Luni, 5 ianuarie
Dimineata dupa servirea micului dejun ni se spune ca bagajele mari raman in receptia hotelului Huy Hoang pentru ca ne vom intoarce pe la amiaza pentru pranz inapoi.
Cei care au fost cazati la guest house (traditional home) au fost nemultumiti, aseara i-au deplasat prin diferite locuri ciudate neiluminate, de isi inchipuiau ca vor fi rapiti si in plus locul de dormit era traditional se dormea pe jos pe rogojini asa ca nu pareau prea odihniti.Mergem spre docuri de unde suntem luati de o barca cu motor si dusi la primul obiectiv din aceasta zi Cai Rang Phong Dien floating market. Aici am vazut cum vin vaporasele din delta cu produse agricole si le vand angro comerciantilor.
Pe tot parcursul am vazut locuinte, ateliere, mica industrie pe malurile canalelor, femei care spalau haine in Mekong sau alte indeletniciri. Pe fluviu din loc in loc exista balastiere plutitoare care extrag nisipul de pe fundul apei si-l incarca in barje.
Al doilea obiectiv a fost vizitarea un ferme de fructe. Aici ne-am plimbat printr-o livada fructifera si am servit fructe tipic tropicale: jackfruit, papaya, ananas, mandarine, mango, rabutan si lyche.
Urmatorul obiectiv a fost un atelier unde se fabricau taieteii de orez.
Tehnologia era destul de complicata la inceput orezul se tine in apa 4 ore , se amesteca 50% cu tapioca se face un amestec lichid gen clatite care se intinde pe niste panze deasupra aburilor. Apoi sunt transferate pe rogojini de bambus si dupa ce se zvanta putin sunt duse la soare in gradina pentru uscare, dupa care sunt taiate felii cu ajutorul unei masini speciale
. Gata taiteii! Zilnic se transporta la Saigon cu motocicleta cate 100 kg. 
Ceva interesant in grupul nostru era un japonez plin de pragmatism, si-a spalat sosetele si le usca spnazurate de rucsac , avea si clipsuri cu el.
Pe traseele cu barca pe canale uneori era nevoie sa se lase jos copertina ca barca sa poata trece pe sub podurile joase care traversau canalele, era haios pentru ca ghidul striga “Attention bridge” si turistii bagau capul la cutie.
Am mai oprit pentru a traversa un canal pe o punte ingusta la care ii ziceau monkey bridge.
Ne-am intors cu barca la hotelul unde am lasat bagajele si am servit pranzul. Am avut surpriza sa vedem ca meniul are si preparate exotice: broasca, sarpe sau sobolan. Toate aceste animale erau expuse in acvarii la intrarea in restaurant si clientul putea indica pe care anume vrea sa-l manance. Ni s-a parut dezgustator, in schimb niste scandinavi din grup nu au avut greturi si au comandat un sarpe.In timp ce asteptam in holul hotelului am intalnit si doi romani din Bucuresti care erau pentru a doua ora in Vietnam. Nu am prea apucat sa vorbim cu ei pentru ca ghidul ne-a chemat pentru imbarcare.
Dupa pranz cei care mergeam in excursia de trei zile suntem imbarcati (inghesuiti) intr-un mini bus si pornim mai departe. Am ajuns in Long Xuyen unde am vizitat o ferma de crocodili. Erau acolo foarte multi si de diferite dimensiuni.
Ni s-a spus ca le dau de mancare odata pe saptamana cca 100 kg de carne pasare sau peste si ca sunt blanzi si linistiti daca sunt satui sau nu sunt in perioada de imperechere.
Tot aici am vazut colivii cu pasari cantatoare si un bonsai amenajat frumos intru-un lac de apa simulat.
Urmatoarea oprire a fost in orasul Chau Doc unde am ajuns spre apusul soarelui si am vizitat un templu situat pe muntele Sam cu o frumoasa statuie a lui Budha.
Privelistea care se deschidea era uluitoare practic vedeai o campie verde cat cuprindeau ochii, toata cu plantatii de orez.
Se vedea deja si Cambodgia. Dupa ce am coborat am fost cazati la un guesthouse, aici a fost cea mai proasta cazare intalnita pana acum in Vietnam.
Ghidul ne intreaba daca mergem in Combodgia ii spunem ca da si ne cere pentru o barca rapida 27 USD de persoana, ramanem surprinsi intrucat noi stiam ca am platit drumul, pana la urma se lamuresc lucrurile si platim doar diferenta de 18 USD de persoana pentru o barca rapida.
Am iesit in oras si am servit masa la un restaurant vegetarian, probabil singurul deschis la acea ora pentru ca era plin de europeni.
Marti, 6 ianuarie
Dimineata devreme servim micul dejun si suntem urcati pe o barca care ne duce la o ferma piscicola plutitoare de pe Mekong, bagajele ni le-au dus separat cu bicicletele.
Fermele plutitoare erau ceva asemanator ca cele din Halong Bai. Casa plutea pe butoaie si dedesupt avea un helesteu adanc de 12 m. Pestii ii hraneau cu graunte pe baza de soia. Fermierului ii mergea destul de bine.
Acum 30 de ani acesta avea 16 copii si era cam muritor de foame, acum in schimb are 3 ferme de peste si toti copii sunt scoliti si cu slujbe la oras. Ghidul ne spune ca aproape toate casele din Vietnam inclusiv fermele de peste au televizoare si ne explica ca in Vietnam, TV-ul e cel mai bun anticoceptinal. Lumea, ca peste tot prefera sa privesca la TV si uita sa creasca natalitatea. De fapt vietnamezii sunt incurajati sa aiba maximum 2 copii. Am mai fost dusi la un sat traditional cham (minoritate venita din Malayezia) aflat chiar la granita.
Aici am vazut casele fixate pe piloni la inaltimea de 2 m deoarece Mekongul se revarsa in anotimpul ploios. Am mai vazut tesaturi executate manual.
Tot aici am traversat o punte ingusta de la malul fluviului Mekong la vatra satului.
Dupa satul cham am fost imbarcati pe o barca rapida. Am ajuns la frontiera in 20 minute. Inca de pe barca insotitorul de grup vietnamez ne-a luat pasapoartele si banii pentru visa 22 USD pentru barca lenta si 23 USD pentru barca rapida, de fapt visa era 20 USD restul erau ciubucuri. Trecerea peste granita s-a facut pe la Vinh Xuong fara probleme si destul de rapid.
Un lucru interesant cand granicerii cambogieni au vazut pasaport de Romania si-l aratau unui altuia ca pe o raritate.
A urmat drumul cu barca rapida pe apa Mekongului pana la Phnom Penh capitala Cambodgiei. De remarcat a fost ca Mekongul erodeaza continuu malurile slabe, nisipoase, se vedeau cum cad copacii in apa. Peisajele care se derulau pe malurile Mekongului erau pitoresti.
Pe parcurs am vazut mai multe insule si oameni care lucrau pamantul. Erau copii si animale domestice: cai si vaci care se scaldau in fluviu. Drumul a durat 4 ore, dar a fost placut si comod. Pe traseu vorbim cu doi tineri din Germania care ne intreaba daca avem retinute locuri de cazare in Phnom Penh, le spunem ca nu si ne invita cu ei la Okay Guesthouse, deoarece au auzit de la niste americani ca intradevar e OK acolo. Baiatul din Germania este project manager, tocmai si-a dat demisia si inainte de a incepe altceva face o excurisie de 3 saptamani in Asia. Am mai intalnit un neamt care a fost trimis acasa de la serviciu 2 luni in concediu fara salar si a preferat ca in acest timp sa vina in Asia ca e mai ieftin.
Scriam la inceputul jurnalului ca samanta calatoriei in Vietnam a fost o discutie cu o vietnameza draguta in Bali, intradevar Vietnamul s-o fi schimbat insa mai are multe de facut.
V. CAMBODGIA – TARA 1 dolar
PHNOM PENH
Despre Cambodgia in afara de genocidul kmerilor rosii din anii ’80 nu stiam prea multe, dar din dorinta de afla cate ceva despre tara pe care tocmai o vizitam putem spune ca este una dintre cele mai sarace tarii de pe glob, iar statisticile o claseaza pe locul 151 din 156 la coruptie. Totusi este regat si acest lucru se face simtit. In primul rand te izbeste atmosfera de aici, mai ales venind din Vietnam. Tara pare mai linistita si aerisita. Navigand pe Mekong vezi localitatile care sunt mai rarefiate cu cate o stupa aurie a templului local care straluceste in soare, copii care se scalda in fluviu si-ti fac cu mana sau vacile lor scheletice, mari si albe. Totul pare linistit si ne aminteste de Thailanda. Debarcam si impreuna cu nemtii luam un tuk tuk (2 USD),
acestea sunt mai mari decat in Thailanda si in cateva minute ajungem la Okay Guesthouse unde gasim locuri si suntem cazati intr-o camera mare si curata cu toate dotarile (mai putin dulap) situata la etajul 4. Noroc pe noi ca bagajele au fost duse de personalul guest-ului, mai ales ca unul din trolere s-a stricat inca de la Hong Kong datorita manevrarii improprii de catre personalul aeropoartelor.
Ne grabim sa iesim in oras pentru ca in Phnom Penh stam doar o zi. La receptie rugam sa ne retina, pentru a doua zi o calatorie cu bus turistic pana la Sihanoukville (6 USD de persoana) dupa care mergem pe faleza fluviului si vizitam doua temple Wat Phnom si Wat Ounalom.
Primul este semnificativ intrucat e certificarea ca legenda Phnom Penh-ului are un sambure de adevar. Aceasta spune ca pe la anul 1300 d-na Pehn care locuia in zona a gasit pe malul Mekongului patru vestigii sacre ale lui Buddha pe care pentru a le proteja le-a dus pe singurul deal din apropriere. Acolo se afla acum templul, iar localitatea a primit numele de Phom Pehn, adica . Templul este vizitat de localnici si turisti fiind un punct de atractie al orasului. Localnicii se prezinta la calugar care contra unei sume de banii ii da acestuia scripturile budiste scrise pe frunze de palmier care se pun pe cap si se deschid cu un cui de bambus la intamplare. Se spune ca citatul la care s-a deschis se potriveste fiecaruia in parte. Interpretarea este explicata de calugar care in final canta mantre .
Al doilea templu fondat in 1443 are 44 de structuri si este in prezent sediul budismului Cambodgian. Acum este in renovare asa ca il vedem numai pe dinafara.
Drumul spre guesthouse il facem pe faleza Mekongului unde e mare agitatie,
deoarece aici vin tinerii sa socializeze si tot aici vedem grupuri care fac aerobic. Vedem pe parcurs multe cladiri oficiale de exemplu Ministerul Femeilor.
La prima impresie Cambodgia parea mai curata decat Vietnamul, dar si aici mergand putin mai in interiorul orasului am vazut aglomeratie si mizerie. Totusi fata de Vietnam diferenta e ca kmerii nu sunt asa de galagiosi, au mai multe masini si aveau cladirile ceva mai mari si moderne.
Miercuri, 7 ianuarie
Ne trezim devreme pentru ca azi pe la 12.30 vom pleca spre Sihanoukville si pana atunci vrem sa vizitam Palatul Regal din Phnom Penh. Palatul s-a dovedit frumos ceva in genul Palatului Auriu din Bangkok insa la o scara redusa.
Intrarea costa 12 USD de persoana.
Royal Palace domina orasul cu stupele si acoperisurile lui aurii.
Construit in anul 1434, refacut in 1866, a supravietuit de-a lungul timpului incendiilor provocate de thailandezi, altor cuceritori pecum si regimului lui Pol Pot care a considerat ca acest palat e simbol national si nu trebuie distrus. Palatul este dispus pe o parcela cu dimensiunile de 435 x 421 m, inconjurat de un gard inalt decorat cu forme seima (simboluri kmere care simbolizeaza prosperitatea).
Un alt lucru inedit e ca palatul este functional si este resedinta regala unde se primesc misiunile diplomatice, au loc reuniuni si locuieste familia regala. Din aceasta cauza multe zone nu sunt vizitabile.
