
Am vizitat locurile unde lucra, tinea sedinte, se relaxa, dormea sau isi primea oaspetii presedintele Ho Chi Min. I-am vazut si masinile cu care a circulat in anii 50. Din cate am vazut ne-a facut impresia unui om modest.
Vizita aceasta ne-a adus aminte ca suntem intr-o tara socialista, caci pe tot traseul muzeului in difuzoare se auzeau cantece patriotice, iar incinta era pazita de militari plictisiti.
La plecare pe un perete al WC-ului am vazut o carte de identitate pierduta a unei bucurestence, l-am luat cu noi cu intentia sa il trimitem pe posta cand ajungem in tara. Cu aceasta ocazie am avut un sentiment placut aveam dovada palpabila ca mai trec pe acolo si alti concetateni.
Dupa vizitarea muzeului Ho Shi Min am servit masa la restarantul 69 Bar & Restaurant, situat pe strada Ma Moy 69, era recomandat de Lonely Planet pentru vegetarieni.
Am revenit la hotel, urma plecarea spre Hue cu trenul la ora 20:10. Biletele ni le-au cumparat cei de la receptia hotelului, ne-au costat 42 USD de persoana. In aceasta suma a intrat si taxiul de la hotel la gara si un insotitor de la hotel care ne-a dus pana la vagon. Ajunsi aici am constat ca de fapt nu avem vagon de dormit ci cuseta cu 4 locuri si ca biletul de tren de fapt era de 25 USD asa ca cei de la hotel Camelia, ne-au tepuit de vreo 15 USD de persoana. Vom fi mai atenti de aici incolo.
In cuseta am calatorit cu o tanara englezoaica care venea de pe insula Cat Ba din nord, unde ia fost frig si cum se saturase de dardait s-a hotarat sa mearga mai in sud. Al patrulea calator era un localnic care nu a vorbit de loc, doar s-a foit mereu si citea o carte despre Barack Obama. Englezoaica a dormit mai tot timpul. Cuseta era curata si se preta dormitului, insa aerul conditionat din tavan care nu se putea opri era deranjant. Spre dimineata cand s-a facut ziua pe la 6:00 si trenul s-a oprit intr-o gara am iesit pe hol sa intrebam unde ne aflam insa localnicii nu stiau engleza la fel nici insotitoarea de vagon, am avut noroc cu un baiat alb care ne-a spus ca exista la capatul vagonului un tablou cu statiile trenului. Intradevar l-am cautat si am vazut ca trenul va ajunge la Hue abia pe la 9:50 si era capat de linie, noi credeam ca vom ajunge in jurul orei 4:00 dimineta.
IV.2. HUE
Luni 21.12.2009
La ora 9:50 am ajuns in gara Hue, dupa 13 ore de calatorie cu trenul. Aici ploua mocanaeste si dupa ce am coborat din tren cu greu am ajuns in gara pentru ca intre peroane nu sunt treceri de beton, asa ca am mers pana la capatul trenului si am trecut trolerele peste liniile de cale ferata.
Am ajuns in fata garii si am luat un taxi pana la hotelul Tran Ly ,a costat 2 USD, 5 minute de mers. Hotelul e dragut in acelasi stil ca cele din Hanoi adica la strada lat 3-4 metri si lung in spate de 20 m. Din pacate ne-au dat o camera fara geam (numai baia avea geam) insa au promis ca ne-o schimba maine,ulterior nu am mai vrut sa ne-o mai schimbe pentru ca nu mai merita deranjul pentru o zi.
Dupa ce am despachetat am mers in oras, de la receptie ne-au dat umbrele pentru ca in continuare ploua.
Am trecut podul peste Raul Parfumat si am intrat intr-un magazin cam cum era Centralul pe vremea comunismului unde erau difuzate cantece patriotice de imbarbatare, in schimb avea marfa de tot felul cu preturi afisate. Am mai vizitat o piata care era indicata ca punct turisitc in Lonely Planet, in fapt era o piata unde se vindeau de toate in genul pietei din Marasti -(Cluj Napoca), deci nimic deosebit pentru noi.
Am revenit la hotel unde la receptie am comandat pentru maine un tur complet al orasului a costat 20 USD pentru doua persoane, inclusiv un lunch.
Inca ploua in Hue.
Marti, 22.12.2009
Azi nu mai ploua si parca s-a mai incalzit putin. Cristina e racita cobza, nu a suportat aerul conditionat din taxiul care ne-a adus de la aeroport la Hanoi acum 5 zile si nici cel din trenul Hanoi - Hue. Acum nici nu poate vorbi, asa ca de nevoie trebuie sa vorbesc eu engleza, ea mai mult scrie. Asa e, nu–mi amintesc sa fi fost niciodata asa de afectata de aerul conditionat. E chiar distractiv sa-l aud pe Dumitru cum se descurca, oricum e inventiv si cand nu stie cuvantul inventeaza ceva. Din cand in cand mai scriu si eu biletele ca sa pot comunica.
Dimineata ne trezim la ora 8 si plecam in turul din Hue.
Microbuzul cu ghid ne-a ridicat la ora 8:30. A fost interesant si placut. Microbuzul e cosmopolit, turistii sunt: chinezi, olandezi, francezi, americani, finalandezi si australieni.
Hue e categoric un oras turistic si are multe obiective turistice de oferit.
Prima oprire a fost intr-un sat unde ne-a fost aratat cum se confectioneaza betisoarele parfumate si palariile traditionale vietnameze. Acestea sunt diferite de cele din Indonezia.
Regii vietnamezi asemeni faraonilor egipteni acordau o importanta deosebita vietii de dincolo, construiau mormantul inca din timpul vietii.
Intre cele doua civilizatii exista mai multe puncte comune pe aceasta tema. Amandoua civilzatiile isi inmormantau suveranul cu bogatii, iar mormantul era pazit de statui simboluri: elefantul semnifica puterea, calul mijlocul de transport in noua viata, iar mandarini slujitorii regelui in viata de dupa.
Deoarece bogatiile cu care era ingropat regele erau semnificative, mormantul propriu zis se afla pe un teren larg pe mai multe hectare, iar locul exact al mormantului nu era cunoscut de nimeni. Ghidul ne spune ca lucratorii care au sapat mormantul erau decapitati dupa inmormantare. Aflam cu actualul guvern nu agreeaza cautarea mormintelor prin nici o tehinca moderna si nici prin metodele lor traditionale adica vizionarii care au fost folositi cu eficienta si in timpul razboiului cu americanii.
Amplasamentul monumentului funerar era ales dupa multi ani de cautari de catre un specialist in feng shui care identifica locul adecvat, dupa care se creea ambientul, lacuri facute de mana omului, templul de venerare, locuri de relaxare si mormantul propriu zis.
Noi am fost la 2 morminte. Primul e al regelui Tu Duk.
Acestui rege i s-a prezis la un moment dat ca va mai trai 6 ani asa ca a grabit lucrarile si le-a terminat in 3 ani lucrand zi si noapte.S-a grabit degeaba ca a mai trait bine mersi ba chiar a folosit locatia ca resedinta de relaxare, asa ca in incinta ne-a fost prezentat un teatru, un pavilion unde regele scria, insula artificiala unde vana, dar care practic fiind mica animalele erau aduse si regele se distra omorandu-le si haremul celor 104 de sotii care il insoteau peste tot.
Treaba cu sotiile e mortala, fetele erau oferite regelui de catre nobili mandarini care doreau sa urce in rang. Odata maritate acestea nu aveau voie sa mai vada sau sa mai vorbeasca cu familia sau cunostimile lor, legaturile fiind brusc taiate. Singurii care aveau acces la ele erau eunucii. Dupa moartea regelui, toate deveneau vaduve si erau fortate sa devina calugarite.
Al doilea mormant a fost al regelui Minh Mang, care a fost un rege progresist pe timpul caruia Vietnamul si-a extins teritoriile si a ajuns una din puterile importante din Asia de SE
. Amplasamentul mormatului e mai mare, are 28 ha. Desi ambele obiective sunt in patrimoniu UNESCO ele sunt destul de prost intretinute si e chiar periculos sa le vizitezi avand in vedere ca pasesti pe placi de teracota care sunt alunecoase cand ploua fiind acoperite cu licheni.Cum prima parte a turului s-a incheiat am fost dusi la un restaurant unde am avut un pranz tip bufet.
Dupa masa, a vizitat punctul de atractie numarul unu din Hue si anume Citadela, care era resedinta regilor Vietnamului in evul mediu.
Citadela e de fapt palatul regal si e constituita din mai multe palate inconjurate de un zid de aparare inalt de cca 8-10 m din caramida.
Palatul regelui cunoscut ca orasul interzis, o replica la Orasul interzis din Beijing, palatul armoniei supreme, palatul reginei mama cu o gradina cu lac, palatul mandarinilor de unde se guverna tara si palatul celorlalte sotii. Bineinteles ca se intra descult.
Am mai vizitat si o casa privata renumita in Hue ca arhitectura, dar mai ales pentru gradina botanica pe o suprafata de 5000 mp in care sunt cultivati diversi arbori subtropicali.
A urmat pagoda Thien Mu unde functioneaza o manastire de calugari budisti.
Interesant e ca desi Vietnamul nu o duce asa de rau ca tarile vecine, asezamintele budiste de aici sunt foarte saracacioase comparativ cu Thailanda. Aici este expusa si masina din care un calugar budist a coborat in centrul Saigonului a luat pozitia de lotus si si-a dat foc in semn de protest fata de regimul politic comunist.
Drumul spre oras s-a facut cu barca dragon si asa am avut si o croaziera pe Perfume River.
Numele de raul parfumat vine de la faptul ca izvoarele care se revarsa in rau vin din munte si aduceau cu ele multe flori inmiresmate.
HOI AN
Miercuri, 23.12.2009
Dimineata la ora 8 am fost colectati de un microbus turisitc Honda, care avea si insotitor. Turistii erau colectati de pe la hotele sau agentii de turism locale.
Calatoria, 120 km, a durat 3 ore pana la Hoi An. Drumul a fost ieftin 6 USD pentru 2 persoane, am vazut iarasi peisaje de la tara, munti si am trecut printr-un tunel lung de 16000 m, asa scria la intrare, insa noua ni s-a parut mai scurt.
La sosire in Hoi An am fost debarcati tendentios, nu in statia de autobuze, ci in fata unui hotel care incerca sa-si gaseasca clienti. Am luat un taxi pana la hotelul nostru “Southern Hotel & Villa” (2 dolari).
Camera 202 primita e draguta, are chiar si plase de tantari sub forma de baldachin deasupra paturilor. Desi la prima vedere pare OK, dupa ce incepem sa despachetam ne dam seama ca e umeda si miroase a mucegai. Mergem la receptie si cerem sa ne-o schimbe insa o pot face numai daca luam una de rang mai mare si sa platim inca cate 20 dolari/zi. Am renuntat pentru ca am simtit ca e santaj, o sa lasam geamul deschis pentru a se mai usca, acest lucru s-a intamplat pana la urma, dar dupa 3 zile cand oricum plecam.
Ceva foarte intersant Cristina citea din cartea “Zen si viata cotidiana” de Taisen Deshimaru ca mucegaiul duce la problema de urechi, lucru dovedit adevarat, Cristina inca din Hanoi avea urechile infundate, iar ale mele devenisera hipersensibile, cum ma culcam cum percpeam orice zgomot din jur asfel incat nu prea puteam dormi.
Nu stim de ce personalul din hotel nu lasa geamul deschis mai ales ca unele camere dau spre soare. In paranteze trebuie spus, ca pana acum am constat ca vietnamezii nu se prea omoara cu curatenia, prin hotele o fac de mantuiala numai la suprafata indifferent de categorie, de fiecare data cand ajungem intr-o camera noua, pentru a ne asigura confortul, in primul rand luam laveta adusa de acasa si stergem praful in locurile mai putin utilizate (spatare de paturi, rafturi de dulapuri etc.) si dezinfectam toaleta cu spirt sanitar.
