joi, 18 noiembrie 2010

VACANTA LA BODENSEE -GERMANIA

VACANTA la Bodensee
sau
cu rulota prin Germania!
(15.09 – 20.09.2010)

Aceste zile de vacanta au venit in mod neasteptat si au fost chiar si pentru noi o placuta surpriza.
La invitatia prietenilor nostrii, Dora si Albert, am petrecut un weekend prelungit la Bodensee si am avut experienta inedita de a face un tur prin Germania cu rulota.
Deci pentru cateva zile suntem din nou turisti asa ca menirea noastra e sa observam cu acuitate tot ceea ce ne inconjoara si prin prisma trailor noastre sa scriem acest jurnal.
I. PLECAREA

Miercuri , 15.09. 2010


Ora 12:30 , Wizz Air decoleaza din Cluj cu destinatia Dortmund unde ajungem la timp.
Ne recuperam bagajele si iesim la nivelul 2 al aeroportului, la statia de bus aeroport express care pentru 6 euro/persoana ne duce pana la gara centrala din Dortmund. Urcarea se face prin fata si biletele le da soferul.
In autobuzul care circula din ora in ora, e mare buluceala. Dupa urcare, ba ne venea sa radem, ba sa plangem, caci un compatriot de-al nostru bucurestean venit cu gacica “cam bruneta” si-a plantat trolerul in mijlocul culoarului si restul pasagerilor stau blocati in spatele lui. Dupa privirii semnificative tipul se dezlipeste de gacica si-si muta trolerul mai in spate spre usurarea celorlalti pasageri.
Prin Dortmund facem doar o scurta plimbare pana in gara centrala. Aceasta nu se deosebeste de o gara romaneasca, difera doar multicultularitatea trecatorilor, reprezentanti ai tuturor natiilor.


Destinatia noastra este Ober Ramstadt unde locuiesc prietenii nostrii, dar pana acolo sunt cca 400 km pe care ii vom parcurge cu Deutsche Bahn omologul CFR-ului. Trenul nostru este ICE- intercity expres-, un tren rapid care circula in medie cu 200 km/ora.




Calatoria spre Frankfurt incepe cu o intarziere de 10 minute care ne zdruncina increderea in punctualitatea germana, dar drumul deosebit de pitoresc de-a lungul Rinului face ca timpul sa treaca repede. Trecem pe langa localitati care par la fel, castele cocotate pe varf de munte si campinguri pline de rulote si casute si ne gandim deja la calatoria noastra cu rulota.Miscarea rulotistilor a inceput din anii ’60 cu rulote mai modeste (abandonate acum prin suri) care impleteaua nevoia germanului de a iesi in natura intr-un mod rustic , dar si cu confort , cu costuri mai mici decat prin alegerea unui hotel.





Ajungem la Frankfurt unde suntem asteptati de Albert care ne duce in aproximativ o jumatate de ora pana la Ober Ramstadt. Abia acum simtim atmosfera de vacanta, pana aici eram inca inclestati in realitatea romaneasca , nu tocmai roza la ora acesta.



Abia sositi vizitam casa cea noua a prietenilor nostrii, mancam ceva, stabilim traseul excursiei noastre si facem ultimele pregatiri pentru maine cand vom pleca cu rulota. E mult spus ca facem pregatiri impreuna, deoarece excursia de fapt a fost gandita in amanunt de Albert si Dora.





Albert e foarte entuziasmat de “jucaria lui rulota “ cu care deja a petrecut o vacanta minunata in Sicilia in vara. Rulota destul de lunga este garata, cu chirie intr-o sura la marginea orasului.
Albert e foarte entuziasmat de “jucaria lui rulota “ cu care deja a petrecut o vacanta minunata in Sicilia in vara. Rulota destul de lunga este garata, cu chirie intr-o sura la marginea orasului. Pentru usurinta manevrarii rulota este dotata cu “ mover” cu o telecomanda cu care se scoate rulota din garaj.




Cand scoate rulota din sura Albert are o mutra de copil ghidus care isi manevreaza masinuta. Rulota are lungime de 6 m si are in dotare : bucatarie, chiuveta, aragaz, calorifer, baie cu dus, dulap de haine , masa de servit patru persoane, doua paturi duble, poate fi cuplata la curent electric, apa si canalizare. De regula campingurile din Germania ofera asemenea conditii de conectare la utilitati.