In interiorul palatului este o gradina imensa in care sunt amplasate, trezoreria, sala tronului, statuia regelui Norodom, cladirea functionarilor,
sala de banchete, o gradina in mijlocul careia e un mic templu functional inconjurat de statuile lui Buddha si cateva altare.
Atractia de baza o constitue Silver Pagoda construita in 1892 pe structura din lemn si numita asa pentru ca podeaua este placata cu 5000 de placi de argint, in total 5 tone.
In interior este statuia lui Buda facuta din cristal Baccarat care e impodobita cu 9584 de pietre pretioase. Pagoda este inconjurata de patru stupe si de o galerie a carei pereti este pictata epopeea Ramayana in varianta kmera.
Langa pagoda exista un altar foarte frumos.
Palatul este vizitat de localnici cat si de turisti straini, primii vin pentru a-si prezenta omagiile lui Buddha si familiei regale. De fapt la fel ca in Thailanda, am vazut peste tot portretele familiei regale, ba unii le tin si in casa la loc de cinste.
Inainte de iesire sunt doua pavilioane unde artistii locali canta cantece traditionale si expozitii de bijuterii, vesele si baldachine care se puneau pe elefanti.
Dupa vizitare ne-am intors la guesthouse care ne-a oferit un transfer gratuit la firma de transport de unde urma plecarea spre Sihanoukville. Autocarul cu etaj a sosit pe la ora 12.45 am prins locuri pe la mijlocul autocarului. In partea de jos a autocarului erau bagajele si un lucru interesant erau si motocicletele kmerilor care aici pe distante lungi nu circula individual, caci e scumpa motorina. Pentru bagaje ti se emitea un tichet in genul celor practicate cu avionul. Drumul pana la Sihanoukville a fost destul de lung si greu. Cei 230 km i-am parcurs in 5 ore, pe traseu s-au mai urcat si localnici. Cel mai dificil a fost iesirea din Phnom Penh care a durat cam o ora. Pretul biletului 6 USD de persoana pentru straini si aproximativ jumatate pentru localnici.
Cateva cuvinte despre Pol Pot si kmerii rosii. Pol Pot a crescut langa muzeul de istorie din Pohm Pehn si acest lucru l-a marcat, si-a facut studiile la Paris si a aderat la un grup comunist care isi duceau convigerile la extrem. Mai mult avea ca mentor un comunist chinez. Reintors in Cambodgia adera la gruparea kmerilor rosii in care se evidentiaza, asa se face ca in momentul in care ia conducerea (1974) trece la masurari extreme. In viziunea lui Cambogia trebuia sa fie o tara gen comuna primitiva, deci scoate banii din circulatie, evacueaza orasele si muta toata populatia la tara, aceasta trebuind sa cultive fortat orez. Cel mai mic semn de slabiciune politica era taxata pe loc cu un glonte in cap. A rezultat cel mai mare genocid dupa cel de al II razboi mondial. Cambodgia a pierdut milioane de oameni si din pacate majoritatea intelectuali. Campurile Killing Fields stau marturie acestei enormitati. Acum acest blestem planeaza asupra acestei tari si degraba nu-si va gasi calea spre prosperitate si armonie, desi comunitatea internationala a sprijinit consistent aceasta tara.
SIHANOUKVILLE
Sihanoukville este un oras recent construit, piatra de temelie a fost pusa in anii 1960 cand cambodgienii au hotarat ca e momentul sa aiba si ei un port pentru trazactii economice.
Fiind inconjurat de plaje deosebit de atractive a fost descoperit de turistii prin anii 70 si de atunci a devenit o zona turistica in plina expansiune. S-au dezvoltat mai multe plaje: Occheuteal, Otres, Serendipity, si Victoria Beach. In prezent cea mai la moda e Serendipity .
Ajungem pe noapte in Sihanoukville la statia centrala de autobuze unde ne asteapta tuk tuk-ul si suntem dusi la Tranquility Guesthouse.
Aici surpriza, nu era cea ce ne asteptam sa fie! Descrierea de pe net nu e la fel cu realitatea, bungalowulurile nu dadeau spre mare, in plus camera era mica si mirosea a umezeala. Baia nu avea aerisire decat prin camera. Resortul luat in intregime e inghesuit. Facem un plan si dupa cina servita la restaurantul guestului, iesim in oras sa dregem lucrurile.
Trebuie sa spunem ca planul nostru era sa petrecem aceste zile pe insula Koh Rong Somloem unde era Lazy Beach, dar nu mai aveau locuri, asa ca am venit in Sihanoukville sa gasim o alternativa.
Mergem intai pe plaja si vedem Cloud 9 Resort din vecinatate, vizionam bungalowurile construite in stil kmer pe un deal si ne hotaram ca daca nu vom gasi altceva mai bun sa incercam aici. E o locatie pe care o recomandam.
Iesim apoi pe strada si gasim agentia Lazy Beach, unde un englez ne spune ca nu au locuri, dar ne indruma la alta agentie care e putin mai sus cu doua magazine, aceasta ne ofera locuri in bungalow pe insula Koh Rong, 15 USD pe noapte, transport cu barca 2,5 ore (10 USD//persoana). Mai retinem tot aici un share taxi pentru intoarcerea din Sihanoukville spre Phnom Penh din 14.01.2010.
Cumparam cate ceva dintru-un super market la niste preturi exorbitante (1 pachet modest de biscuiti costa doar 2,75 USD) si ne intoarcem la Tranquility Guesthouse. Dormim aici o noapte, macar a fost liniste.
Joi, 8 ianuarie
Ne trezim de dimineata la 6:30 servim micul dejun facem check out-ul si iesim cu bagajele in strada pentru a astepta pickup-ul care urma sa ne duca la debarcader, asa cum ne-am inteles la agentie. Dar pick-upul nu vine la ora stabilita 7.30, asa ca intra in vorba cu noi un tip ce avea un tuk tuk ne spune ca pentru 1,5 USD ne duce el. Ok ne urcam in tuk tuk face el vrea 300 m in sus coboara 300 m in jos si ne duce din nou pe plaja ( la cca 200 m de plaja unde am fost cazati la Tranquility) ne spune ca de aici luam barca, ne lamurim ca nu e locul potrivit pentru ca nu a inteles denumirea corecta a insulei unde trebuie sa ajungem.
Ii aratam chitanta si da el un telefon, se lamuresc lucrurile. In cateva minute se prezinta un reprezentant al firmei pe motocicleta si dupa cca. 10 minute vine si microbusul care ne va duce la debarcader de unde cu un vaporas, in cca. 3 ore ajungem pe insula Koh Rong. Pentru a ajunge la vapor trebuia sa strabati cu bagajele niste punti dificil de firave si inguste.
Inca de pe coasta continentului se vedeau in zare cateva insule.
Vaporasul mergea incet, face aceasta cursa zilnic, pleaca la ora 8:30 de pe coasta continentului si se intoarce dupa masa, plecarea din insula e la ora 14.00, colegii nostrii de calatorie sunt un grup de 9 finlandezi, un cuplu de englezi si o d-ra draguta dar tacuta.
INSULA KOH RONG sau 7 zile departe de civilizatie
Vineri, 9 ianuarie- Marti , 13 ianuarie
Insula Koh Rong se afla in partea sudica a Cambodgiei, in Golful Thailandei. Este o insula tropicala, inverzita si cu putini locuitori, de fapt conform hartii are un singur sat de pescari.
Nisipul de pe plaja e alb si pufos, iar plaja se intinde intr-un golf pe o lungime de vreo 10 km. Chiar langa bungalowuri se afla si satul pescaresc Son Sak, asa ca avem ocazia sa vedem si ceva activitate tipic locala. 
La sosire, e o caldura infernala, soarele stralucea pe cer, era amiaza, suntem intampinati de personalul care transbordeaza bagajele si repartizati imediat in bungalowul 3, mergem sa-l luam in primire, e chiar in apropierea satului si are in fata pontonul unde acosteaza vaporasul.
Tot aici am vazut colivii cu pasari cantatoare si un bonsai amenajat frumos intru-un lac de apa simulat. Urmatoarea oprire a fost in orasul Chau Doc unde am ajuns spre apusul soarelui si am vizitat un templu situat pe muntele Sam cu o frumoasa statuie a lui Budha.
Privelistea care se deschidea era uluitoare practic vedeai o campie verde cat cuprindeau ochii, toata cu plantatii de orez.
Se vedea deja si Cambodgia. Dupa ce am coborat am fost cazati la un guesthouse, aici a fost cea mai proasta cazare intalnita pana acum in Vietnam.
Ghidul ne intreaba daca mergem in Combodgia ii spunem ca da si ne cere pentru o barca rapida 27 USD de persoana, ramanem surprinsi intrucat noi stiam ca am platit drumul, pana la urma se lamuresc lucrurile si platim doar diferenta de 18 USD de persoana pentru o barca rapida.
Am iesit in oras si am servit masa la un restaurant vegetarian, probabil singurul deschis la acea ora pentru ca era plin de europeni.
Marti, 6 ianuarie
Dimineata devreme servim micul dejun si suntem urcati pe o barca care ne duce la o ferma piscicola plutitoare de pe Mekong, bagajele ni le-au dus separat cu bicicletele.
Fermele plutitoare erau ceva asemanator ca cele din Halong Bai. Casa plutea pe butoaie si dedesupt avea un helesteu adanc de 12 m. Pestii ii hraneau cu graunte pe baza de soia. Fermierului ii mergea destul de bine.
Acum 30 de ani acesta avea 16 copii si era cam muritor de foame, acum in schimb are 3 ferme de peste si toti copii sunt scoliti si cu slujbe la oras. Ghidul ne spune ca aproape toate casele din Vietnam inclusiv fermele de peste au televizoare si ne explica ca in Vietnam, TV-ul e cel mai bun anticoceptinal. Lumea, ca peste tot prefera sa privesca la TV si uita sa creasca natalitatea. De fapt vietnamezii sunt incurajati sa aiba maximum 2 copii. Am mai fost dusi la un sat traditional cham (minoritate venita din Malayezia) aflat chiar la granita.
Aici am vazut casele fixate pe piloni la inaltimea de 2 m deoarece Mekongul se revarsa in anotimpul ploios. Am mai vazut tesaturi executate manual.
Tot aici am traversat o punte ingusta de la malul fluviului Mekong la vatra satului. 
Dupa satul cham am fost imbarcati pe o barca rapida. Am ajuns la frontiera in 20 minute. Inca de pe barca insotitorul de grup vietnamez ne-a luat pasapoartele si banii pentru visa 22 USD pentru barca lenta si 23 USD pentru barca rapida, de fapt visa era 20 USD restul erau ciubucuri. Trecerea peste granita s-a facut pe la Vinh Xuong fara probleme si destul de rapid.
Un lucru interesant cand granicerii cambogieni au vazut pasaport de Romania si-l aratau unui altuia ca pe o raritate.A urmat drumul cu barca rapida pe apa Mekongului pana la Phnom Penh capitala Cambodgiei. De remarcat a fost ca Mekongul erodeaza continuu malurile slabe, nisipoase, se vedeau cum cad copacii in apa. Peisajele care se derulau pe malurile Mekongului erau pitoresti.
Pe parcurs am vazut mai multe insule si oameni care lucrau pamantul. Erau copii si animale domestice: cai si vaci care se scaldau in fluviu. Drumul a durat 4 ore, dar a fost placut si comod. Pe traseu vorbim cu doi tineri din Germania care ne intreaba daca avem retinute locuri de cazare in Phnom Penh, le spunem ca nu si ne invita cu ei la Okay Guesthouse, deoarece au auzit de la niste americani ca intradevar e OK acolo. Baiatul din Germania este project manager, tocmai si-a dat demisia si inainte de a incepe altceva face o excurisie de 3 saptamani in Asia. Am mai intalnit un neamt care a fost trimis acasa de la serviciu 2 luni in concediu fara salar si a preferat ca in acest timp sa vina in Asia ca e mai ieftin.Scriam la inceputul jurnalului ca samanta calatoriei in Vietnam a fost o discutie cu o vietnameza draguta in Bali, intradevar Vietnamul s-o fi schimbat insa mai are multe de facut.