Locatia hotelului este undeva la marginea orasului, in jur sunt case particulare cu gradini asa ca auzim tot timpul cotcodacitul gainilor, cantatul cocosilor, latratul cainilor si mereu zumzetul motocicletelor. In dreapta si stanga avem cate o plantatie de mandarini cultivati la ghivece in gradini de cca 1000 mp.
Deplasarea in oras e gratuita se face cu shuttle bus-ul hotelului. Hotelul are si piscina proprie care da spre gradinile de mandarini.
In sfarsit aici e soare si cald. Nu am mai vazut soarele de cand am plecat din tara. Asa ca am dat jos hainele semigroase si le-am schimbat cu cele subtiri.
Mentionam ca avem cu noi trei tipuri de haine cu noi, cele groase pentru tara si Budapesta (-4‘C), semigroase pentru Hong Kong, Hanoi si Hue (+10 la 20’C) si subtiri de la Hoi An incolo (+28 la 35‘C).
Joi, 24.12.2009
Azi e o zi linistita, e Craciunul. Nu avem un program fix si fara graba servim micul dejun.
Hotelul e destul de mare, micul dejun – bufet- se serveste in pavilionul din spate langa piscina. Ca de obicei luam fructe tropicale, ceai si paine cu gem.
Intrucat Dumitru a hotarat sa limitam sederile in metropole, dupa micul dejun stabilim, de data asta de comun acord traiectoria urmatoarelor zile, dar constatam ca nu putem evita total nici unul dintre orasele Saigon sau Pnom Pehn, deoarece sunt puncte de plecare pentru destinatiile noastre urmatoare. Vom sta cate o noapte in fiecare.
Tot azi dam telefoane acasa si in Cambodgia sa rezervam bungalowul la Lazy Beach. Ni se spune sa revenim pe 28 ianuarie pentru rezervare.
Azi vizitam de voie Hoi An a carui centru vechi e trecut in patrimoniu UNESCO. Pana acum am luat chestia cu patrimoniu ca o reclama, insa plimbandu-ne prin oras am vazut cat de multe obiective vechi au si cu cata grije sunt intretinute. Interesant e ca majoritatea cladirilor din patrimoniu UNESCO sunt functionale dintodeauna.
Farmecul Hoi Anului este incontestabil, e ceva care te invaluie si te farmeca. Daca colinzi pe stradutele inguste vezi case de lemn vechi, lampioane, betisoare parfumate care ard in altarele fiecarei case, magazine deschise pretutindeni cu toate marfurile posibile, galerii de arta si restaurante la fiecare pas.
Acesta e farmecul Hoi Anului care nu trebuie ratat .
De la statia de shuttlebus, prima oprire o facem la un templu budist construit mai recent, aflat pe strada Hai Bai Trung unde am asistat si la slujba.
Dupa vizitarea acestuia mergem mai departe catre centru istoric. Sistemul de vizitare in centru istoric e simplu. Cumperi un bilet de 75000 dongi (3,5 USD) si ai optiunea de a vizita la alegere cate un obiectiv din fiecare categorie, respectiv un muzeu, o casa veche, o sala de intalnire, o reprezentatie de muzica locala si podul japonez. Mergem spre Podul Japonez, construit in 1590 de minoritatea japoneza pentru a facilita accesul peste rau dintre cele 2 cartiere.
Constructia si-a pastrat pana in prezent forma arcuita si decoratiunile originale.
Istoria ne spune ca in Hoi An, atestat acum 2200 de ani, au existat mai multe comunitati care se ocupau cu comertul si care cu timpul s-au stabilit aici. Pentru as pastra obicieurile, traditiile, dar si pentru a avea un loc de intalnire al lor, negustorii au construit sali de intalnire. Aceste sali erau compuse dintr-un spatiu de intalnire, un templu si gradina. Sunt 3 astfel de sali: sala comunitatii chinezilor cantonezi, pe care am ales sa o vizitam, sala chinezilor Chaozhou si a chinezilor Fujian. Gradinile acestora sunt deosbite si au in centru statui cu dragoni care apara de spiritele rele comunitatea, iar pereti sunt acoperi cu tablouri emailate cu scene din mitologia chineza.
Cum avem de ales intre muzeul de istorie si cel de ceramica il alegem pe primul si primim ca bonus si vizitarea templului Quan Cong in care se venereaza generalul chinez cu acelasi nume si care a devenit sinonim cu loialitatea, sinceritatea, integritatea si dreptatea.
In templele de aici am observat ca de tavan sunt agitate spirale de betisoare parfumate care sunt cumparate de turisti si aprinse pentru indeplinirea dorintelor.
Arderea lor dureaza continu zile intregi. E similar cu aprinderea lumanarilor la noi.
Urmatorul punct e vizitarea centrului de arte locale unde in program avem si un concert de muzica traditionala. Cum acesta va fi la ora 15:00 si trebuie sa asteptam 2 ore, hotaram sa revenim maine . Vizitam in schimb piata centrala care e plina de farmec local.
Reusim sa gasim si o farmacie deschisa sa luam un medicament care sa ma ajute sa scap mai repede de efectele negative ale aerului conditionat asupra urechii. Azi mi-a mai revenit si vocea.
Hoi An este recunoscut si datorita zecilor de croitorii la comanda care iti cos orice imbracaminte in 24 de ore.
Exista strazi intregi de astfel de croitorii. Preturile sunt acceptabile si exista turisti care vin special pentru a-si innoi garderoba. In drum spre shuttle bus ne oprim sa bem lapte de nuca de cocos, ne serveste un baietel care pare prea descurcaret pentru varsta lui.
Spre seara poposim la un restaurant, mai mult o bomba la strada, unde surpriza, servim o foarte gustoasa mancare vegetariana, prêt 66000 dongi (3 USD si ceva). La acelasi restaurant vom revenii si maine.
Vineri, 25.12.2009
A doua zi ne trezim linistiti si in prima parte a zilei mergem la piscina si citim pe sezlonguri. Dupa masa coboram in oras unde vizitam centrul de arte local si conform programului la ora 15.00 asistam o jumatate de ora la un spectacol traditional vietnamez.
Am ascultat muzica instrumentala, un cantec popular, dansuri si la sfarsit ne-au cantat foarte frumos Merry Cristmans.
Am mai vizitat o casa veche de 3 secole, Tran Li Chapel, care a apartinut ambasadorul chinez din Hoi An.
Casa este in continuare adminstrata de urmasii lui, noua ne-a prezentat-o o tanara destoinica care ne-a aratat colectia de portelanuri, monezile vechi si templul unde se venereaza stramosii.
Intre timp, mai intram in diferite magazine pentru a cumpara suveniruri cand la un moment dat ne acosteaza o fata si ne intreaba ”Sunteti din Romania ? “, am ramas uluiti, am aflat ca o cheama Andreea, ca avea o bursa de 6 luni pentru studiu postuniversitar in calculatoare in Singapore si acum cu prietenul ei care era tot roman din Timisoara, Mihai, dar cu bursa pe 5 ani, fac o excursie in Vietnam.
Banii ii aveau din economiile pe care le faceau din bursa primita. Am mai discutat cate ceva despre Vietnam care pe unde a fost, cum sunt preturile si mai ales de ce sa ne ferim. Ne-am urat Craciun fericit si ne-am despartit. Ei erau incantati ca reusisera sa vorbeasca romaneste si cu alti romani chiar de Craciun.
NHA TRANG
Sambata, 26.12.2009
Azi plecam spre Nha Trang respectiv statiunea Paradise Resort de pe plaja Doc Lech. Speram ca in sfarsit sa scapam de camerele de hotel jilave pe care le-am avut pana acum. Pe la 7:30 plecam cu un taxi spre aeroportul din Danag situat la 25 km de Hoi An, drumul merge pe autostrada si e placut.
La 9:40 decoleaza avionul, de data asta calatorim cu business clas deoarece nu am gasit locuri la economic clas. Avionul e plin ochi de straini si sunt doar vreo 2-3 localnici. Dupa 1 ora de zbor am ajuns pe aeroportul din Nha Trang.
Inca de la coborarea din avion am constatat diferenta de dezvoltare a Vietnamului pe zone. Aici, zona sudica este mai dezvoltata decat nordul si parca am asimilat locatia cu Malaezia. La iesirea din aeroport aveau chiar un taxi/bus counter cea ce nu am mai intalnit pana acum in Vietnam.
La iesirea din aeroport ne asteapta un tip cu masina trimis de Agentia Blessing Travel, respective de d-na Than cu care am corespondat pe e-mail.
Dupa 36 km de peisaje uimitor de frumoase ajungem in orasul Nha Trang la o agentie unde mare surpriza: noi ne-o inchipuiam pe d-na Than, cu care am corespondat pe e-mail inca din august, ca fiind un functionar la o agentie de turism intr-un bloc turn, cand colo avea o agentie mica la strada, vindea si bilete Open Bus, inchiria biciclete si avea si vreo 10 calculatoare pentru Internet cafe.
Noi am gasit-o intr-o rochie lunga rosie, parea mai mult o gospodina. De fapt ea lucra acasa si in timp ce discutam traseele avea si preocupari conexe pentru ca e de necrezut avea grija si de trei copii, unde mai pui ca tot acolo traia si maica-sa si sotul proaspat venit din Franta in vacanta de sarbatori.
Femeia era foarte iute, rezolva in acelasi timp mai multe probleme (eram noi, erau copii care o tot tachinau, clientii care intrau cu probleme de viza sau inchiriau biciclete si mai suna si telefonul).
Aici ne-am achitat: excursia prin Delta Mekongului, Open Bus-ul pana la Saigon, cazarea la Paradise Resort, pick-upul de la aeroport si transportul pana la/de la Doc Lech. Cristina cum e volubila repede s-a imprietenit cu fam. Than. Pana ce d-na s-a ocupat de alti clienti a inceput sa vorbeasca cu sotul ei care nu stia prea bine engleza, asa ca au trecut pe franceza si a auzit o poveste incredibila.
Iata ce am aflat: tipul e nascut in Vietnam, dar pleaca cu familia in Franta la 8 ani, creste , studiaza si lucreaza in Paris. Se casatoreste cu o frantuzoica cu care are 2 baieti, acum de 18-20 de ani si divorteaza. Unul din fratii lui din Vietnam merge sa corespondeze cu el pe internet la agentia actualei sotii si ii spune ce femeie de treaba e. Se cunosc pe internet si corespodeaza o vreme, apoi tipul vine la Nha Trang se insoara cu ea si acum au o fetita Cloe de 9 luni. Ne spune ca el e foarte fericit ca acum la 54 de ani are o a doua sansa in viata. Ma serveste cu guave si papaya, iar nevasta fuge la piata sa ne cumpere mandarine, ”sa ne treaca oboseala”.
Dl. Than imi mai spune ca mai are de stat inca 5 ani in Franta si cum nu-si poate duce familia acolo imi arata un calendar pe 2010 cu pozele fetitei si sotiei sa-i tina de urat.
D-na Than ne-a gasit solutii ieftine la dorintele noastre turistice ramase pentru Vietnam. Croaziera prin Mekong Delta de 3 zile/2 nopti oferita de ea era la 48 USD/ persoana, fata de 270 USD, cea mai ieftina varianta gasita de mine pe net. Tot asa ne-a gasit cazare in Ho Chi Min la 12 USD si In Phom Pehn la 10 USD/ noapte. Si ceva ciudat o intrebam daca in Vietnam, e democratie nu intelege, o intrebam daca sunt alegeri libere, nu stie despre ce-i vorba, o intrebam cine-i actulaul presedinte nu stie, o cheama pe fetita cea mare sa ne spuna, o intrebam cine l-a ales, ne raspunde vag ca l-au ales cei de sus (ceva in genul Comitetului Central) intre timp vine sotul ei si ne explica ca in Vietnam nu e democratie si sistemul politic actual este comunism.