II. Cu rulota prin Germania
Joi, 16.09.2010

Pe la ora 10:00 plecam cu rulota spre Bodensee. Drumul nostru trece prin Stuttgart , Ulm si destinatia finala Lindau unde campam la Gitzenweiler Hof. Aici o multime de rulote care arata popularitatea de care se bucura acest sistem. Suntem surprinsi sa descoprim o colonie de rulote engleze intr-un colt al campingului. Gitzenweiler Hof are un standard ridicat, exista 3 cladiri administrative dotate cu vestiare, dusuri cu apa calda, grupuri sociale si locuri special amenajate pentru spalat vase si haine.








In incinta exista un magazin cu restaurant, loc de joaca pentru copii si un loc pentru animale de casa: o capra gestanta, un iepure si un ponei.
Deja ne-am obisnuit cu curatenia impecabila intalnita peste tot , cu ordinea si linistea. Desi Gitzweiler are zeci de oameni campati totul e linistit, parca te misti intr-un film mut. La corpurile administrative sau pe aleei te saluti “ Morgen” , zambesti si treci mai departe. Nici vorba de agitatia si galagia romanesca. Parca suntem intr-un sanatoriu si nu intr-un camping. Turistii sunt ocupatii cu treburile gospodaresti ce deriva din statul la rulota: spalat de vase, verificat rulota, plimbari in zona, cumparaturi. Totul se desfasoara in liniste si calm.
In camping am avut noroc ca am gasit un loc retras in care nu am deranjat pe nimeni daca am mai vorbit tare, in bunul stil romanesc. Dar prea mult nu am stat pe aici , dimineata ne trezeam , ne spalam , mancam musli cu fructe si plecam cu masina in jurul lacului. Seara reveneam pe intuneric si pregateam mancare gatita. In camping erau meri, iar merele erau cazute pe jos. In mijlocul campingului era un lac pe care innotau rate care aratau ca salbatice dar aveau un compartament de domestice. Dimineata te trezeau cu ga ga pe langa rulota.


III. BODENSEE

Bodensee sau lacul Constance este situat pe Rin in partea nordica a muntilor Alpi si este format din 3 parti : partea de sus – Obersee, partea de jos - Untersee si partea din mijloc numita Seerhein. Lacul este situat in Germania – in landurile Bavaria si Baden Wurtemberg, Elvetia – cantoanele Thurgau si St. Gallen - si Austria- landul Vorarlberg .
Lacul Constance apare in inscrisurile din vremea romanilor din anul 43 e.n.si este al treilea mare lac al Europei dupa Balaton si lacul Geneva. Are 63 km lungime si 14 km latime cu un volum de apa de cca. 55 km 3.
In jurul lacului s-au dezvoltat localitatii orientate spre turism, servicii si pescuit.
Dupa ce am campat am plecat sa vizitam Lindau.

LINDAU

Atestat din 882 Lindau este in Bavaria si este capitala judetului Lindau. De-a lungul timpului orasul a avut o istorie agitata. Pana la dizolvarea imperiului roman a fost oras liber, dupa care a trecut pe rand prin stapanirea austriecilor,francezilor si in final al bavarezilor. Situat pe malul lacului Bodensee este deosebit de pitoresc prin punctele sale de atractie: bisericile, in special biserica Sf. Stephan, muzeul , primaria, strazile medievale cu case restaurate, zona de shopping, faleza si portul cu farul si leul bavarez.
















Timp de doua ore ne plimbam prin oras, vizitam bisericile care sunt o incantare pentru ochi si suflet, trecem pe stradutele inguste spre faleza si meditam la timpurile trecute cand acest oras port era centru piscicol si comercial .
Intunericul si oboseala ne coving sa ne reintoarcem in camping. Sa nu uitam ca azi am facut un drum obositor de cca. 500 km si in plus ne e si foame.
Casa noastra “ rulota” e faina, noi suntem curiosi cum vom incapea 4 adulti pe 12 mp si nerabdatori sa gustam “viata la rulota”. Sunt 3 incaperi in mica rulota: un dormitor cu baie- chiuveta+WC si livingul care are loc de luat masa si ustensile de bucatarie si aragaz.
Ce mai neamtul s-a gandit la toate si totul e facut cu maxima precizie si functionalitate.
La cina avem placinta cu varza adusa tocmai de la Cluj si bere nemteasca. Dora si Albert s-au hotarat de dragul nostru sa manace si ei vegetarian asa ca ne-am hotarat sa pregatim mancaruri cat mai gustoase.