V. CAMBODGIA – TARA 1 dolar
PHNOM PENH
Despre Cambodgia in afara de genocidul kmerilor rosii din anii ’80 nu stiam prea multe, dar din dorinta de afla cate ceva despre tara pe care tocmai o vizitam putem spune ca este una dintre cele mai sarace tarii de pe glob, iar statisticile o claseaza pe locul 151 din 156 la coruptie. Totusi este regat si acest lucru se face simtit. In primul rand te izbeste atmosfera de aici, mai ales venind din Vietnam. Tara pare mai linistita si aerisita. Navigand pe Mekong vezi localitatile care sunt mai rarefiate cu cate o stupa aurie a templului local care straluceste in soare, copii care se scalda in fluviu si-ti fac cu mana sau vacile lor scheletice, mari si albe. Totul pare linistit si ne aminteste de Thailanda. Debarcam si impreuna cu nemtii luam un tuk tuk (2 USD),
acestea sunt mai mari decat in Thailanda si in cateva minute ajungem la Okay Guesthouse unde gasim locuri si suntem cazati intr-o camera mare si curata cu toate dotarile (mai putin dulap) situata la etajul 4. Noroc pe noi ca bagajele au fost duse de personalul guest-ului, mai ales ca unul din trolere s-a stricat inca de la Hong Kong datorita manevrarii improprii de catre personalul aeropoartelor.Ne grabim sa iesim in oras pentru ca in Phnom Penh stam doar o zi. La receptie rugam sa ne retina, pentru a doua zi o calatorie cu bus turistic pana la Sihanoukville (6 USD de persoana) dupa care mergem pe faleza fluviului si vizitam doua temple Wat Phnom si Wat Ounalom.
Primul este semnificativ intrucat e certificarea ca legenda Phnom Penh-ului are un sambure de adevar. Aceasta spune ca pe la anul 1300 d-na Pehn care locuia in zona a gasit pe malul Mekongului patru vestigii sacre ale lui Buddha pe care pentru a le proteja le-a dus pe singurul deal din apropriere. Acolo se afla acum templul, iar localitatea a primit numele de Phom Pehn, adica Al doilea templu fondat in 1443 are 44 de structuri si este in prezent sediul budismului Cambodgian. Acum este in renovare asa ca il vedem numai pe dinafara.
Drumul spre guesthouse il facem pe faleza Mekongului unde e mare agitatie,
deoarece aici vin tinerii sa socializeze si tot aici vedem grupuri care fac aerobic. Vedem pe parcurs multe cladiri oficiale de exemplu Ministerul Femeilor. 
La prima impresie Cambodgia parea mai curata decat Vietnamul, dar si aici mergand putin mai in interiorul orasului am vazut aglomeratie si mizerie. Totusi fata de Vietnam diferenta e ca kmerii nu sunt asa de galagiosi, au mai multe masini si aveau cladirile ceva mai mari si moderne.
Miercuri, 7 ianuarie
Ne trezim devreme pentru ca azi pe la 12.30 vom pleca spre Sihanoukville si pana atunci vrem sa vizitam Palatul Regal din Phnom Penh. Palatul s-a dovedit frumos ceva in genul Palatului Auriu din Bangkok insa la o scara redusa.
Intrarea costa 12 USD de persoana.
Royal Palace domina orasul cu stupele si acoperisurile lui aurii.
Construit in anul 1434, refacut in 1866, a supravietuit de-a lungul timpului incendiilor provocate de thailandezi, altor cuceritori pecum si regimului lui Pol Pot care a considerat ca acest palat e simbol national si nu trebuie distrus. Palatul este dispus pe o parcela cu dimensiunile de 435 x 421 m, inconjurat de un gard inalt decorat cu forme seima (simboluri kmere care simbolizeaza prosperitatea).
Un alt lucru inedit e ca palatul este functional si este resedinta regala unde se primesc misiunile diplomatice, au loc reuniuni si locuieste familia regala. Din aceasta cauza multe zone nu sunt vizitabile.
In interiorul palatului este o gradina imensa in care sunt amplasate, trezoreria, sala tronului, statuia regelui Norodom, cladirea functionarilor,
sala de banchete, o gradina in mijlocul careia e un mic templu functional inconjurat de statuile lui Buddha si cateva altare.Atractia de baza o constitue Silver Pagoda construita in 1892 pe structura din lemn si numita asa pentru ca podeaua este placata cu 5000 de placi de argint, in total 5 tone.
In interior este statuia lui Buda facuta din cristal Baccarat care e impodobita cu 9584 de pietre pretioase. Pagoda este inconjurata de patru stupe si de o galerie a carei pereti este pictata epopeea Ramayana in varianta kmera.
Langa pagoda exista un altar foarte frumos.
Palatul este vizitat de localnici cat si de turisti straini, primii vin pentru a-si prezenta omagiile lui Buddha si familiei regale. De fapt la fel ca in Thailanda, am vazut peste tot portretele familiei regale, ba unii le tin si in casa la loc de cinste.
Inainte de iesire sunt doua pavilioane unde artistii locali canta cantece traditionale si expozitii de bijuterii, vesele si baldachine care se puneau pe elefanti.
Dupa vizitare ne-am intors la guesthouse care ne-a oferit un transfer gratuit la firma de transport de unde urma plecarea spre Sihanoukville. Autocarul cu etaj a sosit pe la ora 12.45 am prins locuri pe la mijlocul autocarului. In partea de jos a autocarului erau bagajele si un lucru interesant erau si motocicletele kmerilor care aici pe distante lungi nu circula individual, caci e scumpa motorina. Pentru bagaje ti se emitea un tichet in genul celor practicate cu avionul. Drumul pana la Sihanoukville a fost destul de lung si greu. Cei 230 km i-am parcurs in 5 ore, pe traseu s-au mai urcat si localnici. Cel mai dificil a fost iesirea din Phnom Penh care a durat cam o ora. Pretul biletului 6 USD de persoana pentru straini si aproximativ jumatate pentru localnici.
Cateva cuvinte despre Pol Pot si kmerii rosii. Pol Pot a crescut langa muzeul de istorie din Pohm Pehn si acest lucru l-a marcat, si-a facut studiile la Paris si a aderat la un grup comunist care isi duceau convigerile la extrem. Mai mult avea ca mentor un comunist chinez. Reintors in Cambodgia adera la gruparea kmerilor rosii in care se evidentiaza, asa se face ca in momentul in care ia conducerea (1974) trece la masurari extreme. In viziunea lui Cambogia trebuia sa fie o tara gen comuna primitiva, deci scoate banii din circulatie, evacueaza orasele si muta toata populatia la tara, aceasta trebuind sa cultive fortat orez. Cel mai mic semn de slabiciune politica era taxata pe loc cu un glonte in cap. A rezultat cel mai mare genocid dupa cel de al II razboi mondial. Cambodgia a pierdut milioane de oameni si din pacate majoritatea intelectuali. Campurile Killing Fields stau marturie acestei enormitati. Acum acest blestem planeaza asupra acestei tari si degraba nu-si va gasi calea spre prosperitate si armonie, desi comunitatea internationala a sprijinit consistent aceasta tara.
SIHANOUKVILLE
Sihanoukville este un oras recent construit, piatra de temelie a fost pusa in anii 1960 cand cambodgienii au hotarat ca e momentul sa aiba si ei un port pentru trazactii economice.
Fiind inconjurat de plaje deosebit de atractive a fost descoperit de turistii prin anii 70 si de atunci a devenit o zona turistica in plina expansiune. S-au dezvoltat mai multe plaje: Occheuteal, Otres, Serendipity, si Victoria Beach. In prezent cea mai la moda e Serendipity .
Ajungem pe noapte in Sihanoukville la statia centrala de autobuze unde ne asteapta tuk tuk-ul si suntem dusi la Tranquility Guesthouse.
Aici surpriza, nu era cea ce ne asteptam sa fie! Descrierea de pe net nu e la fel cu realitatea, bungalowulurile nu dadeau spre mare, in plus camera era mica si mirosea a umezeala. Baia nu avea aerisire decat prin camera. Resortul luat in intregime e inghesuit. Facem un plan si dupa cina servita la restaurantul guestului, iesim in oras sa dregem lucrurile. 
Trebuie sa spunem ca planul nostru era sa petrecem aceste zile pe insula Koh Rong Somloem unde era Lazy Beach, dar nu mai aveau locuri, asa ca am venit in Sihanoukville sa gasim o alternativa.
Mergem intai pe plaja si vedem Cloud 9 Resort din vecinatate, vizionam bungalowurile construite in stil kmer pe un deal si ne hotaram ca daca nu vom gasi altceva mai bun sa incercam aici. E o locatie pe care o recomandam.
Iesim apoi pe strada si gasim agentia Lazy Beach, unde un englez ne spune ca nu au locuri, dar ne indruma la alta agentie care e putin mai sus cu doua magazine, aceasta ne ofera locuri in bungalow pe insula Koh Rong, 15 USD pe noapte, transport cu barca 2,5 ore (10 USD//persoana). Mai retinem tot aici un share taxi pentru intoarcerea din Sihanoukville spre Phnom Penh din 14.01.2010.
Cumparam cate ceva dintru-un super market la niste preturi exorbitante (1 pachet modest de biscuiti costa doar 2,75 USD) si ne intoarcem la Tranquility Guesthouse. Dormim aici o noapte, macar a fost liniste.
Joi, 8 ianuarie
Ne trezim de dimineata la 6:30 servim micul dejun facem check out-ul si iesim cu bagajele in strada pentru a astepta pickup-ul care urma sa ne duca la debarcader, asa cum ne-am inteles la agentie. Dar pick-upul nu vine la ora stabilita 7.30, asa ca intra in vorba cu noi un tip ce avea un tuk tuk ne spune ca pentru 1,5 USD ne duce el. Ok ne urcam in tuk tuk face el vrea 300 m in sus coboara 300 m in jos si ne duce din nou pe plaja ( la cca 200 m de plaja unde am fost cazati la Tranquility) ne spune ca de aici luam barca, ne lamurim ca nu e locul potrivit pentru ca nu a inteles denumirea corecta a insulei unde trebuie sa ajungem.
Ii aratam chitanta si da el un telefon, se lamuresc lucrurile. In cateva minute se prezinta un reprezentant al firmei pe motocicleta si dupa cca. 10 minute vine si microbusul care ne va duce la debarcader de unde cu un vaporas, in cca. 3 ore ajungem pe insula Koh Rong. Pentru a ajunge la vapor trebuia sa strabati cu bagajele niste punti dificil de firave si inguste.
Inca de pe coasta continentului se vedeau in zare cateva insule.
Vaporasul mergea incet, face aceasta cursa zilnic, pleaca la ora 8:30 de pe coasta continentului si se intoarce dupa masa, plecarea din insula e la ora 14.00, colegii nostrii de calatorie sunt un grup de 9 finlandezi, un cuplu de englezi si o d-ra draguta dar tacuta.INSULA KOH RONG sau 7 zile departe de civilizatie
Vineri, 9 ianuarie- Marti , 13 ianuarie
Insula Koh Rong se afla in partea sudica a Cambodgiei, in Golful Thailandei. Este o insula tropicala, inverzita si cu putini locuitori, de fapt conform hartii are un singur sat de pescari.
Nisipul de pe plaja e alb si pufos, iar plaja se intinde intr-un golf pe o lungime de vreo 10 km. Chiar langa bungalowuri se afla si satul pescaresc Son Sak, asa ca avem ocazia sa vedem si ceva activitate tipic locala. La sosire, e o caldura infernala, soarele stralucea pe cer, era amiaza, suntem intampinati de personalul care transbordeaza bagajele si repartizati imediat in bungalowul 3, mergem sa-l luam in primire, e chiar in apropierea satului si are in fata pontonul unde acosteaza vaporasul.
Bungalowul e extrem de rustic, e construit din grinzi de lemn de tek, peretii sunt din scoarta de copac, podeaua din scanduri negiluite cu intervale intre ele, acoperisul din frunze de palmier, iar in fata are o terasa cu doua fotolii mari din ratan cu saltele. Terasa este suficient de lata, dar acoperisul nu o cuprinde.