Amandoi se hotarasc spontan sa vina cu noi pana la Doc Lech, Paradise Resort ceea ce a insemnat 50 km de mers cu masina. Au stat langa in spate mana in mana fericiti ca fac o iesire din rutina zilnica. Orasul Nha Trang in sine este o statiune turisitica, este moderna cu blocuri inalte, strazi largi dar agitatia e inca prezenta.
Deci dupa un drum placut de 50 km am ajuns la Paradise Resort.
La prima vedere am exclamat “Aici, in sfarsit asteptarile noastre vor fi indeplinite”.
PLAJA DOC LECH -PARADISE RESORT
Duminica, 26.12.2009
Resortul se intinde pe cca 8000 mp, apartine unui om cosmopolit, Monseur Cher si se afla la marginea unui sat de pescari, pe plaja Doc Lech aici vedem o multime de vase pescaresti.
Monseur Cher, cum se recomanda pentru vorbitorii de limba franceza, e de fapt un batranel simpatic cu ochi vii albastri in varsta de 83 de ani.
Cand am sosit ne-a intimpinat cu “Paruschi” noi ‘’Niet rumenien”, ” Oh” zice el si ne surprinde spunand ‘’Sovata, Cluj’’ am ramas perplexi nu avea de unde sa stie ca suntem din Cluj pentru ca nu am spus nici agentiei din Nha Trang.
Om cu inima larga ne-a dus sa ne arate apartamentul considerat de protocol insa l-am gasit cam prea mare, Cristina a spus ca vrea un bungalow cu vedere la mare, ne duce pe marginea marii si ne arata un bungalow aproape de mare, i-am cerut, daca se poate sa vedem si altele in opinia mea era prea aproape de mare se auzeau valurile foarte tare in plus era in mijlocul resortului, asa ca am mers cu el si am ales bungalowul 16 situat la margine, voiam sa avem deplina liniste.
Pe drum batranelul dirigulea lucratorii sai vietnamezi. Dupa ce am despachetat vine o fata si ne invita la masa. Servim masa cu cei doi vietnamezi care au venit cu noi din Nha Trang.
Monseur Cher e foarte incantat ca iau venit doi romani, misterul se dezleaga cand ne spune ca a fost de 15 ori in Romania la Sovata si ca un anume doctor George l-a vindecat la ochi definitiv prin anii 80, cand la noi era communism, acum nici nu mai poarta ochelari de vedere. L-am intrebat de fapt carei natii ii apartine si ne-a spus ca sa nascut in Croatia, numele de botez e Vladimir, ca la 14 ani a fost partizan a lui Tito, ca dupa razboi a plecat in Franta unde a muncit ca miner si a obtinut cetatenia franceza si ca ulterior a lucrat pentru guvernul american pe un salariu foarte bun.
Isi amintea de vizitele anuale la Sovata, cum trebuia sa dea pachete de tigari la granite, cum il inregistra si urmarea securitatea si ce nasol era drumul cu autobuzul de la Cluj la Sovata.
Insa a ramas cu o parere placuta despre Romania. Seara la cina, unde eram la o masa zece persoane, Monseur Cher a facut prezentarile tuturor: erau doi suedezi, un finlandez, doi francezi (femeia era japoneza), un rus, o chinezoaica si un fifty-fifty francezo-suedez. La sfarsit cand ne-a prezentat si pe noi a strigat tare “and Romanii”. La cina ne-a servit pe noi special cu pireu de cartofi cu unt asa cum de multe ori a mancat el la Sovata, a retinut numele de pireu si ceai.
In Vietnam a ajuns intamplator, l-a adus un prieten si cand a vazut locul de vanzare s-a hotarat ca la pensie se va retrage aici. Insa cum nu putea cumpara terenul fiind cetatean strain s-a casatorit cu o localnica la 69 de ani si de atunci a inceput sa construiasaca resortul. A mai fost casatorit, are 2 copii de 63, respectiv 61 de ani in Franta, iar cu actuala sotie vietnameza are 3 baieti, cel mai mic fiind de 7 ani.
Monseur Cher e foarte fericit aici, clima e stabila tot timpul anului 28-32 grade si in Vietnam gasesti tot ce vrei, inclusiv forta de munca tanara si ieftina. A lucrat multe prin resort cu mana lui.
Bungalowul, in care stam e rustic si aproape in intregime facut din bambus, inclusiv peretii baii. Are toate dotarile din bambus: pat cu baldachin si plasa de tantari, noptiere, scaune, dulapuri, fotolii pe terasa. Cand de culci ai impresia ca esti in podul surii pe la noi, intr-o noapte de august si dormi in fan. Cand intri in baie ai impresia ca esti la tara intre sura si costei unde tocmai ti-ai montat un WC, o chiuveta si dus cu rozeta.
Inauntru se aud toate zgomotele de afara inclusiv vuietul marii, in schimb aerisirea e completa si continua. E o experienta unica si foarte rustica.
In fata bungalowului e o gradina cu palmieri cu hamac si sezlonguri de plaja.
E de fapt ceea ce ne-am dorit, o locatie intr-un loc izolat linistit, fara TV, fara vanzatori care sa traga de tine si, fara fite. Daca chiar vrei ai conexiune la internet in cladirea principala.
Dupa cateva ore de la sosire, simti ca nu mai ai atasamente, un ciudat sentiment de eliberare si neapartenta la nimic pune stapanire pe noi. Parca nu mai exista notiunea timpului. Iti dai seama ca a trecut ceva timp cand o vietnameza mica vine si te cheama la masa. Nu vorbeste engleza, simbolic isi duce o mana la stomac o face caus si imita cu cealalta mana mancatul cu lingura uneori zice “eat now”. Atunci realizezi ca urmeaza inca o masa si ca timpul a trecut.
Monsieur Cher are sala de mese in cladirea principala de unde admiri marea printre varfurile palmierilor. O imagine idilica. O combinatie incredibila intre verdele palmierilor si albastrul marii care straluceste in soare in culoarea turcoaz. Intelegem de ce stapanul locului a fost fermecat de peisaj. Orice muritor ar vrea sa vada asta in fiecare dimineata!
Aici se serveste masa la comun, toti se aseaza si vietnamezele aduc mancarea pe rand. Fiecare masa are 4 feluri, antreu salate, o supa, inca o salata, felul principal si fructe tropicale. Noi fiind vegetarieni avem statut preferential pentru ca ne gateste separat. Mancarea e intradevar buna si gustoasa.
Masa aici a ajuns sa fie un mijloc de comunicare si amuzament. Dl.Cher trece pe la toti si vorbeste cu fiecare, are efectiv o grija parinteasca sa maninci bine, sa te saturi si apoi te trimite la plimbare “ marche, marche” sa-ti faci digestia. Mie imi aduce aminte de bunicul meu, Gavril, are aceeasi ochii vii si albastri.
Discutiile sunt despre calatorii, afli fiecare pe unde a fost sunt date sfaturi si impartasite experiente. Varsta e diferita, unii sunt studenti, altii mai de varsta a doua, insa nu se fac diferente. Un lucru e clar, toti care vin aici cauta linistea.
Azi, duminica (27.12.2009), au plecat suedezii, au venit in schimb o turma de francezi si 2 tineri blonzi din Danemarca, asa ca francezii au format o mica colonie la o masa, restul natiunilor la alta masa. Noua ni s-a servit la felul principal tofu marinat cu orez si o leguma necunoscuta si ne-am amuzat ca Monseur Cher o invita pe frantuzoica-japoneza sa guste pentru ca ”tofu e gatit ca in Japonia”, dar japoneza noastra era nascuta in Franta nici macar nu stia japoneza si nici n-a pus piciorul in Japonia.
In rest ziua lumina care tine fix de la 6:00 AM pana la 6:PM a trecut linistit intre citit, plimbat si innotat. Spre seara ne-am plimbat pe plaja spre satul de pescari din apropriere. Casele lor sunt ingrijite si vin pana pe marginea plajei. Copiii sunt draguti si prietenosi si-ti striga sa le faci cu mana. Din cand in cand mai zambesc si adultii. Oamenii locului se ocupa cu pescuitul in mare, am vazut chiar doua ateliere de facut barci din lemn si cu piscicultura in helestee amenajate. Femeile aduna alge de pe plaja si le usuca, le vand apoi cu 60 USD / tona. Pentru a realiza asta e nevoie de munca a 5 persoane timp de o saptamana. Algele se vand companiilor din China si Japonia pentru fertilizatori.
Plaja din dreptul satului arata cum sunt probabil toate plajele din lume, pe mal apele aduc urme ale civilizatiei sau mai bine spus a lipsei de civilizatie care face ca oamenii sa arunce ce le prisoseste in rauri, fluvii, mari sau oceane.
In schimb faptul ca nu e o plaja comerciala iti da ocazia sa-ti completezi colectia de scoici cu exemplare unice.
Luni, 28.12.2009
Azi am vizitat satul din apropiere, Doc Kai. Foarte interesant am vazut case mari si finisate cu granit cum rar vezi in Cluj, ne-am mirat ce fel de comunism o fi asta, daca sunt ale localnicilor atunci precis e putred ceva.
In general casele sunt mai mari si ingrijite decat in nord au usile si geamurile vopsite in albastru ceva in genul celor din Tunisia. Am vazut grupuri de oameni stand la taifas , copii venind de la scoala primara si la capatul satului am stat linistiti pe malurile unor balti piscicole.
Cristina a dat telefon in Cambodgia la Lazy Beach, din pacate nu sunt locuri decat pentru doua zile, noi dorim opt, vom vedea cand ajungem acolo ce vom face.
In seara asta la cina am stat cu rusul + chinezoaica, finlandezul, doua nemtoaice mai in varsta si trei norvegiene tinere. S-a vorbit in engleza. Nemtoaicele au deschis subiecte politice cum ca de ce Norvegia nu vrea sa intre in UE, o fata tanara cu putina emfaza a explicat ca nu vor pentru ca sunt prea bogati si le e bine asa cum sunt. Nici Rusia nu ar vrea sa intre in UE pentru ca in opinia rusului, UE nu mai poate reprezenta nimic spectaculos din punct de vedere economic in genul dezvoltarii Chinei din ultimii ani, mai degraba isi imagineaza ca Africa va devenii urmatorul Eldorado economic. El, rusul e din Siberia, a primit bursa pentru MBA pe care il sustine la Moscova, acum este in vacanta, de trei saptamani sta la Monseur Cher pentru ca oricum e mai ieftin, inclusiv costul zborurilor, decat in Moscova unde sederea e platita la hotel de 5 stele. In viitor intentioneaza sa se stabileasca in Singapore unde va fi la mijlocul distantei dintre China si Africa. In acest context, Cristina a vrut sa glumeasca sa le zica ca nici Romania nu a vrut sa intre in UE dar ca UE a vrut neaparat acest lucru, s-a abtinut pentru ca nemtoaicele erau foarte serioase si oricum au facut ochii mari cand au aflat ca suntem romani si ca pot discuta cu nevasta mea si in germana.
Marele merit al lui Monseur Cher e ca reuneste oameni de diferite natiuni, ii trateaza egal si ii obliga sa socializeze deoarece pune tacamurile numai la mese mari de cate 10 persoane, asa ca vrand nevrand mai schimbi o vorba cu vecinul de langa tine sau din fata ta.
Azi a servit toata ziua la toata lumea numai mancare vegetariana, l-am felicitat pentru asta si el a glumit “Healty meal”
Marti, 29.12.2009
Cum legea de baza a universului e ca totul e intr-o perpetua schimbare, prima schimbare observata dis de dimineata e culoarea marii care din albastru intens a devenit argintie. Obicieurile noastre inca nu s-au schimbat, ba din contra au devenit rutina: Dumitru face jogging pe plaja si apoi innoata, eu fac tai chi, urmeaza mic dejunul si apoi citim amandoi pana cand iarasi se infiinteaza mica vietnameza care ne invita la pranz.