Vineri, 17.09.2010

Konstanz

Prima noapte la rulota a trecut cu bine, am mai fii dormit noi, dar Albert , treaz de la ora 5 ne zoreste sa plecam. Agenda pe azi se anunta incarcata. In plan avem orasul Konstanz, insula Mainau si inconjorul lacului Bodensee prin Elvetia si Austria.
Dimineata cerul este inorat si ne intrebam daca vremea ne va permite sa ne realizam programul. Urmeaza iesirea din rulota, micul dejun, cereale cu lapte de soia si fructe dupa care plecarea spre Friedrichshafen de unde vom lua un feriboat spre Konstanz.
Drumul ne conduce prin livezi de meri si culturi de vita de vie, de fapt tinutul de langa Bodensee este recunoscut datorita fructelor sale, vorba aia toamna tot neamtul mananca mere de la Bodensee. Merii erau pitici dar foarte incarcati.







Friedrichshafen este un oras pitoresc, aproape ras de pe fata pamatului in cel de-al 2 lea razboi mondial. Era un oras industrial pana nu demult cand a devenit o atractie datorita muzeului de zepeline care desi sunt din 1937 sunt functionale si chiar poti zbura cu ele. Muzeul prezinta pe langa zepeline si inovatii din domeniul aeronautic.
Traversarea cu ferry e linistita si admiram peisajul. Ajunsi la Konstantz cautam un parking si incepem vizitarea orasului.






Ghidul nostru, Dora, ne spune cate ceva despre oras. Iata ce am aflat:
Konstanz situat pe lac este strabatut de riul Rin care practic trece prin lac si il paraseste apoi mult mai mare in dimensiuni si debit.
Konstanz da de fapt si numele lacului “Constance” (Bodensee in limba germana).
Atestat din epoca de pietra devine sub stapanirea romana oras imperial, adica era subordonat direct imparatului .
In 585 in oras s-a instalat primul episcop, ceea ce a marcat inceputul dezvoltarii orasului ca centru spiritual, asa incat prin mijlocul evului mediu orasul avea cca 6000 locuitori scutiti de taxe si impozite dat fiind drepturile bisericesti pe care le aveau. Punctul de glorie spiritual al orasului este intre 1414-1418 cand aici a avut loc consiliul de la Konstanz in prezenta celor trei papi ai momentului.
La fel ca toate orasele din arealul lacului Bodensee si Konstanz a avut partea lui de istorie agitata. Dupa ce in 1460 i s-a refuzat dreptul sa intre in confederatia elvetiana, a fost cucerit de austrieci si revenit Germaniei in 1871, in prezent este in landul Baden-Wurttemberg.
Orasul vechi – Altstadt- este o mica parte din modernul Konstanz. Cladirile vechi restaurate care strajuiesc stradute inguste si intortochetate care dau in piete unde se inalta impunatoarele sale biserici.

Konstanz este recunoscut si datorita universitatii de traditie care o biblioteca gratuita, deschisa 24 ore, cu 2 milioane de carti si a gradinii sale botanice.
Turul nostru incepe prin piata orasului care ca toate pietele din lume da pulsul orasului. Observam preferintele rezidentilor indreptate clar spre flori, fructe si mezeluri traditionale. Interesant ca totul se vinde la 100 de grame si preturile sunt raportate tot asa.








Ne plimbam pe stradutele inguste ale orasului vechi pe urmele antemergatorilor nostril: imparati, papi, Napoleon al III-lea, Goethe sau Alexandre Dumas. Culorile vii si desenele fatadelor povestesc istoria acestui oras si-ti incanta ochii si sufletul.







Ajungem la catedrala gotica dedicate Sf. Maria ( Munster), mai veche de 1000 de ani, construita pe ruinele unui asezamant roman si admiram grandoarea si frumusetea bisericii. Vizitam Rotonda Sf. Mauricius si urcam in turnul inalt de 76 m al bisercii de unde admiram panorama orasului.