Interiorul e la fel de simplu si rustic. Unicul mobilier e un pat dublu facut din scanduri negiluite cu o saltea frumos infasata intr-o garnitura de pat multicolora. Patul are deasupra o plasa de tantari.
Baia e anexata la bungalow si are doua piese: un vas WC si un butoi dotat cu polonic pentru luat apa.
Soarele arde atat de tare asa ca ne dam seama ca nu vom putea sta pe terasa daca nu aducem imbunatatiri. O scurta tura prin imprejurimi si vedem ca avem la dispozitie frunze de palmier ramase de la acoperisurile bungalowurilor, bucati de sfoara culese de pe plaja ramase de la pescari si niste leturi de lemn de tek. In 2 ore am acoperit terasa si ne instalam fericiti pe fotolii la umbra.
Desigur in timpul lucrului am intrat de doua ori in mare pentru a ne racorii si a ne spala de praful de la frunzele uscate de palmier.
Personalul resortului vine sa vada modificarile aduse si ne zambesc; Good! Zic ei. A doua zi Dumitru iese din bungalow cu mutra lui “ Oare ce sa mai fac ? “ si asa apar inca doua improvizatii in interiorul bungalowului: o polita dintr-o scandura si doua masute pentru geamantane. A mai dres inchisul usii de la baie cu un cui pe post de foraiber, asa incat acum incaperea pare mai atragatoare.
Mai avem problema tantarilor si a unor musculite mici care te pisca al dracului, nu am fost tot timpul atenti in sensul sa ne dam cu crema sau sa ne stergem cu servetele antitantari asa incat avem pe corp multe piscaturi care ne mananca.
Aici suntem departe de civilizatie si uitati de lume. E greu sa te obisnuiesti sa nu faci absolut nimic, dar “nimicul” e tot ce ai indemana.
Activitatea zilnica se rezuma la stat in sezlonguri, citit, innotat, servit masa si plimbari scurte in satul din apropiere mergand pe o ulita cu nisip pe jos sau pe plaja, admiram marea si cerul asa ca locatia se preteaza foarte bine pentru cei care doresc liniste si spalarea creierului prin terapia sunetului marii.
Curentul electric este doar intre orele 18:00 si 22.00 si este produs local de un generator.
Evenimetul zilei este sosirea si plecarea vasului care aduce provizii si transporta turistii din si spre Sihanoukville.
Turistii vin in medie pentru 2-3 zile, noi suntem veterani cu 7 zile pe insula, asa ca le tinem evidenta.
Viata e simpla de tot, scularea e data de cocosii din sat si de caini care latra. Oricum dormim de la ora 9.30 seara pana la 6.00 asa ca ne facem somnul.
Dimineata se vad si activitatile din sat: copii merg la scoala, pescarii aduc pestele si fructele de mare prinse peste noapte si care sunt preluate de capitanul singurului vaporas din sat care la ora 9.00 le duce la vanzare in Sihanoukville. Intr-un alt loc un dulgher construieste barci de lemn asa ca incepe ciocanitul sau sunetul drujbei.
Resortul e in continua dezvoltare, probabil pe masura incasarilor. De exemplu acum se prelungeste pontonul, bustenii sunt adusi pe marginea marii sub forma de pluta sau cu bivolii de catre localnici, acestia sunt platiti mai mult in produse: orez, benzina, ulei, verdeturi etc, care sunt aduse cu vaporasul de pe continent.
De la vaporas produsele sunt luate cu barca de copiii a caror parinti si frati mai mari lucreaza la ponton.
Pentru noi dimineata inseamna innotul de dimineata intr-o apa linistita, de culoarea smaraldului si calda ca in vana.
Resortul are 12 bungalowuri si sunt aliniate pe plaja, nu sunt trotuare intre ele asa ca circulatia se face prin nisip
. Nisipul afanat nu ne permite sa facem decat plimbari scurte, mersul pe acest nisip e similar cu mersul prin zapada afanata, te scufunzi in el, acesta e motivul pentru care nu facem tai chi sau jogging. Am fi vrut sa mergem in jungla, intr-o plimbare, dar nu exista drum doar o cararuie care porneste din sat asa ca am renuntat.
La bungalowurile noastre pentru a lua masa te duci frumos pana in fata bucatariei resortului unde este afisat meniul si spui ce vrei, esti trecut intr-un caiet si la check-out faci plata. Mancarea e adusa de un baiat kmer la bungalow. Exista si o alternative, in sat la magazinul unei chinezoaice care si gateste pentru turisti, dar nu cu meniu, ci cu ce se gaseste in casa. Oricum la ea preturile sunt la jumatate fata de bungalowuri. Am mancat la ea de cateva ori, noodles with vegetables si legume picante trase in wok cu orez. Foarte gustoase!
Timpul are aici alta dimensiune, dupa numai o zi aveam impresia ca deja trecuse o saptamana si nu ne saturam sa privim plaja, apa marii, rasaritul de soare si jungla.
E atata frumusete incat nu ne vine sa credem ca meritam asa ceva.
Dat fiind faptul ca Cambodgia nu a avut pana in anul 2000 contacte cu tarile vestice, e o tara inca virgina in care turismul e incipient si daca vrei sa vezi si altceva in afara de templele de la Ankor nu ai la indemana decat recomandarile backpackerilor sau Lonely Planet.
In ultima seara am mers ad hoc pe plaja pana in celalalt capat al golfului, aproximativ 4 km de plaja, acolo am vazut un resort de bungalowuri care apartineau unui finlandez, erau si mai rustice si rasfirate in jungla decat cele de la Son Sak unde stam noi, aici nu aveau nici curent nici baie, cazarea costa 10 USD. Cristina a vorbit cu un neamt care parea sa aibe vreo 50 de ani si care era cam singurul pe acolo. Neamtul statea pe prispa si canta in apusul soarelui la chitara si muzicuta. S-a mirat ca suntem romani, a zis ca nu a intalnit calatori romani de cand calatoreste si calatorea in lume de vreo 30 de ani. A fost si in Romania in M-tii Fagaras-Varful Negoiu isi amintea ce tara frumoasa avem si de un cioban la o stana caruia i-a dat un pachet de tigari si la schimb l-a servit cu o mamaliga cu branza ca nici acum nu ia uitat gustul.
El mai sta cateva zile si pleaca in India unde vrea sa inregistreze ceva cantece. A nimerit aici intamplator traversand jungla dintr-o statiune de bungalowuri de peste deal, un pic cam prea galagioasa pentru el.
Mai stam putin, facem o baie aici unde apa e foarte mica si calda si ne intoarcem repede pentru ca soarele coboara repede. Ajungem pe intuneric la bungalowurile noastre. Plimbarea a fost lunga si solicitanta.
Azi 13.01.2010 plecam din Insula Koh Krong cu o zi mai repede, deoarece vaporasul nu pleaca din insula decat la ora 14.00. De la agentia care ne-a aranjat sejurul ni s-a spus ca mai este un vaporas la ora 8.00. Am incercat sa dam telefon agentiei, dar nu avem semnal pe insula, a vorbit administratorul resortului prin radio, dar cum nu prea stia engleza am retinut doar ca vom pleca in 13 ianuarie si ca ne vom duce la agentie sa lamurim lucrurile. Noi voiam sa compensam cazarea pentru o noapte cu masa pe care am servit-o pe insula, insa nu ne-am putut intelege.
Deci in 13.01.2010 ne facem bagajele si pe la 11.00 vine vaporasul plin de turisti printre care si vreo patru rusi corpolenti care au venit special pentru o zi, pe insula pentru snorkerling. Vedem cum vaporasul intoarce si ii duce undeva in spatele insulei. Trec orele si vaporasul nu apare pana la ora 14.00, cand era plecarea. Pentru noi era important sa plecam la timp pentru ca in Sioukaville trebuia sa mergem pe la agentie si dupa aceea sa mergem la Phnom Penh (230 km).
Ne interesam la receptionerul resortului si ne spune frank ca vaporasul va veni cand se vor satura rusii de snorkeling pentru ca acestia l-au platit suplimentar pe capitan cu bani grei. Am fost suparati ca in aceasta lume saraca supusa coruptiei si-au bagat coada rusii parveniti.
In situatia noastra mai erau doua perechi de englezi care asteptau. Pana la urma cand am vazut ca barca nu mai vine am mai intrat odata in apa sa mai facem o baie. In sfarsit pe la 15.00 revine vaporasul, face o manevra gresita si agata cheiul, i se rupe suportul ancorei, nu a fost ceva grav, insa noi am interpretat-o ca rasplata pentru coruptia la care s-a supus capitanul.
Drumul pana in portul Sioukaville a durat 3 ore si a fost destul de dificil pentru ca erau valuri si vaporasul avea tangaj.
Ajungem in port, ne ia un microbus si ne duce la agentie. Aici se lamuresc lucrurile rapid ne dau inapoi 15 USD, cazarea penru o noapte pierduta pe insula si ne comanda pe loc un share taxi pana la Pnom Pehn. Vine masina si vedem ca mai sunt 3 localnici cu care vom calatorii.
Ne-am inghesuit (noroc ca erau mai maruntei) si dupa un drum in noapte de 3 ore am ajuns cu bine in capitala Cambodgiei. Drumul a fost placut (230 km), masina era americana cu schimbator de viteze automat, drumul nu era aglomerat si soferul conducea lin. Bineinteles ca peste tot in Asia soferii programeaza aerul conditionat la maximum de rece de ai impresia ca esti in frigider. Degeaba le zici sa reduca AC ca nu inteleg. Ei insisi stranuta, tusesc mereu si iau medicamente de ai impresia ca nu fac legatura cu aerul conditionat.
De la statia de share taxi luam un tuk tuk (2 USD) pana la OKAY GUESTHOUSE unde am mai stat, mergem la deruta pentru ca nu am retinut nimic. Sunt camere libere si oricum stiam ca ne vor rezova ei, ne cazam cu 12 USD intr-o camera mare si curata. Servim curry cu coconut milk la cina, ne uitam la o plasma in restaurant unde ruleaza un desen animat cu un panda luptator de kung fu si ne culcam. Serviciile in acest quest house sunt impecabile. Deci, daca veniti la Phom Penh nu va irositi banii, cu 12 USD stati la OKAY imparateste.
Dimineata devreme la 6.00 ne trezim si mergem sa servim micul dejun si sa rezolvam transportul la Siem Rep. Se rezolva pe loc si la ora 6.45 soseste microbusul cu care vom calatorii. Nu este aglomerat.
Avem locurile din fata langa sofer, asa ca drumul (314 km) a fost placut desi a durat 4 ore jumatate. Soferul conduce repede, dar prudent. Firma transportatoare ne da apa si pateuri pentru drum.
Pe drum am vazut peisaje de tara, case pe piloni, miristi de orez, vaci la pascut, oameni cu preocuparile zilnice si multi copii care mergeau sau veneau de la scoala cu bicicletele, erau in uniforma. Scolile sunt construite intre doua sate pe langa strada pe care rulam, banuim ca au fost construite prin programe UNICEF.
Prin localitatile mai mari am vazut piete de fructe, legume, carne si agitatie.
Pe drum au fost foarte putine motociclete, in schimb am vazute carute cu boi, caluti, biciclete si tractorase cu doua roti care tragea o remorca. Tractorasul era condus din remorca de doua coarne lungi sub forma de ghidon.
La sosire in Siem Reap (ora 12.00) ne preia un tuk tuk care in cateva minute ajunge la Hotel Angkor House, de patru stele. Ne obisnuim greu cu acest confort avand in vedere ca nu l-am mai intalnit din Budapesta. Hotelul e super, e nou, are camere superdotate, curte interioara acoperita si piscina cu sala de fitness. Nu e la strada asa ca e liniste.
Dupa masa o sa mergem prin oras, iar maine ne programam vizita la templele Angkor.