Ne uitam nedumeriti unul la altul: E deja pranz? Parca azi timpul a trecut mai repede.
Azi am fost abordata pe plaja de o fetita localnica de 15 ani care imi spune: “ I’am so happy to see you !’’ si incepe sa-mi puna o groaza de intrebari: cum ma cheama, cati ani am, daca am frati. Aici la raspunsul meu “nu” imi spune “imposible”, toti au frati in Vietnam. Na, uita ca eu, nu…
Discutia cu fata imi schimba perceptia pe care mi-am format-o despre vietnamezi cum ca ar fi necomunicativi si inchisi fata de straini, iata ca vreau sa comunice, sunt curiosi si pun o gramada de intrebari. Impresia e confirmata si de localnicii din sat care ne striga “Hello” si ne fac cu mana.
Plaja Doc Lech e tasata se circula pe ea ca pe strada, vietnamezii o folosesc pentru deplasare intre sate, merg pe biciclete sau motociclete. Intr-o dimineata am vazut si un camion. Rasaritul de soare era deosebit.
Seara am mers la marginea satului Doc Kai si am stat langa un camp de orez care se termina in jungla. A fost foarte reconfortant era liniste si am vazut cum se sosesc stolurile de egrete si poposesc pe copaci, cum elevii se intorc de la scoala din comuna pe biciclete sau pe jos si cum vacile pasteau linistite.
In rest ziua trece usor si mai mult stam in prispa bungalowului ascultand si privind valurile mari printre frunze de cocotieri.
Miercuri, 30.12.2009
Zilele trec si turisti vin si pleaca. Azi pleaca mica colonie franceza de 10 persoane, sunt oameni draguti, dar cum nu vorbesc bine engleza discutia cu ei e haioasa de genul “ Tu vien du Hoi An. O it’s beautiful!”. Si cum nici franceza mea nu e stralucita, conversatia se stinge repede.
Au venit in schimb 4 chinezi, 3 suedezi, 3 englezi si un amercican din Pensilvania. Doi dintre englezi sunt in honey moon, s-au casatorit acum o luna dupa 4 ani de curte, desi au catre 60 de ani. Planuiesc ca la primavara sa faca si nunta. Americanul e insa mai tare, are si el 60 de ani dar si-a luat de nevasta o asiatica tanara de tot, cam de 20 de ani. Unul dintre englezi (jumatate era suedez) e cantaret de opera in Londra si uneori ne-a cantat foarte frumos in special din repertoriul ABBA, era un tip jovial, alt englez canta la trompeta si finladezul la chitara, se putea face o formatie internationala.
Noi, bine mersi, ne rasfatam aici la Monseur Cher. Lui Dumitru ii face foarte bine sederea aici, a devenit brusc gospodina, mancal-ar mama! Brusc a scos asternutul din bungalow la aerisit, a spalat el a doua tura de haine si mi-a spus ca in sfarsit intelege cat de esential e aeristul casei. (sigur ca a trebuit sa aerisesc ca sunt obsedat de umezelile din hotelurile prin care am trecut pana am ajuns aici).
La urma urmei resortul d-lui Cher e la tara (50 km de orasul Nha Trang) asa cu dupa masa am mers din nou la campurile de orez, de data chiar in mjlocul lor si am stat si am admirat verdele crud al orezului. In apropiere era cimitirul satului, aveau mormintele dispersate pe o suprafata mare probabil fiecare clan isi avea locul lui de veci. Acolo aveau si o capela langa cimitir. Venind spre casa am vazut si alte gradini lucrate impecabil si fiind seara am vazut si interioare de case. Erau utilate bine ne amintim ca aveau fotolii de piele, TV color, masini de spalat si aproape toate aveau altare unde ardeau betisoare parfumate si ofrande aduse divinitatii, majoritatea aveau si hamacuri.
Joi, 31.12.2009
Am dormit bustean, cel putin asa sustine sotul meu care spune ca se simte neglijat pentru ca nici macar nu m-am intors in somn. Oricum de dimineata, dupa tai chi am facut o plimbare pe plaja si m-am gandit cat de multe lucruri inutile isi doreste omul in viata.
Iata noi stam intr-un bungalow rustic, apa e calda atat cat se incalzeste de la soare, mesele sunt simple, dar e suficient si nu avem nevoie de mai mult. La fel gandesc si oamenii din jurul nostru care comenteaza la adresa resorturilor cu pretentii din apropriere unde o noapte costa intre 100-180 USD sau la marimea caselor de intretinut de acasa.
Azi am reusit sa gasim cazare in Cambodgia, Sihanoukville la Tranquility Guesthouse, intr-un bungalow cu 15 USD/noapte. Speram sa fi nimerit bine, oricum locatia e laudata ca fiind linistita si sigura. Vom vedea.
Mai scriem cate ceva despre mancarea lui Monseur Cher, ni se servesc trei mese pe zi si la liber intre mese este cafea, ceai si fructe. Dimineata breakfast european: chifle, omleta, unt de vaca si de peanut, gemuri (avea 7 tipuri), ceai, cafea si chefir din soia. La pranz invariabil salata verde si rosii trase printru-un sos foarte gustos pe baza de usturoi. Urmeaza orez cu peste/tofu, pui cu cury, uneori peste si supa de legume cu orez/taietei, cremoso de dovleac, fructe ananas, papaya sau lebenita. Seara iarasi salata verde cu rosii (odata a schimbat cu salata de sfecla rosie si ne-a spus “Like Romania Sovata”) urmata de felul doi de regula vegetale fierte cu orez si sosuri, pireu de cartofi, platou de fructe: ananas, lebenita, fructul dragonului, papaya.
La preparatul si servitul mesei participa toata familia sotia si ce doi copii. Mai are si vreo 8 lucratori, doi barbati prin incinta resortului care uda iarba si repara pe ici pe colo si 6 femei la bucatarie si curatenie.
Ne-a placut mancarea lui Monseur Cher era usoara si 90% vegetariana.
In fiecare dimineata in jurul orei 6:00 Monseur Cher si cei doi copii ai sai curata plaja, aduna toate mizeriile pe care le aduce apa si cu o roaba la duc undeva la margine, unde le vor da foc dupa ce se usuca.
Plimbandu-ne pe plaja km intregi am putut vedea si viata pescarilor, pescuitul il fac noaptea la lumina felinarelor. Seara barbatii ajung cu pestele, nu cine stie ce si se aduna mai multi la un loc unde mananca si vorbesc. Imediat ce se lumineaza de ziua (ora 5:00) plaja e un furnicar de oameni, sunt multe activitati, sorteaza pestele prins peste noapte, unii cauta scoici sau raci in nisip dupa reflux, altii pregatesc si duc sacii de nisip, plasele de prins peste, funiile sau motorina pana la barcile mai mari din larg.
Pana acolo folosesc o barca rotunda din bambus impermeabilizata cu bitum. Trebuie sa ai o buna indemanare sa o rostogolesti pe uscat pana la apa si dupa aceea sa avansezi cu o singura vasla lopatand in fata barcii.
Tot aici am vazut si un sat colonie de pescari. Am aflat ca noaptea trecuta nu s-a prins peste pe motivul ca era luna plina.
Casele pescarilor de la malul marii nu sunt asa mari si aratoase ca a celor din sat, care pana la urma am aflat de unde au banii, lucreaza in mod frecvent in strainatate de regula pe vasele maritime.
Seara de revelion a trecut in liniste ca o zi obisnuita, special cina a fost servita la ora 20:00 (de obicei e la ora 18:30) unde ceilalti s-au autoservit dintr-un platou cu orez prajit, fructe de mare si peste. Noi am avut tot tofu marinat ca si la amiaza. Monseur Cher a promis ca maine ne schimba felul de mancare, ne va da fasole.
De aceasta data, de revelion nu am avut “placerea” sa ne deranjeze cineva cu muzica prea tare, behaituri sau cu petarde. In pensiunea lui Monseur Cher e liniste toata ziua nu se aude nici un fel de muzica. Oricum el dupa servirea cinei de revelion s-a dus la culcare cu toata familia.
Pe de alta parte vietnamezii nu sarbatoresc acum anul nou ci in ianuarie, sarbatoarea se numeste TET si tine cateva zile, timp in care toata activitatea e paralizata.
Pana la ora 12.00 am stat in gradina din fata bungalowului si am admirat o luna plina foarte mare care era chiar deasupra capului nostrum si lumina totul in jur.
Am mai vizitat si o casa privata renumita in Hue ca arhitectura, dar mai ales pentru gradina botanica pe o suprafata de 5000 mp in care sunt cultivati diversi arbori subtropicali.
A urmat pagoda Thien Mu unde functioneaza o manastire de calugari budisti.
Interesant e ca desi Vietnamul nu o duce asa de rau ca tarile vecine, asezamintele budiste de aici sunt foarte saracacioase comparativ cu Thailanda. Aici este expusa si masina din care un calugar budist a coborat in centrul Saigonului a luat pozitia de lotus si si-a dat foc in semn de protest fata de regimul politic comunist.Drumul spre oras s-a facut cu barca dragon si asa am avut si o croaziera pe Perfume River.
Numele de raul parfumat vine de la faptul ca izvoarele care se revarsa in rau vin din munte si aduceau cu ele multe flori inmiresmate.
HOI AN
Miercuri, 23.12.2009
Dimineata la ora 8 am fost colectati de un microbus turisitc Honda, care avea si insotitor. Turistii erau colectati de pe la hotele sau agentii de turism locale.
Calatoria, 120 km, a durat 3 ore pana la Hoi An. Drumul a fost ieftin 6 USD pentru 2 persoane, am vazut iarasi peisaje de la tara, munti si am trecut printr-un tunel lung de 16000 m, asa scria la intrare, insa noua ni s-a parut mai scurt.
La sosire in Hoi An am fost debarcati tendentios, nu in statia de autobuze, ci in fata unui hotel care incerca sa-si gaseasca clienti. Am luat un taxi pana la hotelul nostru “Southern Hotel & Villa” (2 dolari).
Camera 202 primita e draguta, are chiar si plase de tantari sub forma de baldachin deasupra paturilor. Desi la prima vedere pare OK, dupa ce incepem sa despachetam ne dam seama ca e umeda si miroase a mucegai. Mergem la receptie si cerem sa ne-o schimbe insa o pot face numai daca luam una de rang mai mare si sa platim inca cate 20 dolari/zi. Am renuntat pentru ca am simtit ca e santaj, o sa lasam geamul deschis pentru a se mai usca, acest lucru s-a intamplat pana la urma, dar dupa 3 zile cand oricum plecam.Ceva foarte intersant Cristina citea din cartea “Zen si viata cotidiana” de Taisen Deshimaru ca mucegaiul duce la problema de urechi, lucru dovedit adevarat, Cristina inca din Hanoi avea urechile infundate, iar ale mele devenisera hipersensibile, cum ma culcam cum percpeam orice zgomot din jur asfel incat nu prea puteam dormi.
Nu stim de ce personalul din hotel nu lasa geamul deschis mai ales ca unele camere dau spre soare. In paranteze trebuie spus, ca pana acum am constat ca vietnamezii nu se prea omoara cu curatenia, prin hotele o fac de mantuiala numai la suprafata indifferent de categorie, de fiecare data cand ajungem intr-o camera noua, pentru a ne asigura confortul, in primul rand luam laveta adusa de acasa si stergem praful in locurile mai putin utilizate (spatare de paturi, rafturi de dulapuri etc.) si dezinfectam toaleta cu spirt sanitar.
Locatia hotelului este undeva la marginea orasului, in jur sunt case particulare cu gradini asa ca auzim tot timpul cotcodacitul gainilor, cantatul cocosilor, latratul cainilor si mereu zumzetul motocicletelor. In dreapta si stanga avem cate o plantatie de mandarini cultivati la ghivece in gradini de cca 1000 mp.