Hoinarim pe strazile orasului vechi si intram in rezonanta cu atmosfera de vacanta si relaxare prezenta la fiecare pas: case vechi care si-a pastrat chiar si soneriile medievale te imbie sa faci o gluma si sa suni, mimul de la coltul strazii care pare un decor uitat si calul unui teuton din sec al XVI-lea.






Ajungem pe faleza, in port statuia unei prostituate cunoscuta sub numele “Imperia” da senzatie. Este de fapt o satira la adresa consiliului papal din 1414-1418 . Imperia este o femeie care tine in mainile ei doi barbati: papa Martin al V-lea si regale Sigismund. Ambii sunt goi, dar poarta insemnele puterii coroana si tiara papala. Statuia face referire la nuvela scrisa de Balzac “ La bella Imperia”, o severa satira la moravurile catolice ale vremii cand curtezana Lucrezia de Paris seducea deopotriva cardinali, papi si regi si avea putere si influenta asupra lor.
Dupa cum vedem natura umana nu prea s-a schimbat de-a lungul vrenurilor…




INSULA MAINAU

Mainau este o oaza de frumusete si linistite. Este locul perfect in care sa petreci o dupa amiaza placuta si reconfortanta. Ajunsi pe insula, suntem intampinati inca de la intrare de un arnjament urias de flori care ne ureaza bun venit, asa ca uitam cu totul de oboseala si incantati ne pierdem pe aleeile umbroase ale insulei.






Mainau este o insula in sudul lacului Constance in imediata apropriere a orasului Konstanz (Baden Wurttemberg) . Este mentinuta ca o “insula gradina” si un excelent model de comuniune cu natura.
Insula este proprietatea contelui Bernadotte von Wisborg si este adminstrata de fundatia cu acelasi nume.
In sine insula este ocupata in intregime de vaste gradini cu aleei, gradini cu tematica, florii din zone temperate si mediteraniene. In plimbarea noastra admiram gradina de condimente, peisaje cu aranjamente de flori tematice si locul de joaca al copiilor cu animalutele aduse special pentru ei.



Pe aleei multa lume de toate varstele. Nu mai este o uimire numarul mare de pensionari imbracati in culori deschise: alb, roz, blue, rosu care se plimba relaxati pe aleei, dar sunt impresionata de un grup mai ciudat care imi atrage atentia. Este vorba de un grup de nevazatori care viziteaza gradina. Sunt insotiti de ghizi care pe masura ce trec pe aleei ii informeaza: aici sunt plante aromatice, aici e un paun urias din flori si …oh, ai grija urmeaza patru trepte. Mai tarziu i-am reintalnit in cafeneau castelului unde-si mancau linistit prajitura la 5 o’clockul nemtesc. Ni s-a parut un gest extraordinar sa poti aduce o zi deosebita in viata unor oamenii defavorizatii de soarta.



Urmeaza “casa fluturilor”, o sera uriasa care ne aduce aminte de fermele fluturi din Malaezia si Indonezia. Aici plonjam intr-o lume de basm, fluturi din toate speciile si toate culorile sunt peste tot. Obisnuiti cu oamenii zboara peste tot fara frica si ca niste vedete se lasa fotografiati.






Sera nu inseamna numai fluturi, aici sunt si orhidee, arbusti si plante exotice si peisaje mirifice si mai vezi si pasarele si o colonie de broscute. Ne amintim ca Albert a iesit din sera ducand in spate un fluture pe care l-a dus imediat inapoi. O incantare!






Ne indreptam spre castelul impozant al contelui care ca orice gospodarie care se respecta are de toate: o capela, sali mari si impozante care gazduiesc expozitii de pictura, o cafenea, colectii de pietre semiptretioase si colectia de palarii a contesei care se vand la preturi piperate.





De jur imprejur gradini cu fantini arteziene si peisaje care coboara domol spre lac.






In drumul spre iesire trecem pe langa viile contelui si niste gradini futuriste unde totul e cu capul in jos. Cu siguranta vizitarea insulei Mainau a fost unul din punctele forte ale vizitei noastre la Bodensee si ea alaturi de gradina feng shui “Nan Lian Garden” din Hong Kong si insula lordului Kitchener din Asuan-Egipt va un ocupa loc special in sufletele noastre.