SIEM REAP si ANGKOR 14-17.-1.2010
Siem Reap (se citeste siim riip) este un oras prin excelenta turistic datorita templelor de la Angkor care se afla in apropriere (6 km). Numele de Siem Reap inseamna textual “infrangerea siamezilor (respectiv a thailandezilor ) si reflecta istoria zbuciumata a Cambodgiei care a fost mereu disputata de catre tarile vecine. Orasul poarta inca amprenta vremurilor coloniale franceze reflectate in stilul caselor cu magazine la parter, a bulevardelor si raului care curge lenes pe langa parcuri si templele aurii care domina asezarea. Avand in vedere ca Angkorul este considerat a opta minune a lumii, cohorte de turisti sosesc zilnic la Siam Reap asa ca orasul are o multime de hoteluri, guesthouse-uri, restaurante si cafenele. Peste tot sunt turisti individuali sau in grupruri, toti spera sa inteleaga misterul templelor de la Angkor.
In prima zi ne-am plimbat prin oras si am admirat parcul si templele locale de pe malul raului care se numeste tot Siem Reap.
Pe faleza raului calugarii se grabesc la slujba.
Am luat cina la restaurantul Indian Curry Walla (9 USD) unde am mancat o autentica mancare Indiana, care binenteles era tare condimentata. Facem mici cumparaturi in piata veche a orasului si revenim la hotel.
A doua zi dupa micul dejun plecam spre Angkor Wat. Am negociat un tuk-tuk cu unul din baieti care stateau in fata hotelului, transportul pentru 3 zile la temple, inclusiv la aeroport, costa 40 USD si uite asa Koang Tharak a devenit prietenul nostru din Siem Reap. Are 23 ani, e prietenos si vorbeste engleza binisor avand in vedere ca a invatat-o pe strada. El ne povesteste cate ceva despre el. Din banii care ii castiga isi intretine familia lui si da si 20 USD pe luna mamei lui pentru intretinere. Ne spune ca aici toti copii participa la intretinerea parintilor intrucat nu exista asigurari sociale. Ne spune ca ii plac mai mult obieiurile lumii vestice care permit tinerilor sa se cunoasca mai indeaproape inainte de casatorie. In Cambodgia daca un baiat iese cu o fata devine deja obligatoriu sa se casatoreasca cu ea. Asa se face ca Tharak al nostru s-a trezit insurat si cu copil cu o fata cu 5 ani mai mare decat el, dar nu e sigur ca o iubeste.
Angkorul
Templele de la Angkor sunt sursa de inspiratie si mandria nationala a Cambodgiei, ele reflecta maretia pe care a avut-o odinioara imperiul kmer care intre anul 600 si 1400 domina intreaga Asie de sud est .
Nici pana in prezent nu se cunoaste numarul exact al acestor temple deoarece multe inca asteapta cuminti in jungla sa fie descoprite. Oricum numarul lor e de ordinul sutelor.
Turistul are la dispozitie trei tipuri de bilete de intrare in complexul Angkor: pentru o zi- numai circuitul mic- 20 USD/pers., pentru 3 zile 40 USD/ pers.- circuitul mic si templele de la circuitul mare, plus la alegere templele din grupul Rolous sau alte temple sau pentru o saptamana 60 USD/ pers cand probabil ajungi sa vizitezi mai mult, dar garantat te si saturi caci in fiecare zi vezi numai pietre si iar pietre. Noi recomandam o tura de o zi care iti da prilejul sa vezi atractiile majore ale zonei. Cu toate acestea pentru ca timpul ne-a permis, noi am optat pentru vizita de 3 zile .
Cum locatia templelor este la distante cuprinse intre 6-17 km deplasarea se poate face cu tuk-tuk, masina sau cu biclicete inchiriate.
Tharak, soferul tuk-tukului ne-a sfatuit sa facem in prima zi circuitul mic care cuprinde templele majore : Angkor Wat, Anghor Thom, Bayon, Baphon, Chau Say Tevoda, Thommanom, Ta Keo, Ta Prohm si Banteay Kdei. Basoreliefurile cu detaliile lor sunt extraordinare.
A doua zi am vizitat Preah Khan, Neak Pean care e constituit dintr-un lac central in mijlocul caruia e insula artificiala si patru lacuri satelite a fost utilizat ca sanatoriu
. Templul respecta regulilele feng shui si te simteai foarte bine acolo, de altfel conform Lonely Planet a fost luat ca model pentru un renumit cazinou din Las Vegas.
Urmeaza Ta Som, East Mebon si Pre Rup, iar ultima zi a fost rezervata grupului de temple de la Rolous.
Munca fantastica depusa de kmeri pentru realizarea acestui grup de monumente, considerat cel mai mare din lume impune de la sine. Nu cred ca poate imagina cineva cate blocuri de piatra au fost transportate prin jungla, imbinate si apoi sculptate cu basoreliefuri care reflecta miturile si legendele locale. Ce sa mai spunem de numarul statuilor care domina si strajuiesc templele. Orice ai zice e impresionant! Unde sa mai punem ca ceea ce vedem noi acum e doar o imaginea palida a maretiei de odinioara cand basoreliefurile si statuiele nu erau erodate de trecerea timpului sau mancate de umezeala si vegetatia junglei. Unele temple pe care le-am vazut a doua zi, edificate in sec 12, sunt facute din caramizi care spun ghizii erau tencuite cu fresce aurii care-ti luau ochii.
Vegetatia rapace a inghitit templele si cum nimeni nu se poate pune cu mama natura, exista copacii uriasi care au crescut pe ziduri sau care invaluiesc cu radacinile lor enorme intrarile in temple. Aceste imagini sunt farmecul aparte si ne miram de ingeniozitatea naturii care a facut ca samanta copacului sa rodeasca pe un zid de templu.
Angkor Wat si Angkor Thom (care de fapt e vechea capitala a imperiului kmer si include multe alte temple in incinta sa) sunt cele mai bine cotate si mari temple de aici. Angkor Wat este fara indoiala cel mai mare asezamant religios din lume, impune prin grandoarea si maretia lui si arata dorinta oamenilor de a se apropria de zei.
Vom face o mica prezentare a lui pentru ca respecta ca mai toate templele de aici aceeasi simbolistica. Templul este o replica in miniatura a universului si a celor 4 Yuga (perioade de timp ale omenirii in conceptia hindusa). Pe lateralele la intrare in templu sunt siruri de statui,
dintre acestea putine au scapat de regimul distructiv al kmerilor rosii. Turnul central reprezinta muntele Meru care este muntele sfant al hindusilor, inconjurat de turnuri mai mici legate intre ele de curtea inferioara care reprezinta continentele si natura umana si totul e inconjurat de un lac de apa care simbolizeaza oceanul. Cei 7 serpi uriasi, numiti naga simbolizeaza podul de curcubeu care il ajuta pe om sa ajunga la zei.
Cele trei curti amplasate la inaltimi diferite simbolizeaza cele trei naturi: cea inferioara- natura umana, plina de dorinte si atasamente, cea de a doua reprezinta palierul omului iluminat si a semizeilor care nu au atasamente materiale, iar curtea superioara reprezinta puterea divina suprema.
Curtile au galerii unde sunt basoreliefuri
care reprezinta galeria celor 1000 de Buddha, batalia de la Kurkshetra descrisa in Baghavat Gita, raiul si iadul,
galeria elefantilor si lista poate continua. Trecand prin galeii la fiecare 10 – 15 m intalnesti “linga” simbolul fertilitatii
reprezentat prin organele specifice feminine si barbatesti. Urcand sus in varful turnului central se deschide imaginea grandioasa a intreagului templu si a junglei din jur. In curtea primului nivel am vazut un foarte frumos lac de lotusi.
In a doua seara in Seam Reap am cinat la un restaurant din apropiere unde am vazut si un foarte frumos spectacol de dans traditional kmer.
Luni 18.01.2010
Reincepem sa scriem din aeroportul Helsinki, intr-un irish pub, unde bem cate o bere neagra cu 7,2 euro halba, nu-i problema pretul pentru ca bem in contravalorea unor tichete (17 euro pers) primite de la compania Finnair pentru ca au intarziat zborul Bangkok - Helsinki cu 6 ore si din cauza asta am pierdut legatura directa spre Budapesta, acum o sa zburam prin Praga si la 21.10 ar trebui sa ajungem la Budapesta unde ne va astepta fam. Macarie.
Scriind la jurnal, in acest pub ce vedem noi, doi tineri care si ei servesc bere si cu care ne-am intalnit tocmai in Cambodgia, Insula Kho Krong. Am mai avut asemenea surprize de exemplu pe autocarul Open Bus de la Nha Trang la Saigon am remarcat o pereche de tineri, barbatul negru si femeia alba cu un copil mic de maxim 3 ani pe care i-am revazut dupa doua saptamani in Cambodgia la Ankor .
La aceasta ora 14.30 aeroportul Helsinki este foarte linistit, ne-am mutat la o cafenea, unde am consumat si al doilea tichet pe: o cafea, doua sandiwiciuri si doua ciocolati. Stam la o masa care da spre geam si vedem o padure frumoasa de brazi si mai vedem cum aterizeaza avioanele unul dupa altul la fiecare trei minute. Deja la aceasta ora soarele se pregateste sa apuna. Ziua lumina la Helsinki in mijlocul iernii dureaza intre 10.00 si 16.30 din aceasta cauza oamenii sunt depresivi si au caderi nervoase. Cand eram la Monseur Cher, Matias baiatul finlandez intr-o seara a venit la masa foarte abatut l-am intrebat de ce si ne-a spus ca tocmai a citit pe Internet ca inca 5 tineri conationali de ai lui s-au sinucis din cauza depresiei.
Asteptand in aeroport avionul spre Praga avem un sentiment de déjà vu, aceast tip de asteptare l-am mai avut-o de trei ori, in Instambul, cand am revenit din Thailanda si Malaezia si odata in Atena cand am revenit din Indonezia. Deja drumul a fost asa de lung ca nu mai conteaza ca mai avem cca. 12 ore pana presupunem ca vom ajunge acasa. Conform regulilor UE putem cere despagubiri in valaore de 600 euro Agentiei Finnair pentru intarziere insa nu e cazul si credem ca nimeni nu a facut-o. Oamenii s-au straduit sa rezolve intarzierea si conexiunile pierdute si au platit camere la hotel masa si cupoane de mancare.
Revenim la jurnal, ieri duminica 17.01.2010 in Seam Reap am mai facut un tur cu tuk tuk-ul la grupul de temple Rolous, situate la 12 km de oras. Am vizitat templul Lolei de fapt niste ruine din caramida, templul Bakong care e cel mai bine conservat .
La ultimul templu Bakan cel mai mult ne-a placut linistea pentru ca nu mai erau turisti si avand mult timp la dispozitie am stat la umbra zidurilor sau a copacilor, am ascultat muzica traditionala cantata de o orchestra
La revenire in oras Mr. Tranak soferul tuk tuk-ului ne-a facut oferit din partea lui un tur prin oras asa ca am mai vizitat un centru de ateliere mestesugaresti fondat pentru pastrarea obieciurilor locale unde tinerii studiaza si se califica in meseria dorita: tesaturi de matase, sculpturi in piatra si lemn, pictura.
Ne-a mai dus la un shoping de artizanat si la o piata locala
Interiorul e la fel de simplu si rustic. Unicul mobilier e un pat dublu facut din scanduri negiluite cu o saltea frumos infasata intr-o garnitura de pat multicolora. Patul are deasupra o plasa de tantari.
Baia e anexata la bungalow si are doua piese: un vas WC si un butoi dotat cu polonic pentru luat apa.Soarele arde atat de tare asa ca ne dam seama ca nu vom putea sta pe terasa daca nu aducem imbunatatiri. O scurta tura prin imprejurimi si vedem ca avem la dispozitie frunze de palmier ramase de la acoperisurile bungalowurilor, bucati de sfoara culese de pe plaja ramase de la pescari si niste leturi de lemn de tek. In 2 ore am acoperit terasa si ne instalam fericiti pe fotolii la umbra.