Deplasarea in oras e gratuita se face cu shuttle bus-ul hotelului. Hotelul are si piscina proprie care da spre gradinile de mandarini.
In sfarsit aici e soare si cald. Nu am mai vazut soarele de cand am plecat din tara. Asa ca am dat jos hainele semigroase si le-am schimbat cu cele subtiri.
Mentionam ca avem cu noi trei tipuri de haine cu noi, cele groase pentru tara si Budapesta (-4‘C), semigroase pentru Hong Kong, Hanoi si Hue (+10 la 20’C) si subtiri de la Hoi An incolo (+28 la 35‘C).
Joi, 24.12.2009
Azi e o zi linistita, e Craciunul. Nu avem un program fix si fara graba servim micul dejun.
Hotelul e destul de mare, micul dejun – bufet- se serveste in pavilionul din spate langa piscina. Ca de obicei luam fructe tropicale, ceai si paine cu gem.
Intrucat Dumitru a hotarat sa limitam sederile in metropole, dupa micul dejun stabilim, de data asta de comun acord traiectoria urmatoarelor zile, dar constatam ca nu putem evita total nici unul dintre orasele Saigon sau Pnom Pehn, deoarece sunt puncte de plecare pentru destinatiile noastre urmatoare. Vom sta cate o noapte in fiecare.
Tot azi dam telefoane acasa si in Cambodgia sa rezervam bungalowul la Lazy Beach. Ni se spune sa revenim pe 28 ianuarie pentru rezervare.
Azi vizitam de voie Hoi An a carui centru vechi e trecut in patrimoniu UNESCO. Pana acum am luat chestia cu patrimoniu ca o reclama, insa plimbandu-ne prin oras am vazut cat de multe obiective vechi au si cu cata grije sunt intretinute. Interesant e ca majoritatea cladirilor din patrimoniu UNESCO sunt functionale dintodeauna.
Farmecul Hoi Anului este incontestabil, e ceva care te invaluie si te farmeca. Daca colinzi pe stradutele inguste vezi case de lemn vechi, lampioane, betisoare parfumate care ard in altarele fiecarei case, magazine deschise pretutindeni cu toate marfurile posibile, galerii de arta si restaurante la fiecare pas.
Acesta e farmecul Hoi Anului care nu trebuie ratat .De la statia de shuttlebus, prima oprire o facem la un templu budist construit mai recent, aflat pe strada Hai Bai Trung unde am asistat si la slujba.
Dupa vizitarea acestuia mergem mai departe catre centru istoric. Sistemul de vizitare in centru istoric e simplu. Cumperi un bilet de 75000 dongi (3,5 USD) si ai optiunea de a vizita la alegere cate un obiectiv din fiecare categorie, respectiv un muzeu, o casa veche, o sala de intalnire, o reprezentatie de muzica locala si podul japonez. Mergem spre Podul Japonez, construit in 1590 de minoritatea japoneza pentru a facilita accesul peste rau dintre cele 2 cartiere.
Constructia si-a pastrat pana in prezent forma arcuita si decoratiunile originale. 
Istoria ne spune ca in Hoi An, atestat acum 2200 de ani, au existat mai multe comunitati care se ocupau cu comertul si care cu timpul s-au stabilit aici. Pentru as pastra obicieurile, traditiile, dar si pentru a avea un loc de intalnire al lor, negustorii au construit sali de intalnire. Aceste sali erau compuse dintr-un spatiu de intalnire, un templu si gradina. Sunt 3 astfel de sali: sala comunitatii chinezilor cantonezi, pe care am ales sa o vizitam, sala chinezilor Chaozhou si a chinezilor Fujian. Gradinile acestora sunt deosbite si au in centru statui cu dragoni care apara de spiritele rele comunitatea, iar pereti sunt acoperi cu tablouri emailate cu scene din mitologia chineza.
Cum avem de ales intre muzeul de istorie si cel de ceramica il alegem pe primul si primim ca bonus si vizitarea templului Quan Cong in care se venereaza generalul chinez cu acelasi nume si care a devenit sinonim cu loialitatea, sinceritatea, integritatea si dreptatea.
In templele de aici am observat ca de tavan sunt agitate spirale de betisoare parfumate care sunt cumparate de turisti si aprinse pentru indeplinirea dorintelor.
Arderea lor dureaza continu zile intregi. E similar cu aprinderea lumanarilor la noi.Urmatorul punct e vizitarea centrului de arte locale unde in program avem si un concert de muzica traditionala. Cum acesta va fi la ora 15:00 si trebuie sa asteptam 2 ore, hotaram sa revenim maine . Vizitam in schimb piata centrala care e plina de farmec local.
Reusim sa gasim si o farmacie deschisa sa luam un medicament care sa ma ajute sa scap mai repede de efectele negative ale aerului conditionat asupra urechii. Azi mi-a mai revenit si vocea.Hoi An este recunoscut si datorita zecilor de croitorii la comanda care iti cos orice imbracaminte in 24 de ore.
Exista strazi intregi de astfel de croitorii. Preturile sunt acceptabile si exista turisti care vin special pentru a-si innoi garderoba. In drum spre shuttle bus ne oprim sa bem lapte de nuca de cocos, ne serveste un baietel care pare prea descurcaret pentru varsta lui. 
Spre seara poposim la un restaurant, mai mult o bomba la strada, unde surpriza, servim o foarte gustoasa mancare vegetariana, prêt 66000 dongi (3 USD si ceva). La acelasi restaurant vom revenii si maine.
Vineri, 25.12.2009
A doua zi ne trezim linistiti si in prima parte a zilei mergem la piscina si citim pe sezlonguri. Dupa masa coboram in oras unde vizitam centrul de arte local si conform programului la ora 15.00 asistam o jumatate de ora la un spectacol traditional vietnamez.
Am ascultat muzica instrumentala, un cantec popular, dansuri si la sfarsit ne-au cantat foarte frumos Merry Cristmans.Am mai vizitat o casa veche de 3 secole, Tran Li Chapel, care a apartinut ambasadorul chinez din Hoi An.
Casa este in continuare adminstrata de urmasii lui, noua ne-a prezentat-o o tanara destoinica care ne-a aratat colectia de portelanuri, monezile vechi si templul unde se venereaza stramosii.Intre timp, mai intram in diferite magazine pentru a cumpara suveniruri cand la un moment dat ne acosteaza o fata si ne intreaba ”Sunteti din Romania ? “, am ramas uluiti, am aflat ca o cheama Andreea, ca avea o bursa de 6 luni pentru studiu postuniversitar in calculatoare in Singapore si acum cu prietenul ei care era tot roman din Timisoara, Mihai, dar cu bursa pe 5 ani, fac o excursie in Vietnam.
Banii ii aveau din economiile pe care le faceau din bursa primita. Am mai discutat cate ceva despre Vietnam care pe unde a fost, cum sunt preturile si mai ales de ce sa ne ferim. Ne-am urat Craciun fericit si ne-am despartit. Ei erau incantati ca reusisera sa vorbeasca romaneste si cu alti romani chiar de Craciun.
NHA TRANG
Sambata, 26.12.2009
Azi plecam spre Nha Trang respectiv statiunea Paradise Resort de pe plaja Doc Lech. Speram ca in sfarsit sa scapam de camerele de hotel jilave pe care le-am avut pana acum. Pe la 7:30 plecam cu un taxi spre aeroportul din Danag situat la 25 km de Hoi An, drumul merge pe autostrada si e placut.
La 9:40 decoleaza avionul, de data asta calatorim cu business clas deoarece nu am gasit locuri la economic clas. Avionul e plin ochi de straini si sunt doar vreo 2-3 localnici. Dupa 1 ora de zbor am ajuns pe aeroportul din Nha Trang.
Inca de la coborarea din avion am constatat diferenta de dezvoltare a Vietnamului pe zone. Aici, zona sudica este mai dezvoltata decat nordul si parca am asimilat locatia cu Malaezia. La iesirea din aeroport aveau chiar un taxi/bus counter cea ce nu am mai intalnit pana acum in Vietnam.
La iesirea din aeroport ne asteapta un tip cu masina trimis de Agentia Blessing Travel, respective de d-na Than cu care am corespondat pe e-mail.
Dupa 36 km de peisaje uimitor de frumoase ajungem in orasul Nha Trang la o agentie unde mare surpriza: noi ne-o inchipuiam pe d-na Than, cu care am corespondat pe e-mail inca din august, ca fiind un functionar la o agentie de turism intr-un bloc turn, cand colo avea o agentie mica la strada, vindea si bilete Open Bus, inchiria biciclete si avea si vreo 10 calculatoare pentru Internet cafe.
Noi am gasit-o intr-o rochie lunga rosie, parea mai mult o gospodina. De fapt ea lucra acasa si in timp ce discutam traseele avea si preocupari conexe pentru ca e de necrezut avea grija si de trei copii, unde mai pui ca tot acolo traia si maica-sa si sotul proaspat venit din Franta in vacanta de sarbatori.
Femeia era foarte iute, rezolva in acelasi timp mai multe probleme (eram noi, erau copii care o tot tachinau, clientii care intrau cu probleme de viza sau inchiriau biciclete si mai suna si telefonul).
Aici ne-am achitat: excursia prin Delta Mekongului, Open Bus-ul pana la Saigon, cazarea la Paradise Resort, pick-upul de la aeroport si transportul pana la/de la Doc Lech. Cristina cum e volubila repede s-a imprietenit cu fam. Than. Pana ce d-na s-a ocupat de alti clienti a inceput sa vorbeasca cu sotul ei care nu stia prea bine engleza, asa ca au trecut pe franceza si a auzit o poveste incredibila.
Iata ce am aflat: tipul e nascut in Vietnam, dar pleaca cu familia in Franta la 8 ani, creste , studiaza si lucreaza in Paris. Se casatoreste cu o frantuzoica cu care are 2 baieti, acum de 18-20 de ani si divorteaza. Unul din fratii lui din Vietnam merge sa corespondeze cu el pe internet la agentia actualei sotii si ii spune ce femeie de treaba e. Se cunosc pe internet si corespodeaza o vreme, apoi tipul vine la Nha Trang se insoara cu ea si acum au o fetita Cloe de 9 luni. Ne spune ca el e foarte fericit ca acum la 54 de ani are o a doua sansa in viata. Ma serveste cu guave si papaya, iar nevasta fuge la piata sa ne cumpere mandarine, ”sa ne treaca oboseala”.
Dl. Than imi mai spune ca mai are de stat inca 5 ani in Franta si cum nu-si poate duce familia acolo imi arata un calendar pe 2010 cu pozele fetitei si sotiei sa-i tina de urat.
D-na Than ne-a gasit solutii ieftine la dorintele noastre turistice ramase pentru Vietnam. Croaziera prin Mekong Delta de 3 zile/2 nopti oferita de ea era la 48 USD/ persoana, fata de 270 USD, cea mai ieftina varianta gasita de mine pe net. Tot asa ne-a gasit cazare in Ho Chi Min la 12 USD si In Phom Pehn la 10 USD/ noapte. Si ceva ciudat o intrebam daca in Vietnam, e democratie nu intelege, o intrebam daca sunt alegeri libere, nu stie despre ce-i vorba, o intrebam cine-i actulaul presedinte nu stie, o cheama pe fetita cea mare sa ne spuna, o intrebam cine l-a ales, ne raspunde vag ca l-au ales cei de sus (ceva in genul Comitetului Central) intre timp vine sotul ei si ne explica ca in Vietnam nu e democratie si sistemul politic actual este comunism.
Amandoi se hotarasc spontan sa vina cu noi pana la Doc Lech, Paradise Resort ceea ce a insemnat 50 km de mers cu masina. Au stat langa in spate mana in mana fericiti ca fac o iesire din rutina zilnica. Orasul Nha Trang in sine este o statiune turisitica, este moderna cu blocuri inalte, strazi largi dar agitatia e inca prezenta.
Deci dupa un drum placut de 50 km am ajuns la Paradise Resort.