Dar ziua inca nu s-a terminat pentru noi. Urmeaza o scurta plimbare prin Radolfzell unde mai degraba cautam sa cumparam rucsaci pentru excursia din Sri Lanka si vizitam biserica locala.
Din nou pe drum. Pornim spre Gitzweiler pe partea elevetiana si austriaca a lacului. Din pacate o parte a drumului il facem pe intuneric, cu toate acestea trecem prin localitati ordonate si pline de farmec ale Elvetiei si prin Bregenz –Austria. Albert ar fi dorit sa fie ziua si sa vizitam cat mai mult, dar din pacate ora e tarzie si la Dumitru i s-au lungit urechile de foame si a devenit ciufut.





Intorsi la rulota ne mobilizam si cu maxima eficienta terminam rapid gulasul nostru de cartofi gatit pe plita bucatariei din rulota. La masa Albert ne recita Eminescu si ne spune bancuri si poante din anii ’80.




Suntem impresionati si ne dam seama ca limba materna nu se poate uita. Desi in mod current nu vorbesc romana decat rar de tot, prietenii nostri si-au pastrat chiar si accentul transilvan , iar romana lor este clara si corecta, practic nu e nici o diferenta intre noi si ei.
Mai tarziu cand am vorbit si cu parintii lui Albert care sunt sasi si ei vorbeau romana perfect, asa ca accentul vedetelor noastre dupa 1 an de stat in Italia/Spania nu sunt decat fite romanesti.

Sambata, 18.09.2010

UBERLINGEN


Agenda de azi cuprinde vizitarea oraselor Uberlingen si Salem.Uberlingen, vechi oras imperial roman, a cunoscut o inflorire fara precedent intre sec XIII-XVI datorita culturilor de vita de vie si livezilor de pe coastele sudice ale lacului Bodensee. Tot atunci se face remarcat datorita spitalului local care devine renumit in zona. Odata cu dezvoltarea orasului apar constructii impresionante ca Catedrala Sf. Nicolaus si primaria din sec XV. Deosebite sunt casele vechi construite pentru personalul medical al spitalului si fortificatiile cetatii. Orasul vechi pastreaza farmecul medieval al stradutelor inguste cu case iesite parca din poveste.




Biserica din centrul orasului e impresioneaza cu vitrariile ei.


In prezent Urberlingen este cunoscut si datorita apelor sale minerale care au adus renume si spa-urilor care se regasesc in numeroasele hoteluri de pe malul lacului. La moda sunt curele balneare cu ape minerale, tratamente homepatice cu ape minerale, aromaterapie si exerciti bazate toate pe conceptual lui Sebastian Kneipp.


Ne plimbam agale pe stradute. Fiind sambata dimineata nemtii au iesit unii la cumparaturi, altii sunt la piata de vechituri –Flomark, unde gasesti orice lucru inchipuit si neinchipuit sau pe terasele bistrourilor.
Totul e atat de degajat, linistit si relaxat incat parca oamenii astia traiesc un concediu perpetuu. Atmosfera ne relaxeazea si mai mult si incepam sa privim si sa percepem altfel luminile, culorile, mirosurile orasului. Ritmul plimbarii noastre devine mai lent si e nevoie de o noua interventie lui Albert care ne zoreste : No, hai mai repede ca avem destule e vazut.






Salem

Asa ca in jurul pranzului ajungem la Salem, un burg cunoscut datorita castelului impozant care a dus prosperitate si bogatie.
Dupa ce de-a lungul anilor a fost proprietatea particulara a contelui Markgrafen von Baden , castelul fiind deja greu de intretinut din punct de vedere financiar, a trecut in admistrarea landului Baden Wurtemberg. Actualul proprietar a pastrat active si scoala infiintata in 1920 de Max von Baden, care in prezent functioneaza si e o celebra scoala particulara internationala renumita pentru soliditatea cunostiintelor insuflate elevilor, dar si pentru faptul ca e una din cele mai scumpe scoli particulare din Germania.



Castelul e foarte mare si este un ansamblu constituit din mai multe corpuri de cladiri cu destinatii diferite. La inceput castelul a fost o manastire benedictina construita in 1134 care s-a ghidat dupa principiul sanatos ‘’ Rugaciune si Munca”. Asa se face ca calugarii benedectini munceau pe rupte si au reusit in scurt timp sa obtina bunuri in surplus pe care le vindeau pentru a plati mesteri destoinici si artisti care au realizat castelul de azi, iar in jur s-au consolidate asezari prospere de mestesugari si artisti. Simbioza perfecta intre cadrul natural in care este amplasat, constructiile si operele de arta a sporit farmecul acestui asezamant care a devenit o destinatie perfecta pentru vacanta la Bodensee.