Desigur in timpul lucrului am intrat de doua ori in mare pentru a ne racorii si a ne spala de praful de la frunzele uscate de palmier.Personalul resortului vine sa vada modificarile aduse si ne zambesc; Good! Zic ei. A doua zi Dumitru iese din bungalow cu mutra lui “ Oare ce sa mai fac ? “ si asa apar inca doua improvizatii in interiorul bungalowului: o polita dintr-o scandura si doua masute pentru geamantane. A mai dres inchisul usii de la baie cu un cui pe post de foraiber, asa incat acum incaperea pare mai atragatoare.
Mai avem problema tantarilor si a unor musculite mici care te pisca al dracului, nu am fost tot timpul atenti in sensul sa ne dam cu crema sau sa ne stergem cu servetele antitantari asa incat avem pe corp multe piscaturi care ne mananca.
Aici suntem departe de civilizatie si uitati de lume. E greu sa te obisnuiesti sa nu faci absolut nimic, dar “nimicul” e tot ce ai indemana.
Activitatea zilnica se rezuma la stat in sezlonguri, citit, innotat, servit masa si plimbari scurte in satul din apropiere mergand pe o ulita cu nisip pe jos sau pe plaja, admiram marea si cerul asa ca locatia se preteaza foarte bine pentru cei care doresc liniste si spalarea creierului prin terapia sunetului marii.
Curentul electric este doar intre orele 18:00 si 22.00 si este produs local de un generator.Evenimetul zilei este sosirea si plecarea vasului care aduce provizii si transporta turistii din si spre Sihanoukville.
Turistii vin in medie pentru 2-3 zile, noi suntem veterani cu 7 zile pe insula, asa ca le tinem evidenta.
Viata e simpla de tot, scularea e data de cocosii din sat si de caini care latra. Oricum dormim de la ora 9.30 seara pana la 6.00 asa ca ne facem somnul.
Dimineata se vad si activitatile din sat: copii merg la scoala, pescarii aduc pestele si fructele de mare prinse peste noapte si care sunt preluate de capitanul singurului vaporas din sat care la ora 9.00 le duce la vanzare in Sihanoukville. Intr-un alt loc un dulgher construieste barci de lemn asa ca incepe ciocanitul sau sunetul drujbei.
Resortul e in continua dezvoltare, probabil pe masura incasarilor. De exemplu acum se prelungeste pontonul, bustenii sunt adusi pe marginea marii sub forma de pluta sau cu bivolii de catre localnici, acestia sunt platiti mai mult in produse: orez, benzina, ulei, verdeturi etc, care sunt aduse cu vaporasul de pe continent.
De la vaporas produsele sunt luate cu barca de copiii a caror parinti si frati mai mari lucreaza la ponton. 
Pentru noi dimineata inseamna innotul de dimineata intr-o apa linistita, de culoarea smaraldului si calda ca in vana.
Resortul are 12 bungalowuri si sunt aliniate pe plaja, nu sunt trotuare intre ele asa ca circulatia se face prin nisip
. Nisipul afanat nu ne permite sa facem decat plimbari scurte, mersul pe acest nisip e similar cu mersul prin zapada afanata, te scufunzi in el, acesta e motivul pentru care nu facem tai chi sau jogging. Am fi vrut sa mergem in jungla, intr-o plimbare, dar nu exista drum doar o cararuie care porneste din sat asa ca am renuntat.
La bungalowurile noastre pentru a lua masa te duci frumos pana in fata bucatariei resortului unde este afisat meniul si spui ce vrei, esti trecut intr-un caiet si la check-out faci plata. Mancarea e adusa de un baiat kmer la bungalow. Exista si o alternative, in sat la magazinul unei chinezoaice care si gateste pentru turisti, dar nu cu meniu, ci cu ce se gaseste in casa. Oricum la ea preturile sunt la jumatate fata de bungalowuri. Am mancat la ea de cateva ori, noodles with vegetables si legume picante trase in wok cu orez. Foarte gustoase!
Timpul are aici alta dimensiune, dupa numai o zi aveam impresia ca deja trecuse o saptamana si nu ne saturam sa privim plaja, apa marii, rasaritul de soare si jungla.
E atata frumusete incat nu ne vine sa credem ca meritam asa ceva.Dat fiind faptul ca Cambodgia nu a avut pana in anul 2000 contacte cu tarile vestice, e o tara inca virgina in care turismul e incipient si daca vrei sa vezi si altceva in afara de templele de la Ankor nu ai la indemana decat recomandarile backpackerilor sau Lonely Planet.
In ultima seara am mers ad hoc pe plaja pana in celalalt capat al golfului, aproximativ 4 km de plaja, acolo am vazut un resort de bungalowuri care apartineau unui finlandez, erau si mai rustice si rasfirate in jungla decat cele de la Son Sak unde stam noi, aici nu aveau nici curent nici baie, cazarea costa 10 USD. Cristina a vorbit cu un neamt care parea sa aibe vreo 50 de ani si care era cam singurul pe acolo. Neamtul statea pe prispa si canta in apusul soarelui la chitara si muzicuta. S-a mirat ca suntem romani, a zis ca nu a intalnit calatori romani de cand calatoreste si calatorea in lume de vreo 30 de ani. A fost si in Romania in M-tii Fagaras-Varful Negoiu isi amintea ce tara frumoasa avem si de un cioban la o stana caruia i-a dat un pachet de tigari si la schimb l-a servit cu o mamaliga cu branza ca nici acum nu ia uitat gustul.
El mai sta cateva zile si pleaca in India unde vrea sa inregistreze ceva cantece. A nimerit aici intamplator traversand jungla dintr-o statiune de bungalowuri de peste deal, un pic cam prea galagioasa pentru el.
Mai stam putin, facem o baie aici unde apa e foarte mica si calda si ne intoarcem repede pentru ca soarele coboara repede. Ajungem pe intuneric la bungalowurile noastre. Plimbarea a fost lunga si solicitanta.
Azi 13.01.2010 plecam din Insula Koh Krong cu o zi mai repede, deoarece vaporasul nu pleaca din insula decat la ora 14.00. De la agentia care ne-a aranjat sejurul ni s-a spus ca mai este un vaporas la ora 8.00. Am incercat sa dam telefon agentiei, dar nu avem semnal pe insula, a vorbit administratorul resortului prin radio, dar cum nu prea stia engleza am retinut doar ca vom pleca in 13 ianuarie si ca ne vom duce la agentie sa lamurim lucrurile. Noi voiam sa compensam cazarea pentru o noapte cu masa pe care am servit-o pe insula, insa nu ne-am putut intelege.
Deci in 13.01.2010 ne facem bagajele si pe la 11.00 vine vaporasul plin de turisti printre care si vreo patru rusi corpolenti care au venit special pentru o zi, pe insula pentru snorkerling. Vedem cum vaporasul intoarce si ii duce undeva in spatele insulei. Trec orele si vaporasul nu apare pana la ora 14.00, cand era plecarea. Pentru noi era important sa plecam la timp pentru ca in Sioukaville trebuia sa mergem pe la agentie si dupa aceea sa mergem la Phnom Penh (230 km).
Ne interesam la receptionerul resortului si ne spune frank ca vaporasul va veni cand se vor satura rusii de snorkeling pentru ca acestia l-au platit suplimentar pe capitan cu bani grei. Am fost suparati ca in aceasta lume saraca supusa coruptiei si-au bagat coada rusii parveniti.
In situatia noastra mai erau doua perechi de englezi care asteptau. Pana la urma cand am vazut ca barca nu mai vine am mai intrat odata in apa sa mai facem o baie. In sfarsit pe la 15.00 revine vaporasul, face o manevra gresita si agata cheiul, i se rupe suportul ancorei, nu a fost ceva grav, insa noi am interpretat-o ca rasplata pentru coruptia la care s-a supus capitanul.
Drumul pana in portul Sioukaville a durat 3 ore si a fost destul de dificil pentru ca erau valuri si vaporasul avea tangaj.
Ajungem in port, ne ia un microbus si ne duce la agentie. Aici se lamuresc lucrurile rapid ne dau inapoi 15 USD, cazarea penru o noapte pierduta pe insula si ne comanda pe loc un share taxi pana la Pnom Pehn. Vine masina si vedem ca mai sunt 3 localnici cu care vom calatorii.
Ne-am inghesuit (noroc ca erau mai maruntei) si dupa un drum in noapte de 3 ore am ajuns cu bine in capitala Cambodgiei. Drumul a fost placut (230 km), masina era americana cu schimbator de viteze automat, drumul nu era aglomerat si soferul conducea lin. Bineinteles ca peste tot in Asia soferii programeaza aerul conditionat la maximum de rece de ai impresia ca esti in frigider. Degeaba le zici sa reduca AC ca nu inteleg. Ei insisi stranuta, tusesc mereu si iau medicamente de ai impresia ca nu fac legatura cu aerul conditionat.
De la statia de share taxi luam un tuk tuk (2 USD) pana la OKAY GUESTHOUSE unde am mai stat, mergem la deruta pentru ca nu am retinut nimic. Sunt camere libere si oricum stiam ca ne vor rezova ei, ne cazam cu 12 USD intr-o camera mare si curata. Servim curry cu coconut milk la cina, ne uitam la o plasma in restaurant unde ruleaza un desen animat cu un panda luptator de kung fu si ne culcam. Serviciile in acest quest house sunt impecabile. Deci, daca veniti la Phom Penh nu va irositi banii, cu 12 USD stati la OKAY imparateste.
Dimineata devreme la 6.00 ne trezim si mergem sa servim micul dejun si sa rezolvam transportul la Siem Rep. Se rezolva pe loc si la ora 6.45 soseste microbusul cu care vom calatorii. Nu este aglomerat.
Avem locurile din fata langa sofer, asa ca drumul (314 km) a fost placut desi a durat 4 ore jumatate. Soferul conduce repede, dar prudent. Firma transportatoare ne da apa si pateuri pentru drum.
Pe drum am vazut peisaje de tara, case pe piloni, miristi de orez, vaci la pascut, oameni cu preocuparile zilnice si multi copii care mergeau sau veneau de la scoala cu bicicletele, erau in uniforma. Scolile sunt construite intre doua sate pe langa strada pe care rulam, banuim ca au fost construite prin programe UNICEF.
Prin localitatile mai mari am vazut piete de fructe, legume, carne si agitatie.
Pe drum au fost foarte putine motociclete, in schimb am vazute carute cu boi, caluti, biciclete si tractorase cu doua roti care tragea o remorca. Tractorasul era condus din remorca de doua coarne lungi sub forma de ghidon.
La sosire in Siem Reap (ora 12.00) ne preia un tuk tuk care in cateva minute ajunge la Hotel Angkor House, de patru stele. Ne obisnuim greu cu acest confort avand in vedere ca nu l-am mai intalnit din Budapesta. Hotelul e super, e nou, are camere superdotate, curte interioara acoperita si piscina cu sala de fitness. Nu e la strada asa ca e liniste.
Dupa masa o sa mergem prin oras, iar maine ne programam vizita la templele Angkor.
SIEM REAP si ANGKOR 14-17.-1.2010
Siem Reap (se citeste siim riip) este un oras prin excelenta turistic datorita templelor de la Angkor care se afla in apropriere (6 km). Numele de Siem Reap inseamna textual “infrangerea siamezilor (respectiv a thailandezilor ) si reflecta istoria zbuciumata a Cambodgiei care a fost mereu disputata de catre tarile vecine. Orasul poarta inca amprenta vremurilor coloniale franceze reflectate in stilul caselor cu magazine la parter, a bulevardelor si raului care curge lenes pe langa parcuri si templele aurii care domina asezarea. Avand in vedere ca Angkorul este considerat a opta minune a lumii, cohorte de turisti sosesc zilnic la Siam Reap asa ca orasul are o multime de hoteluri, guesthouse-uri, restaurante si cafenele. Peste tot sunt turisti individuali sau in grupruri, toti spera sa inteleaga misterul templelor de la Angkor.
In prima zi ne-am plimbat prin oras si am admirat parcul si templele locale de pe malul raului care se numeste tot Siem Reap.
Pe faleza raului calugarii se grabesc la slujba.
Am luat cina la restaurantul Indian Curry Walla (9 USD) unde am mancat o autentica mancare Indiana, care binenteles era tare condimentata. Facem mici cumparaturi in piata veche a orasului si revenim la hotel.