La prima vedere am exclamat “Aici, in sfarsit asteptarile noastre vor fi indeplinite”.
PLAJA DOC LECH -PARADISE RESORT
Duminica, 26.12.2009
Resortul se intinde pe cca 8000 mp, apartine unui om cosmopolit, Monseur Cher si se afla la marginea unui sat de pescari, pe plaja Doc Lech aici vedem o multime de vase pescaresti.
Monseur Cher, cum se recomanda pentru vorbitorii de limba franceza, e de fapt un batranel simpatic cu ochi vii albastri in varsta de 83 de ani.
Cand am sosit ne-a intimpinat cu “Paruschi” noi ‘’Niet rumenien”, ” Oh” zice el si ne surprinde spunand ‘’Sovata, Cluj’’ am ramas perplexi nu avea de unde sa stie ca suntem din Cluj pentru ca nu am spus nici agentiei din Nha Trang.Om cu inima larga ne-a dus sa ne arate apartamentul considerat de protocol insa l-am gasit cam prea mare, Cristina a spus ca vrea un bungalow cu vedere la mare, ne duce pe marginea marii si ne arata un bungalow aproape de mare, i-am cerut, daca se poate sa vedem si altele in opinia mea era prea aproape de mare se auzeau valurile foarte tare in plus era in mijlocul resortului, asa ca am mers cu el si am ales bungalowul 16 situat la margine, voiam sa avem deplina liniste.
Pe drum batranelul dirigulea lucratorii sai vietnamezi. Dupa ce am despachetat vine o fata si ne invita la masa. Servim masa cu cei doi vietnamezi care au venit cu noi din Nha Trang.Monseur Cher e foarte incantat ca iau venit doi romani, misterul se dezleaga cand ne spune ca a fost de 15 ori in Romania la Sovata si ca un anume doctor George l-a vindecat la ochi definitiv prin anii 80, cand la noi era communism, acum nici nu mai poarta ochelari de vedere. L-am intrebat de fapt carei natii ii apartine si ne-a spus ca sa nascut in Croatia, numele de botez e Vladimir, ca la 14 ani a fost partizan a lui Tito, ca dupa razboi a plecat in Franta unde a muncit ca miner si a obtinut cetatenia franceza si ca ulterior a lucrat pentru guvernul american pe un salariu foarte bun.
Isi amintea de vizitele anuale la Sovata, cum trebuia sa dea pachete de tigari la granite, cum il inregistra si urmarea securitatea si ce nasol era drumul cu autobuzul de la Cluj la Sovata.
Insa a ramas cu o parere placuta despre Romania. Seara la cina, unde eram la o masa zece persoane, Monseur Cher a facut prezentarile tuturor: erau doi suedezi, un finlandez, doi francezi (femeia era japoneza), un rus, o chinezoaica si un fifty-fifty francezo-suedez. La sfarsit cand ne-a prezentat si pe noi a strigat tare “and Romanii”. La cina ne-a servit pe noi special cu pireu de cartofi cu unt asa cum de multe ori a mancat el la Sovata, a retinut numele de pireu si ceai.
In Vietnam a ajuns intamplator, l-a adus un prieten si cand a vazut locul de vanzare s-a hotarat ca la pensie se va retrage aici. Insa cum nu putea cumpara terenul fiind cetatean strain s-a casatorit cu o localnica la 69 de ani si de atunci a inceput sa construiasaca resortul. A mai fost casatorit, are 2 copii de 63, respectiv 61 de ani in Franta, iar cu actuala sotie vietnameza are 3 baieti, cel mai mic fiind de 7 ani.
Monseur Cher e foarte fericit aici, clima e stabila tot timpul anului 28-32 grade si in Vietnam gasesti tot ce vrei, inclusiv forta de munca tanara si ieftina. A lucrat multe prin resort cu mana lui.
Bungalowul, in care stam e rustic si aproape in intregime facut din bambus, inclusiv peretii baii. Are toate dotarile din bambus: pat cu baldachin si plasa de tantari, noptiere, scaune, dulapuri, fotolii pe terasa. Cand de culci ai impresia ca esti in podul surii pe la noi, intr-o noapte de august si dormi in fan. Cand intri in baie ai impresia ca esti la tara intre sura si costei unde tocmai ti-ai montat un WC, o chiuveta si dus cu rozeta.
Inauntru se aud toate zgomotele de afara inclusiv vuietul marii, in schimb aerisirea e completa si continua. E o experienta unica si foarte rustica.
In fata bungalowului e o gradina cu palmieri cu hamac si sezlonguri de plaja.
E de fapt ceea ce ne-am dorit, o locatie intr-un loc izolat linistit, fara TV, fara vanzatori care sa traga de tine si, fara fite. Daca chiar vrei ai conexiune la internet in cladirea principala.
Dupa cateva ore de la sosire, simti ca nu mai ai atasamente, un ciudat sentiment de eliberare si neapartenta la nimic pune stapanire pe noi. Parca nu mai exista notiunea timpului. Iti dai seama ca a trecut ceva timp cand o vietnameza mica vine si te cheama la masa. Nu vorbeste engleza, simbolic isi duce o mana la stomac o face caus si imita cu cealalta mana mancatul cu lingura uneori zice “eat now”. Atunci realizezi ca urmeaza inca o masa si ca timpul a trecut.
Monsieur Cher are sala de mese in cladirea principala de unde admiri marea printre varfurile palmierilor. O imagine idilica. O combinatie incredibila intre verdele palmierilor si albastrul marii care straluceste in soare in culoarea turcoaz. Intelegem de ce stapanul locului a fost fermecat de peisaj. Orice muritor ar vrea sa vada asta in fiecare dimineata!
Aici se serveste masa la comun, toti se aseaza si vietnamezele aduc mancarea pe rand. Fiecare masa are 4 feluri, antreu salate, o supa, inca o salata, felul principal si fructe tropicale. Noi fiind vegetarieni avem statut preferential pentru ca ne gateste separat. Mancarea e intradevar buna si gustoasa.
Masa aici a ajuns sa fie un mijloc de comunicare si amuzament. Dl.Cher trece pe la toti si vorbeste cu fiecare, are efectiv o grija parinteasca sa maninci bine, sa te saturi si apoi te trimite la plimbare “ marche, marche” sa-ti faci digestia. Mie imi aduce aminte de bunicul meu, Gavril, are aceeasi ochii vii si albastri.
Discutiile sunt despre calatorii, afli fiecare pe unde a fost sunt date sfaturi si impartasite experiente. Varsta e diferita, unii sunt studenti, altii mai de varsta a doua, insa nu se fac diferente. Un lucru e clar, toti care vin aici cauta linistea.
Azi, duminica (27.12.2009), au plecat suedezii, au venit in schimb o turma de francezi si 2 tineri blonzi din Danemarca, asa ca francezii au format o mica colonie la o masa, restul natiunilor la alta masa. Noua ni s-a servit la felul principal tofu marinat cu orez si o leguma necunoscuta si ne-am amuzat ca Monseur Cher o invita pe frantuzoica-japoneza sa guste pentru ca ”tofu e gatit ca in Japonia”, dar japoneza noastra era nascuta in Franta nici macar nu stia japoneza si nici n-a pus piciorul in Japonia.
In rest ziua lumina care tine fix de la 6:00 AM pana la 6:PM a trecut linistit intre citit, plimbat si innotat. Spre seara ne-am plimbat pe plaja spre satul de pescari din apropriere. Casele lor sunt ingrijite si vin pana pe marginea plajei. Copiii sunt draguti si prietenosi si-ti striga sa le faci cu mana. Din cand in cand mai zambesc si adultii. Oamenii locului se ocupa cu pescuitul in mare, am vazut chiar doua ateliere de facut barci din lemn si cu piscicultura in helestee amenajate. Femeile aduna alge de pe plaja si le usuca, le vand apoi cu 60 USD / tona. Pentru a realiza asta e nevoie de munca a 5 persoane timp de o saptamana. Algele se vand companiilor din China si Japonia pentru fertilizatori.
Plaja din dreptul satului arata cum sunt probabil toate plajele din lume, pe mal apele aduc urme ale civilizatiei sau mai bine spus a lipsei de civilizatie care face ca oamenii sa arunce ce le prisoseste in rauri, fluvii, mari sau oceane.
In schimb faptul ca nu e o plaja comerciala iti da ocazia sa-ti completezi colectia de scoici cu exemplare unice.
Luni, 28.12.2009
Azi am vizitat satul din apropiere, Doc Kai. Foarte interesant am vazut case mari si finisate cu granit cum rar vezi in Cluj, ne-am mirat ce fel de comunism o fi asta, daca sunt ale localnicilor atunci precis e putred ceva.
In general casele sunt mai mari si ingrijite decat in nord au usile si geamurile vopsite in albastru ceva in genul celor din Tunisia. Am vazut grupuri de oameni stand la taifas , copii venind de la scoala primara si la capatul satului am stat linistiti pe malurile unor balti piscicole. 
Cristina a dat telefon in Cambodgia la Lazy Beach, din pacate nu sunt locuri decat pentru doua zile, noi dorim opt, vom vedea cand ajungem acolo ce vom face.
In seara asta la cina am stat cu rusul + chinezoaica, finlandezul, doua nemtoaice mai in varsta si trei norvegiene tinere. S-a vorbit in engleza. Nemtoaicele au deschis subiecte politice cum ca de ce Norvegia nu vrea sa intre in UE, o fata tanara cu putina emfaza a explicat ca nu vor pentru ca sunt prea bogati si le e bine asa cum sunt. Nici Rusia nu ar vrea sa intre in UE pentru ca in opinia rusului, UE nu mai poate reprezenta nimic spectaculos din punct de vedere economic in genul dezvoltarii Chinei din ultimii ani, mai degraba isi imagineaza ca Africa va devenii urmatorul Eldorado economic. El, rusul e din Siberia, a primit bursa pentru MBA pe care il sustine la Moscova, acum este in vacanta, de trei saptamani sta la Monseur Cher pentru ca oricum e mai ieftin, inclusiv costul zborurilor, decat in Moscova unde sederea e platita la hotel de 5 stele. In viitor intentioneaza sa se stabileasca in Singapore unde va fi la mijlocul distantei dintre China si Africa. In acest context, Cristina a vrut sa glumeasca sa le zica ca nici Romania nu a vrut sa intre in UE dar ca UE a vrut neaparat acest lucru, s-a abtinut pentru ca nemtoaicele erau foarte serioase si oricum au facut ochii mari cand au aflat ca suntem romani si ca pot discuta cu nevasta mea si in germana.
Marele merit al lui Monseur Cher e ca reuneste oameni de diferite natiuni, ii trateaza egal si ii obliga sa socializeze deoarece pune tacamurile numai la mese mari de cate 10 persoane, asa ca vrand nevrand mai schimbi o vorba cu vecinul de langa tine sau din fata ta.
Azi a servit toata ziua la toata lumea numai mancare vegetariana, l-am felicitat pentru asta si el a glumit “Healty meal”
Marti, 29.12.2009
Cum legea de baza a universului e ca totul e intr-o perpetua schimbare, prima schimbare observata dis de dimineata e culoarea marii care din albastru intens a devenit argintie. Obicieurile noastre inca nu s-au schimbat, ba din contra au devenit rutina: Dumitru face jogging pe plaja si apoi innoata, eu fac tai chi, urmeaza mic dejunul si apoi citim amandoi pana cand iarasi se infiinteaza mica vietnameza care ne invita la pranz.
Ne uitam nedumeriti unul la altul: E deja pranz? Parca azi timpul a trecut mai repede.Azi am fost abordata pe plaja de o fetita localnica de 15 ani care imi spune: “ I’am so happy to see you !’’ si incepe sa-mi puna o groaza de intrebari: cum ma cheama, cati ani am, daca am frati. Aici la raspunsul meu “nu” imi spune “imposible”, toti au frati in Vietnam. Na, uita ca eu, nu…
Discutia cu fata imi schimba perceptia pe care mi-am format-o despre vietnamezi cum ca ar fi necomunicativi si inchisi fata de straini, iata ca vreau sa comunice, sunt curiosi si pun o gramada de intrebari. Impresia e confirmata si de localnicii din sat care ne striga “Hello” si ne fac cu mana.