Ca sa evitam ciufuzenia lui Dumitru ne hotaram sa mancam pe terasa restaurantului. Ziua e superba asa ca profitam din plin de atmosfera si caldura soarelui. Meniul: supa de dovleac/ cartofi si salata de cruditatii.





Turul in interiorul castelului se face doar cu ghid la ore prestabilite, asa ca luam bilete si pana la ora vizitei vedem cladirile din incinta. Intrarea se face printr-o gradina de flori, apoi treci de poarta construita in stil baroc la 1735 si ajungi in curtea castelului. In centrul comlexului se situeaza biserica baroca, impetuoasa si plina de picturi si sculpturi legata prin coridoare de corpurile admistrative ale calugarilor.

Ansamblul central este inconjurat de cladiri care au aparut mai apoi, chiar pe dreapta vezi grajdurile castelui incaperi foarte inalte si cu pereti pictati si sculpturi in care cu siguranta caii nobililor erau tare fericiti. Urmeaza apoi cladirile unde statea mestesugarii, si isi vindeau marfa. Chiar si azi functioneaza aici magazine pantofi, bijuterii sau textile toate facute manual.



Urmeaza apoi “cladirea lunga” unde in sec XVII s-au desfasurat activitati economice si exista si o pivnita de vinuri care si-a pastrat si in prezent obiectul de activitate. In grupul de cladiri se gaseste si inchisoarea manastirii pe care nu am apucat s-o vedem ca incepea turul nostru.
Ghida, o femeie intre doua varste, ne prezinta biserica, corpul admistrativ, sala de mese a calugarilor si muzeul unde e prezentata o colectie de atelaje ale pompierilor de la 1800, iar la etaj odaile in care erau primiti nobilii veniti in vizita la manastire. Acum aici se organizeaza mese festive pentru personalitati care vin in vizita in Germania. Din pacate fotografiatul in incinta este interzis.
Turul e interesant, aflam multe lucruri despre munca calugarilor si doua ore trec pe nesimtite. Iesim in gradina si inainte de iesire nu rezistam tentatiei de a intra in labirintul verde. A fost fain si distractiv.




Meersburg

Ultima tinta pe ziua de azi este Meersburg, pitoresc si tipic nemtesc. Cu predilectie orasel turistic Meersburg are cu ce sa te incante. Ca un tipar vedem piata centrala, muzeul si biserica. In plus aici este si o fortareata medievala refacuta in intregime pe care vizitand-o vezi crampeie din ceea ce era odata viata normala din burg: odaia domnitei, bucataria, brutaria, sala cu armuri. Ne urcam si in turn de unde privelistea e minunata. Parca suntem intr-o ilustrata. Jos vedem orasul si apa lacului tulburata de ambacatiunile care asigura transportul naval.













Coboram pe o straduta a fortaretei spre moara si intram in orasul vechi. Ne oprim sa cumparam un ceas cu cuc si mergem spre port si faleza pe stradute tipic nemtesti. Acesta e lait motivul zonei Bodensee si totusi fiecare coltisor are ceva deosebit care iti atrage atentia: sa fie cladirea veche, culoarea si armonia arhitecturala. Nu prea stim , cert este ca suntem incantati de Meersburg.
Cum e seara deja lumea e ciorchine la terase la mancare sau bere. Din nou remarcam relaxarea si bucuria de viata a nemtilor.










Cum e seara deja lumea e ciorchine la terase la mancare sau bere. Din nou remarcam relaxarea si bucuria de viata a nemtilor.

Cu regret mergem spre rulota noastra unde pregatim un lucicos (o mancare de varza de-ti lasa gura apa) si constatam ca nu putem termina lada de bere pusa la bataie de Albert si dormim in vastele noastre apartamente.

Duminica, 19.09.2010

Ce am facut azi: trezirea , micul dejun, pregatiri de plecare, check out si plecarea spre Ober Ramstadt.
Din nou pe autostrazile Germaniei. In timp ce Albert ruleaza cu grija noi povestim ca la gura sobei, patru prieteni care au petrecut impreuna cateva zile minunate.