A doua zi dupa micul dejun plecam spre Angkor Wat. Am negociat un tuk-tuk cu unul din baieti care stateau in fata hotelului, transportul pentru 3 zile la temple, inclusiv la aeroport, costa 40 USD si uite asa Koang Tharak a devenit prietenul nostru din Siem Reap. Are 23 ani, e prietenos si vorbeste engleza binisor avand in vedere ca a invatat-o pe strada. El ne povesteste cate ceva despre el. Din banii care ii castiga isi intretine familia lui si da si 20 USD pe luna mamei lui pentru intretinere. Ne spune ca aici toti copii participa la intretinerea parintilor intrucat nu exista asigurari sociale. Ne spune ca ii plac mai mult obieiurile lumii vestice care permit tinerilor sa se cunoasca mai indeaproape inainte de casatorie. In Cambodgia daca un baiat iese cu o fata devine deja obligatoriu sa se casatoreasca cu ea. Asa se face ca Tharak al nostru s-a trezit insurat si cu copil cu o fata cu 5 ani mai mare decat el, dar nu e sigur ca o iubeste.
Angkorul
Templele de la Angkor sunt sursa de inspiratie si mandria nationala a Cambodgiei, ele reflecta maretia pe care a avut-o odinioara imperiul kmer care intre anul 600 si 1400 domina intreaga Asie de sud est .
Nici pana in prezent nu se cunoaste numarul exact al acestor temple deoarece multe inca asteapta cuminti in jungla sa fie descoprite. Oricum numarul lor e de ordinul sutelor.
Turistul are la dispozitie trei tipuri de bilete de intrare in complexul Angkor: pentru o zi- numai circuitul mic- 20 USD/pers., pentru 3 zile 40 USD/ pers.- circuitul mic si templele de la circuitul mare, plus la alegere templele din grupul Rolous sau alte temple sau pentru o saptamana 60 USD/ pers cand probabil ajungi sa vizitezi mai mult, dar garantat te si saturi caci in fiecare zi vezi numai pietre si iar pietre. Noi recomandam o tura de o zi care iti da prilejul sa vezi atractiile majore ale zonei. Cu toate acestea pentru ca timpul ne-a permis, noi am optat pentru vizita de 3 zile .
Cum locatia templelor este la distante cuprinse intre 6-17 km deplasarea se poate face cu tuk-tuk, masina sau cu biclicete inchiriate.
Tharak, soferul tuk-tukului ne-a sfatuit sa facem in prima zi circuitul mic care cuprinde templele majore : Angkor Wat, Anghor Thom, Bayon, Baphon, Chau Say Tevoda, Thommanom, Ta Keo, Ta Prohm si Banteay Kdei. Basoreliefurile cu detaliile lor sunt extraordinare.
A doua zi am vizitat Preah Khan, Neak Pean care e constituit dintr-un lac central in mijlocul caruia e insula artificiala si patru lacuri satelite a fost utilizat ca sanatoriu
. Templul respecta regulilele feng shui si te simteai foarte bine acolo, de altfel conform Lonely Planet a fost luat ca model pentru un renumit cazinou din Las Vegas.
Urmeaza Ta Som, East Mebon si Pre Rup, iar ultima zi a fost rezervata grupului de temple de la Rolous.
Munca fantastica depusa de kmeri pentru realizarea acestui grup de monumente, considerat cel mai mare din lume impune de la sine. Nu cred ca poate imagina cineva cate blocuri de piatra au fost transportate prin jungla, imbinate si apoi sculptate cu basoreliefuri care reflecta miturile si legendele locale. Ce sa mai spunem de numarul statuilor care domina si strajuiesc templele. Orice ai zice e impresionant! Unde sa mai punem ca ceea ce vedem noi acum e doar o imaginea palida a maretiei de odinioara cand basoreliefurile si statuiele nu erau erodate de trecerea timpului sau mancate de umezeala si vegetatia junglei. Unele temple pe care le-am vazut a doua zi, edificate in sec 12, sunt facute din caramizi care spun ghizii erau tencuite cu fresce aurii care-ti luau ochii.Vegetatia rapace a inghitit templele si cum nimeni nu se poate pune cu mama natura, exista copacii uriasi care au crescut pe ziduri sau care invaluiesc cu radacinile lor enorme intrarile in temple. Aceste imagini sunt farmecul aparte si ne miram de ingeniozitatea naturii care a facut ca samanta copacului sa rodeasca pe un zid de templu.
Angkor Wat si Angkor Thom (care de fapt e vechea capitala a imperiului kmer si include multe alte temple in incinta sa) sunt cele mai bine cotate si mari temple de aici. Angkor Wat este fara indoiala cel mai mare asezamant religios din lume, impune prin grandoarea si maretia lui si arata dorinta oamenilor de a se apropria de zei.
Vom face o mica prezentare a lui pentru ca respecta ca mai toate templele de aici aceeasi simbolistica. Templul este o replica in miniatura a universului si a celor 4 Yuga (perioade de timp ale omenirii in conceptia hindusa). Pe lateralele la intrare in templu sunt siruri de statui,
dintre acestea putine au scapat de regimul distructiv al kmerilor rosii. Turnul central reprezinta muntele Meru care este muntele sfant al hindusilor, inconjurat de turnuri mai mici legate intre ele de curtea inferioara care reprezinta continentele si natura umana si totul e inconjurat de un lac de apa care simbolizeaza oceanul. Cei 7 serpi uriasi, numiti naga simbolizeaza podul de curcubeu care il ajuta pe om sa ajunga la zei.
Cele trei curti amplasate la inaltimi diferite simbolizeaza cele trei naturi: cea inferioara- natura umana, plina de dorinte si atasamente, cea de a doua reprezinta palierul omului iluminat si a semizeilor care nu au atasamente materiale, iar curtea superioara reprezinta puterea divina suprema.
Curtile au galerii unde sunt basoreliefuri
care reprezinta galeria celor 1000 de Buddha, batalia de la Kurkshetra descrisa in Baghavat Gita, raiul si iadul,
galeria elefantilor si lista poate continua. Trecand prin galeii la fiecare 10 – 15 m intalnesti “linga” simbolul fertilitatii
reprezentat prin organele specifice feminine si barbatesti. Urcand sus in varful turnului central se deschide imaginea grandioasa a intreagului templu si a junglei din jur. In curtea primului nivel am vazut un foarte frumos lac de lotusi.
In a doua seara in Seam Reap am cinat la un restaurant din apropiere unde am vazut si un foarte frumos spectacol de dans traditional kmer.
Luni 18.01.2010
Reincepem sa scriem din aeroportul Helsinki, intr-un irish pub, unde bem cate o bere neagra cu 7,2 euro halba, nu-i problema pretul pentru ca bem in contravalorea unor tichete (17 euro pers) primite de la compania Finnair pentru ca au intarziat zborul Bangkok - Helsinki cu 6 ore si din cauza asta am pierdut legatura directa spre Budapesta, acum o sa zburam prin Praga si la 21.10 ar trebui sa ajungem la Budapesta unde ne va astepta fam. Macarie.
Scriind la jurnal, in acest pub ce vedem noi, doi tineri care si ei servesc bere si cu care ne-am intalnit tocmai in Cambodgia, Insula Kho Krong. Am mai avut asemenea surprize de exemplu pe autocarul Open Bus de la Nha Trang la Saigon am remarcat o pereche de tineri, barbatul negru si femeia alba cu un copil mic de maxim 3 ani pe care i-am revazut dupa doua saptamani in Cambodgia la Ankor .
La aceasta ora 14.30 aeroportul Helsinki este foarte linistit, ne-am mutat la o cafenea, unde am consumat si al doilea tichet pe: o cafea, doua sandiwiciuri si doua ciocolati. Stam la o masa care da spre geam si vedem o padure frumoasa de brazi si mai vedem cum aterizeaza avioanele unul dupa altul la fiecare trei minute. Deja la aceasta ora soarele se pregateste sa apuna. Ziua lumina la Helsinki in mijlocul iernii dureaza intre 10.00 si 16.30 din aceasta cauza oamenii sunt depresivi si au caderi nervoase. Cand eram la Monseur Cher, Matias baiatul finlandez intr-o seara a venit la masa foarte abatut l-am intrebat de ce si ne-a spus ca tocmai a citit pe Internet ca inca 5 tineri conationali de ai lui s-au sinucis din cauza depresiei.
Asteptand in aeroport avionul spre Praga avem un sentiment de déjà vu, aceast tip de asteptare l-am mai avut-o de trei ori, in Instambul, cand am revenit din Thailanda si Malaezia si odata in Atena cand am revenit din Indonezia. Deja drumul a fost asa de lung ca nu mai conteaza ca mai avem cca. 12 ore pana presupunem ca vom ajunge acasa. Conform regulilor UE putem cere despagubiri in valaore de 600 euro Agentiei Finnair pentru intarziere insa nu e cazul si credem ca nimeni nu a facut-o. Oamenii s-au straduit sa rezolve intarzierea si conexiunile pierdute si au platit camere la hotel masa si cupoane de mancare.
Revenim la jurnal, ieri duminica 17.01.2010 in Seam Reap am mai facut un tur cu tuk tuk-ul la grupul de temple Rolous, situate la 12 km de oras. Am vizitat templul Lolei de fapt niste ruine din caramida, templul Bakong care e cel mai bine conservat .
La ultimul templu Bakan cel mai mult ne-a placut linistea pentru ca nu mai erau turisti si avand mult timp la dispozitie am stat la umbra zidurilor sau a copacilor, am ascultat muzica traditionala cantata de o orchestra
la iesirea de sud a templului. Aceasta muzica auzita de la al treilea nivel al templului avea o sonoritate deosebita. Pe drumul de revenire la Seam Reap am admirat casele cambodgiener care peste tot sunt pe piloni.
La revenire in oras Mr. Tranak soferul tuk tuk-ului ne-a facut oferit din partea lui un tur prin oras asa ca am mai vizitat un centru de ateliere mestesugaresti fondat pentru pastrarea obieciurilor locale unde tinerii studiaza si se califica in meseria dorita: tesaturi de matase, sculpturi in piatra si lemn, pictura.
Ne-a mai dus la un shoping de artizanat si la o piata locala
de unde am cumparat seminte de fasole verde lunga de 0,5 m, piper alb si fructe exotice pe care sa la aducem acasa.
Fasolea aceasta cu pastai lungi am vazut-o anul trecut in Indonezia dar acum am avut ocazia sa cumparam si seminte, o sa incercam sa o aclimatizam si in gradina din Cluj.
Pranzul l-am servit la un restaurant traditional kmer.
La ora 16.00 revenim la hotel Ankor Home, ne schimbam cu haine semigroase si ne indreptam spre aeroport cu tuk tuk-ul (6 km). In mod normal aveam avion de la Seam Reap spre Bangkok la ora 20.00, dar am luat unul mai devreme care a plecat la 17.30, ne-am gandit ca aeroportul din Seam Reap e prea mic si mai bine mergem in Bangkok unde vom prinde internet free si vom scrie la jurnal. Ajungem intr-o ora in Bangkok unde surpriza vedem ca avionul de Helsinki va avea intaziere 6 ore in loc sa plece la 0.30 pleaca dimineata la 6.00. Asta ne taie cheful de a mai scrie la jurnal si ne da peste cap legatura cu Budapesta din Helsinki. Totodata cade si teoria noastra ca totul merge struna cu avioanele. Ne interesam la reprezentantul Finnair din Bangkok (care a venit abia la ora 8.30) si ni se spune ca din cauza unor defectiuni tehnice la un avion de cursa lunga, intamplata cu 2 zile inainte, toate cursele lungi au fost combinate astfel incat exista intarzieri in lant.
Pentru noapte ne ofera o cazare la hotelul din incinta aeroportului si o cina. Asa ca mai dormim o noapte trunchiata pentru ca de fapt ne-am culcat la 12.00 si ne-am trezit la 4.30. Hotelul a fost OK, am vazut ca o cazare aici depasea 150 USD. Tarifele era pe seturi de ore: 4, 6, 8 sau 24.