Plaja Doc Lech e tasata se circula pe ea ca pe strada, vietnamezii o folosesc pentru deplasare intre sate, merg pe biciclete sau motociclete. Intr-o dimineata am vazut si un camion. Rasaritul de soare era deosebit.
Seara am mers la marginea satului Doc Kai si am stat langa un camp de orez care se termina in jungla. A fost foarte reconfortant era liniste si am vazut cum se sosesc stolurile de egrete si poposesc pe copaci, cum elevii se intorc de la scoala din comuna pe biciclete sau pe jos si cum vacile pasteau linistite.
In rest ziua trece usor si mai mult stam in prispa bungalowului ascultand si privind valurile mari printre frunze de cocotieri.
Miercuri, 30.12.2009
Zilele trec si turisti vin si pleaca. Azi pleaca mica colonie franceza de 10 persoane, sunt oameni draguti, dar cum nu vorbesc bine engleza discutia cu ei e haioasa de genul “ Tu vien du Hoi An. O it’s beautiful!”. Si cum nici franceza mea nu e stralucita, conversatia se stinge repede.
Au venit in schimb 4 chinezi, 3 suedezi, 3 englezi si un amercican din Pensilvania. Doi dintre englezi sunt in honey moon, s-au casatorit acum o luna dupa 4 ani de curte, desi au catre 60 de ani. Planuiesc ca la primavara sa faca si nunta. Americanul e insa mai tare, are si el 60 de ani dar si-a luat de nevasta o asiatica tanara de tot, cam de 20 de ani. Unul dintre englezi (jumatate era suedez) e cantaret de opera in Londra si uneori ne-a cantat foarte frumos in special din repertoriul ABBA, era un tip jovial, alt englez canta la trompeta si finladezul la chitara, se putea face o formatie internationala.
Noi, bine mersi, ne rasfatam aici la Monseur Cher. Lui Dumitru ii face foarte bine sederea aici, a devenit brusc gospodina, mancal-ar mama! Brusc a scos asternutul din bungalow la aerisit, a spalat el a doua tura de haine si mi-a spus ca in sfarsit intelege cat de esential e aeristul casei. (sigur ca a trebuit sa aerisesc ca sunt obsedat de umezelile din hotelurile prin care am trecut pana am ajuns aici).
La urma urmei resortul d-lui Cher e la tara (50 km de orasul Nha Trang) asa cu dupa masa am mers din nou la campurile de orez, de data chiar in mjlocul lor si am stat si am admirat verdele crud al orezului. In apropiere era cimitirul satului, aveau mormintele dispersate pe o suprafata mare probabil fiecare clan isi avea locul lui de veci. Acolo aveau si o capela langa cimitir. Venind spre casa am vazut si alte gradini lucrate impecabil si fiind seara am vazut si interioare de case. Erau utilate bine ne amintim ca aveau fotolii de piele, TV color, masini de spalat si aproape toate aveau altare unde ardeau betisoare parfumate si ofrande aduse divinitatii, majoritatea aveau si hamacuri.
Joi, 31.12.2009
Am dormit bustean, cel putin asa sustine sotul meu care spune ca se simte neglijat pentru ca nici macar nu m-am intors in somn. Oricum de dimineata, dupa tai chi am facut o plimbare pe plaja si m-am gandit cat de multe lucruri inutile isi doreste omul in viata.
Iata noi stam intr-un bungalow rustic, apa e calda atat cat se incalzeste de la soare, mesele sunt simple, dar e suficient si nu avem nevoie de mai mult. La fel gandesc si oamenii din jurul nostru care comenteaza la adresa resorturilor cu pretentii din apropriere unde o noapte costa intre 100-180 USD sau la marimea caselor de intretinut de acasa.
Azi am reusit sa gasim cazare in Cambodgia, Sihanoukville la Tranquility Guesthouse, intr-un bungalow cu 15 USD/noapte. Speram sa fi nimerit bine, oricum locatia e laudata ca fiind linistita si sigura. Vom vedea.
Mai scriem cate ceva despre mancarea lui Monseur Cher, ni se servesc trei mese pe zi si la liber intre mese este cafea, ceai si fructe. Dimineata breakfast european: chifle, omleta, unt de vaca si de peanut, gemuri (avea 7 tipuri), ceai, cafea si chefir din soia. La pranz invariabil salata verde si rosii trase printru-un sos foarte gustos pe baza de usturoi. Urmeaza orez cu peste/tofu, pui cu cury, uneori peste si supa de legume cu orez/taietei, cremoso de dovleac, fructe ananas, papaya sau lebenita. Seara iarasi salata verde cu rosii (odata a schimbat cu salata de sfecla rosie si ne-a spus “Like Romania Sovata”) urmata de felul doi de regula vegetale fierte cu orez si sosuri, pireu de cartofi, platou de fructe: ananas, lebenita, fructul dragonului, papaya.
La preparatul si servitul mesei participa toata familia sotia si ce doi copii. Mai are si vreo 8 lucratori, doi barbati prin incinta resortului care uda iarba si repara pe ici pe colo si 6 femei la bucatarie si curatenie.
Ne-a placut mancarea lui Monseur Cher era usoara si 90% vegetariana.
In fiecare dimineata in jurul orei 6:00 Monseur Cher si cei doi copii ai sai curata plaja, aduna toate mizeriile pe care le aduce apa si cu o roaba la duc undeva la margine, unde le vor da foc dupa ce se usuca.
Plimbandu-ne pe plaja km intregi am putut vedea si viata pescarilor, pescuitul il fac noaptea la lumina felinarelor. Seara barbatii ajung cu pestele, nu cine stie ce si se aduna mai multi la un loc unde mananca si vorbesc. Imediat ce se lumineaza de ziua (ora 5:00) plaja e un furnicar de oameni, sunt multe activitati, sorteaza pestele prins peste noapte, unii cauta scoici sau raci in nisip dupa reflux, altii pregatesc si duc sacii de nisip, plasele de prins peste, funiile sau motorina pana la barcile mai mari din larg.
Pana acolo folosesc o barca rotunda din bambus impermeabilizata cu bitum. Trebuie sa ai o buna indemanare sa o rostogolesti pe uscat pana la apa si dupa aceea sa avansezi cu o singura vasla lopatand in fata barcii.
Tot aici am vazut si un sat colonie de pescari. Am aflat ca noaptea trecuta nu s-a prins peste pe motivul ca era luna plina. 
Casele pescarilor de la malul marii nu sunt asa mari si aratoase ca a celor din sat, care pana la urma am aflat de unde au banii, lucreaza in mod frecvent in strainatate de regula pe vasele maritime.
Seara de revelion a trecut in liniste ca o zi obisnuita, special cina a fost servita la ora 20:00 (de obicei e la ora 18:30) unde ceilalti s-au autoservit dintr-un platou cu orez prajit, fructe de mare si peste. Noi am avut tot tofu marinat ca si la amiaza. Monseur Cher a promis ca maine ne schimba felul de mancare, ne va da fasole.
De aceasta data, de revelion nu am avut “placerea” sa ne deranjeze cineva cu muzica prea tare, behaituri sau cu petarde. In pensiunea lui Monseur Cher e liniste toata ziua nu se aude nici un fel de muzica. Oricum el dupa servirea cinei de revelion s-a dus la culcare cu toata familia.
Pe de alta parte vietnamezii nu sarbatoresc acum anul nou ci in ianuarie, sarbatoarea se numeste TET si tine cateva zile, timp in care toata activitatea e paralizata.
Pana la ora 12.00 am stat in gradina din fata bungalowului si am admirat o luna plina foarte mare care era chiar deasupra capului nostrum si lumina totul in jur.
La cumpana dintre ani am baut sampania adusa din tara, pe care Cristina a dosit-o in geamantanul meu, infasurata in prosopul de plaja.
Nu am avut niciodata, un revelion atat de linistit.
Vineri 01.01.2010
E ultima zi la Resortul Paradise a lui Monseur Cher. Deja regretam plecarea, multa lume isi prelungeste spontan aici sejurul, am fi facut-o si noi dar nu putem pentru ca avem deja un program bine stabilit dinainte si excursia in Delta Mekongului e achitata aniticipat. Azi am fost in satul Doc Kai de unde din mica piata am cumparat ceva fructe pentru drumul de maine spre Saigon.
Merci Monseur Cher !
Azi e 07.01.2010, reincepem sa scriem jurnalul de pe Insula Koh Rong Combodgia. Drumul de la Nha Trang- Vietnam pana aici a durat 5 zile, am avut un program incarcat, dificil si solicitant.
SAIGON (HO SHI MIN)
Sambata 02.01.2010
Deci ne trezim la ora 5.00 si monsieur Cher deja ne asteapta cu micul dejun. Intre timp soseste si masina care ne va duce la Nha Trang. Asa ca ne luam ramas bun si primim asigurari ca daca vom revenii vom fi si mai rasfatati si vom sta la jumatate de pret. Adieux, Paradise Resort!
Ajunsi la Nha Trang ne asteapta d-na Than de la firma Blesing Travel care ne-a si pregatit caserole cu mancare pentru drum. Deoarece am ajuns mai devreme facem o scurta plimbare prin Nha Trang. Statiunea este aglomerata, intre plaja si hoteluri e o strada principala si mult zgomot. Categoric nu ne-ar fi placut aici.
Open Bus-ul soseste si incepe o lunga calatorie de 9 ore pana la Saigon (450 km). Drumul ocoleste prin statiunea Mui Ne unde au coborat sau au urcat alti turisti. Am prins locurile din spate de pe motor, asa ca am circulat greu. Pe traseu au mai urcat si localnici care nu aveau locuri si stateau pe interval.
Cand in sfarsit ajungem in Saigon cautam hotelul la care aveam rezervarea facuta (10 USD) si dupa ce il gasim, receptionerul ne spune ca hoteul lui e plin si ca nu mai are locuri. Amabil face o tura prin imprejurimi si ne gaseste o camera intr-o “bomba” de cladire. Cladirea are latimea de 3 metri, lunga de vreo 8 m, are 3 etaje si o scara ingusta de numai 0,50m, trebuia sa fii tare sa urci la etajul 3 mai ales cu 2 trolere de 20 kg bucata. Camera in stil vietnamez nu straluceste de curatenie, dar are toate dotarile: TV, aer conditionat si baie cu apa calda. Pentru o noapte merge.
Seara hotaram sa iesim la o plimbare sa vedem Saigonul noaptea. Suntem uimiti cand vedem ca toate strazile freamata de localnici si turisti.
Saigonul e capitala economica a Vietnamului, are peste 10 milioane de locuitori care conduc tot atatea motociclete, asa ca tine-te frate de atat zgomot si poluare. Trebuie sa ai o karma tare rea sa traiesti in Saigon. Ajungem intr-un parc plin ochi, probabil centrul orasului, unde se desfasurau mai multe spectacole cu mare zgomot: teatru, muzica, dans si se servea mancare thai, malaeziana, vietnameza, cambodgiana, banuim ca se desfasura un festival international.
Tot aici am vazut tineri care jucau un fel de badminton cu calcaiul piciorului, avea o “indemanare” incredibila. Nu dupa mult timp ne-am intors la hotel, pentru ca am stabilit un principiu sa limitam circulatia noaptea prin metropolele Asiei.
MEKONG DELTA
Duminica, 3 ianuarie
Dimineata la ora 8.00 plecam in Delta Fuviului Mekong, coboram cu dificultate scarile inguste din Rent Room si ne grabim sa ajungem in fata agentiei de unde ne va lua autocarul. Ajungem acolo si gasim multa agitatie, practic era un punct important de pornire in excursii locale. Am prins un ghid simpatic. Excursia era de 3 zile / 2 nopti si includea si transferul cu barca la Phom Pehn in Cambodgia.