Si in timp ce peisajele din Bayern sunt inlocuite de cele din Baden Wuremberg si apoi Hessen, acum la final de calatorie avem timp sa reflectam.
Da, ne-a frapat mult tot paienjenisul de autostrazi si drumuri nationale care il are Germania, care te invita sa calatoresti fara probleme in toate partile. Desigur poti sa zburi cu avionul sa circuli cu trenuri super sau autocare intercity.
In Germania, ca in toate tarile dezvoltate, infrastructura bine pusa la punct permite o mobilitate mare a fortei de munca. A face naveta zilnica la 150 km in Germania este o bagatela. Cu trenul faci o ora cu masina o ora jumatate . Pe autostrazi singurul risc este blocajul ‘’stau‘’in limba germana. GPS-ul este indispensabil daca vrei sa circuli cu masina.

Desigur si curatenia din orase ! Germanul are o preocupare constanta pentru verde si curatenie. Daca ar fi sa facem o paralelea cu calugarii benedectini carea aveau lozinca ‘’rugaciune si munca’’ la germanii de azi laitmotivul ar fi ‘’munca si turism” .
Intradevar germanii muncesc mult, dar si calatoresc in toata lumea. Tot turismul organizat s-a dezvoltat dupa standardul german. Englezii, americanii, francezii si australienii practiva turismul individual, ei sunt cei care deschid locuri noi pentru turism, urmeaza masina germana de turism organizat, adica intregi plaje sau varfuri de munte se acopera cu hoteluri, restaurante si alte infrastructuri necesare turismul origanizat si asta la pretentie germana. Dupa acestia urmeaza turismul de masa practicat de celelalte natiuni intre care intra si romanii, cei mai multi fiind rusii si mai nou chinezii.

In Germania la prima vedere ne-a frapat verdeata multa si ingrijita pe care am intilnit-o doar in Malaezia. Atat autostrazile cat si caile ferate sunt strajuite de pereti inalti de verdeata abundenta, acolo unde nu este verdeata sunt panouri inalte contra sunetului.
Orasele pe care le-am vizitat seamana intre ele, toate au strazi medievale relativ inguste, cladiri care au ramas sau au fost reconstruite in stilul evului mediu. In toata orasele am vizitat biserici impunatoare, muzee, parcuri si piete locale.
In Germania orasul nu difera de sat, peste tot intalnesti acelasi confort. Locuintele lor sociale rar depasesc doua nivele.
Chiar si in Frankfurt, care se poate lauda cu cativa zgariei nori, poti sa traiesti cu placere. Oriunde am fost, am vazut ca predomina dezvoltarea pe orizontala in detrimentul celei verticale care se practica din pacate la noi in Romania.
Intre corpurile de cladire este spatiu si bineinteles este verdeata. Nu sunt garduri doar verdeata care delimiteaza proprietatile.
Politica din Germania este una social crestina, fiecare generatie continuitatea traditiei adica omul munceste mult si corect, dar in acelasi timp beneficiaza de toate binefacerile lumii moderne: posibilitate de deplasare, spatiu locuibil generos cu dotarile aferente, masini, rulote,asigurari de sanatate de calitate etc.
Practic, daca muncesti iti poti satisface orice dorinta materiala. Grija zilei de maine se manifesta doar prin pastrarea locului de munca. Ai servici, ai acces la toate facilitatile amintite mai sus. Pensionarea in Germania este la 65 de ani, germanul asteapta sa vina pensia nu doar sa aibe grija de nepoti ci sa calatoreasca cat mai mult in haine vesel colorate.
Tehnica e la ea acasa, sunt automatizari peste tot, in gara nu sunt ghisee de vanzare bilete, la WC introduci o fisa de 50 centi si poti deschide cabina, parckingurile nu au oameni doar automate. Totul functioneaza, nu gasesti robinete care curg sau sa nu fie hartie la WC. Probabil din cauza asta nu am vazut agitatie. In orase masinile circula incet maxim 40 km la ora, iar trotuarele nu abunda de oameni. Daca exista un semn de circulatie e respectat intocmai.
Neamtul face curatenie dupa el, daca foloseste dusul sterge stropi de pe jos si nu lasa urme pe chiuveta sau oglinda, le sterge cu hartie igienica sau servetele. Peste tot deseurile se coleteaza in containere separate: hartie, sticle, metale. Peturile se recupereaza la magazine si primesti pe ele 50 centi.
Intr-o societate organizata ca Germania exista si exagerari pe care noi latinii nu le intelegem: nu ai voie sa plimbi cainii decat in lesa dotata cu punga si lopatica pentru mizerii, nu ai voie sa construiesti nimic fara acordul vecinului, cu mediul si cu vecinul trebuie sa te comporti ireprosabil altfel ai de a face cu intrasingenta autoritatilor. Daca fara aprobare ai taiat un copac din curtea ta, o patesti, vecinul te va reclama cu siguranta. Ai facut focul in gradina si ai scos fum te arde o amenda de la pompieri.