La ora 4.45 a inceput boardingul si la 6.00 am decolat. Dupa un zbor de 11 ore, deloc usor, am aterizat la Helsinki (5 ore diferenta de fus orar). Cu o ora inainte de aterizare finlandezii din avion incep sa se agite, pana atunci au stat cuminiti in scaune, inclusiv copii care erau multi si mici ca varsta. De asta credem ca la capitolul rabdare i-am batut pe finlandezi cu calmul nostru ardelenesc.
In orele de asteptare de pe aeroport am observat ce inalti, masivi, blonzi si civilizati sunt finlandezii. Daca nu am vedea ca avioanele atrerizeaza si decoleaza intr-un ritm alert ai putea spune ca nu se intampla mare lucru prin aeroport. Categoric nu sunt deloc stresati.
De la Helsinki la Praga am zburat aproximativ o ora si jumatate si o ora de la Praga la Budapesta (21.15). Aici in UE nu mai avem nici o neliniste am remarcat chiar ca verificarea pasapoartelor in Helsinki e rutina, in sfarsit ne-am simtit si noi un pic integrati. Dar in acelasi timp ne ingrijoreaza intarzierile nejustificate si lentoarea serviciilor prestate in aeroporturile din UE. Aproape fiecare avion a intarziat decolarea fara nici o justificare sau explicatie data calatorilor, am vazut functionari plictisiti de cea ce faceau si nu afisau nici un fel de empatie fata de calatori.
La Budapesta alta surpriza ne-au pierdut bagajele. Facem reclamatia de rigoare si iesim. Pare ciudat dar ne-am simtit foarte bine fara bagaje, nu ne pasa de ele parca scapasem de o incarcatura inutila.
In sala de asteptare a aeroportului ne asteapta ingrijorata fam. Macarie, cu care, in plina noapte vom calatorii pana la Cluj. Am ajuns la 5.00 dimineata dupa aproximativ 36 de ore de calatorie inceputa cu zi in urma in Siam Reap.
In aceasta vacanta am:
-calatorit aproximativ 30000 km;
-fost in 4 tari (Ungaria, China-Hong Kong, Vietnam, Cambodgia);
-zburat cu 8 avioane prin 9 aeroporturi;
-mers cu trenul (Vietnam de la Hanoi la Hue);
-mers cu barca sau vaporul (Cho Doc Pnoh Pehn si Sihanoukville - Insula Koh Rong);
-calatorit cu 2 minibusuri (Hue –Hoian, Pnoh Pehn -Siam Reap), 2 autocare (Pnoh Pehn- Sihanoukville si Nha Trang- Saigon); taxi (Budapesta, Hanoi), share taxi (Sihanoukville - Pnonm Pehn); tuk tuk (Cambodgia); transport in comun: metrou (Budapesta, Hong Kong) si autobuz (Hong Kong);
-stat in 14 hotele/hosteluri/bungalowuri (Ibis –Budapesta, Ashoka-Hong Kong, Camelia-Hanoi, Tran Li - Hue, Southern Villa-Hoian, Paradaise Resort-Nah Trang, Rent Room – Saigon, Huy Hoang –Can Tho, Guesthouse-Cho Doc, Okay House –Pnonm Pehn, Tranquility- Sihanoukville, Son Sak-Insula Koh Krong, Angkor Home – Siam Reap, aeroport Bankok;
Nu trebuie ratate sau topul celor mai frumoase locatii din:
Hong Kong
- Nan Lian Garden;
- Victoria Peak
Vietnam:
- Paradise Resort pe plaja Doc Lech
- Halong Bay;
- Hoi An –centrul istoric
Cambodgia:
- plajele insulei Koh Rong;
- templele Ankor Wat;
Ce nu ne-a placut in:
Hong Kong:
-contrastul dintre opulenta afisata de zgari norii existenti acolo si saracia oamenilor din suburbii;
-poluarea excesiva;
Vietnam:
-traficul intens, claxonatul soferilor si stilul neregulamentar de condus in orase,
-comertul incisiv respectiv acostarea turistilor de catre vanzatori ambulanti, biciclisiti sau motociclisti,
-poluarea excesiva din Hanoi, Saigon si Hue,
-ocuparea trotuarelor cu motociclete, tarabe sau loc de servit masa de catre localnici,
-stilul galagios al vietnamezilor si mizeria de pe strazi (Hanoi)
Cambodgia:
-aici nu ne-a deranjat nimic am acceptat situatia asa cum e;
Ce puteam face mai bine
-sa utilizam rucsaci in loc de trolere, rucsacii sunt mai practici la tipul de excursie pe care l-am facut;
Topul tarilor din Asia, deja vizitate de noi arata cam asa :
1.Indonezia - tara surprinzatoare
2.Thailanda – tara oamenilor zambareti
3.Malaezia - tara verde si a oamenilor discreti
4.Cambodgia – tara 1 USD si a oamenilor prietenosi
5.Vietnam - tara frumusetii ascunse si a oamenilor agitati
6.Singapore - tara oamenilor constinciosi
7.Hong Kong -tara businessului si a regulamentelor
Fasolea aceasta cu pastai lungi am vazut-o anul trecut in Indonezia dar acum am avut ocazia sa cumparam si seminte, o sa incercam sa o aclimatizam si in gradina din Cluj.
Pranzul l-am servit la un restaurant traditional kmer.
La ora 16.00 revenim la hotel Ankor Home, ne schimbam cu haine semigroase si ne indreptam spre aeroport cu tuk tuk-ul (6 km). In mod normal aveam avion de la Seam Reap spre Bangkok la ora 20.00, dar am luat unul mai devreme care a plecat la 17.30, ne-am gandit ca aeroportul din Seam Reap e prea mic si mai bine mergem in Bangkok unde vom prinde internet free si vom scrie la jurnal. Ajungem intr-o ora in Bangkok unde surpriza vedem ca avionul de Helsinki va avea intaziere 6 ore in loc sa plece la 0.30 pleaca dimineata la 6.00. Asta ne taie cheful de a mai scrie la jurnal si ne da peste cap legatura cu Budapesta din Helsinki. Totodata cade si teoria noastra ca totul merge struna cu avioanele. Ne interesam la reprezentantul Finnair din Bangkok (care a venit abia la ora 8.30) si ni se spune ca din cauza unor defectiuni tehnice la un avion de cursa lunga, intamplata cu 2 zile inainte, toate cursele lungi au fost combinate astfel incat exista intarzieri in lant.
Pentru noapte ne ofera o cazare la hotelul din incinta aeroportului si o cina. Asa ca mai dormim o noapte trunchiata pentru ca de fapt ne-am culcat la 12.00 si ne-am trezit la 4.30. Hotelul a fost OK, am vazut ca o cazare aici depasea 150 USD. Tarifele era pe seturi de ore: 4, 6, 8 sau 24.
La ora 4.45 a inceput boardingul si la 6.00 am decolat. Dupa un zbor de 11 ore, deloc usor, am aterizat la Helsinki (5 ore diferenta de fus orar). Cu o ora inainte de aterizare finlandezii din avion incep sa se agite, pana atunci au stat cuminiti in scaune, inclusiv copii care erau multi si mici ca varsta. De asta credem ca la capitolul rabdare i-am batut pe finlandezi cu calmul nostru ardelenesc.
In orele de asteptare de pe aeroport am observat ce inalti, masivi, blonzi si civilizati sunt finlandezii. Daca nu am vedea ca avioanele atrerizeaza si decoleaza intr-un ritm alert ai putea spune ca nu se intampla mare lucru prin aeroport. Categoric nu sunt deloc stresati.
De la Helsinki la Praga am zburat aproximativ o ora si jumatate si o ora de la Praga la Budapesta (21.15). Aici in UE nu mai avem nici o neliniste am remarcat chiar ca verificarea pasapoartelor in Helsinki e rutina, in sfarsit ne-am simtit si noi un pic integrati. Dar in acelasi timp ne ingrijoreaza intarzierile nejustificate si lentoarea serviciilor prestate in aeroporturile din UE. Aproape fiecare avion a intarziat decolarea fara nici o justificare sau explicatie data calatorilor, am vazut functionari plictisiti de cea ce faceau si nu afisau nici un fel de empatie fata de calatori.
La Budapesta alta surpriza ne-au pierdut bagajele. Facem reclamatia de rigoare si iesim. Pare ciudat dar ne-am simtit foarte bine fara bagaje, nu ne pasa de ele parca scapasem de o incarcatura inutila.
In sala de asteptare a aeroportului ne asteapta ingrijorata fam. Macarie, cu care, in plina noapte vom calatorii pana la Cluj. Am ajuns la 5.00 dimineata dupa aproximativ 36 de ore de calatorie inceputa cu zi in urma in Siam Reap.
In aceasta vacanta am:
-calatorit aproximativ 30000 km;
-fost in 4 tari (Ungaria, China-Hong Kong, Vietnam, Cambodgia);
-zburat cu 8 avioane prin 9 aeroporturi;
-mers cu trenul (Vietnam de la Hanoi la Hue);
-mers cu barca sau vaporul (Cho Doc Pnoh Pehn si Sihanoukville - Insula Koh Rong);
-calatorit cu 2 minibusuri (Hue –Hoian, Pnoh Pehn -Siam Reap), 2 autocare (Pnoh Pehn- Sihanoukville si Nha Trang- Saigon); taxi (Budapesta, Hanoi), share taxi (Sihanoukville - Pnonm Pehn); tuk tuk (Cambodgia); transport in comun: metrou (Budapesta, Hong Kong) si autobuz (Hong Kong);
-stat in 14 hotele/hosteluri/bungalowuri (Ibis –Budapesta, Ashoka-Hong Kong, Camelia-Hanoi, Tran Li - Hue, Southern Villa-Hoian, Paradaise Resort-Nah Trang, Rent Room – Saigon, Huy Hoang –Can Tho, Guesthouse-Cho Doc, Okay House –Pnonm Pehn, Tranquility- Sihanoukville, Son Sak-Insula Koh Krong, Angkor Home – Siam Reap, aeroport Bankok;
Nu trebuie ratate sau topul celor mai frumoase locatii din:
Hong Kong
- Nan Lian Garden;
- Victoria Peak
Vietnam:
- Paradise Resort pe plaja Doc Lech
- Halong Bay;
- Hoi An –centrul istoric
Cambodgia:
- plajele insulei Koh Rong;
- templele Ankor Wat;
Ce nu ne-a placut in:
Hong Kong:
-contrastul dintre opulenta afisata de zgari norii existenti acolo si saracia oamenilor din suburbii;
-poluarea excesiva;
Vietnam:
-traficul intens, claxonatul soferilor si stilul neregulamentar de condus in orase,
-comertul incisiv respectiv acostarea turistilor de catre vanzatori ambulanti, biciclisiti sau motociclisti,
-poluarea excesiva din Hanoi, Saigon si Hue,
-ocuparea trotuarelor cu motociclete, tarabe sau loc de servit masa de catre localnici,
-stilul galagios al vietnamezilor si mizeria de pe strazi (Hanoi)
Cambodgia:
-aici nu ne-a deranjat nimic am acceptat situatia asa cum e;
Ce puteam face mai bine
-sa utilizam rucsaci in loc de trolere, rucsacii sunt mai practici la tipul de excursie pe care l-am facut;
Topul tarilor din Asia, deja vizitate de noi arata cam asa :
1.Indonezia - tara surprinzatoare
2.Thailanda – tara oamenilor zambareti
3.Malaezia - tara verde si a oamenilor discreti
4.Cambodgia – tara 1 USD si a oamenilor prietenosi
5.Vietnam - tara frumusetii ascunse si a oamenilor agitati
6.Singapore - tara oamenilor constinciosi
7.Hong Kong -tara businessului si a regulamentelor
* * *
PS.
Bagajele au fost recuperate a doua zi.
In urma unor telefoane pe la firmele de delivery, au fost trimise cu avionul de la Budapesta la Cluj.
PS.
Bagajele au fost recuperate a doua zi.
In urma unor telefoane pe la firmele de delivery, au fost trimise cu avionul de la Budapesta la Cluj.
Postări