Mekongul e unul din mariile fluvii ale lumii, strabate 7 tari : izvareste in Tibet trece prin China, Thailanda, Laos, Myniamar, Cambodgia si se varsa in Marea Chinei de Sud in Vietnam. Zona deltei Mekongului este populata de 20 milioane de locuitori si tot aici se gasesc cele mai multe campuri de orez care dau 4 recolte pe an. Solul plin de aluviuni ale fluviului a ridicat Vietnamul pe locul 2 in lume la productia de orez, primul producator mondial fiind Thailanda.
Prima oprire este in orasul My Tho, aflat la 72 km de Saigon, drum pe care l-am facut cu autocarul in 2,5 ore, soseaua era aglomerata cu motocilete, dar nici soferul nostru nu era unul care sa conduca cu avant.
Ajunsi la My Tho, suntem urcati intr-o barca care ne duce la primul obiectiv aflat pe o insula a Mekongului: fabrica de dulciuri din cocos, aceasta se dovedeste a fi un atelier rustic. Dulciurile seamana uimitor de mult cu dodolul indonesian.
Apoi trecem pe alta insula unde suntem incurajati sa vizitam partea interioara a insulei cu bicicleta sau pe jos, satul vizitat era pitoresc avea o singura strada ingusta de 3 m si serpuia peste niste canale mici, am vazut oamenii preocupati de treburile zilnice.
Dupa pranz suntem transferati pe alta insula unde ne urcam in banana boat care de fapt sunt niste barci simple vaslite de femei si care mergeau in susul apei, pe canale cu vegetatie luxurianta.
In barca au intrat patru persoane, pe rand noi turistii am ajutat la lopatat cu a treia vasla. La punctul terminus asistam la un spectacol folcloric local care a fost destul de interesant.
Am mai vizitat o ferma de albine unde centrul atractiei era un piton cu care te puteai fotografia gratis.
Ne-am intors la barca cu motor care ne-a dus inapoi in port, pe barca am fost serviti cu nuci de cocos.
Ne-am urcat in autocar si ne-am indreptat spre orasul Can Tho urma sa mai parcurgem 98 km.
Can Tho este capitala regiunii si e un oras de marimea Clujului.
Autocarul mergea foarte incet chiar si atunci cand prindea liber pe autostrada. Trec orele, se intuneca si tot nu ajungem la destinatie, la un moment dat traficul e oprit. Se inainteaza bara la bara cu cca 5 km la ora. Am banuit ca e un accident in fata noastra si am asteptat rabdatori, mai ales ca am vazut o salvare care a depasit coloana. Dupa vreo ora de stat in coada vedem ca se agita ghidul si vorbeste la telefon. Dupa cateva minute se urca un tip care intoarce autocarul si-l opreste pe stanga drumului. Ni se spune sa ne luam bagajele pentru ca vom merge vreo 10 minute pe jos. Le luam si tragem dupa noi trolerele pe strada, ceilalti pasageri aveau rucsaci. Dupa vrea doi km ne dirijeaza printre niste cocioabe si pe intuneric pe niste punti inguste ne indreptam spre un chei al Mekongului, unde am fost imbarcati pe o barca cu motor. Pe barca, un vietnamez mai in varsta care traia in SUA de la 25 de ani si acum a revenit in Vietnam in excursie, ne explica ca de fapt blocarea traficului se datora aglomeratiei la ferryboatul care transborda masinile peste un brat la Mekongului. In urma cu doi ani s-a prabusit podul care facea trecerea peste apa si au murit multi oameni.
Oricum plimbarea in noapte cu aceasta barca a fost ceva placut, am vazut hoteluri si locatii frumos iluminate din Can Tho.
Nu am avut niciodata, un revelion atat de linistit.
Vineri 01.01.2010
E ultima zi la Resortul Paradise a lui Monseur Cher. Deja regretam plecarea, multa lume isi prelungeste spontan aici sejurul, am fi facut-o si noi dar nu putem pentru ca avem deja un program bine stabilit dinainte si excursia in Delta Mekongului e achitata aniticipat. Azi am fost in satul Doc Kai de unde din mica piata am cumparat ceva fructe pentru drumul de maine spre Saigon.
Merci Monseur Cher !
Azi e 07.01.2010, reincepem sa scriem jurnalul de pe Insula Koh Rong Combodgia. Drumul de la Nha Trang- Vietnam pana aici a durat 5 zile, am avut un program incarcat, dificil si solicitant.
SAIGON (HO SHI MIN)
Sambata 02.01.2010
Deci ne trezim la ora 5.00 si monsieur Cher deja ne asteapta cu micul dejun. Intre timp soseste si masina care ne va duce la Nha Trang. Asa ca ne luam ramas bun si primim asigurari ca daca vom revenii vom fi si mai rasfatati si vom sta la jumatate de pret. Adieux, Paradise Resort!
Ajunsi la Nha Trang ne asteapta d-na Than de la firma Blesing Travel care ne-a si pregatit caserole cu mancare pentru drum. Deoarece am ajuns mai devreme facem o scurta plimbare prin Nha Trang. Statiunea este aglomerata, intre plaja si hoteluri e o strada principala si mult zgomot. Categoric nu ne-ar fi placut aici.
Open Bus-ul soseste si incepe o lunga calatorie de 9 ore pana la Saigon (450 km). Drumul ocoleste prin statiunea Mui Ne unde au coborat sau au urcat alti turisti. Am prins locurile din spate de pe motor, asa ca am circulat greu. Pe traseu au mai urcat si localnici care nu aveau locuri si stateau pe interval.
Cand in sfarsit ajungem in Saigon cautam hotelul la care aveam rezervarea facuta (10 USD) si dupa ce il gasim, receptionerul ne spune ca hoteul lui e plin si ca nu mai are locuri. Amabil face o tura prin imprejurimi si ne gaseste o camera intr-o “bomba” de cladire. Cladirea are latimea de 3 metri, lunga de vreo 8 m, are 3 etaje si o scara ingusta de numai 0,50m, trebuia sa fii tare sa urci la etajul 3 mai ales cu 2 trolere de 20 kg bucata. Camera in stil vietnamez nu straluceste de curatenie, dar are toate dotarile: TV, aer conditionat si baie cu apa calda. Pentru o noapte merge.
Seara hotaram sa iesim la o plimbare sa vedem Saigonul noaptea. Suntem uimiti cand vedem ca toate strazile freamata de localnici si turisti.
Saigonul e capitala economica a Vietnamului, are peste 10 milioane de locuitori care conduc tot atatea motociclete, asa ca tine-te frate de atat zgomot si poluare. Trebuie sa ai o karma tare rea sa traiesti in Saigon. Ajungem intr-un parc plin ochi, probabil centrul orasului, unde se desfasurau mai multe spectacole cu mare zgomot: teatru, muzica, dans si se servea mancare thai, malaeziana, vietnameza, cambodgiana, banuim ca se desfasura un festival international.
Tot aici am vazut tineri care jucau un fel de badminton cu calcaiul piciorului, avea o “indemanare” incredibila. Nu dupa mult timp ne-am intors la hotel, pentru ca am stabilit un principiu sa limitam circulatia noaptea prin metropolele Asiei.
MEKONG DELTA
Duminica, 3 ianuarie
Dimineata la ora 8.00 plecam in Delta Fuviului Mekong, coboram cu dificultate scarile inguste din Rent Room si ne grabim sa ajungem in fata agentiei de unde ne va lua autocarul. Ajungem acolo si gasim multa agitatie, practic era un punct important de pornire in excursii locale. Am prins un ghid simpatic. Excursia era de 3 zile / 2 nopti si includea si transferul cu barca la Phom Pehn in Cambodgia.
Mekongul e unul din mariile fluvii ale lumii, strabate 7 tari : izvareste in Tibet trece prin China, Thailanda, Laos, Myniamar, Cambodgia si se varsa in Marea Chinei de Sud in Vietnam. Zona deltei Mekongului este populata de 20 milioane de locuitori si tot aici se gasesc cele mai multe campuri de orez care dau 4 recolte pe an. Solul plin de aluviuni ale fluviului a ridicat Vietnamul pe locul 2 in lume la productia de orez, primul producator mondial fiind Thailanda.
Prima oprire este in orasul My Tho, aflat la 72 km de Saigon, drum pe care l-am facut cu autocarul in 2,5 ore, soseaua era aglomerata cu motocilete, dar nici soferul nostru nu era unul care sa conduca cu avant.
Ajunsi la My Tho, suntem urcati intr-o barca care ne duce la primul obiectiv aflat pe o insula a Mekongului: fabrica de dulciuri din cocos, aceasta se dovedeste a fi un atelier rustic. Dulciurile seamana uimitor de mult cu dodolul indonesian.
Apoi trecem pe alta insula unde suntem incurajati sa vizitam partea interioara a insulei cu bicicleta sau pe jos, satul vizitat era pitoresc avea o singura strada ingusta de 3 m si serpuia peste niste canale mici, am vazut oamenii preocupati de treburile zilnice.
Dupa pranz suntem transferati pe alta insula unde ne urcam in banana boat care de fapt sunt niste barci simple vaslite de femei si care mergeau in susul apei, pe canale cu vegetatie luxurianta.
In barca au intrat patru persoane, pe rand noi turistii am ajutat la lopatat cu a treia vasla. La punctul terminus asistam la un spectacol folcloric local care a fost destul de interesant.
Am mai vizitat o ferma de albine unde centrul atractiei era un piton cu care te puteai fotografia gratis. 
Ne-am intors la barca cu motor care ne-a dus inapoi in port, pe barca am fost serviti cu nuci de cocos.
Ne-am urcat in autocar si ne-am indreptat spre orasul Can Tho urma sa mai parcurgem 98 km.Can Tho este capitala regiunii si e un oras de marimea Clujului.
Autocarul mergea foarte incet chiar si atunci cand prindea liber pe autostrada. Trec orele, se intuneca si tot nu ajungem la destinatie, la un moment dat traficul e oprit. Se inainteaza bara la bara cu cca 5 km la ora. Am banuit ca e un accident in fata noastra si am asteptat rabdatori, mai ales ca am vazut o salvare care a depasit coloana. Dupa vreo ora de stat in coada vedem ca se agita ghidul si vorbeste la telefon. Dupa cateva minute se urca un tip care intoarce autocarul si-l opreste pe stanga drumului. Ni se spune sa ne luam bagajele pentru ca vom merge vreo 10 minute pe jos. Le luam si tragem dupa noi trolerele pe strada, ceilalti pasageri aveau rucsaci. Dupa vrea doi km ne dirijeaza printre niste cocioabe si pe intuneric pe niste punti inguste ne indreptam spre un chei al Mekongului, unde am fost imbarcati pe o barca cu motor. Pe barca, un vietnamez mai in varsta care traia in SUA de la 25 de ani si acum a revenit in Vietnam in excursie, ne explica ca de fapt blocarea traficului se datora aglomeratiei la ferryboatul care transborda masinile peste un brat la Mekongului. In urma cu doi ani s-a prabusit podul care facea trecerea peste apa si au murit multi oameni.
Oricum plimbarea in noapte cu aceasta barca a fost ceva placut, am vazut hoteluri si locatii frumos iluminate din Can Tho.
Ajungem la mal unde turistii se impart in doua cei care merg la hotel si cei care merg la un guesthouse traditional. Noi avem hotel. Dupa cateva minute de mers pe jos ajungem la el unde suntem cazati imediat. Camera a fost OK, doar clanta la usa de la baie nu era fuctionala, asta nu ne-a mirat pentru ca aproape la toate locatiile sunt defecte. La bai folosesc niste usi din folii de plastic, probabil proiectantul nu a prevazut o intaritura in locul unde este clanta asa ca toate se rup in acelasi loc.
Postări