In timpul excursiei mancarea a fost vegetariana, chiar si prietenii nostri cu toata carcoteala lor au mancat de post. Se stie ca neamtul este mare mancator de carne si erau tare sceptici, le-am zis sa retina doar ca la nevoie poti fi si vegetarian fara nici o problema, de altfel au si recunoscut ca mancarea pe care am pregatit-o era savuroasa.

Luni, 20.09.2010

Calatoria spre Cluj

Treziti cu noapte-n cap la ora 5, plecam direct spre Frankfurt unde luam intercity-ul de 6:38 spre Dortumnd. Cum trebuie sa schimbam la Koln ascultam cu ingrijorare anuntul din tren ca avem din nou intarziere. Discutam si cu conductorul care ne spune ca intarzierea se va recupera si vom ajuge la timp. De la Bonn iesim cu bagajul pe hol si cand ajungem la Koln iesim in tromba, alergam spre linia 6 spre trenul nostru. De abia intram intr-un vagon si trenul pleaca, asa ca resuflam usurati, e neplacut ca tragem dupa noi trolerul prin tren pana la locurile noastre.
De aici calatoia decurge fara peripetii caci avem 2 ore marja de rezerva de la sosirea trenului pana la plecarea avionului.
Acum avem timp sa ne plimbam si pe aeroportul din Dortmund destinat cu prepoderenta curselor low cost . La unul din ghisee e o firma de turism cu oferte imbatabile, una din ele Thailanda 800 euro. Mai ca ne vine sa lasam totul balta si sa mergem pana acolo.
Aeroportul nu are scaune sau banci in interior asa ca iesim afara sa stam pe bordure cand suntem acostati de un roman plecat de 40 de ani din Romania. Tipul , bucurestean a debitat incontinuu fericit ca vorbeste romaneste. Ne-a spus despre serviciul lui din Romania inginer la un institute, cat era de rebel, cum a fugit si cat de frustrat este acum ca nu si-a putut recupera proprietatile mostenite de la parinti. L-am sfatuit sa traiasca fericit si sa nu aiba atasamente.
La ora 14.00 ne imbarcam in avion, dar suntem tinuti inca 50 de minute in avion inainte de decolare. Se pare ca intarzierile au fost la ordinea zlei in aceasta calatorie. Colac peste pupaza inaintea aterizarii la Cluj unei doamne i se face rau si suntem din nou retinuti in avion pana soseste ambulanta si se acorda primul ajutor. In final ajungem acasa cu doua ore intarziere si fericiti ii aratam mamei ceasul cu cuc cumparat din Uberlingen ca souvenir.
Poanta cu ceasul asta e faina. Il montam pe perete si iese cuxul, da din aripi… cucu… cucu.
A doua zi dimineata ora 6 nu canta cucu, ora 7 nu canta cucu, pana ne-am prins ca cucu nostru avea un sensor de lumina si nu canta sa nu-si treasca proprietarii.

Concluzie: vizitati Bodensee, un tinut deosebit de pitoresc cu peisaje si oameni frumosi la port si suflet! Incercati sa vedeti Germania cu alti ochii, lasati-va incantati de farmecul pitoresc al oraselor mici, observati relaxarea si bucuria de viata a nemtilor si beti must de mere cu tarta de ceapa. Ocoloti mallurile si supermarketurile, totusi cumparati-va un ceas cu cuc! Dar atentie sa-l declarati din vreme la controlul bagajelor, ca altfel controlorii intra in panica pentru ca ei vad un mecanism cu ceas asemanator bombei cu ceas.

Jurnal scris pe apucate in perioada 27.09-17.10.2010 de

Cristina & Dumitru Nemes